Drum Nou, aprilie 1971 (Anul 28, nr. 8157-8182)

1971-04-08 / nr. 8163

Pag. 2DRUM NOU DIR GLORIOASA ISTORIE A PARTIDULUI Articole din presa vremii prin care grupurile comuniste mobilizează ma­sele de muncitori la grevă generală, arătînd totodată necesitatea înfiinţării unui partid comunist şi afilierea miş­cării muncitoreşti la Internaţionala a I­II-a. (Lupta de clasă — octombrie 1920 — reproducere de la Muzeul de Istorie a Partidului). Miting al Primului batalion revoluționar român de la Odesa înainte de plecarea pe front. Ianuarie 1918. PARTIDUL - FORŢA POLITICĂ CONDUCĂTOARE (Urmare din pag. 1) ţării respective, corespunzător fie­cărei etape de dezvoltare a socie­tăţii“. O asemenea politică este defin­a­­torie pentru partidul nostru.. Călăuzit de o concepţie cu adevă­rat ştiinţifică, partidul studiază în permanenţă realităţile ţării, caută în fiecare etapă soluţiile corespunzătoare, urmăreşte atent evoluţia­ vieţii sociale în toate sferele ei, î­rn vederea determină­rii realiste a sarcinilor ce trebuie realizate, dezvăluirii şi înlăturării l­a timp a vechiului, a neconcor­­danţelor şi contradicţiilor ce apar în mersul societăţii, stabilind di­recţiile de dezvoltare în perspec­tivă a ţării, conducând în mod conştient procesul complex al fău­ririi societăţii socialiste multilate­ral dezvoltate. In etapa actuală, partidul a­­cordă o atenţie primordială dez­voltării tot mai puternice a bazei tehnico-materiale a societăţii, perfecţionării continue a organi­zării conducerii şi planificării eco­nomiei naţionale, a întregii pro­ducţii de bunuri materiale. Sunt binecunoscute in acest sens mă­surile adoptate în ultimii ani, ale căror efecte s-au materializat în dezvoltarea rapidă a forţelor de producţie, în creşterea producţiei industriale şi agricole, în sporirea eficienţei întregii activităţi econo­mice. Experienţa istorică a Ro­mâniei confirmă că perseverenţa şi consecvenţa cu care partidul veghează la dezvoltarea continuă şi în ritm rapid a bazei tehnico­­materiale a socialismului este sursa progresului multilateral al societăţii, a creşterii nivelului de trai al populaţiei, punctul de spri­jin al tuturor înfăptuirilor pre­zente şi viitoare. Paralel cu grija neslăbită pen­tru dezvoltarea potenţialului eco­nomic al ţării, partidul se pre­ocupă statornic de perfecţionarea relaţiilor socialiste de producţie, a raporturilor dintre oameni. P.C.R. acordă o atenţie deosebită întăririi alianţei muncitoreşti-ţără­­neşti — temelia trainică a orân­duirii noastre­­, unităţii social­­politice şi coeziunii naţiunii noas­tre socialiste, dezvoltării priete­niei frăţeşti dintre poporul român şi naţionalităţile conlocuitoare. U­­nitatea de nezdruncinat a între­gului popor în jurul partidului reprezintă o uriaşă forţă motrice a progresului social, unul din principalii factori ai afirmării ple­nare a potenţelor materiale şi spi­rituale ale societăţii, ca şi ai creşterii prestigiului internaţional al României socialiste. Conducerea de către partid a întregului proces al construcţiei socialiste se află într-o legătură organică de intercondiţionare cu procesul logic al adîncirii necon­tenite a democraţiei socialiste ; partidul împleteşte armonios ro­­­­tul său conducător cu ridicarea poporului la conducerea întregii activităţi sociale, asigurînd ca toţi cei ce muncesc să devină con­structori conştienţi ai societăţii socialiste şi comuniste. în această direcţie, partidul a promovat în ultimii ani un cuprinzător ansam­blu de măsuri menit să asigure întărirea legalităţii socialiste, sti­mularea largă a criticii şi auto­criticii în viaţa socială, afirmarea fermă a echităţii sociale, crearea cadrului organizatoric care asi­gură oamenilor să-şi spună liber şi nestingherit cuvîntul asupra modului cum sunt conduse trebu­­rile politice, să critice fără reţi­neri neajunsurile, să contribuie, la înlăturarea lor, la perfecţionarea activităţii. Creşterea rolului conducător al partidului este indisolubil legată de întărirea partidului însuşi, de ridicarea continuă a nivelului în­tregii activităţi politice şi organi­zatorice a organelor şi organiza­ţiilor de partid,­prin poziţia înain­tată şi exemplul personal al co­muniştilor şi­ legătura strânsă cu întregul popor. De aceea, partidul pune accentul principal pe înar­marea politico-ideologică a­­ tutu­ror comuniştilor, pe însuşirea pro­fundă de către aceştia a politicii partidului, a învăţăturii marxist­­femniiniste, pe ridicarea calificării profesionale, lărgirea orizontului de cultură generală şi dezvoltarea calităţilor moral-politice. Urmat cu încredere şi devota­ment de întregul popor, Partidul Comunist Român reuneşte astăzi în rândurile sale peste 2.000.000 de membri dintre cei mai înain­taţi muncitori, ţărani şi intelec­tuali, fără deosebire de naţiona­litate. Structura partidului, pre­gătirea politică şi profesională a membrilor săi, compoziţia sa so­cială, în care rolul preponderent revine elementului muncitoresc, asigură partidului caracterul de avangardă a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii. In „Ho­tărîrea cu privire la aniversarea semicentenarului Partidului Co­munist Român", se arată că „Unul din factorii esenţiali ai victoriilor de ieri, de azi şi de mîine ale Partidului Comunist Român, ai capacităţii sale de a-şi înfăptui în continuare misiunea de forţă po­litică conducătoare a societăţii îl constituie unitatea politico-orga­­nizatorică, coeziunea de granit a rîndurilor sale. Mai puternic ca oricînd, reprezentînd o uriaşă forţă politică, organizatorică şi ideologică, P.C.R. va acţiona şi în viitor cu toată hotărîrea pen­tru păstrarea şi întărirea unităţii sale de nezdruncinat — bunul său cel mai de preţ, prima condiţie a forţei sale de luptă, a potenţialu­lui său de mobilizator şi organi­zator în opera de construcţie so­cialistă“. O latură importantă a perfec­ţionării activităţii partidului este lărgirea continuă a democraţiei interne de partid. întruchiparea fidelă a acesteia o constituie apli­carea consecventă a conducerii şi muncii colective — principiu su­­prem al conducerii în partid. Il­sen­ţa conducerii şi a muncii colec­tive constă în dezbaterea largă, principială, în cadrul organizat al organelor şi organizaţiilor de par­tid —­ cu participarea activă a tu­turor membrilor acestora — a problemelor activităţii partidului, în elaborarea în comun a hotărî­­rilor, pe baza examinării­ păreri­lor şi propunerilor făcute. Cu încredere deplină şi ataşa­ment fierbinte faţă de partidul nostru comunist şi politica sa cre­atoare, întregul popor român se pregăteşte să întîmpine aniversa­rea semicentenarului Partidului Comunist Român. Cu ocazia aces­tui eveniment de importanţă isto­rică, poporul nostru se străduieşte să-i dea întreaga strălucire şi mă­reţie şi, răspunzînd chemărilor partidului, îşi exprimă hotărîrea de a-şi consacra toate forţele, în­treaga energie creatoare înfăptui­rii programului însufleţitor de fă­urire a societăţii socialiste multi­lateral dezvoltate, adoptat de Con­gresul al X-lea al P.C.R. Căci par­tidul nostru, la aniversarea semi­centenarului său, este un partid al tinereţii şi viitorului, care îşi men­ţine veşnic tinereţea prin legătu­ra sa organică cu masele, din a căror înţelepciune soarbe neînce­tat, iar prin clarviziunea politi­cii sale va reprezenta şi în viitor izvorul care vitalizează energia creatoare a poporului spre înflo­rirea patriei socialiste. El este for­ţa care dinamizează societatea noastră şi-i asigură mersul ascen­dent spre comunism. i Nr. 8163 DIN VIATA CULTURALA '///ZZ////////////////////////////Z////////Z/ZZ//Z//Z/////Z/////////Z///////////////////////ZZ///Z/////////./////////////////////////Z/////ZZ/////Z///////////Z/////////////////////Z/X/g I Mi s-a întâmplat, nu o dată, să văd, în diferite şcoli, spectacole de tea­tru care, deşi bine con­cepute regizoral, erau frustrate tocmai de acea prospeţime, acea naivi­tate juvenilă, spontană şi cuceritoare, de acel adevăr al sentimentului, de copilărie, dacă vreţi, în ultimă instanţă. Ase­menea spectacole purtau mai ales marca regizo­rului ; nu se poate spu­ne, în multe cazuri, erau corecte, făcute cu di­chis, dar, lăsau totuşi, l­a urmă un straniu gust de artificialitate, pentru că le lipsea tocmai esen­ţialul : degajarea actori­­lor-copii, încorsetaţi î­n nişte formule de joc stricte, nelăsaţi să-şi manifeste liber fantezia şi inventivitatea. Ei pă­reau împovăraţi de sen­timentul răspunderii in­suflat de regizor, pre­luat în sensul abordării unei excesive gravităţi, unei prea excesive seri­ozităţi, dozîndu-şi măsu­rat veselia şi rîsul. Miş­carea era „ca pe sîrmă“, gestul devenind rigid, neconform cu lumea lă­untrică a interpretu­­lui-copil, fiindcă, în pre­alabil, regizorul, sau profesorul cu care se pregătea spectacolul impune norma cutare sau cutare, pe care co­pilul se vede nevoit s-o respecte, în dauna liber­tăţii sale de­ acţiune scenică. Datoria noas­tră, a regizorilor şi a tuturor celor care regi­zează spectacole cu sau pentru copii este cred, in acest caz, să creăm perso­naje-copii, aşa cum simt însă copiii în viaţa de toate zilele : sfioşi sau exaltaţi, calzi pî­nă la patetism, năzdrăvani sau timizi, spontani, en­tuziaşti şi sensibili. Există în fiecare faptă de-a lor o notă de bra­vadă, de aventură, care dă farmec anilor, şi pe care, mai tîrziu, o nu­mim romantism. Se pa­re că de aici trebuie pornită munca regizoru­lui , de l­a captarea e­­nergiilor creatoare ale copilului şi îndrumarea lor spre scopuri utile, transformind „nevoia de aventură“ într-o f­aptă care, î­n cazul­­nostru, să fie teatru. Mă gîndesc că este, poate necesară ,ea mai puţină muncă de­ analiză pe text cu copiii*, efortul nostru ca­naliz­în­­du-se, î­n schimb, spre crearea acelui climat de bună dispoziţie sinceră, la nivelul repetiţiilor (excluzî­nd aerul doct al regizorului, natura gra­vă a muncii sale), tra­tând, de la bun început, textul, ca pe un pretext de joacă, ca pe o sche­mă elastică, în limitele căreia să se contureze un joc serios, ca să zic aşa, în care copiii să-n­­ceapă, treptat, treptat, să creadă. Şi copiii sînt, po­tenţial, deschişi spre joc. Ei pot plî­nge cu u­­şuri­nţă, dar nu dacă li se spune: „avem nevoie de lacrimi", ci poves­­tindu-li-se cu talent o scenă duioa­să, sau pot rnde cu hohote, dacă re­gizorul conduce cu abi­litate discuţia. Pornind de la jocul copilăresc către teatru, de la natu­ra permanent impresio­nabilă a copiilor, am convingerea că ne vom clădi nişte punţi sigure spre inima copilului, vom reuşi spectacole pline de nerv şi frumu­seţe. Păstrînd, în tot cursul muncii ce prece­de spectacolul, o atmos­feră plină de spirit, fă­­cîndu-le m­ici bucurii, încura-jîndu-i, făcîndu-i să trăiască nu sub im­periul răspunderii mari pe care o au pentru pro­dusul final al eforturilor lor, ci su­b ideea că cee­a ce lucrează ei nu se poate, ca pî­nă la urmă să nu fie ceva foarte re­uşit, ne vom atinge mult mai repede şi mai to­tal ţelul.­­Bineînţeles, gustul pentru teatru porneşte de la nevoia de a intra într-u­n viu şi neconte­nit dia­log cu lumea. A­­cest lucru nu este însă un dat „sui generis“ al copilului, el trebuie cul­tivat, dezvoltat. Şi pri­ma treaptă de la care se porneşte este chiar lecţia, oricare lecţie din cadrul orelor de­­ curs. Am observat că majo­ritatea copiilor ce fac parte din cercurile dra­matice ale şcolilor pro­vin din acele clase unde profesorii nu se limitea­ză la predare-ascultare, ci întreţin, permanent, un neîntrerupt dialog cu şcolarii. Intr-un fel­, se poate spune că arta pre­dării se aseamănă, în­tr-u­n fel, cu arta acto­rului. Nu i se cere oare profesorului sinceritate, putere de convingere, ta­lent de povestitor şi ca­lităţi specifice unui sub­til transmiţător de ... sentimente ? Cu riscul de a exagera, susţin po­sibilitatea şi utilitatea teatralizării diverselor materiale beletristice, în cadrul lecţiilor de ci­tire şi limba româ­nă, fie ca anexe, fie ca parte intrinsecă a predării. Includ în no­ţiunea de teatralizare şi dialogul dintre profesor şi elev, fiindcă dialo­­gînd, conţinutul lecţiei se ritmează, cuvîntul se valorifică, ideea­ devine mai dinamică, lecţia mai autentică, iar copiii ciştigă mobilitate în ex­primare, curaj în expu­nerea părerilor proprii, şi, mai ales, senzaţia că sînt coautori ai lecţiei. Cum se poate realiza a­­cest lucru e mai dificil de spus. Pentru că, în acest caz, reţetele nu servesc la nimic. Fie­care po­fesor poate găsi infinite căi spre atinge­rea acestui scop. Cu un mic amendament: să existe dorinţă since­ră de a face din lecţie mai mult decit o posi­bilitate de a transmite cîteva date în plus des­pre ceva ! Iosif BÎTA, regizor T. V. Despre teatrul cu și pentru copii Miercuri s-a încheiat Con­cursul anual de literatură pentru elevi, organizat de Ministerul invăţămîntului, Societatea de ştiinţe filolo­gice şi Uniunea Tineretului Comunist. Manifestare in­trată in tradiţia şcolii ro­mâneşti. Competiţia din a­­cest an are o semnificaţie­ deosebită, fiind dedicată semicentenarului Partidului Comunist Român.’ Tema concursului — „ Dragostea faţă de patrie şi popor “- S-a încheiat concursul de lite­ratură al elevilor grindilă în operele literare studiate“. Întrecerea s-a bu­curat de un larg interes, la ea participind 26.000 de e­­levi din întreaga ţară. Etapa finală a concursu­lui de literatură română a avut loc la Bucureşti. In acelaşi timp, s-au desfăşu­rat concursurile de litera­tură maghiară la Cluj şi de literatură germană la Sibiu, pentru elevii şcolilor cu limba de predare maghiară şi germană. După opinia forurilor or­ganizatoare, lucrările pre­zentate au oglindit capaci­tatea de sinteză a şcolari­lor, o cunoaştere temeinică a creaţiei literare. Apreci­ind pregătirea concurenţi­lor, au fost acordate nume­roase premii şi menţiuni. (Agerpres) Noi succese in palmaresul Gabrielei Ijac — V-aţi reîntors de curînd din­­tr-un frumos turneu în R.F.G., El­veţia şi Italia. Ce oreşe aţi inclus în acest turneu ? — Primul concert l-am dat la Stuttgart, unde am cîntat cu or­chestra radiodifuziunii „Concer­tul Nr. 2" de Prokofiev. Atît or­ganizarea cit şi publicul presu­pun că au fost mulţumiţi, deoa­rece am fost invitată să revin, în toamnă, şi să cvnt cu orchestra de cameră a oraşului „Concertul" de Mozart. Modestă, Gabriela Ijac uita să menţioneze comentariile apărute în presă a doua zi după concert. Astfel în „Stuttgarter Nachrich­ten", din 8.11.1971, apăreau sub semnătura lui Dieter Schorr ur­mătoarele rinduri : „Punctul cul­minant al serii l-a oferit românca Gabriela Ijac de 22 ani, ciştigă­­toarea premiului I în concursul de la Geneva, o virtuoasă completă şi de înalt nivel, cu un tempera­ment puternic, dar minunat disci­plinat. „Concertul Nr. 2 în sol minor" de Prokofiev, pe care l-a interpretat, nu este, fără îndo­ială, o piesă de efect pentru un debut. Dar Gabriela Ijac a făcut din partitură o muzică plină de tensiune. Iar în Isaye și Paga­nini (în bis) ea a arătat de ce calitate sonoră este capabil cîn­­tul ei... Această seară de debut a fost pentru publicul din Stutt­gart, pe drept cuvînt, o Iubel A­bend. Dirijorul și orchestra au acompaniat artista de elită cu un elan colegial și şi-au manifestat deschis bucuria de a avea o ast­fel de parteneră". — Ce lucrări aţi inclus în tur­neul din Elveţia ? — După concertele date în toamna acestui an, în urma câşti­gării Concursului Internaţional de Vioară de la Geneva, m-am pre­zentat în faţa publicului din opt oraşe elveţiene cu un program de recital cuprinzînd : „Sonata nr. 12" de Mozart, „Sonata nr. 1" de Brahms, „Sonata nr. 2" de Isaye, „Dansurile româneşti" de Béla Bartók şi „Poloneze” de Wieniansky. Acelaşi program l-am prezentat şi în cadrul reci­talului dat la Milano, care s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului şi a presei. Ne permitem să extragem pen­tru cititorii noştri următoarele rin­duri din cronica apărută la 11 .III. în „Corn­ere della Sera" (Milano) : „Această Gabriela Ijac, deşi este formidabilă din punct de vedere tehnic, este blondă şi preferă desenele bo­eme, dar controlate clasic, ale lui Mozart, creatorul pentru care a primit un premiu special, îm­preună cu premiul absolut de vioară la ultimul concurs de la Geneva. „Sonata nr. 12" de Mo­zart inclusă de programul reci­talului a fost sculptată ca în Hi­des, cu un arcuş care a dominat monumental, susţinut cu stăpî­­nire de pianista F. Cazaghian. In continuare Gabriela Ijac a fâcut noi dovezi ale tehnicii amintite în interpretarea „Polonezei" de Wieniansky, a „Dansurilor româ­neşti" de Bartók şi, îndeosebi, în acele naraţiuni de mare virtuozi­tate din „Sonata nr. 2" de Isage. — După aceste frumoase suc­cese pe cînd reluarea legăturilor cu publicul nostru ? — In luna aprilie voi interpreta în faţa publicului bucureştean „Concertul nr. 4" de Mozart şi „Tzigane" de Ravel (care, fiind cîntate cu orchestra radio, vor fi transmise la 15 aprilie şi de postu­rile noastre de radio şi, ca atare, vor putea fi urmărite şi de publi­cul braşovean). La sfîrşitul lunii voi susţine şi un recital în Sala Mare a Palatului după care va urma o perioadă de pregătire pentru următoarele turnee în ţară şi străinătate. Gemma ZIMVELIU (Urmare din pag. 1) Ni s-a relatat că analiza suc­cintă făcută în şedinţa comitetu­lui comunal a fost secundată de consultaţii cu feluriţi specialişti pentru a se sonda în pro­funzime cheltuielile ce le-ar antrena amenajarea acestor lu­crări, căile de desfacere a produc­ţiei. Intr-un cuvînt, aceste resurse au fost cumpănite şi fundamen­tate înainte de a face din ele un obiectiv de acţiune. Ideile extrem de preţioase ce s-au cristalizat au fost sugerate apoi consiliului popular şi cooperativei agricole de producţie din comună. La pro­punerile comitetului comunal de partid, opinia oficială a preşedin­telui consiliului popular ION ŢIN­TEA, cel care ar trebui să fie primul gospodar al comunei, a fost următoarea : — Problemele ca atare nu sunt de domeniul nostru, de compe­tenţa comunei. Pentru aceasta tre­buie fonduri, organizare, oameni. Avem nevoie apoi şi de aproba­rea forurilor superioare. Oricît ar părea de ciudat, a­­ceasta a fost poziţia preşedinte­lui consiliului popular în legă­tură cu cele trei resurse locale din comună, în loc ca el, personal, împreună cu ceilalţi membri ai comitetului executiv să ia legă­tura cu forurile superioare pentru a deschide cit mai repede cu pu­tinţă „drumul spre comori", a preferat să-l ia în braţe pe „e greu, nu se poate, trebuie apro­bări, cine să se ocupe, etc., etc.". Prezentăm şi răspunsul pe care îl dă preşedintele cooperativei a­­gricole, ANDREI VIERU, la su­gestiile făcute în legătură cu va­lorificarea celor trei resurse : — Suntem­ de acord că o coo­perativă agricolă fără secţii a­nexe se descurcă anevoie. Ne-ar interesa ciupercăria, dar... La cooperativa agricolă motivul principal al refuzului a fost că nu se va putea asigura gunoiul necesar pentru ciupercărie şi tot­odată că trebuie obţinut şi acor­dul U.­.C.A.P.-ului. Comitetul comunal de partid, observînd inerţia ce o manifestă consiliul popular şi cooperativa agricolă de producţie, motivările şi invocările pe care le aduceau, a luat legătură cu acele foruri judeţene care prin natura activi­tăţii lor au sarcina de a coor­dona şi organiza fructificarea re­surselor existente pe plan local, explicîndu-le utilitatea, avanta­jele ce le-ar oferi, fructificarea resurselor locale amintite. Dar nici de data aceasta problema n-a depăşit încă pritopeala discuţii­lor deoarece... O IDEE POATE FI UCISĂ ŞI CU... APLAUZE — Cînd a venit la noi şeful sec­ţiei economice Nicolae Ardelea­nu, de la U.J.C.A.P. — ni se spu­nea la comitetul comunal de par­tid — i s-a vorbit pe larg despre resursele respective. Ideile au fost foarte mult apreciate. Dar, deocamdată, cu asta am rămas... Aveam să aflăm, de fapt, că şi altor activişti de la U.J.C.A.P. li s-au povestit intenţiile comitetu­lui comunal de partid. De aseme­nea, ni s-a relatat că, problema es­te cunoscută şi de unele direcţii ale consiliului popular judeţean, pre­cum şi de U.J.C.C., cărora le-au fost avansate gândurile comitetului comunal de partid legate de posi­bilităţile de a reamenaja o ciu­­percărie, eleşteul şi cariera de var. Fără excepţie şi aceştia au spus la fel, că ar fi foarte bine să fie puse în valoare resursele respec­tive, că este intr-adevăr o avere ceea ce se preconizează, s-a promis sprijin şi... La Vulcan se aşteaptă să se în­­tîmple ceva după aceste dialo­guri. CE NU ŞTIU VULCĂNENII DESPRE El Fireşte, dacă toţi factorii de de­cizie din Vulcan — şi desigur şi U.J.C.A.P.-ul sau U.J.C.C.-ul — e­­valuau la justa lor valoare cele trei resurse, fructificarea lor ar fi intrat de mult­ pe făgaşul dorit. Este ciudat însă că tocmai consiliul popular din co­mună şi cooperativa agricolă se dovedesc nereceptivi faţă de a­­ceste posibilităţi locale. Pe locul galeriilor fostei mine s-ar fi putut amenaja, de exemplu, şi o cres­cătorie de păsări pentru carne (există pe lume ţări care valorifică tocmai pe această cale fostele ga­lerii pentru mină, deoarece dau producţii aproape nebănuite). Tot aşa stau lucrurile şi cu amenaja­rea ciupercăriei. Următorul argu­ment este credem edificator : — Eu mă rog de ciupercării din Oradea şi alte locuri din ţară să-mi dea ciuperci pentru consu­matori — ne spunea tov. Ion Po­­povici, responsabilul unuia din­tre magazinele intercooperatiste din Braşov. Dacă luăm în seamă şi faptul că rata rentabilităţii la producţia de var este de circa 40 la sută, iar eleşteul, dincolo de valoarea lui economică, ar prezenta un inte­res turistic aparte, în preajma lui puţindu-se amenaja chiar şi un camping, se observă mai limpede pe ce orbită s-ar putea înscrie co­muna doar în cîţiva ani. Ni se pare firesc să cerem ca forurile respective să ia în discuţie cit mai repede aceste probleme, pentru ca propunerile, iniţiativele locale să devină o realitate vie. P.S. O ştire de ultimă oră ne informează că la U.J.C.A.P. şi U.J.C.C. s-a hotărît punerea în valoare a resurselor din comuna Vulcan. Asupra modului cum vor evolua lucrurile in legătură cu cele „trei comori", ziarul nostru va reveni în luna iunie. La Vulcan există trei comori 5 O remarcabilă realizare a bota­­niştilor clujeni Cercetătorii Institutului a­­gronomic „Dr. Petru Groza" din Cluj au reuşit să acli­matizeze o nouă plantă me­dicinală — Solanum lacinia­­tum - care conţine, intre al­tele, solosodină, un impor­tant glucoalcaloid necesar fa­bricării hormonilor steroizi, cortizonului şi altor substan­ţe. Primele culturi in cimp, la ferma experimentală a insti­tutului şi la Cooperativa agri­colă de producţie din Suatu, au dat rezultate bune. Extra­gerea solosodinei din plante­le de solanum va fi realizată de specialiştii fabricii de me­dicamente „Terapia" din lo­calitate. (Agerpres) (

Next