Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)
1885-10-09 / nr. 108
ANUNCI. Pe moșiele Pipirigulü și Câalu din județul Neamț se află de vânzare pe loc 900 stoguri fân de bună calitate din recolta anului curent 1885, cu condițiuni avantagioase, având fiecare stog mărimea de la 9—11 stânjini, d-nii amatori de a cumpără aseminea fân, en gros sau un detail, sunt rugați a se adresa la subsemnatul arendaș al fiselor moșii in orașul Piatra, sau la administrația moșiei Pipirigul. Iordachi Gr. Isăcescu Di vn chiri et de la Sft. Di~ siV llIUliUcUmitrie Casselo Radicheschi din strada Păcurari. Anul al Xlll-lea Wo. 108. IASSI miercuri 9 (21 Ontnmbrisi.1 1885. Apare Duminica, Miercurea și PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR DIN IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE....................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu ne primesc............................ ărunciuri . Pag. I, 50 b. Pag. HI, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un 20 bani. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-na Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter <fc Co Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un nr. 20 bani. __________________________________________ Calendaru.! SeptăiÂ&n. e> |___________________________________________________________________ STIL VECHIO PIPA I PATROLUL PILEI | mIPOL 1)|"n"sEPTA mXna-------------STIJ^NoFJ PIPA PATRONUL PILEI ___. | Soar- APQgpl 8oar? 6 Duminică 8fântcul Apostol Toma ^8 Duminică i S. S. bis. Luca Eug.‘Í^ 5— 7 a fJ*»*. Martirii Sergie și Vach La 4 Octombrie la 7 ore diminață, Pa- 19 Luni Petru *^V «Io» 6-« 8 Marți Cuviosa Pelagia , „ _ .. .... 20 Marți Pelician Ijfi ® « 19 Marcuri gf. Apostol Iacov Alien drarul întâi cu plac apoi senin frig și 21 Mercuri Ursula tțp £ v'ífew 'fl 3 Joi Sfinții Evlampie §i Evlampia vânt. 22 Joi Cordula ț f. >, / «97 1—2 Vineri Sfântul Apostol Filip 23 Vineri Ifa vV , J M «_ 1 12 Sâmbtă Apost. Prov. Tarahgi Andr. 24 Sâmbătă Rafaele IV / 0 ^ — — ■ — -------------------------------------------------------------------------------------- -----------------------------------—--------------------------------------- . >' CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE : FOARte ImpoRtaNT Toată marfa din magasinul situat in Iași pe strada Mare sub vechea și reputata denumire „la Filip“ sub forma actuală Houdig & Goldenweiser urmează a se desface irevocabil cu Prețuri reduse in jumătate desfacerea va incepe la 1 Octombre, după autorizația Onor Camerei de comerciu sub No. 9 din 27 Septembre conform legei. Se vestește dar atât vechei clientele a acestei magazii precum și onor. Public in genere, ca să profite această ocasiune atât de favorabilă ce li se presintă, pentru a putea cumpără obiecte a căror frumusețe, soliditate și bun gust sunt destul de cunoscute tuturor. HOUDIG & GOLDENWEISER. IASSI, ö uctomnrie iööíj. Siguranța orașului nostru,—intrucât privește nenorocirile ce se pot isca prin ibucnirea unor incendii formidabile,—nu prezintă nici o garanție absoluta. In loc sa facem progres, în mijlocele de aparare și salvare, in cazuri de incendiuri,—dupa cum vedem, noi n’am făcut decât a regresa. Cu câțiva ani înainte, avem un mare turn de observare, de unde cea mai mica flacara ce ibucnea în vreun colț al orașului, era imediat observata, alarma se dădea, și tote corpurile pompierești erau puse in picviire într’un minut; lumea particulară de asemenea era avertisata, și fiecare cetățean putea să alerge sa-și vadă de casa sa,—sau, acei cari aveau obiciouința și curajul necesar, puteau sa meargă la locul sinistrului spre a da ajutorul lor. Astăz nu mai avem nici un turn de observare, nici macar un simplu foișor cum există pînă și prin orașele cele mai mici, ca Tîrgu-Frumos și altele.—Semnalele de foc nu se mai dau nici prin trompete, nici prin clopote,—cum era obiceiul în trecut. Prin urmare astazi, o parte din tirg pate sa ardă in cea mai bună libertate,—fara ca cealaltă să știe nimica, după cum s’a întîmplat chiar în timpul ultimului incendiu de la Dl. Roznovanu. Nu numai acestea, dar chiar corpul pompieresc este apropo discompus, prin noua organizare cu guvernul, sau în special ministrul de resboiu a crezut că trebuie să’i deie. Din vechii „potarnici“ cu comandanții lor speciali destul de proprii pentru a ști cum să se porte cu un hogeag aprins, sau un acoperemînt la flăcări, astazi avem „tunari“ cu totul neîndemânate ci pentru asemenea lucru, de 0,"*-ce principala lor ocupație și instrucție, nu e pompa, ci tutul. Tóte comunile, dupa cum știm, contribuesc cu sume forte respectabile, * ; pentru întreținerea corpurilor pompierești, și in realitate, corpurile acestea nu corespund de loc menirealor; astfel comuna nostra, pentru subrecțiunea ce da Statului in suma de 98,000 franci, nu are in schimb decât un profit cu totul neînsemnat, fața cu ajutorul ce artileriștii-pompieri, pot sa-i deie în cazuri de nenorociri de incendii. Asupra acestui important caz, găsim și în ziarul bucureștiar: „Românul“ o descripțiune asupra zeului ce provine, din actuala organizațiune a corpurilor pompierești; reproducem acest articol, pentru al pune in cunoștința cetitorilor noștri: „Cu ocasiunea incendiului din Iași, de la grajdurile d-lui Rosnovanu, s’a întâmplat o adevărata catastrofa, cădind un zid a omorît un căpitan și mai timp mulți soldați, rănind, în același grav mai mulți dintre âoșii. „Cașul in sine prezintă cea mai mare gravitate și merita a atrage era atențiunea asupra lui. „Am vorbit deja de ceea ce este astăzi instituțiunea pompierilor artileriști, și am acis ca este cu neputință ca aceiași ómeni se puta îndeplini două sarcini dlTa cele mai grele și cu totul deosebite una de alta. „Am cerut deci ca pompierul să rămână pompier, și artileristul, artilerist. „Lucrul este lesne de înțeles: ca soldat, artileristul este total iua ocupat cu școla lui de cazarmă, cu exercițiile și manevrele cerute de arma specială din care face parte. „Nu tot astfel cine este și cu pompierul, el are un serviciu cu totul special, la care trebue se se îndeletnicesc a sa deosebi, având o alta scala și făcând alte manevre și alte eserciții. „A umplea tunul, a sei cum sé-l îndreptezi ș’a trage cu dânsul, ne pare că nu este totuna cu a te urca pe scări, cu toporul și cu „hurtumul“ în mâna, a tăia acoperișurile și a dărâma zidurile caselor aprinse. „Deosebirea deci este mare intre artilerist și pompier; unul trebue sa dea foc, și cellalt trebue sa-l stingă. „Și cu tote acestea, la noi, s’a crezut ca este bine și nimerit a se desființa instituțiunea pompierilor, astfel cum ea exista mai înainte, ș’a se da sarcina stingerii focurilor unei arme speciale. „Faptele de total lua dovedesc ca râu s’a făcut, și cașul întâmplat cu ocasiunea incendiului de la Iași este o dovadă mai mult ca artileristul, ori cât de bun ar fi el, nu pate sa îndeplinesca tot așa de bine și sarcina ce i se impune de a stinge focurile. „Pentru ce? Pentru ca, cum jiseram, pompierii, prin chiar natura serviciului ce sunt ținuți sa faca, se obicinuesc și se aplică atât încât pentru ei stingerea focurilor devine cu totul lesniciosă. „Și este fórte firesc ca lucrul sa fie astfel: pompierul scie cum sa se urce cu înlesnire pe scări și pe acoperișurile caselor, cum și unde trebue să lovesca cu toporul, cum să se părasca de foc, cum sa taie zidurile și de unde trebue să încapă a le tăia și darîma, cum, în fine, să evite pentru el, pentru ai sâi și chiar pentru personele dinprejur, o nenorocire ;—cu alte cuvinte, pentru pompieri stingerea focurilor este, daca ne putem exprima astfel, o adevărată „meserie,“ tot atât de grea pe cât și de îndemânatecă. „Dacă deci, la incendiul din Iași de la grajdurile d-lui Roznovanu, cei chiemați sa’l stingă ar fi fost pompieri— pompierii de altă data era nu pompieri-artileriști,—n’am fi avut trista ocasiune d’a înregistra mortea unui căpitan și a mai multor soldați, surprinși de căderea unui zid și apucați sub dărâmăturile lui. „Apoi mai este și un alt neajuns ale cărui urmări, privite din alte puncte de vedere, sunt tot atât de vatamature. „Incașuri de incendii, nu totdeauna pompierii-artileriști pot să fie gata și la timp pentru stingerea lor, fie că ei sunt ocupați în casarmat cu ale serviciului special al armei lor, fie cât se află la câmp pentru eserciții și manevre. „Acesta s’a întâmplat, acum în urmă,la Ploiesci, cu ocasiunea aprinderei unei case pe una din stradele principale: pompierii-artileriști se aflau afără din oraș, făcând eserciții și manevre, și orașul întreg, din vânt violente, ar fi putut causa unui isosca de o dată în flăcări 1* 00 g*~ dacă n’ar fi sărit cetățenii cu toți’ pentru localisarea și stingerea fosului. „Bata unde ne poate duce o disposițiune râu înțelesâ și râu chibzuită, ca artileriștii să fie și pompieri.“ După aceste <jise de ziarul bucureștean, ținem a adăuga încă urmâtorele: Părinții noștri de la comună,—nu gândesc 6re ce este timpul sa ceară j cu energie guvernului a despărți corpul pompieresc de cel de artilerie? Nu gândesc, tot odată că e de cea mai absolută necesitate înființarea unui sau mai multor turnuri, ori foișore de observațiune, pentru ca, in cazuri de izbucniri de incendiuri mari sa nu mai fie de nevoie a se colporta vestea din sergent in sergent, pănă la localul pompieresc, sau până la comisiele respective ? Ajutorul ce se dă cu instalarea te- ha in/'hirial le ls Sântu Dimitrie un UC I101 III lel apartament in Strada 40 de Sfinți, compusă din 7 odăi, bucătărie, spălătorie, grajdi și șură de cărămidă, pivniță, beci, apă bună. A se adresa la Domna Profira Strat Strada Millo. Ha iahirio+ de la 26 Octomvre viitor UÜ II101111 Ici casele mele situate lângă Biserica albă, compuse de un salonaș cu două odăi, antret și paravan de steclă, bucătărie cu beciu de piatră și una odae separată care servește de sufragerie, având și fântână în pe gșadă. La cas de trebuință se póte da grajdiși șură pentru trăsuri. Dimitrie Filostrat. FOILETON A. BELLOT.2 ZUGRUMATORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Oh. NcT. 33. (Urmare). «Ve rog 8Ő nu vă alterați In contra mea în acest punet, in care mfi unesc pe deplin cu opiniu mea dv. și acestă bănuială n’a eșit nici odată din gura mea. Ceia ce am susținut și SQBțin tocă, se mărginesce pur și simplu în aceia că dl. Ernest Durand și-a răpit insași viața, fiindcă nu putea suporta perderea averei sale. Dacă m’ar fi consultat pe mine, ea l’ași fi oprit desigur de la acest pas desperat, căci criza generală a provocat căderea multor firme solide—d. Durand s’ar fi aranjat ca creditorii sei și ar fi înînceput din nou comercial sea, precum au trebuit sa facă mai mulți in timpul din urmă.* «In privința acesta opiniunile pot fi diferite,* Ilise Alfred ridicând umerii, și că tatăl meu avea in privința acesta altă opiniune decât d*ta, vei iei din experiență. * Rosier Își mușcă bazele. Însă nu trecu nici o setundă și pe fața lui se ivi aa scris ironic, c «Asupra opiniunilor nu se póte discuta,* response el, însă fiecare are dreptul ale exprima.* «Și ce opiniune ți-ai format în privința banilor pe cari i-allnat tata cu dânsul?* «Sa luat în adevăr ? Acesta ar trebui să se constate mai ântéiu! Ar fi ore cu neputință ca un altul să-i fi luat, după ce se informase despre mortea șefului său ?* «Dacă credi că acel altul ar putea fi d. Duvernier, atunci cazul acesta este ca total imposibil !* țise Eliza ca’n ton atât de aspru și pasionat, c& fratele ei se nttft ca mirare la dânsa. Rosier își ațintise asemenea privirea asupra feței înflăcărate a frumósei fete, Insa privirea lui era pătrunfletóre, se părea că el ar voi să pătrundă pănă în adâncul sufletului ei «Ve veți aduce aminte, că n’am pronunțat nici ou nume și nici o susținere, ci numai un presupus,* respinse el înclinându-se ușor. Eliza, observând privirea mustratore a fratelui ei iși aținti privirile la pământ; ea înțelese că avansase prea departe în apararea sa. • Asemenea presupuneri conduc forte lesne la susțineri,* flise ca voind să repareze greșala, «și d. Duvernier, care s’a bnenrat totd’auna de întrega confiențăt a părintelui nostru, este mai presus de orice bănuială.* .Ei bine, și ce s’ar flice dacă banii nu s’ar găsi în buzunarele nenorocitului?* întrebă Rosier cu u n sarcasm ușor. «Ați mai avea și atunci confiență în onestitatea casierului?* «Da, și atunci încă!* response Eliza ridicăndu’și capul, și o trăsătură de nătârgie se ivi pe buzele ei. «Iuse tote acestea sunt nișce presupuneri ale căror realizare trebuie a se aștepta încă, și eu mă aștept de la onerea și de la sentimentul d-tale de dreptate, domnul meu, că nu vei pronunța vre o bănuială f&rst ca sĕ ai motive binecuvântate pentru dânsa.* «Fiecare dorință ce ați exprima, este un ordin pentru mine.* Eliza nu’i deda nici un răspuns, ea se aședă iarăși lărgă masa de fiori cu capul rezimat pe mână. «Voiai să’mi comunici o sorie ?» întrebă Alfred. «Așa este. Mi s’a încredințat pentru moment regularea și expediarea tuturor afacerilor încă pendinte ale părintelui dv.— * «Credeam că d. Duvernier era însărcinat cu aceste lucrări.* «El are să reguleze numai registrele sub privighiarea mea și se’mi dea lămuriri despre cele ce’l voiu întreba, mai departe nu se’ntinde autorisațiunea sa. Cu mult regret voiu fi silit se fac un inventar judiciar de tot mobilierul casei; din nenorocire nu pot face altfel, fiindcă sunt responsabil vis-avis de ceilalți creditori.* „Noi nu’ți vom pune nici o pedică pentru acesta,* $ise Alfred cu sânge rece. «Déca este trebuință a se sigila și apartamentele acestea—* «îmi voi da tota silința să înlăturez acesta procedură.“ «Pentru ce? Trebuie să ne supunem la tot ce prescrie legea.* „Dar dacă se pute îndulci asprimea legei, pentru ce n’ați preferi acesta ? Dv. puteți remânea deocamdată liniștiți în casă, eu voia—* «Scuză te rog, noi nu pretindem pentru noi nici o cruțare, nici o concesiune,* îl întrerupse Eliza, «ne-ar fi prea penibil dacă prin asemenea concesiuni am trebui să fim recunoscători cuiva. îndată ce vom găsi altă locuință, vom părăsi acestă casă și vom lașa tot ce conține, afară de puținile obiecte cari sunt proprietatea nostru personală, !n beneficiul creditorilor.* «Insă acesta grăbire este cu totul inutilă,* flise Rosier cu o voce din care se putea cunosce că se simția mâhnit. «Pentru ce ați voi să renunțați la concesiunile ce mi-ar fi permis a le face?* «Lă lăsăm acestea:* flise Alfred, «sora mea are dreptate! Noi nu pretindem nimic pentru noi, ci avem numai singura dorință ca să vedem restabilită onorea părintelui nostru. Prin urmare ceia ce trebuie să fie, reguleză cum vei crede mai bine și precum pretinde legea; noi suntem încă destul de tineri ca să ne despărțim fără regret de un trecut splendid și să ne construim alte căi pentru viitorul nostru. • Eliza se uită cu ochii strălucitori la fratele ei, care concediă acum pe d. Rosier inclinându-se cu politeță rnsé forte rece. Rosier eși din cameră fără ca se mai fi respins ceva, ínső după ce închisese ușa în urma sa, dispăru scrisul de pe buzele sale și expresiunea posomorâtă a feței sale denota vijelia pasiunilor cari sfășiau peptul său. »Mândrie de cerșitori le murmură el cu o voce răgușită printre dinții încleștați. «Ei nu vor să-mi fie recunoscători, fiindcă preved consecințele și se tem de dânsele. Ea iubesce pe calicul de comptabil; chiar acum m’am convins despre acesta; pare că ea începuse acest roman încă de pe atunci când fusese dat afară din cauza ei! Se renunț acum la țelul seducător pentru care am lucrat și am luptat ani Întregi? Nici odată ! Ca acest țel de’naintea ochilor, voiu învinge sau voi fi învins !* (Va urma.) / J /