Dobrogea Nouă, februarie 1970 (Anul 23, nr. 6676-6699)

1970-02-14 / nr. 6687

PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNITI­VA ! 'hrănea nouă Organ al Comitetului județean Constanța al P.C.R. și al Consiliului popular județean Anul XXIII, nr. 6687­ Sîmbata, 14 februarie 1970 6 pagini, 30 bani A in pagina a V-a FEBRUARIE, MARTIE 1945- 0 FILĂ CIORI (IASĂ LUI £ ARI­FA OF AUR A ISTORIEI PAFRIEI Poezia schelei Vii — intr-un fel, prin u­­manitatea care le hotărăște și le durează, de la îmbinarea cutezătoare a liniilor pe hîr­­tia de calc și piuă la gestul de gingășie grădinărească al meșterului finisor — con­strucțiile de orice fel și de orice destinație prezintă pronunțată apropiere de sfe­o­ra preocupărilor și trăirilor omenești. Simți cu atît mai­ puternic acest lucru însoțindu-i în a­­cest februarie domol pe zi­dari, pe betoniști, pe dul­gheri, pe mînuitorii uriașelor agregate și instalații aferen­te șantierelor, fie chiar din­colo de lucrările predate la cheie, definitive ca destina­ție, grăitoare prin ele însele, aici, pe după avertizatoarele care cer domolirea vitezei și iambletul cu mare atenție, pe după vremelnice garduri din P­FL ori din rabii, trase din considerente pur tehnice în­tre zestrea arhitectonică acu­mulată prin ani, și cea care urmează să i se adauge. Și fie că locul de înfruntare se cheamă­ „plombele“ ce vor îmbogăți­ Tomisurile I, 11 sau III, frontul, larg care poartă verticalitatea urbană în To­mis Nord, Mangalia sau Med­gidia, fie că urmărești muș­căturile lacome ale excava­toarelor făcind loc betonului cald al fundațiilor, fie că ți-e dat să vezi metalice cofraje glisante lăsind la fiecare 24 de ore o nouă cotă de altitu­dine între pămînt și cer, fie că ți-e dat să asiști la fami­liara implantare în cadru a ușilor ori ferestrelor, sensul acestei realități în mișcare rămîne mereu același. Fieca­re din cele 2.400 de aparta­mente pe care constructorii de la T.C.L. Constanța le a­­duc în zestrea arhitectonică a omului e un gest de uma­nitate, umplerea trainică a unei dorințe îndreptățite de tihnă, de confort, de lumină. Și afli că astfel de dorințe, astfel de trăiri la viitorul a­­propiat nu-i sînt deloc străi­ne constructorului însuși. O afli cu argumentele numelor de betoniști, dulgheri, zu­gravi sau instalatori încetățe­niți în­ noua geografie a o­­rașelor cărora le schimbă ne­contenit înfățișarea și înțele­sei, atîtea nume printre cele de constru­ctori navali sau de țesătoare, de mecanici sau profesori, de sudori sau de medici. Și nu te mai miră faptul că zorul de a vedea îmbujorîndu-se de lumină noile mii de ferestre nu vine din exterior în meșteri ci e rezultatul propriei lor trăiri omenești, al propriilor gînduri și aspirații. Și nu te mai u­­luiește necazul lor dintr-o zi pînd îngheață mortarul sau acetilena pe tuburi, nici po­­somorîrea betoniștilor pe vre­me de ploaie, care încurcă socoteli ofensive. După cum nu te mai miră grija paternă pe care o pun constructorii în zidirea noului liceu din Tomis Nord, a școlii genera­le din Tomis III, a celor din „Kilometrul 5“ și din Manga­lia. In septembrie clopoțelul inaugural îi va surprinde nu numai în postura de ctitori ci și de beneficiari ai luminii prin proprii fii. F. N. STRA in complexul mecanizat de la Poarta Albă 150.000 de porci îngrășați pe an Trustul zonal al I. A. S. din Con­stanța a început, la Poarta Albă, construcția primu­lui complex me­canizat de crește­re și îngrășare a peste 150.000 porci pe an. Proiectat a­r fi realizat nu­mai din elemente refabricate, com­­lexul va dispune­­ 29 hale, două bucătării furajere și o fabrică de nutrețuri combi­nate cu o capaci­tate de 120.000 to­ne pe an. Pentru specialiștii și mun­citorii care vor lu­cra in cadrul a­­cestei unități se prevede construi­rea unui bloc de locuințe cu 100 de apartamente. Con­structorul și be­neficiarul s-au an­gajat să termine acest obiectiv cu 90 de zile înainte de termen. 11 ARA ITALIA: CONSULTĂRI IN VEDEREA FORMĂ­RII UNUI NOU GU­VERN ORIENTUL APROPIAT CANADA ȘI PROIEC­TUL „SAFEGUARD" Agenția B.T.A. DespRe: COMERȚUL BULGA­RIEI CU TARILE SCAN­DINAVE ASTĂZI ÎN PAGINA 6 EXTERNE Raid—anchetă prin stațiile C.F.R. IMPORTANTE BUNURI ALE ECONOMIEI NATIONALE SE DETERIOREAZĂ PE „RAMPA NEGLIJENTEI“ Transporturile — și în special cele pe calea ferată, care ocupă ponderea cea mai mare — reprezintă o compo­nentă de bază a economiei naționale, iar activitatea sa influențează direct și masiv toate sectoarele acesteia. De a­­ceea, exploatarea judicioasă a parcului de vagoane, a stațiilor și liniilor de cale ferată, a spațiilor de încărcare-­­ descărcare și de depozitare provizorie a mărfurilor se impune ca o necesitate obiectivă, fără de care nu se poate con­cepe o eficiență economică superioară a acestui sector. După cum se știe, în județul nostru s-au întîlnit, în ultima vreme, serioase deficiențe in ceea ce privește exploa­tarea parcului de vagoane și tocmai urmărind modul în care, atît unitățile beneficiare, cit și calea ferată se achi­tă de obligațiile ce le revin din acest punct de vedere, am vizitat, la indica­ția Comitetului județean de partid, majoritatea stațiilor de cale ferată de pe raza județului, constatînd — trebuie s-o spunem de la început — situații de-a dreptul inadmisibile. APROAPE UN MILION LEI LOCAȚII, ÎN IANUARIE Să ne oprim, mai întîi, la sta­ția C.F.E. Palas, punct nodal care deservește toate unitățile indus­triale de fie întinsul orașului Con­stanța. în ziua de 10 februarie, orele 13, in stație se găseau nu mai puțin de 11027 de vagoane, din care 1.150 erau încărcate, iar circa 500 din acestea urmau a fi dirijate spre beneficiari pentru a fi descărcate. Investigațiile făcu­te ne-au permis să descoperim u­­nele din cauzele acestei aglome­rări. Reține atenția faptul că, in luna ianuarie, principalele uni­tăți industriale care beneficiază de transportul feroviar au plătit aproape un milion de lei locații. Printre „performere“, se numără Trustul de construcții locale, care înregistrează penalizări de pes­te 300.000 lei, „Export lemnul“ (150.000 lei), Trustul șantier de construcții Litoral, U.S.A.S. Nă­vodari, C.E.I.L., I.C.M., I.R.V.A., T.C.I.F. etc. Iată două exemple de la Com­binatul de exploatare și indus­trializare a lemnului: în ziua de 5 februarie, unitatea a primit două vagoane pentru încărcarea mobilei și n-a făcut această ope­rație decit peste două zile. Rezul­tatul: 1.400 lei locații. La 9 fe­bruarie, a mai primit 5 vagoane, dintre care 3 nu erau încărcate nici în ziua de 11 februarie. Com­binatul — dar nu e singura uni­tate — s-a „spiecializat“ și nu re­nunțări la planul de vagoane. Bi­neînțeles, aceasta este o metodă de a evita locațiile, dar perturbă activitatea căii ferate. Majorita­tea unităților nu au organizat e­­chipe pentru descărcarea sau în­cărcarea vagoanelor în timpul nopții și în zilele lucrătoare sau dacă aceste echipe există, numă­rul mic al muncitorilor și indis­ciplina fac să se înregistreze, to­tuși, imobilizări de vagoane (și să se plătească locații). Să amin­tim că asemenea deficiențe au fost semnalate și cu ocazia unei ședințe comune a organelor C.F.R. și a reprezentanților unităților industriale beneficiare, cînd aces­tea din urmă s-au angajat să ia măsuri pentru remedierea stări­lor de lucruri necorespunzătoare. Dar, așa cum se prezintă situația in momentul de față, înseamnă că angajamentele luate au fost pur și simplu formale. STAȚII C.F.R. SAU... DEPOZITE DE MĂRFURI? în majoritatea gărilor vizitate, pot fi intîlnite, in momentul de față, cantități însemnate de ma­teriale pentru construcții, pentru irigații, îngrășăminte chimice, combustibil, material lemnos și alte mărfuri voluminoase, care ocupă lămpile și zonele limitrofe liniilor ferate, staționează timp îndelungat, dînd gărilor o înfăți­șare de adevărate depozite. în intenția de a nu înregistra locații, întreprinderile descarcă vagoane­le și lasă mărfurile pe rampă. U­­nii beneficiari au spații închiria­te in stațiile de cale ferată și, pro­babil, socotindu-se „proprietari" cred că au dreptul să le transfor­me in depozite de mărfuri cu mișcare lentă. Astfel, T.C.I.F. de­ține, în majoritatea gărilor din județ, materiale de construcții și irigații, precum și alte mărfuri în valoare de milioane. Unele stațio­nează pe lămpi și in zonele din apropierea acestora încă din anul trecut, fiind depreciate calitativ. In stația Cioch­lia, sorturile de a­­gregate ale acestui beneficiar e­­rau amestecate între ele și toate din belșug cu pământ, jgheaburi­le, elementele de fundare și alte prefabricate erau împrăștiate și depozitate necorespunzător (adi­că, în neconcordanță cu normele tehnice), fierul-beton zăcea arun­cat în ploaie și ruginise, fără ca cineva să se gindească că toate acestea înseamnă și vor însemna, dacă nu se vor lua măsuri, pagu­be aduse economiei naționale. Așa s-a ajuns ca, în această sta­ție, T.C.I.F. să blocheze practic activitatea de derulare a mărfu­rilor pentru alți beneficiari și să se pună in imposibilitatea de a-și manipula și evacua chiar proprii­le produse. Constatări asemănă­toare pot fi făcute și în gările Dorobanțu, halta și depozitul Ni­sipuri. Aspecte similare privind ma­nipularea și depozitarea produse­lor se întilnesc și în cazul unor șantiere ale T.C.L., întreprinde­rii 12 construcții, Secției drumuri și poduri, întreprinderii de con­strucții căi ferate, I.C.M.D. etc. Prin gările din județ sntîlnești destul de des și o serie de pro­duse, ca: țiglă, var, material lem­nos, sare și altele, comercializate de cooperația de consum prin ICOMCOOP. De exemplu, între­prinderea are in gara Cobadin peste 100 tone de țiglă, circa 10 vagoane de lemn, mai multe tone de sare, care nu au fost ridicate în termen, generînd, pe lingă cheltuieli neeconomicoase, și u­­nele perisabilități. Cele 59 de to­ne de sare au sosit la Cobadin la 30 ianuarie și pină la 19 februarie au fost lăsate direct pe pămînt și sub cerul liber. Conducerea ICOMCOOP, în intenția de a re­duce cheltuielile de circulație, di­rijează unele produse de la gară Mihai MACARIE (Continuare in pag. a V-a) S­PO­RT _________________________________________________ INTERZIS Raid In zona industrială Palas PENTRU TINERI ? Prin sistematizarea­ urbanistică municipiului Constanța, zona Palas a a devenit, în ultimii ani, cel mai nou centru industrial al orașului, o adevă­rată zonă a fabricilor și uzinelor mo­derne, ce se întind pe o suprafață de zeci de kilometri pătrați. în această zonă, au fost amplasate, în ultimii ani, Fabrica de celuloză și hîrtie, Comple­xul de morărit și panificație, unitatea integrată de lină, Combinatul de ex­ploatare și industrializare a lemnului, Centrala electrotermică și un număr mare de șantiere aparținînd întreprin­derilor constructoare — întreprinderea 18 construcții, Trustul 2 instalații etc. în unitățile amintite activează: peste 5.000 de tineri, muncitori, absolvenți ai școlilor profesionale de specialitate, marea majoritate aflați în pragul vîr­­stei la care sportul, practicarea lui co­tidiană, devine o necesitate fizică, nu atît sub raportul înregistrării unor per­formanțe deosebite — deși, dacă s-ar realiza nimeni nu s-ar supăra —, ci ca o disciplină de masă, capabilă să angreneze pe toți acești tineri. Dar să vedem ce se realizează în acest dome­niu, în activitatea organizată a tinere­tului, care a fost contribuția organiza­țiilor U.T.C. și a asociațiilor sportive existente la dezvoltarea un fenomen firesc, cum sportului ca au răspuns sindicatele prin resortul sport la atra­gerea unui număr cu­ mai mare de sa­lariați în practicarea ordonată a edu­cației fizice și sportului. CÎTEVA INITIATIVE, DIN PĂCATE, INSUFICIENT FINALIZATE Primul popas în raidul întreprins in zona industrială Falas l-am făcut la Fabrica de celuloză și hîrtie. Discutăm cu responsabilul cu sportul din comi­tetul sindicatului, Titus Enăchescu, și cu președintele asociației sportive „Ce­luloza“, Vasilea Buzea. La capitolul realizări, ne sînt prezentate cîteva ta­bele cu ultimele întreceri organizate la șah și tenis de masă. Din păcate, numărul participanților este foarte mic (30), in raport cu numărul salariaților din întreprindere, cu cel al tinerilor. Dar, și aceste izolate acțiuni, in pre­zent au fost abandonate. Din lipsă de timp, cum ni se motivează. Astfel, în ultima perioadă, nu s-a mai întreprins nimic deosebit, echipa de fotbal ce în trecut activa în campionatul județean a fost retrasă din­ competiție după mai multe neprezentări. Situația, evident, nu satisface, nu-i mulțumește nici pe cei ce sunt numiți de masa de salariați să conducă activitatea sportivă. In in­cinta fabricii și în vecinătatea ei s-ar putea organiza, cu puțin efort, cîteva terenuri de volei, handbal etc. Primii care ar trebui să ia această inițiativă ar fi organizația U.T.C­. din fabrică. Dar și aici, sportul ocupă un loc peri­feric în preocupări. Tovarășul Enăches­cu ne asigura că, în primăvară, se vor organiza întreceri sportive, că se vor găsi soluții de amenajare a unei baze sportive și că, intr-adevăr, sportul și­­ Liviu BRUCKNER și Enache PETRE (Continuare în pag. a V-a) Pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă în acest an, în cadrul Di­recției navigației maritime „Navrom“ Constanța, se vor executa lucrări in valoare de peste șapte milioane și ju­mătate, în cadrul secțiilor a­­teliere-reparații, mecanizate, flotă, manipulări mărfuri Astfel, se vor executa și pro­cura noi dispozitive de mică mecanizare, instalații de ven­tilare, scule și mașini-unelte, cu operații diversificate, toa­te cu scopul măririi randa­mentului și ușurării efortului fizic al muncitorilor docheri, în scopul prevenirii acciden­telor de muncă, în acest an, D.N.M „Navrom“ Constanța a încheiat un contract cu Studioul „Alexandru Sahia“ pentru realizarea unui film cu aspecte din operațiile de încărcări și descărcări de mărfuri din nave, precum și aspecte din activitatea doche­rilor și a mecanizatorilor por­tuari. Sală specială de degustări la Murfatlar De la întreprinderea pen­tru extragerea, prelucrarea și montarea marmorei și pie­trei de construcții, aflăm că la crama Murfatlar se fini­sează, în aceste zile, o sală specială de degustări și pre­zentări ale vinurilor. Pentr­u a da spațiilor o ambianță mai plăcută, marmora și marm­a­­rocul au fost folosite în com­binație cu piatra de Techir­­ghiol. Lucrări social­­gospodărești în comuna Tuzla în comuna Tuzla și în lo­calitățile învecinate ei, în a­­ceastă perioadă vor avea loc numeroase acțiuni social-gos­­podărești cu contribuția ac­tivă a tuturor locuitorilor. Astfel, începînd cu lună, se vor executa această peste 5.000 metri pătrați de tro­tuare la Tuzla, Costinești și Schitu. Se vor realiza, de ase­menea, spații verzi pe toată lungimea comunei și se va extinde rețeaua apei potabile pe o lungime de 2 kilometri. Tot în acest an, cu contribu­ția voluntară și din fonduri­le repartizate de Consiliul popular al municipiului Con­stanța, se vor executa noi săli de clasă. Un copil calcă pe marginea prăpastiei.. Un­ grup de muncitori de la I.T.C. a atras, printr-o scrisoare trimisă recent ziarului, atenția asupra situației unui copil: „Este adeseori văzut la capătul Uniei de autobuz 14, doarme pe unde apucă, mănâncă­­ ce-i dau oamenii, fuge de la școală. Vă rugăm să întreprindeți cercetări asupra chipului în care a fost abandonat de către părinți, sin­gurii responsabili de decăderea copilului“. Remarcînd simțul datoriei și etica cetățenească demnă de laudă care au prezi­dat la întocmirea scrisorii, fa­cem publice rezultatele cercetă­rii noastre. Intru neștirbit res­pect față de adevăr, trebuie să afirmăm că Nicolae Vlădilă, fost elev la școlile generale nr.9, 10 și (pentru o oră) nr. 3, in vîrstă de treisprezece ani și nouă luni — precizare foarte importantă, după cum se va ve­dea —■ n-a fost abandonat de către amîndoi părinții și, în al doilea rînd, aceștia, responsa­bili și ei, fără doar și poate, nu sînt totuși singurii răspunzători de starea în care a ajuns copi­lul. Un scurt istoric al faptelor , prin sentința nr. 4562/1959, că­sătoria soților Vlădilă Constan­tin și Teodora este desfăcută, reținîndu-i-se femeii în sarcină purtări imorale. Copilul, de 3 ani, este încredințat tatălui, care se recăsătorește. Și din­tr-o dată începe un joc de-a maternitatea jefuită“: „mama“ consanguină vine zi de zi la ușa noii căsnicii, însoțită de bunica copilului, care, amenință, plînge, imploră. Vrea „cu orice preț“ copilul și nu se dă în lături să-l fure. Din »Multiple rațiuni și — de ce n-am spune-o ? — și din slăbiciune, tatăl cedează și i-l dă. Greșeală imensă, inevi­tabilul punct de pornire al tra­gediei copilului Nicu, care avea să-l arunce pe maidan, in ghea­­rele delicvescenței juvenile... Căci „mama“ are purtări din ce­ în ce­­­ai scandaloase : „Prima dată a plecat în 1968. Nu mun­cea nicăieri, trăiam din ce ne dădea bunica.. Anul trecut, ma­ma a „fugit" pentru prima dată (dă un înțeles special termenu­lui dintre ghilimele, n.n.). Era sănătoasă, voinică, dar nu voia să lucreze. A umblat cu­ a umblat și mi-a scris că s-a mă­ritat in comuna Nuntași. Cinci — șase luni n-am auzit nimic de ea. Apoi m-a luat acolo. Mîncam din te miri ce bătaie de la soțul ei. Nu era seară să nu se îmbete. O dată el a rupt un băț pe mine. Apoi mama l-a părăsit, a intrat taxatoare la I.T.C., a fugit cu banii... Nu mai știu pe unde o fi acum. Miliția, o găsise o dată in comuna Valul lui Traian, stătea la una tot ca ea... La tata n-am vrut să mă duc.».“. Acestea ne-au fost spuse cam pe la 1 octombrie ’69. Sem­natarul anchetei îl cunoaște pe copil de cîțiva ani, în ciuda zburdălniciei și a disprețului total față de normele discipli­nei școlare de care dă dovadă Nicu, știe că acesta e capabil de adâncă și vibrantă gingășie, de reflexivitate, de luciditate chiar. M. ALEXANDRESCU (Continuare în pag. a II-a)

Next