Făclia, ianuarie-martie 1971 (Anul 25, nr. 7510-7584)

1971-02-23 / 7553. szám

SPECTACOL DE GALĂ­­ CU FILMUL „MIHAI VITEAZUL" Aseară, la cinematograful „Republica“, a avut loc spectacolul de gală cu filmul „Mi­­hai Viteazul“, reușită de prestigiu a cinema­tografiei românești, monumentală evocare is­torică a luptelor și eroismului fără seamăn, a sacrificiilor făcute de popor pentru păs­trarea ființei naționale și dobîndirea liber­tății. La spectacol au participat reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, oameni de artă, știință și cultură, conducători de instituții și întreprinderi clujene, ziariști, un numeros public. Cu acest prilej, ziaristul Ion Arcaș, redac­tor șef adjunct al ziarului „Făclia“, a vor­bit despre această remarcabilă realizare a cinematografiei românești și a prezentat spectatorilor pe principalii interpreți ai fil­mului: Irina Gărdescu, Maria Clara Sebök, Alexandru Herescu, Mircea Albulescu, Amza Pellea, Sergiu Nicolaescu. Din partea realiza­torilor a luat cuvîntul regizorul Sergiu Ni­colaescu. Filmul „Mihai Viteazul“, afirmînd continu­itatea idealurilor de libertate și independență națională ale poporului român, transmițînd parcă sentimentul recunoștinței străbunilor, venită din veac, pentru îndeplinirea năzuin­țelor în numele cărora s-au jertfit, s-a bu­curat de o deosebit de călduroasă primară din partea publicului clujean. UN DORIT IMPERATIV Complexitate in activitatea cultural-educativă Despre Luna, comuna din apropierea Cîmpiei Turzii, se poate vorbi în termeni elo­­gioși, avînd multiple sisteme de referință. Pe baza unei si­tuații materiale bune, Luna și-a schimbat mai întîi arhi­tectural înfățișarea. Aproape toate casele sînt noi, construi­te cu un deosebit simț al fru­mosului și utilului. Asemănă­rile exterioare subliniază exis­tența unui anume stil în con­strucții, rezultat al influențe­lor venite din oraș suprapuse peste concepția mai veche ne­ajunsă la împliniri decît ra­reori altădată. Explicația o găsim în aceleași condiții ma­teriale, care au hotărît naște­rea actualului stil arhitectural. Se poate vorbi în continua­re despre înzestrarea acestor locuințe cu atributele contem­poraneității: mobilă nouă, mo­dernă, aparate electrice de uz casnic, aparate de radio, televizoare. Această situație presupune existența unui anu­me grad de confort, de civili­zație, și, direct legal, un anu­me nivel de cultură atins de cetățenii comunei. Pentru că mijloacele de informare idea­le, care sunt aparatele de ra­dio și televizoarele, au con­diționat saltul mare făcut în spiritualitatea satelor, a lo­calităților rurale în general. Pe acest fond de cultură, de receptivitate se plantează in­tervențiile organizate ale unor instituții din sat: biblioteca, căminul cultural, propagatoare de idei prin definiție și locuri unde se face educație, pe mul­tiple planuri, populației din mediul rural. In acest context plasate, rosturile căminului cultural și ale bibliotecii se multiplică foarte mult și primesc, concomitent, atribute în plus. Iar dacă ne gîndim la comuna Luna, unde condi­țiile materiale au creat posi­bilități largi de informare, simbolizate în existența unui mare număr de aparate de ra­dio, televizoare, atunci crite­riile de apreciere a activității desfășurate la bibliotecă și că­minul cultural devin mult mai exigente. In primul rînd, căminul cultural și bibliote­ca trebuie să creeze prilejuri de valorificare a talentului și aptitudinilor cetățenilor, ale tinerilor mai ales. Funcția de concretizare a acestei tendințe o îndeplinește ansamblul fol­cloric al căminului cultural, formație care în acest an a prezentat două spectacole la sediu, transpunînd pe scenă o nuntă locală, sau cîntece și dansuri din zona Arieșului. Tot la cămin mai există o formație de teatru, care re­petă piesa „Gaițele“, dar nu a reușit încă să prezinte nici un spectacol. Satisfăcătoare pot fi consi­derate inițiativele căminului cultural și ale bibliotecii pen­tru asigurarea unui cadru plăcut și instructiv de petre­cere a timpului liber. Pentru copii se organizează, mai ales la școală, duminici culturale cu un program variat ce cu­prinde, printre altele, jocuri pionierești, audiții muzicale, vizionări la televizor, activi­tăți artistice, sportive. Aseme­nea duminici au fost organi­zate și în satele aparținătoa­re, Luncani și Gligorești, dar de un timp întreruperile cu­rentului electric le fac impo­sibilă desfășurarea. Pentru fe­mei se organizează la biblio­tecă șezători iar pentru tine­ret foi culturale. Căminul dispune de televizor, picap, magnetofon, instrumente mu­zicale, jocuri de șah, remi, sau tenis de masă. Deficitar este comparti­mentul educației ateist-științi­­fice. Dacă pentru copii dumi­nicile culturale cuprind și manifestări ce completează cunoștințele științifice primite la școală, pentru populația adultă ele se limitează în a­­cest an la două expuneri fă­cute ocazional în bibliotecă. Interesantă este mărturisirea activiștilor culturali din co­mună, care dezvăluie curiozi­tatea oamenilor de a afla ul­timele noutăți în domeniul științific, transmisia expediției „Apollo­ 14" a fost urmărită de un număr foarte mare de ce­tățeni ai comunei. Oare a­­cest prilej nu s-a dovedit ideal pentru organizarea unei acțiuni cu caracter de propa­gare a cuceririlor științei și tehnicii? Mai ales că el ve­nea în întîmpinarea acestei sarcini permanente care stă în fața unităților culturale. Numărul mare de cadre di­dactice poate fi folosit în ase­menea împrejurări. Nici pen­tru educația estetică, etică, nu s-au întreprins acțiuni la căminul cultural și bibliotecă. Este adevărat faptul că direc­torul căminului cultural, Ka­­szony Nicolae, îndeplinește a­­ceastă funcție de abia două luni, și că unele rezultate, mai ales în domeniul activită­ții artistice, au fost obținu­te, dar a neglija un compar­­timent al muncii culturale atît de important cum e educa­ția, pe multiple planuri, a ce­tățenilor comunei este o gre­șeală. Remedierea ei înseamnă ancorarea unităților culturale în contemporaneitate, înseam­nă răspuns dat unor necesi­tăți stringente. V. CHIOREANU NOTE DE CONCERT DIANA TAKY DEEN Filarmonica de Stat din Cluj și-a făcut un lăudabil o­­bicei din a prezenta publicu­lui o garnitură de soliști stră­ini „de o necontestată valoa­re“ (cităm din programul con­certului). In această săptămâ­nă am asistat la un „festival“ Diana Taky Deen — Liban. Pentru cei care nu au auzit încă de marea stea libaneză, Filarmonica a făcut o prezenta­re în care am citit cu emoție despre marile sale succese in­ternaționale și despre temei­­nicile sale studii muzicale de la Beyruth, Siena, Paris, cu profesori iluștri ca Guido A­­gosti sau Alfred Cortot. Mai mult încă, am putut citi în a­­celași program aprecieri ex­trase din presă: „excelentă in­terpretă", „este, fără îndoială, cea mai brcantă pianistă li­­­baneză“ etc. In special aceas­­­tă ultimă apreciere ni s-a pă­rut deosebit de semnificativă și, atîta timp cît nu cunoaștem și alte pianiste libaneze, am putea-o considera chiar obiec­­­­tivă*. Solista a interpretat din me­morie Concertul în Re minor K. V. 466 de Mozart. Am a­­preciat remarcabilele eforturi în lupta demnă ce o ducea atît cu orchestra, cît și cu lucrarea interpretată. Sunetul dur și strident, prezent mai ales în cantilene, muzicalitatea perso­nală a frazărilor în care fie­care notă tinde să iasă din ca­drul frazei, precum și alte mi­nunate travaiuri au constituit puncte decisive, în duelul pia­nistei cu Mozart. Pe celălalt front, conflictul s-a atenuat, orchestra a pactizat repede cu pianista și, cu puteri unite, au pornit împotriva inamicului comun. Dirijorul Emil Simon și-a adus și el contribuția: necu­­noscînd cadența pianului, a fost salvat nu de schimbul de semne cu solista, ci de orches­tră, care a intrat corect. E o poveste care se repetă cu ma­rea majoritate a dirijorilor; la fel de supărătoare este și ne­glijența­ cu care se pregătește orchestra într-un concert in­strumental. Festivalul Diana Taky Deen a continuat și după pauză cu Variațiunile simfonice de Cé­sar Franck. Epuizată de efor­turile din prima sa luptă, pia­nista a trebuit să facă apel la partitură. In rest, atitudinea ei combativă a rămas ne­schimbată. Ar fi inutil să mai continuăm. Rămîn însă cîteva probleme nedezlegate: 1. Cum reușește Filarmoni­ca să descopere atîția „mari soliști străini“ și, mai cu sea­mă, pe ce criterii încheie con­tract cu ei? 2. Cum a reușit să deforme­ze gustul publicului vîzîndu-i sub nas prezentări pompoase? Pentru că, într-adevăr, a reu­șit s-o facă. In timp ce Valen­tin Gheorghiu, acest mare ar­tist, e nevoit să cînte la Cluj Concertul în Re minor de Mozart cu sala goală, brianta pianistă libaneză își permite să-l deformeze în aplauzele u­­nui public entuziast. Daniel POPOVICI Turneul Operei Române în Italia Astăzi dimineață, colectivul artistic al Operei Române din Cluj a plecat într-un turneu de 12 zile în Italia, turneu or­ganizat sub egida Agenției Italia — România din Firenze condusă de cunoscutul om de cultură Bruno Cabizzi. După remarcabilele succese obținute în fața publicului italian de către colectivele Teatrului Național, Operei Maghiare de Stat și Filarmonicii clujene, o altă prestigioasă instituție artistică este mesagerul artei interpretative românești pe meleagurile din însorita Peninsulă Apenină. La Viareggio și Livorno, artiștii clujeni vor prezenta spectacole cu ope­rele „Madame Butterfly“ și „Tosca“ de G. Puccini și „Don Carlos“ de Verdi, la care se adaugă un concert pentru tine­ret — la Livorno — ce cuprinde arii din opere, lieduri, mu­zică de compozitorii români George Enescu, Paul Constan­­tinescu, Tiberiu Brediceanu, Emil Monția. Distribuția spec­tacolelor cuprinde pe artiștii Lucia Stănescu, Zenaida Pally, Magdalena Cononovici, Maria Mureșan, Traian Popescu, Mugur Bogdan, Constantin Zaharia, Vasile Cătană, Paramon Maftei, Titus Pauliuc, Teodor Anastasiu, conducerea muzi­cală fiind asigurată de Alexandru Taban și Petre Sbîrcea, iar regia semnată de Ilie Balea și Viorel Gomboșiu. Dorim succes mesagerilor artei interpretative clujene ! In fotografie. Scenă din „Don Carlos“, spectacol prezent în turneu Faza județeană în concursurile amatorilor Duminică, la Casa de cultură a studenților și Casa munici­pală de cultură din Cluj, s-a desfășurat ultimul act al fazei județene a concursurilor artis­tice ale amatorilor închinate semicentenarului Partidului Comunist Român. Au evoluat formații muzical-coregrafice, brigăzi artistice de agitație­ și echipe de teatru, prezentînd spectacole de bună calitate, ca­re au întrunit aprecierile spec­tatorilor prezenți în cele două săli. S-au remarcat din nou echipele de dansuri de la Fa­brica de sticlă TV Turda și din Coruș, formația de teatru a Casei municipale de cultură din Cluj. CONFERINȚA ASOCIAȚIEI CRESCĂTORILOR DE ALBINE In amfiteatrul A2 al Insti­tutului agronomic „Dr. Petru Groza“ a avut loc sîmbătă, 20 februarie a.e., conferința aso­ciației crescătorilor de albine din județul Cluj. In cadrul lucrărilor conferinței au fost prezentate și dezbătute darea de seamă asupra activității co­mitetului asociației pe perioa­da 1969—1970, raportul comi­siei de cenzori, planul de mă­suri tehnico-organizatorice pe perioada următoare și a fost ales noul comitet de conducere. In perioada 1969—1970 nu­mărul apicultorilor din cadrul asociației a crescut de la 1­950 la 2 100 membri, iar al fami­liilor de albine pe care le de­țin, de la 17.000 la 27.000. In această perioadă crescătorii de albine din județ au livrat la fondul centralizat al statu­lui 70 tone miere de albine și 5 tone de ceară. Planul de mă­suri întocmit prevede crește­rea numărului familiilor de albine cu 12 la sută, al pro­ducției cu 20 la sută, precum și atragerea în rîndurile aso­ciației a 300 de noi membri. Întîlniri ale cititorilor cu scriitorii . In cadrul manifestărilor culturale prilejuite de „Luna cărții la sate“, în comuna Iara a avut loc sîmbătă o întîlnire a cititorilor din localitate cu scriitori invitați de la Cluj. Din creația lor recentă au citit prozatorii Dumitru Mircea și Ion Șeitan, poeții Ion Rahovea­­nu și Mircea Opriță. Publicul, în rîndurile căruia predomina tineretul, a răsplătit lecturile cu nereținute aplauze, „încăl­zind“ astfel atmosfera cam ... rece din sala căminului cultu­ral. Acțiunea a fost urmată de un bal al intelectualilor, prilej de cunoaștere reciprocă a nu­meroșilor intelectuali din țara și din satele aparținătoare — cadre didactice, medici, ingi­neri, specialiști din agricul­tură.­­ O acțiune similară: pre­zența scriitorilor Kányádi Sán­dor și Fodor Sándor, redactori la revista Napsugár, însoțiți de Veress Zoltán, redactorul din Cluj al revistei A Hét, în clu­bul căminului cultural din Sic. Invitații au citit basme și ver­suri în fața unui public diferit ca vîrstă, predominînd însă ci­titorii copii. Intîlnirea scriito­rilor cu cititorii a fost comple­tată de un scurt program ar­tistic, constînd în recitări sus­ținute de copii. Conducerea că­minului a avut buna inspirație să organizeze în sala respec­tivă o expoziție cu vînzare din cărțile scriitorilor clujeni. LA ORDINEA In județul nostru există im­­portante suprafețe agricole ca­re sunt ocupate cu pajiști na­turale. Pentru ca producția de masă verde de pe acestea să fie cît mai ridicată, este nece­sar să se execute o serie de lu­crări agrotehnice: curățiri de mărăcini, defrișări de arboret, fertilizări cu îngrășăminte chi­mice și naturale, regenerări prin supraînsămînțare și altele. Pentru creșterea producției de masă verde pe pajiștile na­turale, cooperativele agricole de producție și consiliile popu­lare comunale și-au prevăzut executarea în cursul acestui an a unor importante aseme­nea lucrări. In cooperativele agricole din județ urmează să fie fertilizate în cursul anului 11300 hectare, din care 9 000 LUCRĂRILE DE hectare cu îngrășăminte chi­mice, 2 000 ha prin tîrlire și 300 hectare cu îngrășăminte natu­rale. Sunt prevăzute, de ase­menea, lucrări de curățire a pășunilor pe 17 000 hectare, regenerări prin supraînsămîn­țare pe 150 hectare, defrișări de arboret pe pajiștile împă­durite pe 300 hectare. Consi­liile populare comunale din zona necooperati­vizată vor fertiliza prin tîrlire și îngrășă­minte naturale 550 de hectare, iar din fondurile alocate de stat, întreprinderea județeană pentru îmbunătățirea și ex­­poatarea pajiștilor naturale va executa lucrări de fertilizare pe 10 000 hectare, regenerări pe 200 hectare defrișarea a 150 hectare pășuni împădurite, în­ființarea unei pășuni model pe care se vor executa în com­plex lucrări antierozionale, Îmbunătățire­a •s tarlalizări, captări de izvoare, introducerea pășunatului ra­țional și altele. In cooperativele agricole în care consiliile de conducere s-au preocupat de aceste pro­bleme, s-a reușit să se execu­te curățatul pășunilor, fertili­zarea cu îngrășăminte natu­rale și chimice și alte lucrări pe importante suprafețe. Așa sunt, bunăoară, cooperativele agricole din Izvorul Crișului, Jucu, Recea-Cristur, Plăiești, Diviciorii Mari, Mănăstireni și altele, care au reușit să tra­ducă în fapte în bună parte planurile de măsuri privind executarea lucrărilor de ame­liorare a pășunilor. Condițiile climatice specifice din această iarnă au permis să se continue lucrările de cură­țire a pășunilor, fertilizarea lor cu îngrășăminte naturale PĂȘUNILOR­­ și chimice, împrăștierea mușu­roaielor etc. Din păcate, însă, consiliile de conducere ale C.A.P. și consiliile populare din multe comune nu au manifestat preocupare pentru mobilizarea cooperatorilor în vederea folo­sirii acestor posibilități. La C.A.P. Mociu, Unirea­ Turda. Cojocna, ca și în alte unități cooperatiste, nu s-au executat în cursul acestui an —cu toa­te că au existat posibilități — lucrări de fertilizare cu îngră­șăminte naturale, curățiri sau împrăștieri de mușuroaie, pe nici un hectar de pășune. In­tr-o asemenea situație, cu to­tul nesatisfăcătoare, se găsesc aceste lucrări și în alte C.A.P. cum sunt cele din Mihai Vi­teazul, Viile Dejului și altele, care, deși au prevăzut curăți­rea pășunilor pe sute de hec­tare, nu au întreprins nimic în acest sens. Totodată, aces­te cooperative și altele din ju­deț au de executat lucrări de defrișări, combaterea eroziunii solului și de desecări pe im­portante suprafețe, dar pi­­i­ă acum nu s-a realizat nimic din prevederile planurilor sta­bilite. Avînd în vedere ponderea importantă pe care o au pa­jiștile naturale în asigurarea forajelor necesare animalelor din­­ județ, este necesar ca, sub îndrumarea organizațiilor de partid, consiliile de conducere ale C.A.P. și consiliile popu­lare­ comunale să organizeze acțiuni comune, de mobiliza­re largă a tuturor locuitorilor comunelor, în scopul intensi­ficării executării acestor lu­crări, pentru ca rămînerile în urmă să fie recuperate, iar o­­biectivele stabilite în planurile de măsuri să poată fi realizate integral în cadrul perioadei optime. V. CALUGARU jy C­NA dhrili • Conferința de presă a d-lui Egidio COSTANTINI $ Sîmbătă dimineață, la Casa oamenilor de litere și artă (C.O.L.A.), a avut loc o confe­rință de presă a d-lui Egidio COSTANTINI, creatorul sculpturilor în sticlă expuse în sala de expoziții temporare a Muzeului de artă. Au fost de față la conferința de presă d-nii Arduino Cerutti, senator, Attilio Costantini, Giovanni Rizzo, colaboratori ai autorului, precum și tovarășul Negoiță Lăptoiu, direc­torul Muzeului de artă, reprezentanți ai Co­mitetului pentru cultură și artă, muzeografi, oameni de artă. Referindu-se la organizarea acestei expo­ziții în România (la București și Cluj), d. Egidio Costantini a spus: România era pen­tru mine un mit, o stranie insulă — o insulă de latinitate — asemeni Veneției înconjurate de ape — înconjurată și ea de popoare ne­latine, dar păstrîndu-și spiritul latin. Intr-o zi, d. Eugen Ispir mi-a văzut expoziția la Veneția și a insistat s-o aduc în România. Credeam că e o glumă — dar cu ocazia con­gresului din septembrie al U.N.E.S.C.O., m-au vizitat ministrul Pompiliu Macovei și alte personalități ale culturii românești și... iat-o în țara dv. Expoziția e rodul multor ani de muncă la „Fucina“, de muncă făcută cu dragoste — și cu înțelegerea și încurajarea familiei și a echipei cu care lucrez — căci fiecare om din echipă participă cu ideea sa la munca de creație. Firește, primul părinte al operei este artistul, pe care il vizitez, îl stimulez... Acest material atît de propriu epocii noastre — sticla — nu era conceput ca un material ar­tistic, ci doar funcțional, și multor artiști le era frică de sticlă. Cu timpul, am ajuns la o armonie de idei cu artiștii. Pentru că, în ul­timă instanță, „Fucina“ înseamnă participa­rea directă a artistului la munca echipei. „Fucina“ a descoperit materia din care se poate crea artă — și sper ca în curind spiri­tul ei să se manifeste și pe pămîntul meu ro­mânesc. Spun „pămîntul meu românesc”, pentru că, deși am colindat aproape tot pă­mîntul (cu excepția Africii și a Extremului Orient), n-am găsit nicăieri un popor atît de splendid, a cărui cultură și sete de cunoaș­tere se situează, cred, pe primul loc în Eu­ropa. Aceasta explică de ce am acceptat in­vitația de a organiza expoziția în România, deși am refuzat multe țări, inclusiv S.U.A. D-sa a mai sugerat Comitetului de Stat pentru cultură și Artă redeschiderea casei achiziționate de Nicolae Iorga, la Veneția, și închisă înaintea celui de-al doilea război mondial, casă care ar putea oferi posibilita­tea multor acțiuni artistice de natură să apropie arta și cultura românească de publi­cul italian prin schimburi de expoziții, con­ferințe și alte manifestări. întrebat dacă la Murano se mai păstrează vechea tradiție a sticlei, d. Edigio Costan­­tini a răspuns: — Da, se practică un artizanat industrial, acum sticlarii de la Murano sînt stimulați de activitatea Fucinei, ba chiar „fură“ eite ceva. — Cînd și ce­va determinat să abordați acest gen de sculptură în sticlă? — Am început acum 22 de ani. Motivul a fost simplu: la Murano se repetau mereu, făceau lucrări de prost gust. Și a repeta în­seamnă a muri, spunea Aubusson. Intr-o zi am scris două scrisori. Kokoschka a fost cel care mi-a răspuns entuziast și după de­senul său am creat prima lucrare — Bacan­tele. — Tehnica creației în sticlă implică multe dificultăți? — Fără îndoială, există multe dificultăți. Mai precis, nu e­itit o chestiune de tehnică propriu-zisă: odată descoperită tehnica speci­fică pentru o lucrare, aș putea face cîteva relative copii, dar n-are sens. Dificultatea constă în a găsi această tehnică, în a o apli­ca strict la o lucrare: pentru cele 10 Feno­mene ale lui Paul Jenkins, am lucrat 46 de exemplare. Este o muncă dificilă. Mai sunt artiști care încearcă să mă urmeze, dar le lipsește curajul, încăpățînarea de a persevera. Există o asemenea mișcare în Europa, mai ales în Franța, dar, după aprecierile critici­lor, sunt în urma noastră cu 50 de ani în crearea obiectelor funcționale, și cu 100 în cele de artă. Da, există multe dificultăți. Aș aminti doar una: cînd se lucrează, nu se văd culorile, sticla e o masă incandescentă. Ceea ce nu înseamnă că lucrăm la întîmplare, dimpotrivă, am deja „în cap“ culorile pen­tru lucrările pe care le voi expune la vară, ca și pentru cele pentru expoziția din 1972, bazată in special pe originale japoneze. — Care este reacția pictorilor cînd își văd lucrările lor traduse tridimensional, în trans­parența sticlei? — Artiștii de mare valoare înțeleg va­loarea lui Costantini, artiștii mediocri, vă­­zînd că lucrările noastre au întrecut mode­lele, devin dușmani. In 22 de ani am con­testat constructiv rutina de la Murano — și Murano mi-a devenit inamic. Al treilea ina­mic este comerciantul de artă, care vede cum îi scapă lucrarea pe care o fac eu. Și totuși, cu atîția inamici, supraviețuiesc. — N-ați fost tentat să renunțați la colabo­rarea cu pictorii? — Nu, acesta este principiul Fucinei și îl urmez, chiar dacă pot face și singur opere spectaculoase. E. S. Matta chiar îmi spusese odată: Edigio, noi artiștii, „ciupim“ unii de la alții fără s-o spunem, în timp ce tu vii și ne ceri colaborarea. — Vă interesează creațiile în sticlă ale al­tora? — Nu, nu vizitez expozițiile, ca să nu fiu influențat. De altfel, nu frecventez nici sa­loanele și lumea artiștilor, nu sunt un mon­den. — Intenționați să faceți o școală a Fucinei? — Aș vrea să fac în România această mi­­­nune. Am discutat deja cu Ministerul Indus­triei Ușoare și cu Uniunea Artiștilor Plastici pentru a veni aici cu o echipă care să îndru­me sticlarii dv. Pentru început, se pot face frumoase obiecte funcționale, pentru ca în doi—trei ani să eliminați prost­ gustul sticlei de Boemia și să concurați cu nordicii. Aveți materie primă și aveți oameni, mai ales la ei mă gîndesc (am vizitat cîteva fabrici de sticlă), și cred că în curind se va putea or­ganiza o expoziție total românească, de la materie primă și meșteri, la schițele artiști­lor români. Sper ca, după ce îmi voi fi în­cheiat misiunea, ea să continue aici. — Cite opere ați creat pînă acum? — Cam 1 000... Se află răspîndite în toate muzeele lumii. Una e, de exemplu, în Zam­bia... Numai în muzeu! din Veneția nu am nici una, numai ei nu m-au solicitat nicioda­tă. Da, nimeni nu e profet în țara lui... — Se spune despre dv. că sînteți „Veneția împotriva Veneției“... — Alberto Cavallari spunea despre mine: „E simbolul unei Veneții generoase care vrea să supraviețuiască, în antiteză cu Veneția cinică, care se autoscufundă. Fucina este apoi arta sticlei împotriva rutinei sticlei. Este artă ca invenție, care luptă împotriva artei ca festival. (...) Este arta ca atelier (în sens renascentist), în ceartă eternă cu arta ca profil turistic. (...) Miniștri care proiectează planuri culturale megalomane pentru salva­rea Veneției nu-și găsesc timp pentru un cen­tru de artă care deja a salvat ceva din Ve­neția. (...) La urma urmelor, de ce ar trebui ca Veneția care moare să iubească Veneția care trăiește?“ Die CALIAN Fragment din CORTEGIUL, după Felice CARENA SPORT•SPORT•SPORT•SPORT Campionat de sală Sîmbătă și duminică in frumoasa sală din parcul sportiv „V. Babeș“ s-a desfășurat cam­pionatul național de atletism pe teren aco­perit, rezervat juniorilor pînă la 16 ani. Au participat peste 400 de atleți, reprezentînd 76 de asociații și cluburi sportive. S-au stabilit trei noi recorduri și egalat altele trei. Dintre clujeni, cea mai frumoasă comportare a avut-o Valentin Ciurea (C.S.M., antrenor Nagy Peter) care a cîștigat proba de 50 m plat în 6- 0. Noile recorduri republicane au fost stabilite de Olga Ciobanu (Liceul nr. 2 Iași) la 50 m garduri — 7” 8, Constantin Cîrstea (Steaua) la triplu­ salt —14,08 m, și la înălțime 1,96 m. In clasamentul general pri­mul loc a revenit L.S.A. București. FOTBAL Echipa divizionară C.F.R. Cluj a susținut, duminică, la Sibiu, revanșa cu formația locală C.S.M. Partida desfă­șurată în decor de iarnă, pî­nă la urmă a fost cîștigată de fotbaliștii localnici cu sco­rul de 3-2 (0-0). Interesant de remarcat, că toate golurile au „căzut“ în repriza secun­dă. Sibienii au condus de fiecare dată, cu 1-0, 2-1 și apoi cu 3-1. Golurile ceferiș­tilor au fost „semnate“ de Seo (min. 56) și Matei (min. 89). Primul concurs automobilistic de îndemînare Duminică a avut loc pe pla­toul din fața Sălii sporturilor primul concurs automobilistic de îndemînare al anului, orga­nizat (foarte bine) de Filiala județeană a A.C.R. La start s-au aliniat 26 de automobi­listi din București, Brașov, De­va, Petroșeni și Cluj. Spectacu­loasă și de un bun nivel teh­nic, datorat pregătirii atente a concurenților și a traseului judicios alcătuit, întrecerea a fost urmărită cu interes de un numeros public spectator. Trebuie să subliniem valoroa­sa comportare a automobilis­tului clujean Flaviu Bran-Bă­­liban, care a realizat cel mai bun timp al probei în prima manșă (1’26”4) pe o mașină Renault 8 Gordini, aproape cu 10” superior celui de-al doilea timp. Din păcate, o defecțiune de motor în manșa a doua și o penalizare de cîteva puncte, l-au împiedicat să ocupe în fi­nal primul loc. Și alți concu­renți­ de valoare au realizat timpi foarte buni dar, datorită penalizărilor la punctele de control, au fost nevoiți să se mulțumească cu locuri modes­te în clasamentul general. Iată de altfel, primii trei clasați: 1. Eugen Bîră (Dacia 1 100 S) Petroșeni; 2. Hossu Carol (Da­cia 1­100 S) Cluj; 3. Puiu Aurel (Dacia 1 100 S) Brașov. In deschiderea concursului și-au disputat întîietatea la karting pionierii din cercul auto al casei pionierilor. Aspect din concurs /

Next