Drapelul Roşu, noiembrie 1970 (Anul 26, nr. 8025-8048)

1970-11-08 / nr. 8031

ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN TIMIȘ AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Anul XXVII nr. 8.031 Duminică, 8 noiembrie 1970 6 pagini, 30 bani ÍN PREZENTA CONDUCERII DE PARTID ȘI DE STAT, IERI A AVUT LOC COMEMORAREA A TREI DECENII DE LA PRĂBUȘIREA DOFTANEI intr-o atmosferă de emoționantă omagiere a eroismului comuniști­­lor, luptători neînfricați pentru apă­rarea intereselor poporului muncitor, pentru eliberarea oamenilor muncii de sub jugul exploatării ți asupririi, pentru libertatea ți independența p­atriei, mii de cetățeni — muncitori din uzinele proeiețiene, din schelele și rafinăriile Văii Prahovei, țărani din împrejurimi, militari, elevi și studenți — s-au adunat ieri spre a comemora treizeci de ani de la prăbușirea, în noaptea de 9—10 noiem­brie, a zidurilor închisorii ,,Doftana", sub ale cărei dărîmături au fost uciși numeroși militanți revoluționa­ri. Este un moment solemn trăit cu intensitate de toți cei de față. El evocă in conștiința lor drumul stră­bătut timp de cinci decenii de glo­riosul nostru partid, drum presărat cu minunate fapte de eroism, cu nenumărate sacrificii și jertfe ale celor care s-au identificat cu cauza partidului și a poporului muncitor. Impresionanta solemnitate desfă­șurată sub zidurile cumplitei tem­nițe — devenite în anii noștri muzeu — a reprezentat prinosul a­­dîncii recunoștințe a întregului nostru popor față de comuniștii, antifasciștii, patrioții revoluționari, care, pe baricadele marilor bătălii de clasă, înfruntînd cu neînduple­cată dîrzenie teroarea sîngeroasă a aparatului de represiune burghez­­o-moșieresc, sacrificîndu-și chiar viața, au ținut mereu sus steagul luptei pentru sfărîmarea rînduieli­­lor nedrepte ale claselor exploata­toare, pentru edificarea socialis­mului și comunismului pe pămîn­­tul României. In același timp, în manifestarea de ieri și-au găsit încă o dată expresia voința de ne­zdruncinat a poporului nostru de a duce înainte bogatele tradiții re­voluționare, hotărîrea sa de strînge și mai puternic rîndurile­­ în jurul partidului și al conducerii sale, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit și prețuit de întregul popor, de a înfăptui neabătut obiec­tivele stabilite de Congresul al X-lea al P.C.R., pentru făuri­rea societății socialiste multilate­ral dezvoltate. Este ora 9. Sosesc tovarășii NICOLAE CEAUȘESCU, EMIL BODNARAȘ, PAUL NICULESCU­­MIZIL, GHEORGHE PANA, VIR­­GIL TROFIN, ILIE VERDEȚ. Sunt prezenți tovarășii MAXIM BERGHIANU, FLORIAN DANA­­LACHE, EMIL DRAGANESCU, JANOS FAZEKAS, PETRE LUPU, MANEA MANESCU, DUMITRU POPA, DUMITRU POPESCU, LE­­ONTE RAUTU, GHEORGHE STOI­­CA, VASILE VILCU, ȘTEFAN VOITEC, IOSIF BANC, PETRE BLAJOVICI, MIRON CONSTAN­­TINESCU, MIHAI DALBA, MIHAI GERE, ION STANESCU. Se află, de asemenea, printre cei veniți la Doftana membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat și ai guvernului, foști deținuți Doftana, veterani ai mișcării mun­un­citorești, activiști de partid și de stat, ai organizațiilor de masă, oameni de știință și cultură, gene­rali și ofițeri, membri ai familiilor celor căzuți sub zidurile închiso­rii. Sosirea conducătorilor partidului și statului este întîmpinată cu căl­dură de cei prezenți. O gardă de onoare, formată din militari ai forțelor noastre armate, membri ai gărzilor patriotice și tineri din de­tașamentele de pregătire pentru a­­părarea patriei, prezintă onorul. Se intonează Imnul de stat al Re­publicii Socialiste România. Tovarășul Nicolae Ceaușescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, președintele Consiliu­lui de Stat, trece in revistă garda de onoare Conducătorii partidului și statu­lui pășesc apoi pe aleia ce coboară la Cimitirul „Trei pruni“, unde se află mormintele celor căzuți la cutremur sub zidurile închisorii. Foști deținuți politici la închisoa­rea Doftana fac de gardă. 1. sunetele solemne ale Imnului eroilor, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ceilalți conducători de partid și de stat depun o coroană de flori din partea Comitetului Central al Parti­dului Comunist Român, Consiliu­lui de Stat și Consiliului de Miniș­tri ale Republicii Socialiste Ro­mânia Se păstrează un minut de reculegere. .Sînt depuse apoi co­roane de flori din partea Comite­tului foștilor luptători antifasciști, Consiliului Central al Uniunii Generale al Sindicatelor, Consi­liului Național al Femeilor, Comitetului Central al Uniunii Ti­neretului Comunist și Comitetului Executiv al Uniunii Studențești, Comitetului Asociațiilor județean Prahova al P.C.R. și Consiliului popular județean, Comitetului oră­șenesc Cîmpina al P.C.R. și Con­siliului popular orășenesc, precum și din partea unor mari întreprin­deri și instituții din județul Pra­hova. Depun jerbe Cinstind memoria de flori pionierii, eroilor clasei muncitoare, reprezentanții celei mai tinere generații, care nu cu­nosc decât din cărți și din expo­natele muzeului condițiile de crun­tă opresiune și teroare pe care le evocă Doftana, își exprimă — îm­preună cu miile de participanți la solemnitate — dragostea nețărmu­rită pentru partidul nostru comu­nist care a creat viața nouă și li­beră de astăzi a poporului nostru pentru împlinirea idealurilor în numele cărora au luptat și s-au jertfit atîția luptători revoluțio­nari. In memoria eroilor clasei munci­toare, a căror jertfă va rămîne mereu vie în conștiința poporului român, cei prezenți păstrează un minut de adîncă reculegere. Prezența at­î­tor veterani ai mișcării muncitorești la a­­cest moment impresionant, a­­lături de tinerii luptători pentru înfăptuirea politicii Parti­dului Comunist Român, conferă ceremoniei un profund caracter simbolic, subliniind forța și dina­mismul partidului care înmănun­chează intr-un m­ic șuvoi toate generațiile, sub steagul său larg desfășurat. Revărsați pe colinele din jur, participanții se perindă intr-un pios pelerinaj prin fața mormin­telor de la Cimitirul „Trei pruni“. Marile jerbe, ca și modestele bu­chete de flori ce sunt depuse pe aceste morminte, îngrijite cu dra­goste, reprezintă emoționante măr­turii ale sentimentului de venera­ție al poporului nostru pentru spi­ritul de sacrificiu, pentru uriașa forță morală a comuniștilor care,, au știut să înalțe un zid de voință omenească mai impunător groasele ziduri ale temniței. decit A urmat apoi mitingul solemn. După solemnitatea depunerii co­roanelor de flori, conducătorii partidului și statului au luat loc în tribuna amenajată pe platoul din fața fostei închisori „Dofta­na“, unde sunt adunați mii și mii de oameni ai muncii. Tribuna este dominată de urarea „Trăiască Partidul Comunist Român, forța politică conducătoare a societății noastre !“. (Continuare în pag. a IIa) Stimați tovarăși. In omagiul pe care îl aducem astăzi în numele Comitetului Cen­tral al Partidului Comunist Român, al Consiliului de Stat și Guvernu­lui Republicii Socialiste România, al poporului român, memoriei celor care, cu trei decenii în urmă, au plecat din rîndurile noastre, răpuși sub zidurile prăbușite ale Dofta­­nei, vrem să dăm expresie înaltei cinstiri pe care Partidul Comunist, poporul nostru întreg, o aduc tutu­ror acelor fii ai lor, luptători re­voluționari, care și-au închinat viața cauzei celor ce muncesc, eli­berării sociale a poporului munci­tor, independenței și înălțării pa­triei, cauzei socialismului. Evocăm cu acest prilej o epocă plină de grele încercări și jertfe, epocă­ glorioasă din istoria miș­cării revoluționare din România, din istoria Partidului Comunist Român. Aflat acum treizeci de ani în adîncă ilegalitate și supus celor mai aspre represiuni, Partidul Co­munist își dovedise de­ja rolul de forță politică de avangardă a cla­sei muncitoare. El își validase ca­pacitatea în ridicarea politică și organizatorică maselor muncitoare la mari confruntări de clasă cu reacțiunea. Grevele de la Lupeni, bătăliile date de petroliști și ce­feriști, alte importante acțiuni pentru apărarea democrației și a drepturilor celor ce muncesc, lupta împotriva fascizării țării stau măr­turie în această privință. Represiunea din partea burghe­ziei și moșierimii române împo­triva comuniștilor și antifasciștilor făcuse din închisori și lagăre in­strumente de cea mai largă răs­­pîndire în țară. Zadarnice măsuri însă în fața hotărîrii com­uniștilor de a înfrunta pe dușman oriunde, de a-și face datoria revoluționară, de clasă, pînă la capăt ! Experiența îndelungată a ilega­lității a desăvîrșit activitatea con­stantă a partidului de legătură tot mai strînsă cu masele largi ale poporului și, în primul rînd, cu clasa muncitoare. Pînă și temnițele au fost­ transformate de comuniști în adevărate școli de educație po­litică, revoluționară. Aici, la Dof­tana, prin activitatea organizației de partid, a unor militanți de frunte ai partidului nostru, făclia marxism-leninismului a continuat să ardă, răspindind lumina teoriei și a experienței revoluționare, aju­­tînd la călirea a numeroase cadre care, mai tirziu, fie în condițiile ilegalității, fie în procesul revo­luției și al construcției socialiste, au îndeplinit sarcini de mare răs­pundere în conducerea partidului și a statului noii orînduiri. Aceste împrejurări deosebite au menținut permanent capacitatea combativă a cadrelor partidului, legăturile partidului cu clasa sa și cu for­țele progresiste ale țării și i-au permis, în plin război, folosind împrejurările favorabile create pe fronturi de strălucitele victorii ale Armatei Roșii, să devină principala forță politică în organizarea și conducerea insu­recției armate din August 1944. Ieșit din ilegalitate, Partidul Comunist s-a afirmat repede ca forță centrală în gruparea celor mai valoroase energii ale poporu­lui, clasa muncitoare, țărănimea muncitoare, intelectualitatea greșistă. In aceste condițiuni, pre­numai în acestea, a putut fi­ asi­si­gurată participarea României cu întregul ei potențial, alături de Uniunea Sovietică și ceilalți aliați, la războiul antihitlerist, creînd­u-se simultan condițiunile pentru reali­zarea comandamentelor majore ale dezvoltării procesului nar, înfăptuirea unității revoluțio­politice și organizatorice a clasei munci­toare, cucerirea puterii politice de către oamenii muncii, naționa­lizarea mijloacelor principale de producție, organizarea economiei pe baze socialiste, victoria defini­tivă a socialismului. Acestea sînt în linii mari jaloanele etapelor parcurse în acești treizeci de ani, care au demonstrat rolul mental, hotărîtor pe care îl funda­joacă în procesul revoluționar factorul subiectiv, partidul. Această dovadă Partidul Comunist Român a fă­cut-o fără dezmințire. Ne exprimăm bucuria și mîndria legitimă că Partidul Comunist Ro­mân, care va sărbători în curînd marea sa aniversare , 50 de ani de existență, constituie în prezent forța politică conducătoare a so­cietății noastre, cuprinde în rîn­­durile sale peste două milioane de membri, este strîns unit ideologic și politic, înconjurat cu dragoste și stimă de întregul popor. Poporul nostru este astăzi pe deplin stăpîn pe soarta sa și mîn­­dru de realizările sale în con­strucția in plină desfășurare a socialismului. Republica Socialistă România se dezvoltă neabătut că­ (Continuare in pag- a U~a)­ CUVÎNTUL TOVARĂȘULUI EMIL BODNARAȘ Secția „B“ a I.T. Lugoj a fost înzestrată cu 400 noi războaie de țesut din producție româ­nească (Foto : G. PANTEA) CERCETARE-PRODUCȚIE PIONIERAT ÎN LUMEA MATERIEI SUPUSĂ SOLICITĂRILOR MAXIME La catedra de tehnologie meca­nică a Institutului politehnic din Timișoara am cunoscut un distins oaspete ieșean : prof. dr. doc. TO^­MA FARCAȘ, pedagog, și autor prestigios, care a venit la Timișoara în calitate de membru al comisiei in fața căreia ing. VASILE PO­­POVICI a susținut cu brio teza de doctorat intitulată „Contribuții la studiul fenomenelor fundamentale în prelucrarea prin eroziune com­plexă". Lucrarea, ne mărturisește omul de știință ieșean, constituie o realizare însemnată atît punct de vedere teoretic cit din practic. Ea se distinge prin ori­­i­ginala rezolvare a unor probleme de ordin fundamental, dar și prin soluții legate de posibilitatea di­rijării și optimizării procesului tehnologic descris. Iar prof dr. AUREL NANU, șeful catedrei ti­mișorene, conducătorul științific al lucrării, ține să adauge că teza de doctorat este cea de a treia în problema prelucrării dimensionale prin eroziune, ceea ce dovedește elocvent orientarea cercetării știin­țifice la catedra timișoreană spre tehnologiile moderne de prelucra­re. Intrăm deci intr-un domeniu de studii de cea mai mare actuali­tate, cu implicații profunde asupra tehnicii contemporane. Cu ajuto­rul prof. dr. A. Nanu facem o in­cursiune palpitantă în lumea mate­riei supusă solicitărilor neobișnui­te, extraordinare. In această lu­­­me, a tehnicii rachetelor, a zboru­rilor cosmice, a centralelor termo­nucleare materia trebuie să reziste la variații mari și brusce de tem­peratură, la solicitări dinamice de mare intensitate, la influențele mediilor puternic erozive. Se fo­losesc in consecință materiale cu proprietăți speciale, de o duritate ridicată. Prelucrarea lor prin me­tode clasice — cu scule de duri­tate superioară, confecționate din aliaje costisitoare — este extrem de greoaie, foarte scumpă și în unele cazuri imposibilă. In aceste împrejurări, în tehnica cîștigă teren tehnologiile mondială necon­venționale, adică prelucrarea me­talelor prin eroziune electrică, e­­lectrochimică, cu plasmă, cu flux de electroni sau ioni, cu laseri, cu ajutorul oscilațiilor ultrasonice. In mod practic deci, prelucrarea prin așchiere cedează locul, în di­ferite ramuri ale tehnicii moderne, eroziunii realizate prin energii concentrate de puteri neobișnuite. Cu alte cuvinte, ceea ce nu reu­șește cuțitul de strung sau dinții frezei, se realizează sub acțiunea descărcărilor electrice produse și N.­­TMPEA.nl (Continuare în pag. a IIha) Comuna Șag, situată pe malu­rile Timișului, trăiește astăzi, intr-o atmosferă sărbătorească, aniversarea a 100 de ani­ de existență documentară a școlii generale. O incursiune în trecu­tul acestei instituții de învăță­­mînt ne arată că există mărtu­rii cu privire la înființarea ei, începind încă din anul 1842. Se poate vorbi cu certitudine însă de existen­ța unei școli de stat, la care func­ționau două ca­dre didactice, numai din anul școlar 1870-71. Pînă în 1879-80 cursurile s-au des­fășurat în lim­ba maghiară, ul­­terior limba de suți a școlii se înscrie în mod fi­resc în cadrul general de dez­volt­are economică și social-poli­tică a acestor meleaguri. Actul istoric­­­ al Unirii Transilvaniei și Banatului cu România mar­chează un reviriment spiritual și pe aceste locuri , școala din Șag slujind cu înflăcărare idealurile unioniștilor bănățeni, înscriin­­du-se totodată între factorii care au ținut sus flacăra culturii, dind țării generații de absolvenți devotați poporului român. Dintre slujitorii mai vechi ai acestei­­ școli, ce­ au ostenit decenii la rînd pentru a sădi în mintea copiilor lumina învățăturii și în inimile lor dragostea pentru pa­trie, se detașează figurile unor dascăli ca : George Cărdaș, Tra­­ian Bogoiu, Vasile Vasiliu, Iosif Schweininger, Victor Preda și alții. Anii construcției socialismului au însemnat pentru aceasta școa­lă centenară, ca de altfel pentru întregul învățământ românesc, perioada unei dezvoltări fără precedent. Dacă în anul școlar 194S-46 ea funcționează cu două secții reunind un efectiv de 191 elevi și 5 cadre didactice, o dată cu reforma 1948 devine invățămîntului din școală de 7 ani. Astăzi Școala generală din Șag, numără peste 300 de elevi instruiți și educați de 19 cadre didactice, încadrați în 3 secții : română, germană, maghiară, fapt ce ilustrează cu elocvență rezolvarea științifică a proble­mei naționale de către conduce­rea partidului și statului nostru. In această perioadă de continuă perfecționare a procesului de în­­vățămînt de pe au ieșit numeroase băncile școlii promoții de absolvenți, care își aduc con­tribuția la edificarea României socialiste, desfășurindu-și acti­vitatea in diferite domenii de producție materială și spirituală. Amintim dintre ei pe Lia Sîr­­bovan, Puiu Sîrbovan, Ion Sîr­­bovan, Ileana Stancu, Maria Mayer, Sorina Lungu și alții, preluînd tradiția valoroasă a înaintașilor, conștienți de nobila misiune ce le revine, profesori și învățători ca : Dumitru Savu, Victoria Savu,­­Zdravco Fentachi, Cornelia Savu­, Mircea Ma­ghiara, Aurel Jicman, Berta Jost, Juliana Sîrbovan, Toma Darie și alții au muncit cu pasiune și competență pentru a crește ge­nerații de tineri bine pregătiți, cu o conduită ireproșabilă, demni constructori ai societății socialiste. Astăzi colectivul de cadre didactice desfășoară o sus­ținută activitate profesională și cetățenească, îmbogățind cununa de­­ lauri a școlii centenare. A­­ceasta este prezentă în toate problemele ce frământă colecti­vitatea comunei pe plan social­­cultural, edilitar­­gospodăresc etc. In ceea ce pri­vește activitatea profesională, co­lectivul didactic animat de o înal­tă conștiință ce­tățenească depu­ne eforturi susți­nute pentru a răspunde noilor cerințe referitoa­­re la optimiza­rea și modernizarea procesului instructiv-educativ, avînd ca obiectiv principal însușirea de către elevi a unor temeinice cu­noștințe științifice și deprinderi practice aplicative în cadrul gene­ral al educării moral-cetățenești și patriotice. Consiliul profesoral, ca și co­misiile metodice dezbat probleme de stringentă actualitate în prof. STEFAN WEINSCHROTH directorul Școlii generale din Șag. (Continuare în pag. a I ha) UN VEAC IN SERVICIUL ȘTIINȚEI DE CARTE 100 de ani de la înființarea Școlii generale din comuna Șag M PORUMBUL MAI GRABNIC IN HAMBARE! Cînd mijloacele de transport sînt inactive, recolta stă pe cîmp necuneasă Pentru luna noiembrie, după prognoza Institului de meteorolo­gie, vremea va fi mai puțin fa­vorabilă lucrărilor agricole din cîmp. Se anunță intervale cu zile reci și precipitații sub formă de îapoviță și ninsoare. Deci se pune în fața conducerilor de unități agricole necesitatea ritmului la­ acțiunile impulsionării din cîmp , terminarea recoltatului la porumb, sfeclă de zahăr, eliberarea opera­tivă a terenului, executarea ară­turilor acinei de toamnă pe în­treaga suprafață etc. Dacă în multe cooperative agri­cole și I.A.S. stadiul lucrărilor de sezon este destul de avansat, mai întîlnim și unități în care, dato­rită slabei organizări a activității, se tărăgănează muncile agricole,­­ceea ce va avea o influență nega­tivă asupra producției anului vii­tor. La cooperativa agricolă din Visag, de exemplu, tot mai erau de recoltat 40 de hectare cu po­rumb boabe, din cele 597 rămase în cultură, alte 60 de hectare se găseau cu grămezi de știuleți ne­transportați, iar pe 560 de hectare încă nu începuse acțiunea de eli­berare a terenului, în vederea executării arăturilor adinei de toamnă, care sînt de altfel mult rămase în urmă. Cu toate acestea, Nicolae Bisa, președintele coope­rativei agricole, manifestă mult optimism. — Azi și mîine terminăm cu re­coltatul porumbului, ne spune in­terlocutorul nostru, în 4-5 zile, vom reuși să eliberăm și terenul de coceni. De exemplu, azi, zece căruțe transportă coceni, zece sínt la siloz și restul, la adunatul po­rumbului din cîmp, iar de mîine vom pune mai multe atelaje la căratul tuleilor. Intr-adevăr, cu forța existentă în unitate se pot recupera rămî­­nerile în urmă.. Dar aceasta pre­supune o mai bună organi­zare a muncii, iar transportarea cocenilor, de pe 560 hectare, în 4—5 zile, ni se pare puțin exagerată. Nu ve­dem, deocamdată, posibilă elibera­rea a peste 100 de hectare zilnic, chiar dacă toate cele 53 de atelaje ar fi folosite numai în acest scop și la întreaga lor capacitate. D­n realitate, situația se prezintă altfel : joi, 4 căruțe, din brigada a doua, au transportat materiale de la un saivan, una avea de lucru la cazanul de țuică etc. Iar atelajele folosite la adunatul po­rumbului sau la eliberatul tere­nului nu au scontat, căruțele dat randamentul fiind încărcate sub capacitatea lor. Mai mult, 7 atelaje de la brigada I-a, condusă de Gheorghe Sfercoci, au stat la marginea tarlalei „Tîrșală“, încăr­cate cu porumb, timp de două ore, așteptînd să vină caimiomul. In ceea ce privește participarea cooperatorior la muncă, președin­tele unității ne spune că ea este bună. Aceeași apreciere o face și Mihai Coșaru, secretarul comitetu­lui comunal de partid. Faptele, însă, dovedesc altceva. Mai sînt cooperatori ,ca Maria Iorga, Elena Rugneanțu care n-au efectuat in tot amil nici măcar o normă, Nico­lae M­ir­cu și Cornelia Mircu Ioana puține, iar Ana Mircu lucrează la ferma Honorici de la I.A.S. Lugoj. Am dat doar cîteva exemple care dovedesc netemeinicia afirmațiilor interlocutorilor noștri. Desigur, la Visag, sunt multe brațe de muncă, aceasta însă nu scutește pe nimeni de respectarea hot­ăririlor adunării generale : realizarea minimului, stabilit, de norme convenționale. Or, participarea tuturor cooperato­rilor la munca cîmpului ar fi dus la grăbirea recoltării porumbului și la eliberarea terenului de coceni. Dar, la această u­nitate, încă nu s-au luat măsuri de aplicare a h Ho­­tărîrii Plenarei Consiliului U.N.C.A.P., din decembrie 1969, și nici a Legii nr. 4 din 1970. Consi­derăm că este timpul ca atât comi­tetul comunal de partid cit și const­ ing. A. RACHITOVAN (Continuare în pag. a Iha) IN INTERIORUL ZIARULUI • Permanențe și înnoiri în pers­pectiva anilor • Brigăzile artistice într-o confrun­tare creatoare p­il și Noul pavilion al facultății de mecanică Timișoara Institutului Politehnic

Next