Familia, 1876 (Anul 12, nr. 1-52)
1876-02-01 / nr. 5
54 naru passionatu intrerupse pe presiedinte, deci lu chiamara la ordine, prin strigate de: „S’audîmu pe domnulu presiedinte.“ Facendu-se linisce, Barbicane reluă vorb’a cu toata seriositatea: — Asia credu, onorabili societari, că nu este intre dv. nici unulu, carele să nu fi vediutu lunea, seu se nu fi audîtu vorbindu-se despre ea. — Nu, nu, — strigară toți. — Nu ve mirați, dara că acuma voiescu se indreptu atențiunea dv. catra aceasta stea a nopții. Cine scie, deca nu este reservatu pentru noi, ca să devenimu Columbii acestei lumi necunoscute ?! Introducerea acest’a desceptă si mai multu curiositatea ascultatoriloru, si Barbicane continua : — Omenii si pan’acuma au studiatu multu lun’a, mass’a, condensitatea, greutatea, relatiunile, depărtarea, mișcările, rolulu ei in sistemulu solariu, tóte sunt hotarite precisu; despre suprafati’a ei avemu charte de luna mai asia de precise, ca si despre pamentu; fotografi’a a facutu unu capu de opera la infatîsiarea figurei lunei. Pe scurtu, noi scimu despre luna tote, câte amu pututu se aflămu despre ea, pe bas’a cunoscintieloru si deductiuniloru matematice, astronomice, optice si fisice, — inse o comunicatiune directa intre pamentu si luna inca nu esiste. Acesta idea deschise o lume noua in cerculu de cugetare alu membriloru clubului de tunari. Este unu ce naturalii si cunoscuţii, că de pe pamentu in luna nu se poate clădi cale ferata, nici linia telegrafica, singur’a comunicatiune, pe care o putea intielege presiedintele Barbicane, numai prin descărcarea unui turn mare s’ar pute mijloci, numai deca s’ar împusca in luna unu glontiu mare. Si acest’a aparținea de totu sferei de activitate a clubului. 7— Sciți dvastre, — continuă presiedintele, după ce descrise cu colori vine si cu desteritatea unui omu de specialitate, tote incercările diferiteloru naţiuni, d’a pute caletori in luna, — sciţi, ce progressu a facutu de câtu va timpii balistic’a (sciinti’a umpluturei armeloru,) si la ce perfecțiune s’aru fi innaluatu armele de focu, deca resbelulu ar mai fi duratu inca numai câti va ani. Sciți si aceea, că — in generalii — puterea de resistintia a tunuriloru si puterea de estindere a pravului (ierbei) de pusca sunt nemărginite. E bine, manecandu din acestu principiu, mi-am pusu acea întrebare, că — cu preparatiune anume făcută si tînendu contu de conditiunile calculabile ale resistintiei — ore n’ar fi cu putintia a tramite in luna unu glontiu de tunu ? Unu giganticu sgomotu de aprobare intrerupse pe presiedintele, si entusiasmulu nu mai voi să încete. Inse elu se rugă de adunare, să binevoiésca a-i permite să-sbpdta incheia propunerea. — Am desbatutu cestiunea acést’a din tote punctele de vedere, si calculațiunile mele nerestornabile m’au condusu la acea convingere, că unu glontiu, care in secund’a cea d’antâiu va avea o rutiela de 12.000 yardi (cam 6000 de stangeni,) cu o împușcătură îndreptată spre luna, negresîtu trebue să soseasca acolo. In urmarea acesteia, onorabili domni socretari, am onóare a propune, să facemu acesta mica încercare ! Este cu neputintia a descrie efectulu vorbirii presiedintelui Barbicane. Unu entusiasmu nemărginitii cuprinse intrég’a adunare. Strigate de: „Hip, hip, hurrah !“ se audîra, facendu să resune sal’a. Nu e mirare; artileristii sunt mai asia de stentorici, cu tunurile loru. Mai multi insi luara cuventulu. Se făcură niste propuneri improvisate relative la esecutare, seu la începerea pregatiriloru. Entusiasmulu deveni atâtu de mare, incâtu mai toti începură a vorbi, facendu fiacare felu de felii de planu, — si intr’aceste se facil miédia-nópte. Numai atunce li plesni prin minte unora, că dieu acuma ar fi bine să se duca p’acasa. înainte de despărțire, se numi o comissiune, care să puna ideea in lucrare si să conducă toate agendele urmatorie. Aceasta comissiune se compuse numai din patru membrii: sub presiedinti’a lui Barbicane (care in casulu voturiloru egale fu investitu si cu votulu decisivii), amiculu nostru I. T. Maston, apoi generalulu Morgan si maiorulu Elphiston. La incheiarea siedintiei, societarii aredicara pe umerile loru pe Barbicane, si astu-felu lu dusera acasa la locuinti’a lui. Din diu’a acést’a numele colonelului Barbicane deveni unulu din cele mai poporale in Statele Unite. (Va urma.) FAMILIA Amily XII.