Familia, 1877 (Anul 13, nr. 1-52)

1877-09-11 / nr. 37

434 FAMILIA. Anulu XIII. „ Peste colacu si pupa­za.“ In cele mai multe locuri, mai cu séma in Bucovina, au Românii datina de a duce la biserica unu „pomusioru“ de sufletulu celor morti. Pomusiorulu acestea, dintr’o crénga de prunu seu perju, îlu impo­­dobescu ei cu póme, nuci, mere, colacei, turte dulci, si cu unu feliu de paserele făcute din aluatu de grâu. Aceste paserele le numescu Românii din Bucovina „pupeze“ seu pupegie­­re.“ Comusiorulu acestea înse se dâ de­­sufle­tulu morţilor, după ce aceştia s’au inmormân­­tatu, adeca, după ce de multu li s’a datu de sufletu „colacu si luminare.“ Prin urmare, de­­ca cine­va a imprumutatu cui­va unu lucru si nu i s’a intorsu inapoi, ci i s’a perdutu lu­­crulu, si pentru ca se-lu recâștige imprumuta­­torulu mai perde si alta ce­va, se dice „peste colacu si pupăză“, adeca nu-i destulu că celu d’ântâiu lucru s’a perdutu, mai perde încă si alt’a pe de a­supra si fara de nici unu folosu. „A ’nchinatu stégulu.“ Precum o armata, care se lupta din resputeri contra dușmanului, ce vre să-i repue viéti’a, vediéndu de la o vre­me ca, cu toata barbatî’a si încordările sale, nu mai e nici unu chipu de scapare, vrându ne­­vrându inchina steagulu, adeca se preda, asié si omulu, invinsu de slăbiciune se inchina mor­ții, si deca se ’nchina, mare. Românii după cum ni dovedesce istori­a, au avutu a se lupta necontenitu cu cei mai aprigi, mai crunți si mai amarnici dușmani. Ei trebuiau sa steie, asie ducendu, dî si noapte cu arm’a in mâna, câ ’n ori si ce vreme se poata da peptu cu dușma­nii sei, se-si apere tiér’a, religi’a si viéti’a. Când buciumulu­i strigă la resboiu, ei saltau cu totii si se luptau cu o nespusa barbatîa. In­cotro vedeau fâlfaindu stégulu de resboiu, într’acolo se duceau si ei, si se fi fostu lupt­a ori si câtu de inversiunata, totuși aveau spe­­rantia că voru învinge, ei se ’nchine stégulu, adeca se se predeie dușmanilor, nici când nu se incumetau, sciindu pre bine ca atunci, cu închinarea steagului, si viéti’a lor e repusa. Căci a se da in acele vremi pe mân’a, dușmani­lor, era mai totu atât’a ca si când singuri si­­aru fi luatu viéti’a, pentru că dușmanii nu-i crutiau, ci-i omoriau ... De la acést’a im­pre­­giurare credu eu că vine proverbulu, *) ce se dice despre cutare că „a inchinatu stégulu“, adeca s’a predatu morții, a muritu. „Mai că erâ sé inchine stégulu“, mai cá erá sé móra. „Va ’nehiná stégulu“, va muri. / • „ Câtu ai scaperá dintr'unu amnariu.“ Inain­­te de a se inventa chibriturile *) se facea focu prin mijlocirea scaperamintelor. Fie­care casa trebue se aiba amnariu, cremene si iasca. Am­­nariulu era de ottelu. Cremenea de trasnetu **) se dice, ca era cea mai buna, si iasc’a de fagu. Era si bacalie (Zunderschwamm), dara acést’a, fiind mai rea, se intrebuintia mai raru. De când au esîtu chibriturile, de-atunci amnarele de scaperatu se perdu pe dî ce merge. Vorb’a inse „câtu ai scapera din amnariu“ a remasu si va remane pentru totu-de-una, avendu de a se apleca la harnici’a si sporniei’a unui omu, care ori si ce treaba o ispravesce intr’o mica de césu. „L’a gatitu postulu.“ Sânt multe popoare pe facl’a pământului, dar ca se posteasca atâte dâ­­le, câte le postescu Românii, nu sciu de se afla vre-unulu? Multi dintr’insii, pe lângă dîlele cele prescrise de biserica, se apuca de mai pos­tescu inca si altele de peste anu, precum Lu­nile si Martiele; si acéstea o făcu ei ca sa-si ajunga vre-unu scopu. Multi in asemene dîle nu mănâncă de feliu sau mai nimica. De aice vine cu cea mai mare parte de Români, când esu dintr’unu postu, se păru că au esîtu din cine sei ce boia grea. Acést’a impregiurare se vede câ a datu apoi nascere la urmatórele dî­­ceri, precum : ,,l’a gatitu postulu“, — „l’a mâncatu postulu“, când cutare omu a postitu prea multu si e slabu. „Postesce Lunile.“ E o credintia vechia si forte latîta la Românii din Bucovina, că celu ce se „apuca“, se postesca Lune­a, aceluia in multe privintie i merge bine. Ori ce-si propu­ne duce la bunu sfirsîtu. Asie nevestele, cari n’au copii, si dorescu se aiba, deca postescu de despre­ diece Luni după olalta, credu ca voru nasce copii. Asemene, multi si dintr’aceia, cari capeta dureri crâncene de ochi, că mai nu potu vedéa nemica, inca se apuca a posti mai multe Luni, unii chiar si toata viétima. Alții eara-si se prindu a posti Lunea, din causa ca li se bolnavescu si peru vitele. Mai pe scurtu, fie­care pentru ce voiesce si pentru ce-lu dóré inim­’a, si dîcu că de când „s’au apucatu“ a *) Pote ca si din alta impregi­urare. Cu timpulu vomu vedé. *) Apringióre, temnutie. **) Românii din Bucovina dîcu, câ unde tras­­nesce, acolo se afla unu feliu de cremene, care e cea mai buna de­scaperatu. Era si, credu ei, ca trasnetulu cu atare cremene despica si tranduresce chiar si pe cei mai mari si mai tari copaci. Cu de acéstea aprinde­­ casele etc.

Next