Drum Nou, septembrie 1969 (Anul 26, nr. 7671-7695)

1969-09-19 / nr. 7686

1 Pag. Studiile şi analizele organizatorice nu valorează nimic dacă nu sunt urmate de măsuri operative, eficiente Problema perfecţionărilor organizatorice a devenit în actuala etapă de dezvoltare a României o necesitate arhirecunoscută de toţi specialiştii care lucrează pe tărîmul activităţii economice. Pe baza documentelor de partid şi de stat, s-a creat şi un cadru organizatoric adecvat pentru desfăşurarea acestei acţiuni: au luat fiinţă grupe, colective sau servicii O.S.P.M., s-au elaborat tematici orientative de studii şi analize, au fost organizate cursuri de specializare la G.E.P.E.C.A. şi în centre industriale mai importante, s-au creat cabinete judeţene şi orăşeneşti pentru coordonarea perfecţionărilor organizatorice. N-am să încerc să subliniez aici marea eficienţă a acestor acţiuni în ridicarea calită,ţii activităţii economice, în punerea în valoare a unor importante rezerve interne. Ea a fost remarcată în numeroase ocazii şi s-a oglindit în bilanţurile activităţii unităţilor care şi-au însuşit întocmai dezideratele acţiunii. Din nefericire însă îi unele unităţi economice perfecţionările organizatorice se menţin în sferele formalismului. Conducătorii acestor întreprinderi s-au mulţumit cu întocmirea unor studii, analize, referate şi cu intervenţiile tip „pompieristic" pentru înlăturarea defecţiunilor organizatorice. Fireşte că o astfel de optică nu mai poate fi tolerată dacă vrem ca mijloacele tehnice, materiale şi umane să fie valorificate la nivelul maxim al eficienţei, aşa cum s-a stabilit de recentul Congres al partidului. Se simte deci necesitatea înfăptuirii unei cotituri în însăşi concepţia cadrelor de specialitate chemate să coordoneze acţiunile organizatorice. După inerentele şovăieli şi tatonări caracteristice oricărui început, pe baza experienţei acumulate, serviciile de organizare a producţiei din centralele şi întreprinderile industriale sunt chemate să-şi demonstreze eficacitatea trecînd la o etapă nouă în activitatea lor, aceea de consacrare definitivă ca principali factori de aplicare efectivă a celor mai moderne metode de conducere şi organizare a producţiei şi a muncii în întreprinderi. Prin ce ar trebui să se deosebească această nouă etapă a acţiunilor organizatorice de cea precedentă ? In primul rînd, printr-o mai mare eficacitate. Acest deziderat se poate realiza prin stabilirea unor sarcini concrete serviciilor de organizare, atît în etapa de fundamentare a planului, cit şi în cea de înfăptuire a prevederilor, cum ar fi, de pildă, stabilirea căilor şi rezervelor de realizare a sporurilor de productivitate. Urmărirea pînă la finalizarea unei astfel de sarcini ar oferi organizatorilor producţiei posibilitatea unei afirmări concrete, operative. Astfel, se va putea realiza o orientare a studiilor şi analizelor spre măsuri concrete privind îmbunătăţirea randamentului net al maşinilor, creşterea numărului maşinilor deservite de un muncitor, a numărului salariaţilor care desfăşoară o activitate industrială directă faţă de numărul total al salariaţilor, diminuarea manoperei pe unitatea de produs etc. Urmărirea evoluţiei acestor factori constitutivi ai productivităţii muncii şi compararea lor cu cei înregistraţi anterior sau la alte întreprinderi similare din ţară şi străinătate oferă posibilitatea determinării pe baze ştiinţifice a direcţiei în care trebuie să-şi concentreze eforturile întregul colectiv de salariaţi, măreşte răspunderea organizatorilor producţiei faţă de sarcinile de plan. In al doilea rînd, se simte necesitatea unei mai strînse şi calitativ superioare conlucrări între serviciile de organizare, serviciile de concepţie şi personalul tehnic al secţiilor productive , şeful secţiei, adjunctul tehnic, maiştrii principali, tehnologii şi normatorii. Instructorii din serviciile de organizare şi în special cei care au absolvit cursurile C.E.P.E.C.A. sunt datori să iniţieze acest personal în tehnici de organizare ştiinţifică cu aplicabilitate imediată, să militeze pentru sporirea continuă a practicanţilor unor astfel de meto- TRIBUNA ECONOMICĂ avansate. Experienţa unor mari reprinderi ca Uzinade autocapane, „Tractorul", a demonstrat că se pot obţine rezultatele scontate în organizarea producţiei şi a muncii numai dacă fiecare specialist din cadrul serviciului O.S.P.M., prin exemplul personal şi lucrările executate sub privirile pline de interes ale muncitorilor, inginerilor, maiştrilor şi tehnicienilor din secţii, reuşeşte să-i determine pe a-aceştia, încurajîndu-le tendinţele fireşti de imitare şi emulaţie, să ajungă să studieze în mod critic ei înşişi propria muncă, folosind din ce în ce mai din plin şi competent metodele specifice ştiinţei organizării. Crearea unui limbaj comun între organizatori şi colaboratorii lor din secţii, chemaţi să aplice ameliorările propuse, dezvoltarea muncii colective la elaborarea lucrărilor în scopul iniţierii şi perfecţionării continue a executanţilor în practica metodelor ştiinţifice — sunt condiţii esenţiale ale reuşitei acţiunilor organizatorice. In al treilea rînd, pentru a ridica competenţa şi prestigiul organizatorilor producţiei este necesar ca serviciile O.S.P.M. să fie încadrate cu cadre capabile, cu aptitudini pentru o astfel de muncă. Nu trebuie neglijat nici o clipă faptul că de calitatea instructorului organizator depinde, în mare măsură, succesul acestei acţiuni. Instructorul trebuie să fie dinamic şi calm, bun cunoscător al tehnicilor organizării, cu o vie dorinţă de a le pune în practică şi de a şi le reînnoi permanent , să aibă o temeinică pregătire economică, o solidă cultură generală şi o expe-, rienţă practică vastă în fabricaţia specifică întreprinderii. Totodată, el trebuie să fie permanent sprijinit de conducerea întreprinderilor, stimulat şi cointeresat proporţional cu eforturile depuse. Noul sistem de salarizare, în curs de generalizare, oferă, de altfel, multiple posibilităţi în acest sens. In al patrulea rînd, metodologia de prezentare şi avizare a studiilor de organizare trebuie revizuită şi simplificată în aşa fel incit drumul şi perioada de timp de la naşterea ideii de ameliorare organizatorică pînă la aplicarea ei să fie mult scurtate. Practica studiica la carte“, cu lor de organizare voluminoase descrieri ale „situaţiei actuale“ şi ale „soluţiei propuse" — însumînd uneori zeci de pagini dactilografiate — trebuie abandonată acolo unde mai dăinuie. Viaţa de zi cu zi a dovedit că este suficient ca, în urma unei analize a situaţiei existente şi a discutării ei la faţa locului cu factorii interesaţi, organizatorul să prezinte sintetic concluziile rezultate sub forma unor grafice, planuri, schiţe sau machete în consiliul tehnic al întreprinderii care avizează lucrarea şi stabileşte tema de proiectare sau măsurile necesare aplicării în practică a îmbunătăţirilor propuse. In sfîrşit, în actuala etapă se impune extinderea doriteriului de investigare al serviciilor de organizare. Pînă în prezent, această acţiune a pătruns în marea parte a secţiilor productive, fie prin analiza de ansamblu a circuitelor de materii prime, în curs de transformare, fie printr-o analiză, mai amănunţită a activităţii industriale a muncitorilor care asigură aprovizionarea întreţinerea sau controlul locurilor de muncă direct productive. Organizareaştiinţifică şi mai ales simplificarea muncii au pătruns insa în mai mică măsură în activitatea tehnico-administrativă, în birouri, al căror nivel organizatoric a rămas mult în urmă. Aşa cum a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu în Raportul prezentat la cel de-al X-lea Congres al P.C.R. „Trebuie luate măsuri energice pentru lichidarea manifestărilor de birocratism care mai dăinuie în practica muncii unor ministere, pentru simplificarea aparatului administrativ-funcţionăresc, pentru raţionalizarea muncii de conducere şi îndrumare, pentru reducerea hotărită a numărului de acte normative, circulari şi instrucţiuni care îngreunează activitatea operativă a întreprinderilor economice, soluţionarea rapidă a problemelor creşterii producţiei şi care, ca să spun aşa, îneacă activitatea vie într-un noian de hîrtii, împiedică eforturile oamenilor muncii pentru construcţia socialismului". Organizatorii producţiei şi ai muncii au un loc şi un rol bine definit în angrenajul economiei noastre. Se aşteaptă însă de la ei mai multă iniţiativă şi perseverenţă pentru înfăptuirea operativă şi eficientă a sarcinilor ce le-au fost încredinţate. Ing. CONSTANTIN MIHAESCU, din cadrul serviciului de organizare a producţiei de la C.I.A.T. Braşov Decizia nr. 692 (Urmare din pag. I) la bazele de recepție, asigurînd condiții corespunzătoare de depozitare și conservare a acestor produse. Art. 5. — Conducerile unităţilor agricole vor asigura livrarea imediată și de calitate corespunzătoare a tuturor cantităţilor de produse contractate cu beneficiarii, iar aceştia la rîndul lor au obligaţia să respecte întocmai termenele şi condiţiile de preluare şi plată. Art. 6. — Consiliile de administraţie ale întreprinderilor agricole de stat şi ale întreprinderilor de mecanizare a agriculturii, consiliile, de conducere ale cooperativelor agricole de producţie, specialiştii din unităţile agricole, brigadierii, şefii de echipă răspund pentru pagubele cauzate producţiei agricole datorită nerecoltării la timp şi degradării produselor. Art. 7. — Comitetele executive ale consiliilor populare comunale şi orăşeneşti, consiliile de administraţii ale întreprinderilor agricole de stat, consiliile de conducere ale cooperativelor agricole şi organele de miliţie vor lua măsuri pentru prevenirea şi combaterea sustragerilor sub orice formă, a produselor agricole de pe câmp, din magazii şi din orice alt loc, urmărind sancţionarea severă a celor care se fac vinovaţi de astfel de abateri. Art. 8. — Abaterile de la prezenta decizie se sancţionează conform Legii penale şi altor dispoziţii legale în vigoare. Art. 9. — Cu aducerea la îndeplinire a prezentei decizii se însărcinează organele agricole judeţene, comitetele executive ale consiliilor populare comunale şi orăşeneşti, precum şi celelalte organe locale de stat interesate. Comitetul executiv al consiliului popular judeţean îşi exprimă convingerea că toţi oamenii muncii din agricultură — ţărani cooperatori, mecanizatori, ingineri şi tehnicieni —, sub conducerea şi îndrumarea organizaţiilor de partid, se vor achita cu cinste de obligaţia lor cetăţenească şi îndatorirea patriotică de a folosi din plin perioada optimă de recoltare şi însămînţare, lucrînd zi de zi, indiferent de condiţiile naturale pentru realizarea în cele mai bune condiţii a tuturor lucrărilor din campania agricolă de toamnă. Dată în Braşov, la 18 septembrie 1969. Literatura noastră are o solidă tradiţie în ceea ce priveşte proza scurtă. Este suficient să amintim ca motivare arta lui Filimon, Alecsandri, Eminescu, Slavici, Brăescu, Caragiale, Gîrleanu, Rebreanu — autori ai unor nuvele şi schiţe intrate în patrimoniul clasic al literaturii române. Şi literatura de după eliberare a marcat afirmarea unor autori de proză scurtă cu totul remarcabili. Eugen Barbu, Marin Preda, D. R. Popescu, Nicolae Velea, Fănuş Neagu, Teodor Mazilu şi alţii au semnat volume de proză scurtă în care fineţea alegerii mijloacelor de expresie se îmbină cu puterea sintezei, a comprimării artistice a unor situaţii existenţiale şi caracterologice esenţiale. In jurul anului 1960 se putea vorbi pe bună dreptate în proza noastră de un „moment" al prozei scurte; multe contribuţii critice (printre care şi un volum al lui Nicolae Ciobanu) au fost dedicate acestui gen dificil, dar purtător de virtualităţi artistice considerabile. In ultimii ani am asistat însă la un cert reviriment al romanului. Eugen Barbu a renunţat la genul scurt, la fel Marin Preda, dedicîhdu-se genului proteic, romanului, Fănuş Neagu, ce debutase cu o culegere de povestiri şi nuvele, a optat de asemenea pentru roman, Nicolae Velea a dat semne de oboseală şi, după magistralele sale schiţe din volumul de debut, a mai publicat doar accidental. D. R. Popescu, socotit nu fără îndreptăţire printre cei mai buni nuvelişti din generaţia mijlocie, a publicat un voluminos roman. O opţiune pentru roman au manifestat şi cei mai mulţi dintre scriitorii mai tineri ce debutaseră deosebit de promiţător cu schiţe, povestiri şi nuvele. Iulian Neacşu şi Sorin Titel fac parte din această categorie. Explicaţiile ce se pot da acestui proces de abordare progresivă a romanului sînt diferite. Pe de o parte, cariera artistică a fiecărui prozator culminează de obicei cu abordarea romanului, gen socotit îndeobşte cel mai dificil, avînd o concentrare maximă a forţelor creatoare. Pe de alta, putem lua în considerare apariţia în literatura noastră contemporană a unor romancieri de primă mînă, a căror creaţie s-a constituit ca un continuu element emulativ. In fine, evoluţia şi complexitatea contemporană a societăţii noastre, mutaţiile progresive din conştiinţe au cerut literaturii eforturi corelative. Scriitorii care au renunţat la proza scurtă în favoarea romanului vor fi resimţit cerinţa modernă a complexităţii, a observării vieţii şi existenţei umane din unghiuri diverse, complementare. O comparaţie ni se pare nimerită pentru a sugera sentimentul acestei insuficienţe. Schiţa (specia tipică pentru proza scurtă, deoarece nuvela şi povestirea tind de fapt spre roman, fiind faze tranzitorii spre ei) seamănă cu o fotografie artistică, în care autorul surprinde un moment revelator esenţial. Contemplînd această fotografie, ne delectează modul în care autorul a reuşit să intuiască „secunda artistică" a declanşării aparatului său, dar în acelaşi timp, avem motive săpreferăm rezultatele complexe, ale unei camere de luat vederi, să preferăm filmul dedicat acelui subiect pe care poza l-a surprins doar în unul dintre momentele sale esenţiale. Desigur, metafora noastră nu trebuie luată ca insinuare.. Ceea ce este sugestiv în ea este însă saltul pe care romanul îl înregistrează, realmente, spre complexitate. Am semnala în încheiere un paradox în legătură cu preferinţa pentru roman a multora dintre prozatorii ce au început, prin a scrie proză scurtă. Romanul este într-adevăr o premisă a uunei abordări mai nuanţate şi mai profunde a realităţii, el conţine însă, în acelaşi timp, în sine, germenii nepopularităţii. Cititorul modern nu se mai împacă uşor cu lectura unor romane întinse, el preferă tot mai accentuat sintezele, în această dialectică a aprofundării şi a lecturii trebuie căutate, eventual, jaloanele probabile ale evoluţiei viitoare a prozei scurte. De ea trebuie să ţină seama editurile, ce par a se fi orientat cu hotărîre spre romane, şi înşişi prozatorii în efortul lor susţinut de a surprinde nuanţat realitatea socială şi umană atît de complexă a zilelor noastre. Programele şcolare, de asemenea, trebuie să acorde importanţa cuvenită unui gen literar prin excelenţă sintetic şi pătrunzător. VOICU BUGARIU Puncte de vedere O eclipsă a prozei scurte? Librete de economii pentru construcţii de locuinţe Conducerea Filialei C.E.G. Braşov aduce la cunoştinţa celor interesaţi călibretele de economii pentru construirea de locuinţe, care dau dreptul titularilor să participe la tragerea la sorţi pentru ultimul trimestru al acestui an, se emit de unităţile C.E.C. pînă la data de 30 septembrie a.c. La tragerile la sorţi trimestriale ale acestor librete de economii, titularilor li se acordă importante cîştiguri în bani. Totodată, titularii care doresc să-şi construiască locuinţe proprietate personală cu sprijinul statului, beneficiază de prioritate la încheierea contractelor pentru construirea de locuințe. Să la mobilizăm recoltatul (Urmare din pag. I) mai mari din zona Făgăraş), numeroase carenţe de organizare a muncii frînează îndeplinirea vitezei zilnice planificate. Ieri, pe tarlaua din dealul Balaşului, cîteva maşini de recoltat cartofi au fost scoase din funcţiune în jurul orelor 15, din cauză că nu erau suficienţi cooperatori care să le deservească. Pe cîmp, doar cîteva femei culegeau tuberculii scoşi de o maşină cu tracţiune hipo. Ne permitem să amintim tovarăşului Martin Deppner, preşedintele cooperativei, că termenul de încheiere a recoltării cartofilor este 5 octombrie, şi el trebuie respectat şi la Şercaia. Prin urmare, nimeni nui-i dă dreptul să ţină maşinile de scos cartofi nefolosite din cauza proastei organizări a muncii. Din cele relatate mai sus reiese că ritmul lent în care se desfăşoară recoltatul cartofilor se datoreşte lipsei de măsuri energice, operative pentru mobilizarea dă tot satul cartofilor rănilor cooperatori la muncă şi organizarea activităţii la nivelul importantelor sarcini ce stau în actuala campanie în faţa lucrătorilor din agricultură. Pentru ca recoltatul cartofilor, una din lucrările de cea mai mare urgenţă, să se poată încheia la termenul prevăzut, este necesar ca preşedinţii, inginerii, brigadierii, sprijiniţi mai mult de organizaţiile de bază, de comitetele comunale de partid şi comitetele executive ale consiliilor populare comunale, să desfăşoare o temeinică acţiune de mobilizare a maselor de ţărani cooperatori la muncă, creînd o opinie de masă împotriva acelora care din nepăsare aduc pagube cooperativelor. Este necesar ca în următoarele zile să participe la lucru întregul sat, de dimineaţa şi pînă seara, să folosească la întreaga capacitate tractoarele şi maşinile puse la dispoziţie de stat, astfel ca şi în zona Făgăraş la 5 octombrie să se încheie recoltatul cartofilor. (urmare din pag. 1) Iorii, am rămas uimiţi cînd am văzut ce se introduce în sol. în loc de sămînţă de grîu curată, se însămînţa un fel de amestec de grîu cu secară, măzăriche, neghină şi alte buruieni. Dacă se însămînţează un astfel de amalgam, nu este greu de presupus ce se va recolta în vara anului 1970 ! „Nu primesc ajutor suficient pentru condiţionatul şi tratatul seminţelor" — se văicărea magazinerul cooperativei, Iacob Manciulea. Interesîndu-ne mai îndeaproape, am aflat că la această operaţie consiliul de conducere nu repartizează oameni, iar lucrarea se face cu... lopata. Lipsesc oare mijloacele mecanice ? Nu ! Perzolatorul cooperativei stă de vreo trei ani în ploaie, nu departe de magazie, iar la tratarea seminţelor se lucrează tot cu străbuna lopată. Cu toate astea preşedintele cooperativei, Zosim Şulea, şi inginerul Eugen Itoafă, în loc să se ocupe cu tot simţul de răspundere In loc de buruieni, grîu se seamănă Cei vinovaţi să răspundă băneşte! şi pe măsura simbriei pe care o primesc de buna organizare a muncii, de o îndrumare tehnică direct, pe teren, lasă ca de semănat să se ocupe mai mult oameni fără o pregătire corespunzătoare. E de neînţeles cum organizaţia de partid, delegaţii organelor agricole judeţene, n-au observat lipsurile semnalate şi n-au luat măsuri eficiente pentru înlăturarea lor. Cooperativa agricolă nu este obligată să suporte pagubele cauzate de neglijenţa şi nepăsarea unora, chiar dacă aceştia deţin în unitate funcţii de maximă răspundere. La Veneţia s-a terminat semănatul orzului de toamnă şi cu toate acestea în biroul inginerului Ion Barbălată se găseau mai multe săculeţe cu probe de seminţe pregătite pentru a fi trimise la laborator. Ce se întimplase? La 1 septembrie, laboratorul judeţean pentru controlul seminţelor a expediat pe adresa C.A.P. Veneţia un buletin negru prin care era respinsă cantitatea de 8.000 kg. de orz de toamnă, din cauza numărului mare de seminţe de buruieni. Era de aşteptat ca imediat să se treacă la o nouă selectare a întregii cantităţi de seminţe, şi la formarea şi trimiterea neîntîrziată a unor noi probe pentru analiză. Nu s-a procedat aşa. Ignorînd cele mai elementare reguli agrotehnice, preşedintele cooperativei, Ion Ţintea, şi inginerul Ion Barbălată au dispus introducerea în sol a unei seminţe de proastă calitate. Ca şi la Părău, şi la Veneţia semănatul se face într-un teren bolovănos, nefertilizat suficient, iar calitatea lucrării lasă mult de dorit. Aceste grave abateri, care aduc prejudicii „din start“ viitoarei recolte, nu pot fi trecute cu, vederea. Cei vinovaţi să răspundă în faţa întregii mase de cooperatori. Direcţia agricolă judeţeană şi Uniunea, judeţeană a cooperativelor agricole de producţie au datoria să ia măsuri disciplinare exemplare. Şi acest lucru trebuie să-l facă acum, la începutul campaniei de însămînţări, luînd măsuri care să fie aduse la cunoştinţa opiniei publice pentru ca practici intolerabile ca la Veneţia şi Părău să nu se mai repete.. fii EDITURA TEHNICA au apărut: V. Goran — G. Ecobescu Îndrumătorul excavatoristului W. Noii Chimia și tehnologia siliconilor RECUNOSC, ŞI-MI IAU ANGAJAMENTUL • •• DAR DUPĂ ACEEA? (Urmate din pag. I) ora aceasta Răută îşi face autocritica în altă întreprindere braşoveană, alţi oameni pierzîndu-şi timpul cu sfaturi, aşteptări şi speranţe că se va îndrepta. Muncitorii de la secţia forjă s-au obişnuit de-acum cu programul „special“ al lui Gh. Macoş şi Nagy Miclos. Primul lipseşte lunar 2—3 zile, lasă lucrul mai devreme, rebutează piese, deteriorează ştantele. Al doilea, deşi bun meseriaş încetează lucrul cînd îi convinelui şi pleacă. In asemenea apucături excelează însă Gh. Wagner. — Acest tînăr, ne informează Mihai Lungu, secretarul organizaţiei de bază a secţiei forţă, ne-a făcut atîtea greutăţi incit am fost nevoiţi să-l chemăm pe tatăl lui, maistru la o întreprindere sibiană, lipsea cite o săptămînă de la serviciu şi pleca acasă unde minţea că şi-a luat recuperare pentru orele suplimentare. Şi cum un viciu nu rămîne niciodată singur, Wagner a comis şi un furt. Descoperit, a fost obligat la despăgubiri în valoare de 800 Iei. Abia acum, cînd fiul îi cerea să acopere suma „pentru că s-a furat ceva din magazie şi trebuie să plătim toţi muncitorii“ credulul tată s-a alarmat şi a venit să „ceară socoteală" tot întreprinderii. De atunci tînărul s-a mai îndreptat dar în ale rebuturilor a rămas campion. Tras la răspundere, parează după caz: angajamentul sau tăcerea. Tovarăşul Lungu ne-a vorbit de „eforturile depuse de colectivul secţiei pentru corijarea acestor oameni“. Rezultatele însă nu se simt. Ba mai mult, alţi tineri calcă pe urmele lor. Din cei 31 de ucenici care se califică la locul de muncă, la început era recalcitrant şi chiulangiu doar Alexandru Roşu. Nelocuit la timp, i-au urmat exemplul Vasile Dogaru, Florian State şi Emilian Onofrei. Conducerea întreprinderii a discutat situaţia lor, tinerii „au regretat“, şi-au luat angajamente... Abaterile însă continuă. Se pune întrebarea: ce se va întîmpla mai departe? Unde sunt „eforturile deosebite şi măsurile intransigente" de care ne vorbea tovarăşul Lungu? Unde loveşte bumerangul bunăvoinţei De aproape un an de zile ambele schimburi ale atelierului nr. 1 de la secţia unelte (şefi de atelier, maiştrii S. Pintea şi Gh. Muhuieţ) nr.îi realizează planul. In adunarea generală a organizaţiei de bază au fost analizate de două ori cauzele acestei anomalii, s-au indicat soluţii, factorii de răspundere s-au angajat să remedieze această stare de lucruri. Fireşte însă că numai cu promisiuni nu se poate înfăptui nimic. Munca a continuat să se desfăşoare pe operaţii individuale, deşi adunarea generală indicase constituireade echipe pe grupe deproduse similare, tocmai în scopul întăririi controlului asupra oamenilor şi sporirii răspunderii faţă de propria lor muncă. Ce măsuri se iau împotriva celor care n-au respectat indicaţiile adunării generale? Tovarăşul Zaharia Chiş, locţiitorul secretarului comitetului de partid pe întreprindere, ne argumenta cu faptul că în acest an, secţia unelte este de acum la al... treilea rînd de şefi de secţie. Dar prin ce a fost prezentă contribuţia directă a comitetului de partid care trebuia să urmărească ducerea la îndeplinire cu promptitudine a hotărîrilor adunării generale ? Nu cumva se simte nevoia să vă faceţi autocritica tovarăşe Zaharia Chiş ? (Dar nu formală, cum şi-au făcut-o cei criticaţi de dumneavoastră). Din păcate, doar cu această măsură, neînsoțită de măsuri disciplinare, munca de întărire a răspunderii personale s-a dovedit insuficientă pentru că simpla înlocuire a oamenilor nu rezolvă problemele. O dovadă că a fost vorba doar de simple înlocuiri, fără să se prevadă consecințele, ne-o face chiar afirmaţia tovarăşului Gheorghe Constantin, directorul întreprinderii : „Ing. Verescu Costea, fostul şef de secţie la unelte din ultimele patru luni, a fost de fapt promovat cu rezerve, doar pe considerentul că a deţinut mult timp funcţia de adjunct şi s-a considerat că ar cunoaşte bine problemele secţiei. (?)" Cit de bine le-a cunoscut, s-avăzut, demonstrînd pe viu că insuficienta răspundere pentru numirea unui om necorespunzător într-o funcţie dăunează bunului mers al procesului de producţie. De multe ori criticat, ing. Verescu şi-a făcut tot de atîtea ori autocritica, dar secţia unelte a continuat să şchiopăteze. Acelaşi lucru s-a întîmplat cu inginerul şef adjunct pe întreprindere, Simion Stoicanea. încolţit, tovarăşul Stoicanea arunca totul pe seama lipsei de cadre, uitînd că la început de lună muncitorii stau degeaba, iar la sfîrşit, sînt nevoiţi să lucreze în asalt tocmai din cauza proastei organizări a producţiei. La nevoie, se-nţelege, apela şi dînsul la autocritica general-valabilă. De curînd a fost schimbat, dar timp de un an şi jumătate a fost tolerat, într-o funcţie în care nu corespundea. Oare tovarăşul director nu este cu nimic vinovat de faptul că, numind un om necorespunzător într-o funcţie de răspundere, a adus prejudicii directe întreprinderii pe care o conduce, că tot atîta timp a tolerat „autocritica" lipsită de urmări practice ale acestuia ? — Nu-1 pot acuza de rea voinţă, îl apăra tovarăşul director. Ar fi vrut să facă mai mult, dar sarcinile îi depăşeau realmente capacitatea. (!) Reţinînd şi acest gen de... autocritică, precizăm că situaţia la care ne referim nu este de fapt o scuză nici pentru conducerea întreprinderii, nici pentru comitetul de partid şi cu atît mai puţin pentru tovarăşul Stoicanea. Un om sau este, sau nu este capabil. Dacă da, el trebuie să-şi folosească toate calităţile pentru a se putea achita integral de obligaţiile impuse de specificul muncii prestate. Dacă nu, e inadmisibil a fi numit şi tolerat în postul respectiv. Situaţiile de mijloc nu-şi mai găsesc justificarea. Nu, pentru că tocmai ele generează anomalii de genul celor semnalate. Tînăr sau vîrstnic, autocriticomanul — amator sau de profesie — cînd ne-a simţit slăbiciunea ne închide gura cu... „recunosc, şi-mi iau angajamentul". Atunci la ce bun să mai şi facă ce spune ? Evident însă că în felul acesta autocritica renunţă la rolul ei de instrument de îndreptare a neajunsurilor din om, din societate, devenind o armă abilă cu ajutorul căreia unii au ajuns să se sustragă sistematic de la îndeplinirea obligaţiilor ce le revin. A