Curierul Foaea Intereselor Generale, 1885 (Anul 12, nr. 2-138)

1885-10-09 / nr. 108

ANUNCI. Pe moșiele Pipirigulü și Câalu din județul Neamț se află de vânzare pe loc 900 stoguri fân de bună calitate din recolta anului curent 1885, cu condițiuni avan­­tagioase, având fie­care stog mărimea de la 9—11 stânjini, d-nii amatori de a cumpără aseminea fân, en gros sau un detail, sunt rugați a se adresa la subsemnatul arendaș al fiselor moșii in orașul Piatra, sau la administrația moșiei Pipirigul. Iordachi Gr. Isăcescu Di vn chiri et de la Sft. Di~ siV llIUliUcU­mitrie Casselo Radicheschi din strada Păcurari. Anul al Xlll-lea Wo. 108. IASSI miercuri 9 (21 Ontnmbrisi.1 1885. Apare Duminica, Miercurea și PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR D­IN IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.­— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 28 Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE....................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu ne primesc............................ ărunciuri . Pag. I, 50 b. Pag. HI, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un 20 bani. CURIERUL (T­H. B­A­L­A­S­S­A­N) FOAEA INTERESELOR GENERALE Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate, pentru anunciuri și reclame, Paris, D-na Lorette, 51 bis strada St. Anna.— Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter <fc C­o Riemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un nr. 20 bani. __________________________________________ Calendar­u.! SeptăiÂ&n. e> |___________________________________________________________________ STIL VECHIO PIPA I PA­T­ROLUL PILEI | mIPOL 1)|"n"sEPTA mXna-------------STIJ^NoFJ PIPA PATRONUL PIL­EI ___. | Soar- APQgpl 8oar? 6 Duminică 8fântcul Apostol Tom­a ^8 Duminică i­­ S. S. bis. Luca Eug.­­‘Í^ 5— 7 a fJ*»*. Martirii Sergie și Vach La 4 Octombrie la 7 ore diminață, Pa- 19 Luni Petru *^V «Io» 6-« 8 Marți Cuviosa Pelagia , „ _ .. .... 20 Marți Pelician Ijfi ® « 1­9 Marcuri gf. Apostol Iacov Alien drarul întâi cu plac apoi senin frig și 21 Mercuri Ursula tțp £ v'ífew 'fl 3 Joi Sfinții Evlampie §i Evlampia vânt. 22 Joi Cordula ț­ f. >, / «97 1—2 Vineri Sfântul Apostol Filip 23 Vineri Ifa vV , J M «_ 1 12 Sâm­b­tă Apost. Prov. Tarah­gi Andr. 24 Sâmbătă Rafaele­­ IV / 0 ^ — — ■ — -------------------------------------------------------------------------------------- -----------------------------------—--------------------------------------- . >' CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE : FOARte ImpoRtaNT Toată marfa din magasinul situat in Iași pe strada Mare sub vechea și repu­tata denumire „la Filip“ sub forma actuală Houdig & Goldenweiser urmează a se desface irevocabil cu Prețuri reduse in jumătate desfacerea va incepe la 1 Octombre, după autorizația Onor Camerei de comerciu sub No. 9 din 27 Septembre conform legei. Se vestește dar atât vechei clientele a acestei magazii precum și onor. Public in genere, ca să profite această ocasiune atât de favorabilă ce li se presintă, pentru a putea cumpără obiecte a căror frumusețe, soliditate și bun gust sunt destul de cu­noscute tuturor. HOUDIG & GOLDENWEISER. IASSI, ö uctomnrie iööíj. Siguranța orașului nostru,—intru­cât privește nenorocirile ce se pot isca prin ibucnirea unor incendii formida­bile,—nu prezintă nici o garanție ab­soluta. In loc sa facem progres, în mijlocele de aparare și salvare, in ca­zuri de incendiuri,—dupa cum vedem, noi n’am făcut de­cât a regresa. Cu câți­va ani înainte, avem un mare turn de observare, de unde cea mai mica flacara ce ibucnea în vre­un colț al orașului, era imediat ob­servata, alarma se dădea, și tote cor­purile pompierești erau puse in pi­cviire într’un minut; lumea particu­­­lară de asemenea era avertisata, și fie­care cetățean putea să alerge sa-și vadă de casa sa,—sau, acei cari a­­veau obiciouința și curajul necesar, puteau sa meargă la locul sinistrului spre a da ajutorul lor. Astăz nu mai avem nici un turn de observare, nici macar un simplu foișor cum există pînă și prin ora­șele cele mai mici, ca Tîrgu-Frumos și altele.—Semnalele de foc nu se mai dau nici prin trompete, nici prin clo­pote,—cum era obiceiul în trecut. Prin urmare astazi, o parte din tirg pate sa ardă in cea mai bună liber­tate,—fara ca cealaltă să știe nimica, după cum s’a întîmplat chiar în tim­pul ultimului incendiu de la Dl. Roz­­novanu. Nu numai acestea, dar chiar cor­pul pompieresc este apropo discom­­pus, prin noua organizare cu guver­nul, sau în special ministrul de res­­boiu a crezut că trebuie să’i deie. Din vechii „potarnici“ cu comandanții lor speciali destul de proprii pentru a ști cum să se porte cu un hogeag aprins, sau un acoperemînt la flăcări, astazi avem „tunari“ cu totul neîn­­demânate ci pentru asemenea lucru, de 0,"*-ce principala lor ocupație și ins­trucție, nu e pompa, ci tutul. Tóte com­unile, dupa cum știm, con­tribuesc cu sume forte respectabile, * ; pentru întreținerea corpurilor pompie­rești, și in realitate, corpurile acestea nu corespund de loc menirea­lor; ast­fel comuna nostra, pentru subrecțiu­­nea ce da Statului in suma de 98,000 franci, nu are in schimb de­cât un profit cu totul neînsemnat, fața cu a­­jutorul ce artileriștii-pompieri, pot sa-i deie în cazuri de nenorociri de incendii. Asupra acestui important caz, gă­sim și în ziarul bucureștiar: „Româ­nul“ o descripțiune asupra zeului ce provine, din actuala organizațiune a corpurilor pompierești; reproducem a­­cest articol, pentru al pune in cunoș­tința cetitorilor noștri: „Cu ocasiunea incendiului din Iași, de la grajdurile d-lui Rosnovanu, s’a întâmplat o adevărata catastrofa, că­dind un zid a omorît un căpitan și mai timp mulți soldați, rănind, în același grav mai mulți dintre âoșii. „Cașul in sine prezintă cea mai mare gravitate și merita a atrage­­ era a­­tențiunea asupra lui. „Am vorbit deja de ceea ce este as­tăzi instituțiunea pompierilor artile­­riști, și am acis ca este cu neputință ca aceiași ómeni se puta îndeplini două sarcini dl­T­a cele mai grele și cu totul deosebite una de alta. „Am cerut deci ca pompierul să ră­mână pompier, și artileristul, artile­­rist. „Lucrul este lesne de înțeles: ca soldat, artileristul este tota­l iua ocu­pat cu școla lui de cazarmă, cu exer­­cițiile și manevrele cerute de arma specială din care face parte. „Nu tot ast­fel cine este și cu pom­­pierul, el are un serviciu cu totul special, la care trebue se se îndelet­­nicesc a sa deosebi, având o alta scala și făcând alte manevre și alte eserciții. „A umplea tunul, a sei cum sé-l în­­dreptezi ș’a trage cu dânsul, ne pare că nu este tot­una cu a te urca pe scări, cu toporul și cu „hurtumul“ în mâna, a tăia acoperișurile și a dărâma zidurile caselor aprinse. „Deosebirea deci este mare intre ar­­tilerist și pompier; unul trebue sa dea foc, și cel­lalt trebue sa-l stingă. „Și cu tote acestea, la noi, s’a cre­zut ca este bine și nimerit a se des­ființa instituțiunea pompierilor, ast­fel cum ea exista mai înainte, ș’a se da sarcina stingerii focurilor unei arme speciale. „Faptele de tota­l lua dovedesc ca râu s’a făcut, și cașul întâmplat cu ocasiunea incendiului de la Iași este o dovadă mai mult ca artileristul, ori cât de bun ar fi el, nu pate sa în­­deplinesca tot așa de bine și sarcina ce i se impune de a stinge focurile. „Pentru ce? Pentru ca, cum­­ jise­­ram, pompierii, prin chiar natura ser­viciului ce sunt ținuți sa faca, se o­­bicinuesc și se aplică atât încât pen­tru ei stingerea focurilor devine cu totul lesniciosă. „Și este fórte firesc ca lucrul sa fie ast­fel: pompierul scie cum sa se urce cu înlesnire pe scări și pe acoperișu­rile caselor, cum și unde trebue să lovesca cu toporul, cum să se părasca de foc, cum sa taie zidurile și de unde trebue să încapă a le tăia și darîma, cum, în fine, să evite pentru el, pentru ai sâi și chiar pentru per­­sonele dinprejur, o nenorocire ;—cu alte cuvinte, pentru pompieri stinge­rea focurilor este, daca ne putem ex­­prima astfel, o adevărată „meserie,“ tot atât de grea pe cât și de înde­­mânatecă. „Dacă deci, la incendiul din Iași de la grajdurile d-lui Roznovanu, cei chie­mați sa’l stingă ar fi fost pompieri— pompierii de altă data era nu pom­­pieri-artileriști,—n’am fi avut trista­­ ocasiune d’a înregistra mortea unui căpitan și a mai multor soldați, sur­prinși de căderea unui zid și apucați sub dărâmăturile lui. „Apoi mai este și un alt neajuns ale cărui urmări, privite din alte puncte de vedere, sunt tot atât de vatamature. „Incașuri de incendii, nu tot­deauna pompierii-artileriști pot să fie gata și la timp pentru stingerea lor, fie că ei sunt ocupați în casarmat cu ale servi­ciului special al armei lor, fie cât se află la câmp pentru eserciții și ma­­­nevre. „Acesta s’a întâmplat, acum în urmă,­­la Ploiesci, cu ocasiunea aprinderei­­ unei case pe una din stradele princi­­­­pale: pompierii-artileriști se aflau a­­­­fără din oraș, făcând eserciții și mane­vre, și orașul întreg, din vânt violente, ar fi putut causa unui isosca de o dată în flăcări 1* 00 g*~ dacă n’ar fi sărit cetățenii cu toți’ pentru loca­­lisarea și stingerea fosului. „Bata unde ne poate duce o dispo­­sițiune râu înțelesâ și râu chibzuită, ca artileriștii să fie și pompieri.“ După aceste <jise de ziarul bucu­­reștean, ținem a adăuga încă urmâ­torele: Părinții noștri de la comună,—nu­­ gândesc 6re ce este timpul sa ceară j cu energie guvernului a despărți cor­pul pompieresc de cel de artilerie? Nu gândesc, tot odată că e de cea mai absolută necesitate înființarea u­­nui sau mai multor turnuri, ori foi­­șore de observațiune, pentru ca, in cazuri de izbucniri de incendiuri mari sa nu mai fie de nevoie a se col­porta vestea din sergent in sergent, pănă la localul pompieresc, sau până la comisiele respective ? Ajutorul ce se dă cu instalarea te- ha in/'hirial­­ le ls Sântu Dimitrie un UC I­101 III lel apartament in Strada 40 de Sfinți, compusă din 7 odăi, bucătărie, spălă­torie, grajdi și șură de cărămidă, pivniță, beci, apă bună. A se adresa la Domna Profira Strat Strada Millo. Ha iahirio+ de la 26 Octomvre viitor UÜ II101111 Ici casele mele situate lângă Biserica albă, compuse de un salonaș cu două odăi, antret și paravan de steclă, bucătărie cu beciu de piatră și una odae separată care servește de sufragerie, având și fântână în pe gșadă. La cas de trebuință se póte da grajdi­­și șură pentru trăsuri. Dimitrie Filostrat. F­OILETON A. BELLOT.­­2 ZUGRUMATORII DIN PARIS ROMAN CONTIMPORAN. Traducere din limba germană de Oh. N­cT. 33. (Urmare). «Ve rog 8Ő nu vă alterați In contra mea în acest punet, in care mfi unesc pe deplin cu opiniu mea dv. și acestă bănuială n’a eșit nici odată din gura mea. Ceia ce am susținut și SQBțin tocă, se mărginesce pur și simplu în aceia că dl. Ernest Durand și-a ră­pit insași viața, fiind­că nu putea suporta perderea averei sale. Dacă m’ar fi consultat pe mine, ea l’ași fi oprit de­sigur de la acest pas desperat, căci criza generală a provocat căderea multor firme solide—d. Durand s’ar fi aranjat ca creditorii sei și ar fi în­­început din nou comercial sea, precum au trebuit sa facă mai mulți in timpul din urmă.* «In privința acesta opiniunile pot fi diferite,* Ilise Alfred ridicând umerii, și că tatăl meu avea in pri­vința acesta altă opiniune de­cât d*ta, vei iei din experiență. * Rosier Își mușcă bazele. Însă nu trecu nici o se­­t­undă și pe fața lui se ivi aa scris ironic, c «Asupra opiniunilor nu se póte discuta,* response el, însă fie­care are dreptul ale exprima.* «Și ce opiniune ți-ai format în privința banilor pe cari i-allnat tata cu dânsul?* «Sa luat în adevăr ? Acesta ar trebui să se con­state mai ântéiu! Ar fi ore cu neputință ca un al­tul să-i fi luat, după ce se informase despre mortea șefului său ?* «Dacă cred­i că acel altul ar putea fi d. Duver­­nier, atunci cazul acesta este ca total imposibil !* ț­ise Eliza ca’n ton atât de aspru și pasionat, c& fratele ei se nttft ca mirare la dânsa. Rosier își ațintise asemenea privirea asupra feței înflăcărate a frumósei fete, Insa privirea lui era pă­­trunfletóre, se părea că el ar voi să pătrundă pănă în adâncul sufletului ei «Ve veți aduce aminte, că n’am pronunțat nici ou nume și nici o susținere, ci numai un presupus,* respinse el înclinându-se ușor. Eliza, observând privirea mustratore a fratelui ei iși aținti privirile la pământ; ea înțelese că avan­sase prea departe în apararea sa. • Asemenea presupuneri conduc forte lesne la sus­țineri,* flise ca voind să repareze greșala, «și d. Duvernier, care s’a bnenrat totd’auna de întrega con­­fiențăt a părintelui nostru, este mai presus de ori­ce bănuială.* .Ei bine, și ce s’ar flice dacă banii nu s’ar găsi în buzunarele nenorocitului?* întrebă Rosier cu u n sarcasm ușor. «Ați mai avea și atunci confiență în onestitatea casierului?* «Da, și atunci încă!* response Eliza ridicăndu’și capul, și o trăsătură de nătârgie se ivi pe buzele ei. «Iuse tote acestea sunt nișce presupuneri ale că­ror realizare trebuie a se aștepta încă, și eu mă aș­tept de la onerea și de la sentimentul d-tale de dreptate, domnul meu, că nu vei pronunța vre o bă­nuială f&rst ca sĕ ai motive bine­cuvântate pentru dânsa.* «Fie­care dorință ce ați exprima, este un ordin pentru mine.* Eliza nu’i deda nici un răspuns, ea se așed­ă ia­răși lărgă masa de fiori cu capul rezimat pe mână. «Voiai să’mi comunici o sorie ?» întrebă Alfred. «Așa este. Mi s’a încredințat pentru moment re­­gularea și expediarea tuturor afacerilor încă pen­dinte ale părintelui dv.— * «Credeam că d. Duvernier era însărcinat cu a­­ceste lucrări.* «El are să reguleze numai registrele sub privi­­ghiarea mea și se’mi dea lămuriri despre cele ce’l voiu întreba, mai departe nu se’ntinde autorisațiu­­nea sa. Cu mult regret voiu fi silit se fac un inven­tar judiciar de tot mobilierul casei; din nenorocire nu pot face alt­fel, fiind­că sunt responsabil vis-a­­vis de cei­l­alți creditori.* „Noi nu’ți vom pune nici o pedică pentru acesta,* $ise Alfred cu sânge rece. «Déca este trebuință a se sigila și apartamentele acestea—* «îmi voi­ da tota silința să înlăturez acesta pro­cedură.“ «Pentru ce? Trebuie să ne supunem la tot ce prescrie legea.* „Dar dacă se pute îndulci asprimea legei, pentru ce n’ați preferi acesta ? Dv. puteți remânea de­o­cam­dată liniștiți în casă, eu voia—* «Scuză te rog, noi nu pretindem pentru noi nici o cruțare, nici o concesiune,* îl întrerupse Eliza, «ne-ar fi prea penibil dacă prin asemenea concesiuni am trebui să fim recunoscători cui­va. îndată ce vom găsi altă locuință, vom părăsi acestă casă și vom lașa tot ce conține, afară de puținile obiecte cari sunt proprietatea nostru personală, !n beneficiul credito­rilor.* «Insă acesta grăbire este cu totul inutilă,* flise Rosier cu o voce din care se putea cunosce că se simția mâhnit. «Pentru ce ați voi să renunțați la concesiunile ce mi-ar fi permis a le face?* «Lă lăsăm acestea:* flise Alfred, «sora mea are dreptate! Noi nu pretindem nimic pentru noi, ci a­­vem numai singura dorință ca să vedem restabilită onorea părintelui nostru. Prin urmare ceia ce tre­buie să fie, reguleză cum vei crede mai bine și pre­cum pretinde legea; noi suntem încă destul de ti­neri ca să ne despărțim fără regret de un trecut splendid și să ne construim alte căi pentru viitorul nostru. • Eliza se uită cu ochii strălucitori la fratele ei, care concediă acum pe d. Rosier inclinându-se cu politeță rnsé forte rece. Rosier eși din cameră fără ca se mai fi respins ce­va, ínső după ce închisese ușa în urma sa, dis­păru scrisul de pe buzele sale și expresiunea poso­morâtă a feței sale denota vijelia pasiunilor cari sfă­­șiau peptul său. »Mândrie de cerșitori le murmură el cu o voce răgușită printre dinții încleștați. «Ei nu vor să-mi fie recunoscători, fiind­că preved consecințele și se tem de dânsele. Ea iubesce pe calicul de comptabil; chiar acum m’am convins despre acesta; pare că ea înce­puse acest roman încă de pe atunci când fusese dat afară din cauza ei! Se renunț acum la țelul sedu­cător pentru care am lucrat și am luptat ani Întregi? Nici odată ! Ca acest țel de’naintea ochilor, voiu în­­vinge sau voi fi învins !* (Va urma.) / J /

Next