Făclia, ianuarie-martie 1971 (Anul 25, nr. 7510-7584)
1971-02-23 / 7553. szám
SPECTACOL DE GALĂ CU FILMUL „MIHAI VITEAZUL" Aseară, la cinematograful „Republica“, a avut loc spectacolul de gală cu filmul „Mihai Viteazul“, reușită de prestigiu a cinematografiei românești, monumentală evocare istorică a luptelor și eroismului fără seamăn, a sacrificiilor făcute de popor pentru păstrarea ființei naționale și dobîndirea libertății. La spectacol au participat reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, oameni de artă, știință și cultură, conducători de instituții și întreprinderi clujene, ziariști, un numeros public. Cu acest prilej, ziaristul Ion Arcaș, redactor șef adjunct al ziarului „Făclia“, a vorbit despre această remarcabilă realizare a cinematografiei românești și a prezentat spectatorilor pe principalii interpreți ai filmului: Irina Gărdescu, Maria Clara Sebök, Alexandru Herescu, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Sergiu Nicolaescu. Din partea realizatorilor a luat cuvîntul regizorul Sergiu Nicolaescu. Filmul „Mihai Viteazul“, afirmînd continuitatea idealurilor de libertate și independență națională ale poporului român, transmițînd parcă sentimentul recunoștinței străbunilor, venită din veac, pentru îndeplinirea năzuințelor în numele cărora s-au jertfit, s-a bucurat de o deosebit de călduroasă primară din partea publicului clujean. UN DORIT IMPERATIV Complexitate in activitatea cultural-educativă Despre Luna, comuna din apropierea Cîmpiei Turzii, se poate vorbi în termeni elogioși, avînd multiple sisteme de referință. Pe baza unei situații materiale bune, Luna și-a schimbat mai întîi arhitectural înfățișarea. Aproape toate casele sînt noi, construite cu un deosebit simț al frumosului și utilului. Asemănările exterioare subliniază existența unui anume stil în construcții, rezultat al influențelor venite din oraș suprapuse peste concepția mai veche neajunsă la împliniri decît rareori altădată. Explicația o găsim în aceleași condiții materiale, care au hotărît nașterea actualului stil arhitectural. Se poate vorbi în continuare despre înzestrarea acestor locuințe cu atributele contemporaneității: mobilă nouă, modernă, aparate electrice de uz casnic, aparate de radio, televizoare. Această situație presupune existența unui anume grad de confort, de civilizație, și, direct legal, un anume nivel de cultură atins de cetățenii comunei. Pentru că mijloacele de informare ideale, care sunt aparatele de radio și televizoarele, au condiționat saltul mare făcut în spiritualitatea satelor, a localităților rurale în general. Pe acest fond de cultură, de receptivitate se plantează intervențiile organizate ale unor instituții din sat: biblioteca, căminul cultural, propagatoare de idei prin definiție și locuri unde se face educație, pe multiple planuri, populației din mediul rural. In acest context plasate, rosturile căminului cultural și ale bibliotecii se multiplică foarte mult și primesc, concomitent, atribute în plus. Iar dacă ne gîndim la comuna Luna, unde condițiile materiale au creat posibilități largi de informare, simbolizate în existența unui mare număr de aparate de radio, televizoare, atunci criteriile de apreciere a activității desfășurate la bibliotecă și căminul cultural devin mult mai exigente. In primul rînd, căminul cultural și biblioteca trebuie să creeze prilejuri de valorificare a talentului și aptitudinilor cetățenilor, ale tinerilor mai ales. Funcția de concretizare a acestei tendințe o îndeplinește ansamblul folcloric al căminului cultural, formație care în acest an a prezentat două spectacole la sediu, transpunînd pe scenă o nuntă locală, sau cîntece și dansuri din zona Arieșului. Tot la cămin mai există o formație de teatru, care repetă piesa „Gaițele“, dar nu a reușit încă să prezinte nici un spectacol. Satisfăcătoare pot fi considerate inițiativele căminului cultural și ale bibliotecii pentru asigurarea unui cadru plăcut și instructiv de petrecere a timpului liber. Pentru copii se organizează, mai ales la școală, duminici culturale cu un program variat ce cuprinde, printre altele, jocuri pionierești, audiții muzicale, vizionări la televizor, activități artistice, sportive. Asemenea duminici au fost organizate și în satele aparținătoare, Luncani și Gligorești, dar de un timp întreruperile curentului electric le fac imposibilă desfășurarea. Pentru femei se organizează la bibliotecă șezători iar pentru tineret foi culturale. Căminul dispune de televizor, picap, magnetofon, instrumente muzicale, jocuri de șah, remi, sau tenis de masă. Deficitar este compartimentul educației ateist-științifice. Dacă pentru copii duminicile culturale cuprind și manifestări ce completează cunoștințele științifice primite la școală, pentru populația adultă ele se limitează în acest an la două expuneri făcute ocazional în bibliotecă. Interesantă este mărturisirea activiștilor culturali din comună, care dezvăluie curiozitatea oamenilor de a afla ultimele noutăți în domeniul științific, transmisia expediției „Apollo 14" a fost urmărită de un număr foarte mare de cetățeni ai comunei. Oare acest prilej nu s-a dovedit ideal pentru organizarea unei acțiuni cu caracter de propagare a cuceririlor științei și tehnicii? Mai ales că el venea în întîmpinarea acestei sarcini permanente care stă în fața unităților culturale. Numărul mare de cadre didactice poate fi folosit în asemenea împrejurări. Nici pentru educația estetică, etică, nu s-au întreprins acțiuni la căminul cultural și bibliotecă. Este adevărat faptul că directorul căminului cultural, Kaszony Nicolae, îndeplinește această funcție de abia două luni, și că unele rezultate, mai ales în domeniul activității artistice, au fost obținute, dar a neglija un compartiment al muncii culturale atît de important cum e educația, pe multiple planuri, a cetățenilor comunei este o greșeală. Remedierea ei înseamnă ancorarea unităților culturale în contemporaneitate, înseamnă răspuns dat unor necesități stringente. V. CHIOREANU NOTE DE CONCERT DIANA TAKY DEEN Filarmonica de Stat din Cluj și-a făcut un lăudabil obicei din a prezenta publicului o garnitură de soliști străini „de o necontestată valoare“ (cităm din programul concertului). In această săptămână am asistat la un „festival“ Diana Taky Deen — Liban. Pentru cei care nu au auzit încă de marea stea libaneză, Filarmonica a făcut o prezentare în care am citit cu emoție despre marile sale succese internaționale și despre temeinicile sale studii muzicale de la Beyruth, Siena, Paris, cu profesori iluștri ca Guido Agosti sau Alfred Cortot. Mai mult încă, am putut citi în același program aprecieri extrase din presă: „excelentă interpretă", „este, fără îndoială, cea mai brcantă pianistă libaneză“ etc. In special această ultimă apreciere ni s-a părut deosebit de semnificativă și, atîta timp cît nu cunoaștem și alte pianiste libaneze, am putea-o considera chiar obiectivă*. Solista a interpretat din memorie Concertul în Re minor K. V. 466 de Mozart. Am apreciat remarcabilele eforturi în lupta demnă ce o ducea atît cu orchestra, cît și cu lucrarea interpretată. Sunetul dur și strident, prezent mai ales în cantilene, muzicalitatea personală a frazărilor în care fiecare notă tinde să iasă din cadrul frazei, precum și alte minunate travaiuri au constituit puncte decisive, în duelul pianistei cu Mozart. Pe celălalt front, conflictul s-a atenuat, orchestra a pactizat repede cu pianista și, cu puteri unite, au pornit împotriva inamicului comun. Dirijorul Emil Simon și-a adus și el contribuția: necunoscînd cadența pianului, a fost salvat nu de schimbul de semne cu solista, ci de orchestră, care a intrat corect. E o poveste care se repetă cu marea majoritate a dirijorilor; la fel de supărătoare este și neglijența cu care se pregătește orchestra într-un concert instrumental. Festivalul Diana Taky Deen a continuat și după pauză cu Variațiunile simfonice de César Franck. Epuizată de eforturile din prima sa luptă, pianista a trebuit să facă apel la partitură. In rest, atitudinea ei combativă a rămas neschimbată. Ar fi inutil să mai continuăm. Rămîn însă cîteva probleme nedezlegate: 1. Cum reușește Filarmonica să descopere atîția „mari soliști străini“ și, mai cu seamă, pe ce criterii încheie contract cu ei? 2. Cum a reușit să deformeze gustul publicului vîzîndu-i sub nas prezentări pompoase? Pentru că, într-adevăr, a reușit s-o facă. In timp ce Valentin Gheorghiu, acest mare artist, e nevoit să cînte la Cluj Concertul în Re minor de Mozart cu sala goală, brianta pianistă libaneză își permite să-l deformeze în aplauzele unui public entuziast. Daniel POPOVICI Turneul Operei Române în Italia Astăzi dimineață, colectivul artistic al Operei Române din Cluj a plecat într-un turneu de 12 zile în Italia, turneu organizat sub egida Agenției Italia — România din Firenze condusă de cunoscutul om de cultură Bruno Cabizzi. După remarcabilele succese obținute în fața publicului italian de către colectivele Teatrului Național, Operei Maghiare de Stat și Filarmonicii clujene, o altă prestigioasă instituție artistică este mesagerul artei interpretative românești pe meleagurile din însorita Peninsulă Apenină. La Viareggio și Livorno, artiștii clujeni vor prezenta spectacole cu operele „Madame Butterfly“ și „Tosca“ de G. Puccini și „Don Carlos“ de Verdi, la care se adaugă un concert pentru tineret — la Livorno — ce cuprinde arii din opere, lieduri, muzică de compozitorii români George Enescu, Paul Constantinescu, Tiberiu Brediceanu, Emil Monția. Distribuția spectacolelor cuprinde pe artiștii Lucia Stănescu, Zenaida Pally, Magdalena Cononovici, Maria Mureșan, Traian Popescu, Mugur Bogdan, Constantin Zaharia, Vasile Cătană, Paramon Maftei, Titus Pauliuc, Teodor Anastasiu, conducerea muzicală fiind asigurată de Alexandru Taban și Petre Sbîrcea, iar regia semnată de Ilie Balea și Viorel Gomboșiu. Dorim succes mesagerilor artei interpretative clujene ! In fotografie. Scenă din „Don Carlos“, spectacol prezent în turneu Faza județeană în concursurile amatorilor Duminică, la Casa de cultură a studenților și Casa municipală de cultură din Cluj, s-a desfășurat ultimul act al fazei județene a concursurilor artistice ale amatorilor închinate semicentenarului Partidului Comunist Român. Au evoluat formații muzical-coregrafice, brigăzi artistice de agitație și echipe de teatru, prezentînd spectacole de bună calitate, care au întrunit aprecierile spectatorilor prezenți în cele două săli. S-au remarcat din nou echipele de dansuri de la Fabrica de sticlă TV Turda și din Coruș, formația de teatru a Casei municipale de cultură din Cluj. CONFERINȚA ASOCIAȚIEI CRESCĂTORILOR DE ALBINE In amfiteatrul A2 al Institutului agronomic „Dr. Petru Groza“ a avut loc sîmbătă, 20 februarie a.e., conferința asociației crescătorilor de albine din județul Cluj. In cadrul lucrărilor conferinței au fost prezentate și dezbătute darea de seamă asupra activității comitetului asociației pe perioada 1969—1970, raportul comisiei de cenzori, planul de măsuri tehnico-organizatorice pe perioada următoare și a fost ales noul comitet de conducere. In perioada 1969—1970 numărul apicultorilor din cadrul asociației a crescut de la 1950 la 2 100 membri, iar al familiilor de albine pe care le dețin, de la 17.000 la 27.000. In această perioadă crescătorii de albine din județ au livrat la fondul centralizat al statului 70 tone miere de albine și 5 tone de ceară. Planul de măsuri întocmit prevede creșterea numărului familiilor de albine cu 12 la sută, al producției cu 20 la sută, precum și atragerea în rîndurile asociației a 300 de noi membri. Întîlniri ale cititorilor cu scriitorii . In cadrul manifestărilor culturale prilejuite de „Luna cărții la sate“, în comuna Iara a avut loc sîmbătă o întîlnire a cititorilor din localitate cu scriitori invitați de la Cluj. Din creația lor recentă au citit prozatorii Dumitru Mircea și Ion Șeitan, poeții Ion Rahoveanu și Mircea Opriță. Publicul, în rîndurile căruia predomina tineretul, a răsplătit lecturile cu nereținute aplauze, „încălzind“ astfel atmosfera cam ... rece din sala căminului cultural. Acțiunea a fost urmată de un bal al intelectualilor, prilej de cunoaștere reciprocă a numeroșilor intelectuali din țara și din satele aparținătoare — cadre didactice, medici, ingineri, specialiști din agricultură. O acțiune similară: prezența scriitorilor Kányádi Sándor și Fodor Sándor, redactori la revista Napsugár, însoțiți de Veress Zoltán, redactorul din Cluj al revistei A Hét, în clubul căminului cultural din Sic. Invitații au citit basme și versuri în fața unui public diferit ca vîrstă, predominînd însă cititorii copii. Intîlnirea scriitorilor cu cititorii a fost completată de un scurt program artistic, constînd în recitări susținute de copii. Conducerea căminului a avut buna inspirație să organizeze în sala respectivă o expoziție cu vînzare din cărțile scriitorilor clujeni. LA ORDINEA In județul nostru există importante suprafețe agricole care sunt ocupate cu pajiști naturale. Pentru ca producția de masă verde de pe acestea să fie cît mai ridicată, este necesar să se execute o serie de lucrări agrotehnice: curățiri de mărăcini, defrișări de arboret, fertilizări cu îngrășăminte chimice și naturale, regenerări prin supraînsămînțare și altele. Pentru creșterea producției de masă verde pe pajiștile naturale, cooperativele agricole de producție și consiliile populare comunale și-au prevăzut executarea în cursul acestui an a unor importante asemenea lucrări. In cooperativele agricole din județ urmează să fie fertilizate în cursul anului 11300 hectare, din care 9 000 LUCRĂRILE DE hectare cu îngrășăminte chimice, 2 000 ha prin tîrlire și 300 hectare cu îngrășăminte naturale. Sunt prevăzute, de asemenea, lucrări de curățire a pășunilor pe 17 000 hectare, regenerări prin supraînsămînțare pe 150 hectare, defrișări de arboret pe pajiștile împădurite pe 300 hectare. Consiliile populare comunale din zona necooperativizată vor fertiliza prin tîrlire și îngrășăminte naturale 550 de hectare, iar din fondurile alocate de stat, întreprinderea județeană pentru îmbunătățirea și expoatarea pajiștilor naturale va executa lucrări de fertilizare pe 10 000 hectare, regenerări pe 200 hectare defrișarea a 150 hectare pășuni împădurite, înființarea unei pășuni model pe care se vor executa în complex lucrări antierozionale, Îmbunătățirea •s tarlalizări, captări de izvoare, introducerea pășunatului rațional și altele. In cooperativele agricole în care consiliile de conducere s-au preocupat de aceste probleme, s-a reușit să se execute curățatul pășunilor, fertilizarea cu îngrășăminte naturale și chimice și alte lucrări pe importante suprafețe. Așa sunt, bunăoară, cooperativele agricole din Izvorul Crișului, Jucu, Recea-Cristur, Plăiești, Diviciorii Mari, Mănăstireni și altele, care au reușit să traducă în fapte în bună parte planurile de măsuri privind executarea lucrărilor de ameliorare a pășunilor. Condițiile climatice specifice din această iarnă au permis să se continue lucrările de curățire a pășunilor, fertilizarea lor cu îngrășăminte naturale PĂȘUNILOR și chimice, împrăștierea mușuroaielor etc. Din păcate, însă, consiliile de conducere ale C.A.P. și consiliile populare din multe comune nu au manifestat preocupare pentru mobilizarea cooperatorilor în vederea folosirii acestor posibilități. La C.A.P. Mociu, Unirea Turda. Cojocna, ca și în alte unități cooperatiste, nu s-au executat în cursul acestui an —cu toate că au existat posibilități — lucrări de fertilizare cu îngrășăminte naturale, curățiri sau împrăștieri de mușuroaie, pe nici un hectar de pășune. Intr-o asemenea situație, cu totul nesatisfăcătoare, se găsesc aceste lucrări și în alte C.A.P. cum sunt cele din Mihai Viteazul, Viile Dejului și altele, care, deși au prevăzut curățirea pășunilor pe sute de hectare, nu au întreprins nimic în acest sens. Totodată, aceste cooperative și altele din județ au de executat lucrări de defrișări, combaterea eroziunii solului și de desecări pe importante suprafețe, dar piiă acum nu s-a realizat nimic din prevederile planurilor stabilite. Avînd în vedere ponderea importantă pe care o au pajiștile naturale în asigurarea forajelor necesare animalelor din județ, este necesar ca, sub îndrumarea organizațiilor de partid, consiliile de conducere ale C.A.P. și consiliile populare comunale să organizeze acțiuni comune, de mobilizare largă a tuturor locuitorilor comunelor, în scopul intensificării executării acestor lucrări, pentru ca rămînerile în urmă să fie recuperate, iar obiectivele stabilite în planurile de măsuri să poată fi realizate integral în cadrul perioadei optime. V. CALUGARU jy CNA dhrili • Conferința de presă a d-lui Egidio COSTANTINI $ Sîmbătă dimineață, la Casa oamenilor de litere și artă (C.O.L.A.), a avut loc o conferință de presă a d-lui Egidio COSTANTINI, creatorul sculpturilor în sticlă expuse în sala de expoziții temporare a Muzeului de artă. Au fost de față la conferința de presă d-nii Arduino Cerutti, senator, Attilio Costantini, Giovanni Rizzo, colaboratori ai autorului, precum și tovarășul Negoiță Lăptoiu, directorul Muzeului de artă, reprezentanți ai Comitetului pentru cultură și artă, muzeografi, oameni de artă. Referindu-se la organizarea acestei expoziții în România (la București și Cluj), d. Egidio Costantini a spus: România era pentru mine un mit, o stranie insulă — o insulă de latinitate — asemeni Veneției înconjurate de ape — înconjurată și ea de popoare nelatine, dar păstrîndu-și spiritul latin. Intr-o zi, d. Eugen Ispir mi-a văzut expoziția la Veneția și a insistat s-o aduc în România. Credeam că e o glumă — dar cu ocazia congresului din septembrie al U.N.E.S.C.O., m-au vizitat ministrul Pompiliu Macovei și alte personalități ale culturii românești și... iat-o în țara dv. Expoziția e rodul multor ani de muncă la „Fucina“, de muncă făcută cu dragoste — și cu înțelegerea și încurajarea familiei și a echipei cu care lucrez — căci fiecare om din echipă participă cu ideea sa la munca de creație. Firește, primul părinte al operei este artistul, pe care il vizitez, îl stimulez... Acest material atît de propriu epocii noastre — sticla — nu era conceput ca un material artistic, ci doar funcțional, și multor artiști le era frică de sticlă. Cu timpul, am ajuns la o armonie de idei cu artiștii. Pentru că, în ultimă instanță, „Fucina“ înseamnă participarea directă a artistului la munca echipei. „Fucina“ a descoperit materia din care se poate crea artă — și sper ca în curind spiritul ei să se manifeste și pe pămîntul meu românesc. Spun „pămîntul meu românesc”, pentru că, deși am colindat aproape tot pămîntul (cu excepția Africii și a Extremului Orient), n-am găsit nicăieri un popor atît de splendid, a cărui cultură și sete de cunoaștere se situează, cred, pe primul loc în Europa. Aceasta explică de ce am acceptat invitația de a organiza expoziția în România, deși am refuzat multe țări, inclusiv S.U.A. D-sa a mai sugerat Comitetului de Stat pentru cultură și Artă redeschiderea casei achiziționate de Nicolae Iorga, la Veneția, și închisă înaintea celui de-al doilea război mondial, casă care ar putea oferi posibilitatea multor acțiuni artistice de natură să apropie arta și cultura românească de publicul italian prin schimburi de expoziții, conferințe și alte manifestări. întrebat dacă la Murano se mai păstrează vechea tradiție a sticlei, d. Edigio Costantini a răspuns: — Da, se practică un artizanat industrial, acum sticlarii de la Murano sînt stimulați de activitatea Fucinei, ba chiar „fură“ eite ceva. — Cînd și ceva determinat să abordați acest gen de sculptură în sticlă? — Am început acum 22 de ani. Motivul a fost simplu: la Murano se repetau mereu, făceau lucrări de prost gust. Și a repeta înseamnă a muri, spunea Aubusson. Intr-o zi am scris două scrisori. Kokoschka a fost cel care mi-a răspuns entuziast și după desenul său am creat prima lucrare — Bacantele. — Tehnica creației în sticlă implică multe dificultăți? — Fără îndoială, există multe dificultăți. Mai precis, nu eitit o chestiune de tehnică propriu-zisă: odată descoperită tehnica specifică pentru o lucrare, aș putea face cîteva relative copii, dar n-are sens. Dificultatea constă în a găsi această tehnică, în a o aplica strict la o lucrare: pentru cele 10 Fenomene ale lui Paul Jenkins, am lucrat 46 de exemplare. Este o muncă dificilă. Mai sunt artiști care încearcă să mă urmeze, dar le lipsește curajul, încăpățînarea de a persevera. Există o asemenea mișcare în Europa, mai ales în Franța, dar, după aprecierile criticilor, sunt în urma noastră cu 50 de ani în crearea obiectelor funcționale, și cu 100 în cele de artă. Da, există multe dificultăți. Aș aminti doar una: cînd se lucrează, nu se văd culorile, sticla e o masă incandescentă. Ceea ce nu înseamnă că lucrăm la întîmplare, dimpotrivă, am deja „în cap“ culorile pentru lucrările pe care le voi expune la vară, ca și pentru cele pentru expoziția din 1972, bazată in special pe originale japoneze. — Care este reacția pictorilor cînd își văd lucrările lor traduse tridimensional, în transparența sticlei? — Artiștii de mare valoare înțeleg valoarea lui Costantini, artiștii mediocri, văzînd că lucrările noastre au întrecut modelele, devin dușmani. In 22 de ani am contestat constructiv rutina de la Murano — și Murano mi-a devenit inamic. Al treilea inamic este comerciantul de artă, care vede cum îi scapă lucrarea pe care o fac eu. Și totuși, cu atîția inamici, supraviețuiesc. — N-ați fost tentat să renunțați la colaborarea cu pictorii? — Nu, acesta este principiul Fucinei și îl urmez, chiar dacă pot face și singur opere spectaculoase. E. S. Matta chiar îmi spusese odată: Edigio, noi artiștii, „ciupim“ unii de la alții fără s-o spunem, în timp ce tu vii și ne ceri colaborarea. — Vă interesează creațiile în sticlă ale altora? — Nu, nu vizitez expozițiile, ca să nu fiu influențat. De altfel, nu frecventez nici saloanele și lumea artiștilor, nu sunt un monden. — Intenționați să faceți o școală a Fucinei? — Aș vrea să fac în România această minune. Am discutat deja cu Ministerul Industriei Ușoare și cu Uniunea Artiștilor Plastici pentru a veni aici cu o echipă care să îndrume sticlarii dv. Pentru început, se pot face frumoase obiecte funcționale, pentru ca în doi—trei ani să eliminați prost gustul sticlei de Boemia și să concurați cu nordicii. Aveți materie primă și aveți oameni, mai ales la ei mă gîndesc (am vizitat cîteva fabrici de sticlă), și cred că în curind se va putea organiza o expoziție total românească, de la materie primă și meșteri, la schițele artiștilor români. Sper ca, după ce îmi voi fi încheiat misiunea, ea să continue aici. — Cite opere ați creat pînă acum? — Cam 1 000... Se află răspîndite în toate muzeele lumii. Una e, de exemplu, în Zambia... Numai în muzeu! din Veneția nu am nici una, numai ei nu m-au solicitat niciodată. Da, nimeni nu e profet în țara lui... — Se spune despre dv. că sînteți „Veneția împotriva Veneției“... — Alberto Cavallari spunea despre mine: „E simbolul unei Veneții generoase care vrea să supraviețuiască, în antiteză cu Veneția cinică, care se autoscufundă. Fucina este apoi arta sticlei împotriva rutinei sticlei. Este artă ca invenție, care luptă împotriva artei ca festival. (...) Este arta ca atelier (în sens renascentist), în ceartă eternă cu arta ca profil turistic. (...) Miniștri care proiectează planuri culturale megalomane pentru salvarea Veneției nu-și găsesc timp pentru un centru de artă care deja a salvat ceva din Veneția. (...) La urma urmelor, de ce ar trebui ca Veneția care moare să iubească Veneția care trăiește?“ Die CALIAN Fragment din CORTEGIUL, după Felice CARENA SPORT•SPORT•SPORT•SPORT Campionat de sală Sîmbătă și duminică in frumoasa sală din parcul sportiv „V. Babeș“ s-a desfășurat campionatul național de atletism pe teren acoperit, rezervat juniorilor pînă la 16 ani. Au participat peste 400 de atleți, reprezentînd 76 de asociații și cluburi sportive. S-au stabilit trei noi recorduri și egalat altele trei. Dintre clujeni, cea mai frumoasă comportare a avut-o Valentin Ciurea (C.S.M., antrenor Nagy Peter) care a cîștigat proba de 50 m plat în 6- 0. Noile recorduri republicane au fost stabilite de Olga Ciobanu (Liceul nr. 2 Iași) la 50 m garduri — 7” 8, Constantin Cîrstea (Steaua) la triplu salt —14,08 m, și la înălțime 1,96 m. In clasamentul general primul loc a revenit L.S.A. București. FOTBAL Echipa divizionară C.F.R. Cluj a susținut, duminică, la Sibiu, revanșa cu formația locală C.S.M. Partida desfășurată în decor de iarnă, pînă la urmă a fost cîștigată de fotbaliștii localnici cu scorul de 3-2 (0-0). Interesant de remarcat, că toate golurile au „căzut“ în repriza secundă. Sibienii au condus de fiecare dată, cu 1-0, 2-1 și apoi cu 3-1. Golurile ceferiștilor au fost „semnate“ de Seo (min. 56) și Matei (min. 89). Primul concurs automobilistic de îndemînare Duminică a avut loc pe platoul din fața Sălii sporturilor primul concurs automobilistic de îndemînare al anului, organizat (foarte bine) de Filiala județeană a A.C.R. La start s-au aliniat 26 de automobilisti din București, Brașov, Deva, Petroșeni și Cluj. Spectaculoasă și de un bun nivel tehnic, datorat pregătirii atente a concurenților și a traseului judicios alcătuit, întrecerea a fost urmărită cu interes de un numeros public spectator. Trebuie să subliniem valoroasa comportare a automobilistului clujean Flaviu Bran-Băliban, care a realizat cel mai bun timp al probei în prima manșă (1’26”4) pe o mașină Renault 8 Gordini, aproape cu 10” superior celui de-al doilea timp. Din păcate, o defecțiune de motor în manșa a doua și o penalizare de cîteva puncte, l-au împiedicat să ocupe în final primul loc. Și alți concurenți de valoare au realizat timpi foarte buni dar, datorită penalizărilor la punctele de control, au fost nevoiți să se mulțumească cu locuri modeste în clasamentul general. Iată de altfel, primii trei clasați: 1. Eugen Bîră (Dacia 1 100 S) Petroșeni; 2. Hossu Carol (Dacia 1100 S) Cluj; 3. Puiu Aurel (Dacia 1 100 S) Brașov. In deschiderea concursului și-au disputat întîietatea la karting pionierii din cercul auto al casei pionierilor. Aspect din concurs /