Drapelul Roşu, aprilie 1971 (Anul 27, nr. 8152-8177)

1971-04-08 / nr. 8158

• 2­0 „FORUM“ - o publicație studen­țească care trebuie să tindă mai pasionant spre actualitate La ora actuală, publicația studen­țească „Forum“ a atins un nivel la care suportă o discuție fie ea și se­veră. In primul rînd, are un nivel care tinde — chiar dacă nu reușește totdeauna — a afirma o spirituali­tate studențească însoțită de atribu­tele ei de tinerețe și efervescență. „Forum“, faptul e vizibil, se structu­rează plăcut în rubrici prezente nu­măr de număr, într-o viziune gra­fică ce place, pentru că e aerată și recurge cu măsură și la culoare. Desigur, fiecare număr se alcă­tuiește cu eforturi. Aici ar putea surveni unele îmbunătățiri ținînd sea­ma că ocupația lor publicistică in­tervine ca o ocupație secundă. Rămînînd în prelungirea dezbate­rilor din anii de studii, revista poate colecta bune lucrări de seminar și încropi fiecare număr cu vagi idei generale. Practica are aversul și re­versul ei. Efortul de integrare și de diferențiere publicistică începe însă a deveni vizibil abia după ce, de­pășind compilația, fie ea și onestă, se încearcă pe trama unor idei gene­rale, ori — mai bine — în prelungi­rea lor, a se exprima opinii și con­tribuții personale, aplicate cum e și firesc la cultura noastră națională (inclusiv la cea a ținutului). In această ordine de idei, Forum (IV, 13-14) impune citeva observații. Pagina­l, de pildă, exprimă o ade­rare înflăcărată la momentul istoric pe care-l trăim. Sunt și în pagina a II-a asemenea bune prezențe. Dar, mai departe, revista rămîne la este­tica lui P. P. Negulescu și la proble­mele analizei structurale a Orestiei, ce merită desigur atenție, dar numai­­decît acum ? Oare cu o singură poe­zie de inspirație cetățenească socoate redacția că poate exprima sentimen­tul plenar trăit de studențime acum, cînd a avut loc Congresul U.T.C. și Conferința U.R.S. ? Iată de ce impresia de­ improvi­zație, desprinsă de comandamentele firești ale momentului, trebuie măr­turisită deschis colectivului de redac­ție, în fruntea căruia se află un cadru didactic de talent publicistic de care se poate corela aspectul ele­vat imprimat revistei (M. Corniș Pop). Ne așteptam să citim o discu­ție vie, pasionată, despre modul cum simte și înțelege studențimea prefa­cerile sociale la care e martoră și beneficiază. După cum interesează mai puțin acum ce cred Wittgenstein, Russel, Boole, Frege, Pierce, White­­head, Ramsey, Lewis, Vorobiev-Nel­­son și alții citați copios (cu „conti­nuare în numărul viitor“) despre problemele relațiilor limbii cu gîndi­­rea logică și semantica decit dacă același alert condei, al unui studios asistent universitar de la catedra de științe sociale, ar fi dezbătut, să zi­cem, studiile — nu demult apărute — privind industrializarea în Ro­mânia socialistă a deceniului VIL ȘI, în timp ce se discută despre mesaj și despre social in artă și lite­ratură, revista tinerilor studenți ti­mișoreni ne propune un studiu avi­zat, e drept, despre „o structură a situațiilor limită în proza contempo­rană", evident, occidentală, cu, ia­răși, atît de multe nume (alese toate dintr-un singur punct cardinal) total desprinse din contextul literar și românesc, încît să nu mai avem nici un dubiu asupra culturii și „revela­țiilor teoretice“ ale autoarei. Nu do­rim să irităm pe nimeni, ci să stîrnim, eventual, dorința numai unei autodepășiri posibile spre ceea ce aș numi adeziunea reală, pasionată la actualitate. Sunt în acest număr și citeva poe­zii de proaspătă inspirație adolescen­­tină semnate de Teana Șerbănescu­ și Luminița Crișan, ori altele trădînd o „așezare“ a sentimentului liric : Lucian Alexiu, sobru, cu asocieri sur­prinzătoare, Virgiliu Bradin, _ ușor reflexiv, de o reală acuratețe imagi­stică, Geo Galetaru, cu un vers molcom, incantatoriu, Petru M. Haș închinînd către o poezie-manifest. Și un invitat de onoare "■ Leonid Dimov. Scrie undeva : „Va mai apărea un Forum (ceva mai bun)“. 11 așteptăm cu încredere și cu interes. •k Mi-a plăcut noua rubrică, „Luna II“, chiar dacă ideea e copiată din „Săptămâna" lui Eugen Barbu și­­ rea­lizată sub semnul aceluiași teribilism copilăresc. Dincolo de unele eveni­mente din viața Universității, mai e loc pentru comentariul inteligent, pentru ironia abia schițată. Apoi, trei studenți s-au străduit să realizeze o anchetă pe tema „Pentru o personalitate a studențimii univer­sitare“. Ideea e bună , de ce a fost insă nevoie de atîtea condeie și spi­rite ca să­ ni se ofere „panseuri“ ca acestea : „Ca elevă, mă gîndeam că e fantastic să devii student“ (L. A­­drianov) ; „Diferența de liceu e prea puțin pregnantă“ (M. Gheorghiu) ; „Activitatea asociației noastre e sa­tisfăcătoare sau poate bună“ (S. Ene)? Foarte bine că studenții în filolo­gie întrețin o cronică literară, trecînd TIMIȘOARA­­ UNIVERSITARĂ în revistă, după un criteriu selectiv deocamdată ezitant, aparițiile edito­riale. Constatînd că se scrie „prea multă poezie", D. Mărcuș realizează ideea că aceasta se prezintă ca o „spumă ajurată cu fire Există și excepții, firește, întunecate", volumul comentat păstrîndu-i-se una din ele. (M. Ivănescu, „Poezii"). Tînărul cri­tic expediază apoi, din goana conde­iului, opiniile premergătoare despre poet, apucîndu-și fără un ton apo­dictic propriile-i opinii. Dar impor­tant mi se pare — repet — ca se­lecția să se efectueze după o mai a­­tentă deliberare. Spicuim, de pe a­­ceeași pagină, din comentariul lui Virgiliu Bradin la volumul lui Flo­rin Muscalu­ : „Poemele aflate la în­ceputul cărții sunt de nivel diocru care nu ne spun nimic subine­(ne întrebăm, pe bună dreptate, ce l-a determinat să recenzeze totuși vo­lumul ?) miza lor constituind doar un atu pentru acea grație valorică de care se bucură". Revista este bogat ilustrată cu re­produceri ; ea are­ destule laturi fru­moase care se cer consolidate. In a­cest sens, aș dori să fie reținute și cele citeva păreri de mai sus. ★ Marlene Hecman scrie despre cei ce se cred ei înșiși „niște măscărici și toți știu asta...“ (Blues pentru un frate). Să fie oare întîmplătoare ase­mănarea acestei schițe cu una din prozele, ce poartă același titlu, sem­nată de scriitorul american Bald­win I! Nu cred că sînt mulți și to­tuși suficienți pentru a-ți izbi privi­rea de ei atunci cînd, îmbrăcați în mantăi negre, cu pletele spînzurate peste obrajii îngălbeniți de nicotină și aerul viciat al barurilor, cu ume­rii povîrniți o senilitate precoce, cu gesturi dezarticulate mătură stră­zile orașului. Nu e rău să se scrie și despre ei. Căci dacă există de ce să nu aibă și o „literatură“ care să le înfățișeze „orizontul" psihic, să le imortalizeze gesturile, să le toarne în simboluri filozofia, impenetrabilă pentru noi ceștilalți, care ne sculăm în zori cu genele clipite de pentru a ridica o nouă clădire somn în drumul lor pustiit de frici ancestrale. E drept, despre tensiunea și înfri­gurarea scriiturii s-ar mai putea dis­cuta, lucrarea are oarecari merite din acest punct de vedere mai ales pentru felul în care redă to­talul vid sufletesc al celor ce nu cu­nosc încă munca. Scriu aceste cuvinte fără a uita că Marlene Hecman publicat lucrări mai izbutite, unele a recenzate favorabil chiar în acest ziar. Sper că nu va vedea în critica mea decit o opinie colegială, deschi­să. Și sper că Viața studențească îi va reține atenția pe coordonate mai definitorii. Mai temperată, proza „în arenă" a lui Lucian Alexiu (autor promiță­tor în versurile publicate în același număr) nu se desprinde totuși de o simbolistică vagă, cu intenția unor eventuale trimiteri spre contempora­neitate. SIMION DIM A­ILDICO SZATMÁRI I. MARIN ALMAJAN Anexele — căi sigure de sporire a veniturilor (Urmate din pag. I) de partid (secretar tovarășul Victor Cernescu), a analizat in profunzi­me, în lumina indicațiilor date de tovarășul Nicolae Ceaușescu la ședința de lucru de la C.C. al P.C.R. din noiembrie 1970, ce posi­bilități există pentru dezvoltarea atelierului, astfel ca activitățile a­­nexe să ia o extindere și mai ma­re. Urmare a măsurilor întreprinse pentru acest an, meseriașii coope­rativei au și trecut la confecțio­­natul ladițelor din lemn pentru ambalarea fructelor și­ legumelor. De asemenea, se continuă „fabri­catul" penelor pentru ancorarea lingourilor, a articolelor de rotă­rie, a măturilor de nuiele și a al­tor unelte de uz gospodăresc. Întrucît la Bătești există mină de lucru calificată și tineri dornici să se califice in prelucrarea lem­nului, considerăm că unitatea de aici, precum și cele din jur, cu condiții identice, pot și trebuie să fie mai substanțial spriji­nite de către organele agricole județene, atît în mai buna organizare a muncii atelierelor și secțiilor ci­, și mai ales în asigurarea unor materii prime Dezvoltarea activităților anexe va face ca în scurt timp și coope­rativele cu o putere economică mai scăzută din această zonă a județu­lui, prin folosirea eficientă a forței de muncă pe tot timpul anului, să poată asigura membrilor lor veni­turi tot mai mari. (Urmare din pag. 1) sarea inului floarea-soarelui pentru ulei, iar la din 230 hectare s-au realizat 100 hectare. Și la Stanciova ovăzul a fost pus în pământ de mult, iar la inul pen­tru ulei au rămas neînsămînțate doar 23 hectare, lucrare care este pe terminate și la Herneacova. Nici Izvinul nu se prezintă mai slab , s-a încheiat semănatul ovă­zului și borceagului, la sfecla de zahăr mai sunt de­pus 6 hectare, iar la floarea-soarelui s-au reali­zat 30 hectare din planul de 130 hectare. Deci, după cum se vede, la uni­tățile amintite se constată o preo­cupare a consiliilor de conducere și a specialiștilor față de respecta­rea indicațiilor Direcției generale județene a agriculturii privind Tărăgănări epoca optimă de însămînțare a culturilor de primăvară. Despre situația de la Aecaș am solicitat părerea președintelui co­operativei agricole, Ioan Peter, care ne spune : — Nu am putut acționa fiind­că inginerul șef, Tudorel Anasta­­sescu, nu a fost de acord cu în­ceperea lucrărilor de semănat. Și iată unde am ajuns , vom avea pierderi la producție, fiecare zi întîrziată va diminua recolta . . . Desigur, slaba organizare a muncii, nefolosirea timpului pri­elnic pentru semănat și a condi­țiilor specifice din fiecare tarla a dus la situația critică de la coope­rativa agricolă din Recaș. Aici s-a uitat experiența bună din anii trecuți cînd în primăverile ploioa­se, pe porțiunile mai joase, se fo­loseau mijloacele trase de cai. In aceeași măsură se fac vinovați și tovarășii din consiliul de condu­cere și cei din comitetul de par­tid al unității, care, văzînd ten­dința de tărăgănare a lucrărilor de semănat, nu au acționat­­ la timp pentru îndreptarea situației create. E de așteptat ca comitetul co­munal de partid să îndrume mai bine conducerea cooperativei a­­gricole pentru organizarea activi­tății în așa fel încît toate forțele existente, fiecare oră bună de lu­cru să fie folosite în scopul recu­perării rămînerii în urmă. -------------------------------------------------­­ | PRIMĂVARA UMBLA PESTE PĂMINTURI Nimic nu mi se pare mai impresionant, in a­­ceste zile in care am trecut de acum de echinoc­­țiu, decit să străbați cu piciorul pămînturile cîm­­piei trezite la spectacolul mirific al primăverii. Brazda întoarsă primește supusă semințele dorite, micile foi plăpinde ale griului sau orzului au ie­șit de-acum cu voioșie spre soarele zgîrcit. Spana­cul își întinde leneș frunzele verzi și late, ca pentru a fi smuls de mîini harnice, iar cartofii durdulii așteaptă să intre în capcana lor umedă de pămînt pentru a se înmulți acolo în tăcere. Apele freamătă scurgîndu-se în șanțurile săpate de om, iar drumurile dintre tarlale se zbicesc sub pași și sute de roți, devenind lucioase ca argintul vechi sub lumina zilei. Ca niște pete colorate, de departe, oamenii par, iar mai de aproape distingi chipuri, fizionomii, auzi glasuri, îți răsună freamă­tul omenesc. Intr-un asemenea spectacol viu al naturii îl plantez și pe acest om despre care am să vă spun citeva lucruri, il cheamă Mircea Păun și este președintele, de cițiva ani, al C.A.P. Uivar. Poa­te că niciodată, de cînd îl cunosc, nu l-am vă­zut mai din plin un „om al naturii“, ca în această zglobie primăvară. Ii cunoșteam pasiunile cinege­tice ca și cele ale unui bun fotograf artist. Ii știam slăbiciunea pentru animalele sălbatice, do­mesticite în larga sa ogradă care aduce cu o gră­dină zoologică in miniatură, dar niciodată nu mi-am dat seama că sub tăcerile sale, sub masca aparentă de om fără un mare tumult sufletesc, se poate ascunde un suflet atît de pasionat de creație și activitate dinamică. Cele citeva ceasuri, cut am străbătut cimpul, în mașină sau cu piciorul, mi-au arătat ce închide acest om în sine : de fapt, o inegalabilă dragoste pentru acțiune. Iată, taciturn aproape întotdeauna cînd îl revedem, de astădată, el întinde spontan și fericit și puternic înfocat mîna peste pămînturile cooperativei și ne arată „opera“ sa și a oameni­lor săi : cele peste 500 ha scoase de sub ape, cu a­­jutorul acestor canale trapezoidale, in care luceș­te apa de prisos, scursă din miezul păminturilor, pînă nu de mult teren mort, bun doar pentru trestiișuri și partide de vinătoare. O mie de brațe au fost aduse aici dintre sătenii și consătenii săi. O mie de respirații și piepturi aplicate peste unel­te, unii venind singuri, alții, mai siliți, dar, pînă PROFILURI Ia urmă, convinși de ne­cesitatea de a vindeca de­finitiv aceste terenuri și a le reda agriculturii. Veteran al războiului antifascist, comunist în­că de prin 1949, secretar de partid în sat, preșe­dinte al consiliului spor­tiv de aproape 20 de ani, actualmente președinte al cooperativei agricole de producție, „nea Mircea Păun“ se ridică printre consăteni ca o figură cen­trală în viața comunei Uivar. De numele său și de dragostea sa pentru o ac­tivitate creatoare se leagă nenumărate realizări ale sătenilor săi, a cooperatorilor uivăreni. încă în 1950, intr-un articol de ziar, puteai citi cuvin­tele sale deschise, pătrunzătoare, prin care milita pentru a se pune temelie unei întovărășiri agrico­le. „Nu poți smulge rod pămintului decit­­mun­t cind pe tarlale întinse, in comun, măi, oamenilor“ spunea el de pe atunci și viitorul i-a dat dreptate. Asta era în februarie 1950, cînd 103 țărani și-au întovărășit cele 515 hectare de pămînt. Colindăm ulițele comunei, întîlnim pretutindeni animația pe care această primăvară a imprimat-o satelor timișene, trezindu-le de-a binelea la o ac­tivitate susținută, întîlnim pretutindeni oamenii aplecați peste uneltele și treburile lor. Intrați în ograda președintelui, nu știu dacă «borul păunilor rotați și cîntecul lor împărătesc nu anunță, ca în fiecare dimineață, dragostea de acțiune a acestui om tăcut și nefiresc de modest, care calcă egal peste brazde, vorbește fără cuvin­te mari și spune simplu, cu o dragoste nețărmuri­tă pentru om și pentru natura din jurul său : „Cînd auzi păsările, dimineața, îți crește inima și o pornești iute la treabă“. Om al naturii și al împlinirilor, președintele Mircea Păun poate că nu-și dă singur seama cu­ preț pri uivărenii pe actele, pe cuvintele și pe gesturile sale, care țîșnesc dintr-o conștiință cura­tă avîntată spre realizări umane, care țintesc să ridice așezarea lor și agricultura lor și s-o așeze printre cele mai de seamă din județ. ION ARIEȘANU ­ ja«.scișne^si ecrane^ r~i Teatru­ Național : KIN POTT (19,30) ; CINEMATOGRAFE □ Modern : CLANUL SICI­LIENILOR (8, 10, 12,15, 14,30, 16,45, 19, 21) ; I—I Aria : ȘARADA (9, 11, 14,30, 16,45, 19, 21) ; □ Studio : MEDICUL DE LA ASIGURĂRI (11, 15, 17, 19, 21) ; O Parc : IN GHIARELE IN­VIZIBILE ALE DR. MABUSE (10, 14, 16, 18, 20) : I—I Victoria : STRĂZILE AU AMINTIRI (10, 16, 18, 20) : □ Melodia : DE ȘAPTE ORI ȘAPTE (11, 15, 17, 19, 21) : I—I Muncitoresc — Fratelia : OPERAȚIUNEA CROSBOW (15, 17, 19) : I—I Steaua roșie — Mehala : MAYERLING (14,30, 17, 19,30) : I—I Muncitoresc — Freidorf : NEAMUL ȘOIMAREȘTILOR (16, 19). APRILIE 1971 LUGOJ­ I—I 23 AugUst : CINCI PEN­TRU INFERN; I—I VIctoria : CASTELANII. BUZIAȘ­I—I Dinamo : POVEȘTILE PI­TICULUI BIMBO. JIMBOLIA I—I Flacăra : CARTIERUL VE­SELIEI șI SECHESTRU DE PERSOANA. SÎNNICOLAUL MARE­­ □ Arta : CINCI PENTRU IN­­­­FERN. \ VET­A J □ Parc . MIHAI VITEAZUL, l JOI, 8 MOC­* \ iii Imbunătățindu-se repartizarea teritorială, baza materială a ocrotirii sănătății cuprinde, între altele, în județul Timiș 22 de spitale, 120 de circumscripții medico-sanitare, 14 policlinici teritorializate, 40 de dis­pensare de întreprinderi, 57 case de nașteri. Astăzi, la 510 locuitori revine un medic — cifră care se situează la nivelul celor mai ridicate din lume. In județ lucrează circa 1.250 de medici, 3.000 de cadre sani­tare cu pregătire medie, 140 de farmaciști. IN CLIȘEU , unul din re­prezentanții corpului medical timișean — d r. Enășescu Nicolae, de la Circumscripția sanitară III Jimbolia. Foto : E. ROBICSEK în safeul cu justificări al mecanicului-șef... (Urmate din pag. 1) normativelor în vigoare, reparațiile curente nu se planifică“, „La uti­lajele mărunte nu se pot face re­vizii cu atelierele mobile, din cauză că nu avem suficiente și nici perso­nal destinat pentru acest scop“, „Magazia centrală nu are piese de schimb“ ș.a.m.d., în discuție reve­nind, ca un leit-motiv, „trimiteri“ la ajutorul așteptat din partea unor servicii pendinte ale direcției de salarizare și planificare a Consiliu­lui popular județean. Un lucru este absolut limpede : astfel de situații cînd indicii de plan tehnic la prin­cipalele utilaje (deși fundamentați cu exagerată ... prudență : 0,75 la excavatoare, 0,75 la buldozere, 0,60 la cilindri compresori, 0,84 la beto­niere, 0,84 la malaxoare) au fost realizați doar parțial — la fel ca și altele, asupra cărora vom reveni în continuare, sunt cu totul inadmi­sibile ! Mai ales că exploatarea ne­rațională a utilajelor și mijloacelor de transport duce și la scumpirea costului construcțiilor. Care sunt cauzele unor astfel de situații ? De cele mai multe ori neajunsu­rile pornesc dintr-o concepție ero­nată în legătură cu activitatea de întreținere. Peiorativ spus, repara­țiile se execută dar, s-au... amî­­nat ?!? Aparent este vorba de un paradox. In realitate ? O lege însu­șită de orice mecanic-șef ce-și cu­noaște meseria : „suprasolicitarea unui utilaj este echivalentă cu fo­losirea lui incompletă“. Tîlcul a­­firmației transpare evident: uzura accelerată își va spune neîntîrziat cuvîntul, cu tot cortegiul său de consecințe. Iată citeva dovezi indubitabile : intr-o singură zi — 1I martie a.c. — în „Condica dispecerului de servi­ciu și control“ de la T.C.T. s-a consemnat : „Vibrosoneta defectă la Balta Verde. La blocul 35 din Calea Șagului este defectă una din macarale. In zona Bastion, maca­raua de la blocul din str. dr. Russel este defectă (s-a forfecat pînă la reductorul de sarcină — n.a.). Ma­caraua MT 40 de pe br. Sălăjan are unul din cărucioare defect. La blocurile A 7 și B 6 macaralele au defecțiuni“. Rețineți , într-o singu­ră zi ! O zi oarecare, aleasă întîm­­plător din registrul sus-citat. Și în acest caz, conform logicii enunțate mai sus, suprasolicitarea înseamnă uzură prematură, iar uzura — po­­sibiltăți maxime de defecțiuni. De precizat că, întreg complexul de întrețineri, revizii și reparații — cu citeva mici excepții — este co­ordonat de serviciul mecanic-șef al T.C.T.­­ Deficiențele semnalate aici (ca și multe altele) se autogenerează, de fapt, pe fondul general al calității necorespunzătoare a lucrărilor de întreținere și reparații. Serviciul mecanic-șef acționează pompieris­tic, sub presiunea solicitărilor la zi, neglijînd tocmai caracterul de perspectivă ce trebuie să defineas­că activitatea sa. Avem, între al­tele, în vedere situația precară a bazei tehnice pentru reparații, în­treținere, parcare și alimentare. Aproape 50 la sută din numărul mijloacelor de transport nu are a­­sigurat spațiul necesar pentru par­care ; alimentarea cu carburanți și schimburile de ulei se fac manual; atelierul de reparații cuprinde doar 8 boxe ; lipsesc aparate de verifi­care și control, dispozitive pentru întreținere și reparații, numeroase piese de schimb și mașini-unelte. Ca urmare, în trimestrul I, 43 de utilaje mari nu au putut fi repa­rate, iar alte importante mijloace de mecanizare a lucrărilor de con­strucții au continuat să fie folosite, deși starea lor tehnică impunea im­perios să fie revizuite. Din aceleași cauze, in ultimele 12 luni, au fost zilnic imobilizate, în medie, 30 autobasculante, 10 autocamioane, 6 tractoare, 4 treilere, 3 buldozere, 3 excavatoare etc.­­ Un preț greu plă­tit deficiențelor organizatorice manifestate intr-un domeniu vital al producției de construcții montaj — conservarea forței productive a utilajelor și mijloacelor de trans­port ! Cheia rezolvării problemelor sur­prinse de ancheta noastră stă, de­sigur, în mîna compartimentului vizat, a forurilor lui tutelare. In acest sens, pornind de la indicațiile reieșite dintr-o recentă ședință a Biroului Comitetului județean de partid, este necesar să se întreprin­dă măsuri operative, în stare să determine ameliorarea activității de autoutilaje și a acțiunii de cali­ficare a mecanicilor de exploatare și întreținere, dezvoltarea capacită­ților de producție pentru întreține­rea și repararea mașinilor și utila­jelor, asigurarea unei bune folosiri a parcului existent și a celui in curs de dotare. Neajunsurile con­semnate aici atestă oportunitatea punerii pe baze științifice a planu­lui de întreținere și reparații, ți­­nîndu-se seama de faptul că nu este vorba numai de refacerea a­­cestora ci, deopotrivă, de moderni­zarea și creșterea randamentului în exploatare a parcului existent. Pe baza planului de măsuri elaborat de Biroul Comitetului județean de partid, comitetul de direcție al T.C.T., sub conducerea organizației de partid, trebuie să­ analizeze sistematic, cu maximă e­­xigență activitatea serviciului me­­canic-șef, să aplice hotărît întregul complex de măsuri stabilite pe plan județean pentru realizarea unor înalte randamente a tuturor mij­loacelor de producție: înlăturarea spiritului de auto­­­­mulțumire față de nivelul actual al indicilor de utilizare a utilajelor și mijloacelor de transport, renunța­rea la „sistemul“ justificărilor falselor argumente trebuie să în­și ceapă de la conducerea serviciului mecanic-șef și continuate cu perse­verență pînă în rîndul mecanicilor de exploatare și Întreținere, com­­­bătîndu-se orice tendință de negli­jență și risipă față de potențialul tehnic al șantierelor de construcții! TELEVIZIUNE JOI, 8 APRILIE 1971 18,00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară. 18,30 La volan — emisiune pen­tru conducătorii auto. 18,50 Mult e dulce și frumoasă. 19,15 Publi­citate 19,20 1.001 de seri — emi­siune pentru cei mici. 19,30 Te­lejurn­alul de seară. 20,00­­0 de ani, în 50 de evocări. 20110 Isto­rie vie. 20,50 Antologie lirică, emisiune de versuri. 21,10 In­termezzo... folcloric cu frații Pe­­treuș. 21,20 „Planeta se grăbeș­te". — film documentar de mon­taj. „Contraste pe planetă“. 22,00 Telejurnalul de noapte. 22,10 Recital Enrico Macias, DRAPELUL ROȘU'8.158 în seama vintului?... Auzim mereu vorbindu-se des­pre culturi protejate. Oare sub influența aceasta, serviciul de sa­lubritate al Întreprinderii de gospodărie comunală Timișoara să fi încredințat, cu titlu experi­mental, o atare îndeletnicire ta­man .. . vintului ? Așa se pare, din moment ce lanul de grîu din dreptul platformei de gunoi (la drumul Peciului) este acoperit, pur și simplu, pe o arie întinsă, de felurite hîrtii. E drept, griul nu a. .. înghețat. Dar lăsat așa, sub o atare „protecție“ nici la înspicat nu va mai ajunge. Oare cei care mijlocesc „isprava“ a­­ceasta să fie chiar atît de naivi, încît să creadă că răspunderea pentru degradarea lanului va fi lăsată tot în .. . seama vintului ! Cine sunt răufăcătorii? Zilele trecute au fost puse în circulație noile vagoane C.F.R., de tip suburban — creație a Uzi­nei din Arad. Scopul este clar : ridicarea gradului de confort în timpul călătoriei. Iată însă că, după numai câteva zile, noile va­goane (104 locuri!) au făcut cu­noștință cu ... tăișul unor cuțite, într-o singură zi, 31 martie, în stația Reșița, cinci vagoane au a­­vut de „suferit“. De pe mai mul­te bănci, vinilinul a fost tăiat fără milă. La un altul a fost smulsă ușa de la frontal. Aproape toate vagoanele au gemuri spar­te... Curios, dar autorii nu au putut fi identificați. Nu i-a vă­zut, oare, nimeni ? Dacă da, aș­teptăm răspunsuri. O facem nu­mai cu intenția de a contribui la păstrarea unor bunuri care stau la dispoziția noastră, a tuturor. Ca fumul de țigară Cetățeanul Aurel Galup, lu­­crînd, la Timișoara, în autoatelie­rul mobil nr. 31 B 92973, ce apar­ține de Ministerul Energiei Elec­trice, a aprins o țigară. Vaporii de benzină rezultați de la patru canistre cu benzină, existente în atelier, au luat foc. Incendiul a ars o parte din instalația electrică, interiorul au­toatelierului și diverse obiecte ale muncitorilor. Pagubele se ridică la suma de 9.300 lei. Învățăminte costisitoa­re pentru Aurel Galup. Dar și conducătorilor unităților, le rea­mintim obligația de a instrui an­gajații pentru a cunoaște și aplica regulile de protecție a muncii. Pagube: 37.000 lei Cu prea multă ușurință, Etelka Török, gestionară la librăria nr. 19 a C.L.T., a depozitat hîrtie in fața ușiței de vizitare a coșului de fum. A fost prima încălcare a normelor de paza contra incendi­ilor. A doua greșeală , la închide­rea unității, nu s-a asigurat cu toate măsurile de apărare a bunu­rilor care i-au­ fost încredințate. Urmarea , datorită zgurei incan­descente ce s-a acumulat în drep­tul ușiței de vizitare (coșul toc­mai se curăța­ tăblia ușiței ajuns la o temperatură ridicată.­­ Hîrtia a luat foc. Arderea transmis la un raft alăturat, s-a s-a extins în tot magazinul. Pa­și­gubele se cifrează la peste 37.000 lei. Cu o mică atenție s-ar fi pu­tut înlătura această pagubă mare. Improvizații în imobilul de pe str. C. Po­­rumbescu nr. 44 Timișoara, (pro­prietar Terezia Gaga), unul din chiriași a început să gătească in­tr-o bucătărie improvizată. Bur­lanul a fost scos din perete, dea­supra unei magazii de lemne. Flă­cările ce ieșeau au provocat un incendiu ce a cuprins cinci maga­zii de lemne din apropiere, mis­­tuindu-le. Avînd în vedere sosi­rea timpului călduros este nece­sar ca bucătăriile de vară să fie astfel amenajate încît să fie asi­gurate împotriva incendiilor. Pilule amare, pilule dulci... . . . este titlul noului program­­ al brigăzii artistice de agitație­­ de la Spitalul unificat nr. 1 Ti­mișoara. Textul — semnat de dr. Gigi Radcov — înglobează as­pecte concrete din activitatea lu­crătorilor sanitari. Pentru înlăturarea unor „du­reri“, membrii brigăzii adminis­trează pilule adecvate. Concret , pacienții așteaptă în van la cabi­netul de chirurgie din spital, cursurile profesionale sunt negli­jate, inactivitate pe linie sporti­vă etc., etc. Versurile, scenetele — toate cu adrese precise — sunt concludente și . . . eficiente pentru că : „Pilule, pilule amare / Pilule, pilule mai dulci / E gustul amar la amare / Și dulce la cele ce-s dulci". Oferim . . . pilule dulci unei brigăzi și unui instructor cu o activitate care nu cunoaște ... convalescență. Rubrică redactată de : G. MALAI, NICOLAE PlRVU, ION BADIU și A. PAULI AN

Next