Familia, 1868 (Anul 4, nr. 1-45)

1868-09-27 / nr. 34

í PEST’A < Vineri \ 27 sept. \ 9 oct. Fata enciclopedica si beletristica cu ilustratului. .•wyvwN^ _ tu faceai atuncea pe patulu de durere, \(nă Candu eu priveam pe urma la tine c’unu fiorii — O vorba de pe buze-ti — unu dulce unu de miere Ducea tramuratoria : „Adio­­ la revedere !“ Si eu de langa tine, plecai cu mare doru. „Nu nu!“ duceam in mine, „amiculu meu nu mare, Din sinulu seu celu fragedu, speranti’a n’a fugitu. Elu este inca tineru si gingasiu ca o fiore, E verde ca si Maiulu juni’a-i rapitoria, Si pieptulu seu e tare de dîre neslabitu “ Acesta mangaere mi-o da speranti’a mie .... Si candu eram departe d’alu tierei mele plaiu, Visam de revedere cu multa bucuria, Vedeam prin mii de dîle a nostra amicia, Dîmbindu încununata d’unu lungu si dulce traiu. Doriam apoi minutulu menitu se ne ’mpreune, Smtiam eternu pe buze-mi unu dulce sarutatu — „Se salte doue animi! si cupele sa sune, La or’a revederei! in dîlele mai bune.“ Asie siopteamu pe cale-mi de visuri imbetatu. Dar’ vai! p’atunci durerea seca a ta vietia, Si sinu-ti plinu de doruri mereu se vestediu, Pali’a pe fruntea-ti trista ghirland’a de verdetia, Si ochiulu teu celu sarbedu petrunsu d’a morţii cetia, O lacrima din urma p’alu teu obrazu storcea. Atunci­ atunci amice, o trista presimtire, Prin pieptul­u meu d’odata trecea cu reci fiori, O stea nefericita stingandu a sa lucire, Cadea de susu din stele c’o jalnica sioptire: „Amiculu teu celu dulce, e stersu din muritori: Oftări nemărginite, loviri omoritorie, Şi nopţi de gânduri negre si lacrime de chinu. Erau atuncea totulu ce sortea ’ngrozitoria, Versu adâncu in pieptu-mi cu ura si furare! Atunci poteam in lume se blastemu, se suspinu — Vedeam in totu minutulu mormentulu teu celu rece, Implendu-se de lacrimi din ochi nefericiţi, — Vedeam condfectulu jalnicu, d’in lume cum pretece, Pre celu iubitu de lume, — alu cârui sufletu trece, Prin marea aerina la cei mai fericiţi. — Dar’ eu lipsam atuncea d’in celu conductu de jale, Şi nu puteam cu tine, se mergu pan’ la mormentu, Din ochii mei amice, se versu de lacrimi vale, Si ’n clip’a cea din urma pe scândurile tale, S’arunca si eu cu altii o mana de pamentu­­ ! Se ierta umbra dulce, cu neci o sărutare, Pe buz’a-ti inghiatiata eu n’am pututu lasa! Si candu vei trece trista p’a orcului carare, Si singura vei plânge prin maluri solitare, In paca­te cu mine, si nu me blastema! Cancelari’a redactiunei Strat’a lui Leopoldu Nr. 4, unde sunt a se adresa manuscriptele si banii de prenumeratiune. 1 IMU (la mortea amicului meu Eug. Bolog’a.) Amilii Ese totu a opt’a di Pretiu­r­ pentru Austria pe jul. - dec...........................4 fl. — Pentru Romania pe jul.—dec. una galbena. Nr. 34. IV. 1S08.

Next