Făclia, octombrie-decembrie 1969 (Anul 23, nr. 7124-7202)

1969-11-08 / 7157. szám

PAGINA 2 FACI.IA cronica I WHIR Ideile preconcepute nu folosesc nimănui Congresul al X-lea al parti­dului nostru reliefa — printre multe altele — că ridicarea nivelului de cultură al între­gului popor se înscrie în pro­cesul necesar al evoluției spre comunism, proces care condu­ce la perspectiva întrevăzută de clasicii marxism-leninismu­­lui, a lichidării deosebirilor esențiale dintre munca fizică și cea intelectuală. Evident, la realizarea acestui deziderat se poate ajunge nu prin coborî­­re și uniformizare, ci, dimpo­trivă, prin asigurarea unui înalt nivel de cultură ai tu­turor membrilor societății. Acestui scop îi slujesc și mă­surile inițiate și stabilite de conducerea partidului și sta­tului în domeniul perfecțio­nării învățămîntului de toate gradele. S-a generalizat în­­vățămîntul obligatoriu de 7 și mai apoi de 8 ani iar din acest an s-a trecut la­ înfăptuirea în­­vățămîntului obligatoriu de 10 ani, astfel incit procesul de generalizare a acestuia să se încheie — în linii mari — în anii 1972—1973. De aseme­nea, au fost organizate școli profesionale, tehnice, licee de specialitate. Este de remarcat faptul că întregul sistem edu­cativ a fost mai bine așezat pe temelia trainică a concep­ției marxist-leniniste despre lume și viață. In contextul prevederilor fi­ri optate de către Congresul all­X-lea privind dezvoltarea învățămîntului, și în orașul Huedin și-au început activi­tatea două clase a IX-a cu limba de predare română și maghiară. Pentru evitarea ori­căror greutăți, inerente începu­tului, Consiliul popular orășe­nesc și direcțiunea școlii au luat toate măsurile pentru a­­sigurarea spațiului de școla­rizare și a unor condiții opti­me de viață în internatul liceului, dat fiind faptul că majoritatea elevilor acestor clase provin din localități si­tuate la diferite distanțe de orașul Huedin. O dată cu începerea noului an școlar circulau diverse pă­reri privitoare, la puterea de acumulare a cunoștințelor în­scrise în­ programele școlare pentru această categorie de elevi, care nu reușiseră la concursul de admitere în di­verse școli. Pe parcurs, însă, și acest fapt ne-a determinat să dăm curs rîndurilor de față, locul părerilor precon­cepute a fost luat de un op­timism sănătos, rezultatele ob­ținute la învățătură de către majoritatea elevilor dovedind realele lor posibilități pentru studiu, evident în condițiile unui cadru propice și a unei entuziaste activități a cadre­lor didactice. Au apărut in mijlocul acestor elevi, consi­derați pe nedrept suficient de dotați, acele „vîrfuri“ care au declanșat ambiții binefăcătoa­re. Pentru că eșecul înregis­trat de ei la concursurile de admitere nu trebuie pus în exclusivitate pe seama slabu­lui lor potențial intelectual, ci, mai ales, pe seama insuficien­tei preocupări a familiilor și școlilor din care provin pen­tru activitatea desfășurată de ei timp de 8 ani de zile. Cî­­teva exemple de elevi cotați cu note între 8 și 10, în li­mitele unei exigențe normale, ar da un plus de greutate a­­firmațiilor noastre: Viorica Sala, Ileana Cuc, Ștefănuț Pe­tru — ,de la clasa cu limbă de predare română —, și Kovács Margareta, Czendi Elisabeta și Balázs Árpád — de la cla­sa cu limba de­ predare ma­ghiară. Sunt, desigur, numai cîteva exemple, dar aprecie­rea de ansamblu este că ele­vii acestor clase sunt capa­bili să-și însușească cunoștin­țe multilaterale, să devină muncitori și chiar specialiști cu înaltă calificare. De fapt, pentru realizarea acestui dezi­derat, conducerea școlii a asi­gurat elevilor posibilitatea de a face­ practică în unitățile în care se pot întîlni cu viitoa­rea profesie. Nu vreau să se creadă că desfășurarea procesului in­­structi­v-ed­ucativ în aceste școli nu ridică și probleme deosebite, specifice, mai ales că ne găsim abia în primul lor an de ființare. Important este, credem, că acolo unde se muncește cu pasiune se vor obține și rezultate bune, și că părerile preconcepute pri­vind posibilitățile de afirmare ale acestor elevi nu-și au ros­tul. Spre lauda lor, cadrele didactice de la școala din Huedin au făcut, iu puținul timp de la începutul anului școlar, lucruri in formidabi­le, dar, oricum, meritorii. Victor ALEXANDRU, locțiitor al secretarului Comitetului orășenesc de partid Huedin Eleva Valentina Bile, din clasa a XII-a a Liceului din Huedin, in timpul unei experiențe la ora de chimie ÎNTREBARE ADRESATA TRUSTULUI LOCAL DE CONSTRUCȚII CLUJ : VA FI RESPECTAT TERMENUL DE DARE ÎN FOLOSINȚĂ? Ca și pretutindeni, la Hue­, diri se construiește. E adevă­rat, nu ca și la Cluj, de e­­xe­mplu, dar, oricum, din cinci în cînd se mai dă și aici d­­­e un bloc de apartamente în folosință. După previziunile huedinenilor, la 31 decembrie a.c. ar trebui să se dea în folosință blocul „A“ cu 40 de apartamente. După cum decurg însă lucrurile și, mai ales, a­­vînd în vedere stadiul în care Se află construcția ca să nu mai vorbim de timpul nu prea favorabil pentru con­structori care se apropie — sunt prea puține șanse. De ce? Să fim metodici și să luăm totul de la­ început. Beneficiarul, în speță între­prinderea de gospodărie comu­nală și locativă Huedin, a în­cheiat cu Trustul local de­­ construcții Cluj, prin între­prinderea nr. 1 construcții și Grupul nr.­ 4 instalații, obiș­nuitul contract. Mai mult, sus­ține beneficiarul, constructo­rul a avut asigurate toate con­dițiile pentru ca lucrările să se poată desfășura conform graficului — și el dinainte stabilit­ — astfel ca în final fericiții locatari să se vadă în apartamente la data fixa­tă, încă de anul trecut a fost predată documentația tehnică în faza P.E. cu toate avizele iar în 24 ianuarie a.c. a fost predată constructorului și autorizația de construcție. 5 zile mai tirziu, adică în 29 ia­nuarie a.c., a fost predat și amplasamentul blocului. Să mai notăm că prin grija be­neficiarului și a Consiliului popular orășenesc constructo­rului i-au fost asigurate toate condițiile necesare cazării muncitorilor, birouri, etc., etc.... Avînd toate condițiile asigu­rate, în luna februarie au în­ceput lucrările. Și au început într-u­n ritm susținut, după cum recunoaște însuși benefi­ciarul, întregistrîndu-se reali­zări asemănătoare celor­­ din lunile de vară. Pe parcurs, în­să, ritmul și speranțele ter­minării construcției la ter­menul fixat au devenit pali­de... Cauza? Se pare că nu este numai una! Din discu­țiile purtate de beneficiar cu maistrul șantierului reiese că acesta a primit dispoziția de la „centru“ de a lua munci­torii de pe acest șantier în lu­nile mai, iunie și chiar iulie, și sa-i trimită pe alte șantie­re, unde, de asemenea, lucră­rile erau intîrziate față de grafic: hala de alabastru a întreprinderii „Vlădeasa", ate­lierul mecanic de la I.M.A. Huedin etc. După terminarea acestor obiective, constructo­rul nu s-a arătat, prea afectat de întârzierea înregistrată la construcția blocului, dovadă că și-a trimis muncitorii pe alte șantiere! Iată de ce în momentul de față stadiul în care se află construcția blocu­lui periclitează serios darea lui în folosință la termenul stabilit prin contract. Vor­bind concret, amintim, printre altele, că nu sunt încă execu­tate zidăriile despărțitoare și tencuielile interioare la etaje­le 3 și 4; instalațiile interioa­re de apă, canal și încălzire centrală sunt executate abia în proporție de 40 la sută. Mult rămase în urmă sunt și lucrările la depozitul de com­bustibil etc., etc. Deși con­structorul cunoaște exact si­tuația de pe acest șantier, be­neficiarul a ținut să-i atragă oficial atenția prin adresa nr. 3707 din 9 septembrie, dar care n-a avut darul să schim­be cu nimic lucrurile. Acum, pe bună dreptate, se întrea­bă din nou ce are de gînd constructorul, mai ales că iar­na este pe undeva pe aproape și condițiile de lucru vor de­veni în mod obiectiv mai difi­cile. Ca să nu mai vorbim de termenul de dare în folo­sință ... Poate ne va răspun­de constructorul! 0 NEDUMERIRE... După cîte sîntem informați, pe raza Ocolului silvic Hue­din lipsesc... cantoanele! Lucrul pare cel puțin straniu, mai ales, dacă ne gândim că amenajarea lor nu ridică pro­bleme deosebite. In schimb, cei care își desfășoară activi­tatea în păduri, întîmpină din această cauză o serie de greutăți. Se știe doar că aceștia trebuie să locuiască în pe­rimetrul trupurilor de pădure în care activează sau, în cel mai rău caz, prin apropiere. Altfel, sunt obligați să parcurgă zilnic zeci de km pe jos, iar în timpul plantațiilor, de exem­plu, dacă mai au și ghinionul să plouă, pur și simplu n-au unde se adăposti! Probabil că Direcția silvică a județului Cluj și conducerea Ocolului silvic Huedin vor întreprin­de ceva pentru remedierea acestei situații.,* I 1­0­1 M I­­ !­N ! ° u LA CLUJ Au trecut mai bine de 10 ani din acel 2 iunie 1959 cînd tânărul Lloyd Morrison pleca din New York, pe un mic cargobot, spre Rotterdam, muncind alături de marinari pentru a-și plăti biletul de călătorie. Prima „fugă de­ aca­­să“, din Greenwich­ village, un cartier de artiști din New York, s-a încheiat cu turul orașului și spaima părinților elevului hoinar.. . Au­ urmat două călătorii „cuminți" în Canada și Mexic. Călătoria în jurul lumii pe care a în­ceput-o cântărețul și graficia­nul de 21 de ani avea să fie un gest nu numai cu serioase implicații în destinul său, dar și cu un ecou deosebit în pre­­­să și în opinia publică inter­națională: articole, scrisori de la Edward și Robert Kennedy,­­ președintele Nasser, fotografii cu Iuri Gagarin și Frank Borman. Cântînd folclor ame­rican, trăind boem cu studen­ții, Lloyd Morrison a vizitat în 10 ani peste 100 de țări și peste 1 000 de orașe, printre care și Clujul, în iarna 1964— 1965. — Nu te-au plictisit multele interviuri, cu întrebări ade­sea stereotipe? — Nu, niciodată, pentru că întotdeauna în discuțiile cu gazetarii apar idei noi, inte­resante. Ca și în călătoriile mele, care mă pun în contact cu situații, oameni și idei noi, imi oferă posibilitatea să . Se transmit altora. Și, în acest sens, mă­­ simt și eu un repor­ter, un reporter care împărtă­șește nu experiența altora, ci a sa. — Vii pentru a doua oară in România. Cum ți se pare? — Mă impresionează ritmul, schimbările pe care le re­marc, cu excepția ospitalității. — E ciudat să intîlnești un Blobe­trotter care înconjoară lumea fără nici un ban în bu­zunar, compatriot al acelor a­­mericani care risipesc milioa­ne în Europa. — E un paradox, sau aproa­pe. Adevărul este că mulți — tineri și bătrâni — consi­deră că banul e totul. Și asta intr-o lume în care oamenii se ucid în Orientul Apropiat, în Africa, în Vietnam. E o tra­gedie, pentru că orice popor are dreptul de a fi l­­ber. Că­lătoria mea are și rolul de a propaga — pe cît îmi este posibil — ideile de pace și înțelegere,­­pe care sunt destui cei care nu le pricep, sau nu vor. — Nu ți se pare puțin ro­mantică această încercare? — Este, de aceea și cânt, trebuie să fiu, trebuie să fim puțin romantici. Poate așa se explică de ce îmi plac Sibiul, Eger, Heidelberg și alte orașe vechi. Și matura Europei și Africii, acolo unde ,nu e alte­rată artificial de civilizație. — Cum văd americanii Eu­ropa? — O, călătoriile în Europa sunt scumpe, cu trasee foarte precise! o zi la Londra, una la Amsterdam, două la Paris etc. — fără a avea posibilita­tea să cunoască oamenii, să lege prietenii. De aceea sînt naivi în aprecierea Europei, au impresii superficiale. Și unii nici nu doresc să știe mai mult, vor să se distreze, să nu aibă­­ probleme de dez­legat, le scapă setosul­ vieții și ideilor Lumii vechi. — Goethe spunea că nu e nevoie să înconjuri Pămîntul pentru a-ți da seama că cerul e peste tot albastru... — Am verificat și am găsit nuanțe de albastru, nori... Dar cred că în esență e același, așa cum îl vedem noi de pe pământ și cum l-au văzut cosmonauții sovietici și ame­ricanii, și ne îndeamnă la a­­propiere și colaborare. O re­vistă mă numea „East West­man“ („Omul Est-Vest)... — Ce vei face după ce iți vei încheia călătoria? — Nu știu cînd se va în­cheia. Mi-ar place să lucrez într-o organizație dedicată în­tăririi contactelor și colaboră­rii sociale și culturale. Pînă­­ atunci, mă grodesc să răsmîn­ă mai mult în România, even­­­­tual să urmez Conservatorul la Cluj. Apoi să scriu o ca­rte­­ despre acești zece ani, fap­ |­tate de a pleca la Asia, unde­­ cred că voi găsi o lume cu­­ alte pr­eocu­pări. ® — Ce te-a impresionat mai­­ mult în acești zece ani? — Schimbările. In zece ani s-au făcut­­ multe­­ transformări,­­ inclusiv, sau poate mai ales , în felul de a gândi al oam­e­­­­nilor. Uneori am avut senza­­­­ția că oamenii își pierd ro­­­­mantismul, devin mai practici.­­ E un pozitivism caracteristic­­ unei civilizații bazate pe teh­nică. Mulți se plâng că su­­­­per-civilizația amenință con­­s­tantele dintre oameni. « — Cum îți par studenții, pe­­ care îi cunoști bine? ■ — Cred că sunt o singură­­ națiune, în sensul responsa­­­­bilității pentru viitor, pe care și-o asumă. Au conștiința for­­­­ței lor, a posibilităților lor, i­ai la acești zece ani am ob­­­­servat că a crescut mereu nu­­ numai interesul pentru pregă­­­­tirea profesională, ci și pen­­­­tru rolul lor social. Imi pla­­­­ce acest optimism studențesc. — Nu ți s-a întimplat să­­ reintilnești oameni pe care­­ i-ai cunoscut ca studenți? m — Ba da, și mulți dintre ei i s-au schimbat. Ca studenți, a­­­­veau mari speranțe și idealuri­­ — apoi au întâmpinat greută­­­­țile realității,­­puțini și-au re­­alizat visurile. Am întâlnit,­­ insă, chiar în România, la­­ Oradea, la Cluj, oameni care­­ și-au realizat sau își realizea­­­­ză acum aspirațiile. Și mi se­­ pare semnificativ că la voi I sunt mulți tineri cu responsa­­­­bilități deosebite în viața eco­­­­nomică, socială, culturală. a Ilie CALIAN * GLOBE-TROTTER-ul LLOYD MORRISON I J|L I W Lloyd Morrison cu cosmonauții! american Frank Borman Aici in compania primului cosmonaut al lumii, Iuri Gagarin DOSARUL PENAL 2329 (Urmare din pag,­l­a) nu i-a trimis cantitatea de var, în schimb i-a ce­rut și lui o delegație cu ștampilă, în alb, semnată. Și Fleacă i-a dat două delegații. Cu una Marcea Pop i-a trimis o cotă de ciment, cu­ cealaltă a scos un camion de ciment pe care­­ l-a vîndut. Apoi, peste o vreme, Mircea Pop s-a dus la Miercurea Sibiu­lui cu un amic care căuta co­voare. Și i l-a prezentat lui Fleacă, fără ca amicul său să știe, drept renovator de bi­serici, inginer arhitect. Mircea Pop i-a cerut lui Plea­că două bonuri de vân­zare pentru ca „inginerul" să poată transporta fără pro­bleme -niște ciment ce-i priso­sea la acea oră. Fleacă, recu­noscător celui ce l-a ajutat, i-a dat bonurile. Și astfel a fost­ trimis in judecată pentru abuz în serviciu (eliberarea delegațiilor) și fals in acte publice (eliberarea bonurilor). — Cine sunt acești „oa­meni“, care este portretul lor moral? — Mircea Pop, căsătorit, a­­ra un copil minor, a mai fost condamnat la: 4 ani închi­soare pentru delapidare în 1952; 3 luni închisoare pentru fals în 1955; 4 ani și 10 luni închisoare pentru delapidare în 1960. S-a eliberat din pe­nitenciar în 27 septembrie 1962. A absolvit liceul comer­cial. Poate ocupa această funcție, de merceolog, după atîtea condamnări? — Legea nu interzice anga­jarea celor cu antecedente de­cit în posturi de gestiune. El n-a fost gestionar, dar, în fapt, a ajuns indirect în legătură cu valori materiale sau scrip­tice. Față de asemenea ele­mente este necesar un control sau o supraveghere atentă. Din păcate, în unele cazuri, nu-i urmărește nimeni, astfel că pot f­ace ce vor. — Ce comportare avea în a­­fara serviciului? — Deși a fost pedepsit, a perseverat în activitatea in­fracțională. Era cunoscut ca bețiv, întîrzia, venea la ser­viciu în stare de ebrietate; a fost deseori criticat, sancțio­nat. Activitatea lui nocivă a produs pagube materiale și morale! Alături de Szabó și Costea — pînă cînd i-a cunos­cut oameni cinstiți — a furat 60 000 lei. — Ce-au făcut cu banii? — Un singur lucru: • i-au cheltuit în interminabile che­furi. " Nici unul din cei tatei n-a dat bani acasă. Ba mai mult, Szabó și Costea, ajun­gi­nd la bani, n-au mai vrut să descarce ei camioanele c­u ciment furat și și-au angajat pentru acest lucru un om pe care-l plăteau cu 3—5 lei pen­tru un sac ! Gheorghe Diniș a fost co­n­damnat la un ani închisoare pentru ultraj cu violență în 1957, la un an și 6 luni pen­tru tăinuire de delapidare; Aurel Miclăuș la 3 luni pen­tru tâlhărie în 1949; 3 luni a­­buz în serviciu în 1956, la 5 ani pentru omor fără voie în 1958, la 7 ani pentru compli­citate la delapidare gravă în 1964. — Vina e oare numai a lor, a celor azi condamnați? — Vina directă e a lor. Există însă și alți factori vi­novați, indirect de cele săvâr­șite de Mircea Pop și compli­cii săi. Se face vinovat comi­tetul­ de direcție și conduce­rea fabricii fiindcă nu au luat măsuri organizatorice menite să prevină asemenea acte. In speță, mă refer la faptul, că nu au organizat legătura între serviciile de livrări și factu­rări­ Conducerea unei­ între­prinderi socialiste are ca pri­mă obligație producerea de bunuri, materiale, iar obliga­ția imediat următoare este a­­ceea de a asigura integri­tatea și păstrarea acestor bu­nuri. In cazul de față era ne­cesară, absolut necesară, co­relația dintre serviciile amin­tite: livrări și facturări. Are vină resortul financiar-econo­­­mic: Eugen Pop, șeful servi­ciului­­ livrări, merceologii de la ciment către,s-au lăsat­, aju­­­tați Nicolae Mocanu și­­ Va­sile Moldovan, cei ce răspun­deau de avizele­­ de expediție — Cornel Bodea și Palfi Ca­rol. Ceea ce aș mai sublinia și ceea ce se desprinde din cau­za pe care o discutăm este și rolul nefast, al­­ alcoolului. — Ce pedepse s-au aplicat vinovaților? — Mircea Pop — 18 ani în­chisoare; Gheorghe Diniș, 6 ani; Aurel Miclăuș, 7 ani; Szabó Arpad și Iosif Costea câte 9 ani; Nicolae Fleacă, un an și 6 luni; Alexandru Ne­grea și Martin Teodor câte 6 luni închisoare grațiată potri­vit Decretului nr. 591/69. Un amănunt, au rămas, temporar, fără dați 18 copii Așadar totul, a­ fost destul de simplu, destul de trist: un infractor inveterat a găsit o fisură în organizare, a profi­tat lovind în avutul obștesc, a­ atras cu el în acte infrac­ționale un grup de oameni ca­re puteau­­ munci și azi cin­stit, care puteau fi în mijlocul familiilor și copiilor lor. Dar... CABINETUL JUDEȚEAN DE PARTID COMUNICĂ. Instruirea propagandiștilor de la formele: socialism știin­țific, filosofie, construcție de stat, seminarii teoretice (me­dici, instituții de cercetare) și tematică specială a cadrelor didactice, va avea loc în ziua de 14 noiembrie 1969 la orele 17, la Liceul „Nicolae Bălcescu“. Cursurile Universității de partid (toți anii, toate secții­le) și cele post-universitare vor avea loc în ziua de 10 noiembrie 1969, orele 17, în sala mare din strada Moți­lor 18. ÎNTREPRINDEREA MINIERĂ BARZA , din orașul Brad, județul Hunedoara Angajează, de urgență, muncitori calificați și necali­ficați în subteran. CONDIȚII DE SALARIZARE DIN REȚEAUA MINIERĂ • Miner 6 subteran, cu salariul de lei 72/post • Miner 5 subteran, cu salariul de lei 62/post • Miner 4 subteran, cu salariul, de lei 53/post Miner 3 subteran, cu salariul de­ lei 47/post ■ 9 Muncitori necalificați în subteran, de la lei 36-40/post. Se asigură cazarea în blocuri și masa la cantină contra cost, 9 lei pentru două mese - prînz și cină. Cererile pentru angajare se pot adresa direct servi­ciului personal al întreprinderii. (7466) CETATENI! Respectați cu strictețe normele de prevenire a In­cendiilor în păduri. 9 Nu faceți focul în pădure sau în apropierea lîzie­­rii pădurii, la o distanță mai mică de 200 m, fiind pe­ricol de incendii. • Nu aruncați resturi de țigări sau chibrituri aprin­se, deoarece se poate aprinde pădurea. 9 Supravegheați copiii și nu-i lăsați să se joace prin pădure cu chibrituri sau cu alte obiecte incandes­cente. 9 Focul în pădure este permis numai în locurile in­dicate de organele silvice iar după folosire se va stin­ge cu grijă. (7457) OBHC 5E1 tv 18.00 — Cheia orașului —■ emisiune-concurs. Transmi­siune de la Galați. 19.00 — Telejurnalul de seară. 19,30 — Reflector. Pe ur­mele emisiunilor din aceas­tă săptămână. 19,45 Tele­ enciclopedia. 20,45 — Film serial „Răz­bunătorii”. Episodul .întitu­lat­ „Ora II“. 21,40 — Serenadă... pentru voce și chitare (concert de muzică ușoară). 22,20 — Telejurnalul de noapte. Telesport. 22,50 — .Un act și... cîteva tablouri. Cîntece de petre­cere. 23,10 — închiderea emisiu­nii programului I. radio Programul Studioului Cluj Sîmbătă, 8 noiembrie, 12,00 Sumarul presei? 12,08 — Mu­zică clasică în aranjament de estradă; 12,20 — Sport; 19,00 — Actualitatea sonoră; 19,10 — Muzică de dans; 19,30 — Carnet teatral. As­pecte din faza de la Cluj a Festivalului național de tea­tru. Duminică, 9 noiembrie: 7,00 — Unda preferințelor — muzică ușoară la cererea ascultătorilor; 7,25 — Emi­­siunea pentru tineret. In cu­prins: conf. univ.­ Andrei Roth despre maturizare și maturitate; instantanee de reportaj la Oradea. teatru Teatrul Național: CURCU­BEUL NEGRU (16,00); SAP­­TAMINA PATIMILOR (19/30); gsrigggi Mi mtaof Opera Maghiară de Stat (20­ 00). PORTRETUL I concerte I Comitetul de Stat pentru cultură și artă și Oficiul de spectacole și turnee artistice — CASA UNIVERSITARI­LOR CLUJ -- CONCERT SIMFONIC EXTRAORDI­NAR. — Orchestra Filarmo­nicii de Stat din Leningrad (ora 20). Dirijor: Evgheni Mravinski, artist al poporu­lui al U.R.S.S., „Laureat al Premiului Lenin“. UN GLONTE PENTRU GENERAL, cinemascop. (In completare: Vizita președin­telui­ Consiliului de Stat, Nicolae Ceaușescu în Iran — 8,30, 11, 13,30, 16, 18,30, 21) — Republica. TESTAMENTUL DOCTO­RULUI MABULE — Victo­ria. CORABIA NEBUNILOR, seriile I și 11 (9, 12, 15, 18, 21) — Arta. VADUL IADULUI. Filme pentru copii (ora 9) — 23 August NEIMBLANZITA ANGE­LICA, cinemascop — Mun­citoresc. CĂPITANUL DIN TEN­­KEL, seriile I și II (11, 15, 18, 21) — Steaua roșie. TOTUL PENTRU RlS, (11, 12,30, 14, 15,30, 17, 13,30, 20) — Timpuri noi. Muzeul de artă, Piața Li­bertății nr. 30, 11—18 Muzeul de istorie, strada Emil Isac nr. 2­­9—14. Muzeul de istorie, Secția de istorie a farmaciei, Piața Libertății nr 28, 9—14 Muzeul etnografic al Tran­silvaniei, strada 30 Decem­­brie nr. 21, 11—19. Muzeul zoologic, strada Clinicilor nr. 5—7, 9—13 Muzeul memorial „Emil Isac“, strada­­ 1 Mai nr 2, 9—12 și 15—19. Muzeul botanic și Grădina botanică ale Universității „Babeș-Bolyai“, strada Re­publicii nr. 42, 9—17. Serele deschise zilnic 9—13 și 15—17. A.

Next