Drapelul Roşu, iunie 1970 (Anul 26, nr. 7895-7919)

1970-06-30 / nr. 7919

› 2 FESTIVALUL FOLCLORULUI TIMIȘEAN­I De „Ziua învățătorului“ (Urmare din pag. 1) secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R., președintele Con­­sili­ului popular județean. Au mai fost prezenți tovarășii : Trandafir Cocîrlă, membru al G.C. al P.C.R., Ioan Zahiu, Trifon Darie, secretari ai Comitetului județean de partid, Iosif Bayerle, membru al C.C. al P.C.R., președintele Colegiului ju­dețean de partid, Vasile Daju, prim-vicepreședinte al Consiliului popular județean, Coriolan Pop, prim-secretar al Comitetului mu­nicipal de partid, primarul mu­nicipiului, secretari ai Comi­tetului municipal de part­id, reprezentanți ai organizațiilor de masă și obștești, ai consiliilor ju­dețene ale oamenilor muncii de na­ționalitate germană, maghiară­­ și sîrbă, oameni de știință, artă cultură, de reprezentanți ai organi­si­zațiilor de masă și obștești, de oa­meni de cultură și artă, invitați de onoare ai orașului, aflat la una din cele mai mari sărbători, aceea în­chinată frumuseții și bogăției fău­rite cu trudă de-a lungul veacurilor de creatorii anonimi de pe plaiu­­le timișene. Culorile, cintecul, minunatele costume românești, germane, maghiare, sârbe, au umplut spre delectarea timișorenilor, bulevardele orașului. Așa se face nunta pe la noi... spun cei din Pietroasa, cu artă, în cintec și dans de neasemuită frumusețe. Doua ore închinate cîntecului coral în contextul sărbătoresc al ma­nifestărilor prilejuite de cinstirea folclorului timișean, concertul co­ral din sala Operei a constituit un incontestabil punct de atracție. Mo­tivarea o găsim poate în mîndria generată de tradiția muzicii corale tcimișene — cea mai veche din țară — majoritatea acestor coruri soco­­tindu-și aniversările nu in ani, ci in decenii... Ca semn de omagiu celui mai vechi cor de plugari din țară, co­rului din_.Chizătău, i-a fost acorda­tă onoarea de a începe festivitatea, îndrumată de dirijorul Ion Cărăbaș, formația și-a deschis programul cu „Cintecul de bucurie“ al lui V. Po­­povici, după care a urmat o suită de perle corale ca „Negruța“ lui I. Vidu, „Hai Ioane, Ioane“ de N. Ur­­su ori „Trandafir de pe răzoare“ de Sabin Drăgoi. Din participarea norului munci­torilor ceferiști timișoreni, ~cu un palmarer~de­­ cinci decenii dedicat melosului popular bănățean, am re­ținut distincta notă personală im­primată de dirijorul Mircea Idvo­­reanu, prin unele partatouri de e­­fect, ori­ prin­ umorul dozat cu gust. Cu un surprinzător de masiv cor s-a prezentat Gătaia. Programul, dirijat de D. Buda și C. Mihăescu a fost echilibrat. Alături de crea­ția corală clasică au prezentat și lucrări „la zi“ ca „Doină și joc“ de tânărul compozitor Sava Ilin. Un salt interpretativ evident, prin consecvența acordajului, prin calitatea emisiei, prin omogenitate și dicțiune, ca și prin îngrijită a­­pariție, a caracterizat apariția co­rului „Eer­-Schubert", de sub con­ducerea lui Herbert Weiss. Urcînd pe scena Operei, cei din Igriș au adus cu ei un suflu de prospețime, vigoarea unui cor băr­bătesc inimos, au adus suflul dra­gostei pentru muzică. Figura aspră a dirijorului Ghenaide Cionca s-a dovedit a fi o mină energică, aptă să solicite integral glasul și sufletul coriștilor săi. Tot din mijlocul a­­cestui cor am recunoscut glasul de tenor bănățean, cu inflexiunile sale tipice. Eftimie Gaju, celălalt dirijor al corului din Igriș, ne-a cucerit prin flexibilitatea ei care și-a condus frazele, unduirile prin care le su­gera, de o ireproșabilă muzicalita­te. Unul dintre foarte puținii diri­jori care, probabil intuitiv, știe ce anume este mai important de scos dintr-un trison, care a știut să se dăruiască pînă la contopire cu for­mația sa. Un cor de cameră, cu justificate pretenții intelectuale s-a dovedit cel din Ciacova, în special pentru acuratețele sopranului in canțoneta napolitană a lui Ceaikovski. Un cu­­vînt de prețuire se cuvine și scrupu­losului lor dirijor, Erich Koch. Dar corul care a încununat valo­ric calitățile tradiționale ale cînte­cului coral bănățean, a fost, de departe, formația lugojeană cres­cută de Ion Vidu, Filaret Barbu, D. Stan. Aflat ~szr~sub conducerea u­­nui proaspăt absolvent al Conser­vatorului clujean, Remus Tașcău, acest cor a reintrat, grație tânăru­lui său dirijor, pe orbita valorilor republicane, adjudecîndu-și pre­țioase premii și titluri. Este greu să decizi ce a impresionat mai mult, frumusețea acestor glasuri, muzicalitatea lor perfectă, ori atu­­urile de seriozitate și perfecțiune cvasiprofesioniste. Vom doar, în afara excelentei sublinia calități vocale a acestui cor, osmoza pe ca­re tînărul dirijor a realizat-o in cadrul fiecărui compartiment cît și între ele. Așadar o manifestare de incon­testabilă ținută, care a reușit să transfigureze, pe plan spiritual, vraja acestui colț de țară, cu du­ioșia, cu hărnicia, dragostea de cint, cu dorurile și — de ce nu? — cu fata lor bănățeană. DORU MURGU DIN SALBA DE STRĂBUNI LĂSATĂ Cea de a doua manifestare a ultimei zile a Festivalului folclo­ric timișean, intitulată Salba da­­tinelor noastre, și-a propus, așa cum ne mărturisea unul din regi­zorii și scenariștii lui, lectorul univ. Gabriel Manolescu, „să în­fățișeze publicului larg un mă­nunchi din cele mai frumoase și reprezentative obiceiuri tradițio­nale din județul nostru și, in­tr-adevăr spectacolul la Parcul de cultură a fost o impresionantă frescă a datinilor coborite de la strămoși pînă la noi, o chin­tesență a ceea ce a constituit în­truparea în imagini și gesturi, un cintec și joc, a evenimentelor de căpătîi ale vieții țăranului: mun­ca, dragostea de familie, deci nunta, cu toate elementele ei pre­mergătoare. Festinul obiceiurilor timișene a debutat în răpăitul solemn al to­belor, cînd, pe scenă, și-au făcut apariția colindătorii dubași de la Curtea. Costumația strălucitoare a interpreților acestui străveci o­­bicei din zona împădurită a ju­dețului a relevat cu prospețime și originalitate naturalețea inter­preților, dar mai ales fondul pri­mar, suculent, al ovațiilor de să­nătate, fericire, belșug. Asemănă­tor prin utilizarea unor simboluri, „Cerbul“, formația căminului cultural din Belinț, deși dintr-o zonă de cîmpie, a reînviat o ve­che datină, transmisă din gene­rație in generație , masca cerbu­lui. „Acum 40 de ani am jucat pentru ultima oară cerbul, ne-a spus unul din membrii echipei, bătrânul Ion Grăneanțu, de 75 de ani. La rugămintea tineretului, m-am prins să-i învăț pe­­ copii să-l joace din nou“. Și salturile în timp și spațiu continuă. Artiștii amatori din Satchinez dau glas bucuriei recol­telor îmbelșugate. Pe fundalul u­nor melodii interpretate de un cor femeiesc, reluate in ecou profund de un altul, bărbătesc, grupuri de fete, simbol al tinereții, dan­sează un cerc strins invocînd fe­ricirea întregii colectivități. Gra­ția pașilor, a gesturilor se în­gemănează cu cea a participanți­lor la chirvaiul artiștilor amatori de la căminul cultural din Peciul Nou. In tradiția oamenilor mun­cii de naționalitate germană, de pe cuprinsul județului nostru, a­­cest obicei înseamnă, chiar dacă sub o altă modalitate, aceeași dragoste de nestăpînit pentru muncă, cintec și joc, o cinstire a rodniciei timpului și a hărniciei. Cu aceeași strălucire au evoluat și membrii formațiilor artistice din Buziaș, care au realizat un recital de virtuozitate în Căpa­­ra, cei ai Ansamblului sîrb de stat, care și-au dovedit încă o dată măestria în dansul cu ritm îndrăcit și cîntece de o tulbură­toare simțire. Echipa Casei de cultură din Jimbolia a adus pe scenă un ritual de logodnă ma­ghiară, cald apreciată de specta­tori. Nu mai puțin admirate au fost nunta din cîmpie și nunta de la munte, prezentate de forma­țiile căminelor culturale din Ci­rac și Pietroasa, ultima mai ales cu totul originală atît prin cos­tumație, cît și prin țipurituri, jocul steagului etc. Adăugind că la reușita acestei grandioase sărbători a obiceiuri­lor străvechi și-au adus contri­buția, în calitate de regizori și scenariști, și Achim Penda și E­­milian Dumitru trebuie să re­marcăm interesul pe care această manifestare l-a stîrnit prin va­loarea programului ei, contribu­ția sa la evidențierea și valorifi­carea tezaurului nesecat al tra­dițiilor timișene. Un recital al Mii de timișoreni și alți locuitori ai județului Timiș au venit în Parcul rozelor, duminică seara, să-i asculte pe cei mai îndrăgiți soli ai cîntecului popular. Trebuie să măr­­tusesc de la început că nu cred să fi fost măcar unul dintre ei care să plece dezamăgit la sfirșit. Concer­tul soliștilor a fost magnific, a do­vedit virtuozitate, pasiune, adusă pînă la incandescență, dar mai ales un șirag de perle constituit din cîn­­tece de joc, din doine, unele cunos­cute în întreaga țară, altele abia scuturate de uitarea care le-a aco­perit în inima mai știu eu cărui bătrîn rapsod. Sub ploaia de lumini a reflectoa­relor și-au făcut apariția mai tatii Iuliu Bodea și Elena Sintescu de la Ansamblul folcloric al sindicatelor din Timișoara. Le-au urmat Karol Meinhardt, Nada David­, Vlada Ra­­dulov și Oscar Schütz de la așe­­zămintele culturale din județ. Ropotele de aplauze, strigătele de bis au răsplătit calitățile vocale și dăruirea acestor interpreți. De a­­ceeași caldă primire s-au bucurat Ana Hanț, Iovanca Pungulescu și mai ales Adela Mușunea de la An­samblul sîrb de stat. Vocea caldă, simpatia de care se bucură Tiberiu Ceia, solist al Ansamblului folcloric „Timișul“, a reclamat interpretarea unor melodii din afara programu­lui. Adevărate momente de frenezie au constituit aparițiile artistei e­­merite Aurelia Fătu-Răduțu de la Ansamblul „Ciocârlia“, a Cristinei Spăriosu de la Radioteleviziunea română, a Anei Pacatiuș și Feli­­cian Fărcașu de la Orchestra popu­lară de stat din Caransebeș. Dar momentele de vîrf, un veri­tabil triumf, l-au repurtat doi din­tre cei mai cunoscuți cîntăreți de muzică populară bănățeană : Du­mitru Constantin de la Ansamblul folcloric al U.G.S.R. și, mai ales, Ion Cristoreanu de la Ansamblul „Ciocirlia“ cel care a încheiat și concertul­ măiestriei Se cuvine să amintim aici apor­tul orchestrelor de muzică populară conduse de Achim Penda (mai ele­gant în gestică ca niciodată) și Ioan Odrobot. Sub ploaia de rachete, în ritmul bătăior din palme a sute de spectatori, soliștilor le-a fost oferit din partea organelor județene de partid și de stat un imens și su­perb coș de flori. Și astfel a căzut cortina peste ce­le patru zile ale Festivalului fol­cloric timișean, o sărbătoare fă­ră precedent in județul nostru, un vîrf luminos al creației populare, al geniului locuitorilor acestui pă­­mînt. ION MARIN ÁLMAJAN La concertul final, cîntă pentru timișoreni solista Elena Sintescu-Fugacîu, acompaniată de taraful sin­dicatelor timișorene, dirijat de loan Odrobot. (Fotografii de : E ROBICSEK) DRAPELUL ROȘU—7,919 NOBILA PROFESIUNE Ziua învățătorului, așa cum a in­trat ea în tradiția mai nouă, a vre­mii noastre, se sărbătorește în acest an sub semnificații deosebite, sub auspiciile unor ample măsuri luate de conducerea de partid și de stat pentru a da învățămîntului din România socialistă un nou impuls, pentru a-i crea o forță motrice cu atît mai puternică, capabilă să ge­nereze rodnice urm­ări în creșterea și formarea tineretului. Legea pri­vind dezvoltarea învățămîntului, ge­neralizarea școlii de 10 ani, ale că­rei clase au depășit deja începutul, intrarea în marea masă de școlari a copiilor de 6 ani, lărgirea rețelei învățămîntului liceal tehnic și pro­fesional, Statutul cadrelor didacti­ce, care a căpătat putere de lege, iată doar cîteva­ din însemnele șco­lii românești a deceniului 70, garan­ție sigură a dezvoltării­ ei impetuoa­se. Alături de colegii lor din întrea­ga țară, cele aproximativ 6.000 de cadre didactice din județul nostru au depus și depun eforturi nobile pentru a transmite elevilor un bagaj cît mai mare de cunoștințe, pentru a-i educa în spiritul și în respectul legilor patriei noastre. Profesînd la catedrele Liceelor nr. 1 sau 10 din Timișoara, la cele ale Liceului „Coriolan Brediceanu“ din Lugoj, din Ciacova, Sînnicolaul Mare, Făget, Deta, la școlile profe­sionale U.C.E.C.O.M. sau textilă, la cele generale din Lenauheim, Topo­­lovățu Mare, Bacova, Otelec, Cenad etc., dascălii de matematică, fizică, chimie, limba română, biologie. Ele­na Mihuț, Virgil Ștefănescu, Valeriu Craiu, Alfred Schussler, Maria Pro­­dan, Ioan Stanică au obținut rezul­tate remarcabile în cadrul procesului instructiv-educativ, în munca de cercetare științifică, și­ au cîștigat prețuirea și dragostea celor 92.000 de elevi, cîți învață în școlile județu­lui, la cursul de zi. Lor li se adau­gă profesorii și învățătorii cărora, ieri, la Consiliul popular județean tovarășul Mihai Telescu, prim-secre­­tar al Comitetului județean de partid, președintele Consiliului popu­lar județean, le-a înmînat ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, pentru pasiune, competen­ță și­ muncă neîntreruptă. Faptul în sine simbolizează preg­nant prețuirea și atenția de care se bucură și cu care sînt înconjurați, în patria noastră, învățămîntul, slujito­rii ei. Edificatoare, în acest sens, ni se par și cele 1.163 de săli de clasă noi, puse la dispoziția copi­ilor timișeni, numai în ultimii 10 ani, din care 70 de școli ridicate de la temelie, unele adevărate temple de arhitectură modernă și confort, ca Liceul de muzică și Liceul de construcții civile din Timișoara. Regretăm că nu vom putea cu­prinde aici toate lucrările științifice realizate de cadrele didactice din județul nostru, miile de ore de mun­că patriotică efectuate pentru a grăbi ritmul reconstrucției, pentru a dimi­nua pagubele provocate de calami­tățile naturale, ce s-au abătut asu­pra unor regiuni ale țării, nopțile albe consumate pentru a corecta te­zele sau lucrările date la examene de admitere, bacalaureat, pentru a parcurge cele mai noi bibliografii, lucrări de specialitate, capabile să-l așeze pe profesor totdeauna în frun­te, să facă din el un exemplu demn de urmat. Ceea ce putem face însă e să desprindem din inimile noastre pli­ne de recunoștință o înmiresmată creangă de tei, și s-o înmînăm sim­bolic tuturor educatorilor din județ, să le dorim ca toți copiii pe care îi învăță carte să ajungă, la rîndul lor, crengi înflorite, să rodească și să mulțumească grădinarul, spre binele acestor pămînturi pe care le iubim atît de fierbinte și atît de mult. CONFERIREA DE ORDINE ȘI MEDALII UNOR CADRE DIDACTICE (Urmare din pag. 1) elaborat de Congresul al X-lea pri­vind făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate la patria noastră va cere in continuare efor­turi serioase, nu ne îndoim că po­porul nostru va face aceste efor­turi, va realiza în bune condiționat acest vast program. Dar, pe lângă eforturi, se cer, totodată, cadre bine pregătite în toate domeniile de activitate. Construcția societății socialiste și­ comuniste nu se­ poate face decât pe baza celor mai avan­sate cuceriri ale științei și tehnicii, iar dumneavoastră, slujitorii școlii — incepînd de la educatoare pînă la profesori universitari, — vă re­vine sarcina de a asigura formarea și instruirea in acest spirit a ca­drelor de mîine ale patriei noas­tre. Este o misiune frumoasă, care cere spirit de abnegație, multă răbdare — și, in același timp, ener­gie, exigență, pasiune, spre a face din tinerele vlăstare ale țării buni constructori ai socialismului, buni cetățeni ai patriei, gata să facă totul pentru înălțarea și fericirea ei. (Aplauze puternice). In anii care au trecut de la eli­berarea țării, cadrele didactice au înfăptuit întotdeauna cu consec­vență politica marxist-leninistă partidului nostru; sîntem convinși­­ că și în viitor ele vor munci cu abnegație și dăruire pentru înfăp­tuirea acestei politici, aducîndu-șî contribuția la realizarea programu­lui de dezvoltare socialistă a pa­triei, (Vii aplauze). S-a spus foarte just aici că va trebui să acordăm o permanentă a­­tenție educării tineretului nostru în spiritul patriotismului socialist, al prieteniei și frăției dintre oa­menii muncii, fără deosebire de na­ționalitate. In România trăiesc oa­meni de diferite naționalități — și tot ceea ce s-a creat pe aceste me­leaguri este rezultatul muncii lor înfrățite, și făurirea socialismului este rezultatul muncii lor comune. In încercările grele prin care trecut țara noastră, datorită inun­a­dațiilor, s-a evidențiat poate mai mult ca oricînd solidaritatea și u­­nitatea trainică a tuturor oameni­lor muncii din patria noastră, fără deosebire de naționalitate, s-a su­dat și mai mult această , unitate. Școlii îi revine menirea nobilă, de răspundere, de a contribui la for­­­înarea și educarea întregului nos­tru tineret în spiritul prieteniei și frăției dintre poporul român și na­ționalitățile conlocuitoare, al uni­tății întregului popor. (Aplauze). In același timp, școala trebuie să să­dească în inimile tinerilor, în min­tea lor, ideile solidarității interna­ționale, ale prieteniei cu popoarele țărilor socialiste, cu popoarele de pretutindeni in spiritul idealurilor păcii și colaborării­, tineretul nos­tru trebuie să fie în primele rînduri ale luptei pentru afirmarea aces­tor înalte idealuri, deoarece numai în condițiuni de pace, de coope­rare pașnică intre toate popoarele, se poate asigura dezvoltarea cu succes a construcției socialismului și comunismului, se poate clădi viitorul mai bun al omenirii, (A­­plauze puternice). Doresc, în încheiere, să vă urez încă o dată, dumneavoastră, tuturor cadrelor didactice, noi și noi suc­cese în activitatea pe care o des­fășurați, multă sănătate și fericire. (Aplauze puternice, prelungite). Secretarul general al partidului, ceilalți conducători de partid și de stat care au participat la solemni­tate s-au întreținut apoi, atmosferă caldă, tovărășească, într-o cu cei decorați. LA TIMIȘOARA Cu prilejul „Zilei învățătorului“, ieri, la sediul Consiliului popu­lar al județului Timiș, a avut loc festivitatea înmînării de ordine și medalii, conferite de către Con­siliul de Stat al Republicii Socia­liste România, unor cadre didac­tice din județul Timiș. La festivitate au luat parte to­varășii Mihai Telescu, membru al C.C. al P.C.R., prim-secretar al Comitetului județean Timiș al P.C.R., președintele Consiliului popular județean, Ioan Zahiu, se­cretar al­ Comitetului județean de partid, Vasile Daju, președin­te al Consiliului prim-vice­­popular județean, Iosif Roth, vicepreședin­te al Consiliului popular județean, Petru Radu, inspector general al Inspectoratului școlar județean Timiș. Au fost luminate : Ordinul „Steaua Republicii Socialiste Ro­mânia“ clasa a V-a conf. univ. Petru Stanciu, prorector al Uni­­versității, și prof Angela Cecan, de la Liceul din Sînnicolaul Mare ; Ordinul Muncii clasa a Ill-a prof. univ. Iancu Horescu, de la Univer­sitate, Gheorghe Catrina, șef de lucrări la Institutul agronomic, Iosif Silb­er, activist la Consiliul județean Timiș al Organizației pionierilor, prof. Constantin Ciu­­rea Pașcan, de la Școala generală din Lenauheim, prof. Gheorghe­­ Berinde, de la Liceul din Lugoj,­­ Margareta Slidak, învățătoare la­­ Școala generală din Moșnița Nouă, Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a lui Ștefan Cimponeru, în­vățător de la Școala generală din Paniova , Medalia Muncii , loan Vancea, șef de lucrări la­ Institu­tul agronomic, Cornel Birâiescu, învățător la Liceul din Făget, loan Costan, inspector la Inspectoratul școlar județean, Cristea Gheor­­ghiu, maistru-in­strictor la Liceul industrial de construcții, Andrei Hell, inspector la Inspec­toratul școlar județean, Ana Om­er, educatoare la grădini­ța din Darova, prof. Boris Prohorov, de la Școala profesio­nală specială Timișoara, prof. Si­ma Stoianov, de la Liceul din Deta, Vasile Ungureanu, învățător la Școala generală nr. 11 Timi­șoara. După ce a luminat distincțiile, luînd cuvîntul, tovarășul Mihai Telescu i-a felicitat călduros pe cei decorați, în numele Biroului Comitetului județean de partid și al Comitetului executiv al Consi­liului popular al județului Timiș. Vorbitorul a adresat cuvinte de a­­preciere pentru eforturile depuse de cadrele didactice din județul nostru, în activitatea de educare și formare a tinerei generații, pentru rezultatele obținute în în­făptuirea politicii partidului și statului in domeniul învățămîn­tului și culturii. Referindu-se la a­­cordarea înaltelor distincții, vorbi­torul a subliniat că acestea tre­buie să constituie un puternic în­demn la o activitate și mai rodni­că pe frontul muncii educative, pentru formarea unor vrednici constructori ai societății socialis­te multilateral dezvoltate. Mulțumind pentru acordarea dis­tincțiilor, prof. Angela Cecan și prof. univ. Iancu Herescu s-au angajat, în numele celor decorați, să-și sporească aportul la perfec­ționarea continuă a muncii de pregătire profesională și de edu­care moral-cetățenească a tinere­lor generații. Contraste cotidiene Tactica struțului? Exista, in Timișoara, cîteva su­biective de investiții care, deși sînt cuprinse în listele de titluri,­­ nu au fost încă atacate. De pil­dă, la „Casa de modă““ și Gru­pul școlar UCECOM (beneficiar­­ U.J.C.M. Timiș) și la Grupul șco­lar M.I.A. (beneficiar Combina­tul industriei alimentare) a fost deschisă finanțarea, însă lucrări­le de bază nu pot fi începute pentru că lipsește documentația tehnică. Intr-o situație similară se găsește și secția chimic ale întreprinderii „Victoria“, unde nu a s-au asigurat încă proiectele de execuție. In aceste condiții, ipotezăm două alternative : beneficiarii sus­citați ori n-au auzit nici pina a­­cum de Legea investițiilor, au adoptat, cum se zice, tactica... struțului. Suntem­ îndreptățiți să fixăm și această ipostază din ur­mă, pentru că cei dinții preju­diciați vor fi chiar ei, benefi­ciarii. Repercusiunile acestei in­dolențe sunt deosebit de nocive în perspectiva realizării integrale a planului de investiții­ „Aveți bere?“ „H-avem bere!“ „Buna seara“ „Bună seara șilaltăieri seară, intr-un decor de splendidă vară, grădinile res­taurantelor timișorene au fost in­tens solicitate. Aici, am consta­tat insă carențe grave legate de repartizarea fondului de Berea s-a situat pe prim marfă­ plan. Canicula de peste zi nu intrase, oare, in „prevederile“ organiza­torilor comerțului ? Se pare că nu­­ lată o... mostră. L-am în­trebat pe șeful de sală de la „Terasa trandafirilor“ de ce nu are și acest produs, solicitat cu predilecție de consumatori. „Am cerut fabricii „Timișeana“ 6.000 de sticle cu bere, dar n-am pri­mit decât 2.000, ne-a răspus el. Ca să nu mai vorbim de acest pseudo-sistem de „rentabilizare“, punem întrebarea: cum își fac datoria conducerea fabricii de bere „Timișeana“ și „antrepreno­rul general“ — Direcția comer­cială ? Cum o... scaldă restaurantul de la Ștrandul termal Zilnic, sute de timișoreni vin la noul Ștrand termal de pe bv Vasile Pîrvan. Gazdele, ospitaliere, îi întîmpină cum se cuvine. Dar, în contrast, restaurantul din in­cintă, atrăgător ca aspect, res­pinge prin proasta calitate a ser­virii. Bunăoară, la bar, vîn­­zătoarea Silvia Dragomir, m-a asigurat cu „nu vine potopul. Ce te grăbești așa ? — N-am­­ mîini și, dacă nu-ți place, salut! Ia uite, dom’le!?“. Un cetățean de alături și-a „permis“ o singură observație, dar a trebuit să se re­tragă grabnic sub ploaia de in­vective stîrnită de apriga bar­­mană... La fel de „inoportuni“ am fost socotiți și la coada din fața a­­paratului de cafea. In sfîrșit, cînd ne-a venit rîndul, am... aș­teptat vreo 5 minute să se spele ceștile. Spălat e un fel de-a zice, pentru că, pe porțelanul alb-mur­­dar, se puteau identifica cu pre­cizie diferite... mărci de ruj. Cît despre calitatea cafelei, să nu mai vorbim! ? Asemenea deficiențe sunt cunos­cute de conducerea T.A.P.L. , ce se așteaptă pentru ieșirea din imobilismul care împiedică desfă­șurarea unui comerț civilizat in această veritabilă oază de re­creare . De ce această situație intolerabilă ? E păcat de reputația ștrandului. „Scuarul“ de cîlți Ca și în majoritatea celorlalte noi cartiere de locuințe din Ti­mișoara, sistemul parcării auto­turismelor nu este reglementat co­respunzător nici în zona Tipo­grafilor. Blocul de pe str. V. Lu­cach 21 A, recent construit, a moștenit­ vecinătatea unui mai a vechi loc de gazare pentru mașini. Aici, pe lângă o parcare haotică, mulți automibiliști au făcut din banda de asfalt un fel de stație de întreținere și spălare. In urma lor, rămine, zilnic, un decor de­zolant — clipe murdare, calda­râmul pătat de benzină și ulei. In plus, gazele de eșapament intră pe ușile și ferestrele blocului pi­na tirziu in­­ noapte, scrîșnetele saboților de fină tulbură tihna orelor de repaus și somn, împotriva acestei... invazii de zgomote și murdărie este necesa­ră o placă vizibilă care să indi­ce interdicția. Num­ai astfel „scua­rul“ de cîlți și hîrtii poate fi transformat intr-un (absolut ne­cesar) spațiu verde, mult mai potrivit sub ferestrele locatari­lor. Precizăm pe această cale ca, prezența organelor de resort (Ins­pectoratul municipal de miliție și Consiliul popular municipal), nu este... interzisă în acest loc! Rubrică redactată de MIREL BRATEȘ st

Next