Familia, 1881 (Anul 17, nr. 1-86)
1881-03-26 / nr. 25
ORADEA-MARE (NAGYVÁRAD) 26 Martie st. v. 7 Aprile st. n. Joi Va esi joi’a si duminec’a. Redacţiunea în Közép-utcza nr. 395. Nr. 25. ANUL XVII. Preţul pe un an 10 fl. Pe Jj2 de an 5 11.; pe Jj, de an 2 îl. 70 cr. Pentru România 2 galbeni. 1881. Un tutor. — Comedia în 2 acte şi 1 tablou. — (Urmare.) Aide iute! I o n i ţ a (posomorit.) Dar nu mai sarut nici pe dracul. (în parte.) Mi-a intrat fric’a ’n ese . . . să nu-și iee pilda rea dela mine. Femeile și așă-s îndrăcite, dar anca deca le mai dai nas. (Tare.) Lasa vorb’a aste cucoane.. . mai bine nici se nu-i spui c’ai sarutat’o . . . cum o sciu eu . . . ți-ar scote ochii. Dornescu (c’un aer de luare în ris.) Ești așa de sigur? I o n i ț a (forte necasit.) Nu cumva ai încercat? Nu mai ride! Sciu eu ce plătesc femeile !. . . Nu sunt bune decât de înșelat, lumea ... Of !. . . îmi vine să fac o morte de om. (Arunca cacîula de pământ.) Dornescu (în parte.) Nebunul, ar fi în stare să reîmpuşce! (Tare.) Ei, îţi place, cucoane Joniţa ? . . . Mai săruţi alte fete? J o n iţ a (ciudos.) Dar dă le dracului şi fete şi femei! Nu-mi mai trebue nici un da, Dornescu. Şi asta o spui tu fata cu Rariţa, care în momentul acesta ar fi moarta, de nu eram eu? Ionița: Ierta-me, cuconașule . . . dar, deca nu vrei să pățim o pozna . .. n’o mai sărută. Eu sciu c’am făcut reu ce-am făcut ... și n’am să mai fac.. . dar femei’a, deca apuca pe cale rea. .. n’o mai poți ațina cu dece boi. Dornescu (în parte ridând.) Le cunoasce tinerul, n’ai ce-i face! (Tare.) Nu mai fi posomorit! . . . Me jur pe tot ce mi-i sfânt, că nici n’am gândit să sarut pe fetiț’a ta . .. afara de acum. Am vrut se-ți dau o groaza . . . ieta tot. Ei, me credi, nebunule ? Jonița. Nu? . . . Nu me amagesci? Dornescu. Dar se me bata Dumnezeu că nu! Jonița (plin de bucuria.) Slava Domnului!. . . Na bate-me . .. taia lemne pe mine, că toate le sufer. De-acum se vedi ce om statornic am se me fac. Of! de s’ar trebi Rarița! Dornescu. Bine că-mi aduci aminte. Mei baete ... în doue ore, adeca, asta sear’a e nunta . .. avem înca multe de pregătit. Aide, pleaca înca odata în oraș .. . trebue s’aduci lautari și multe altele... Eu me duc la școl’a voastra de musica se capet corul de baeți. Lucrul trebue făcut cu mare solemnitate, deca me amestec eu. Joniţa (fericit.) Aidem . . . aidem! (Vrea să fuga, în momentul acela întră Buzdugan.) Joniţa (i sare în gât.) Moş Buzdugane . . . de-acum nunta! ha! se traiesca boerul... el ne face nunta. (Ese.) Buzdugan (încremenit.) Dar ce s’a întâmplat. . . hem . . . hem ! . .. Par că a eșit din minți. . . era se me dee jos, ticălosul! Dornescu. Aide, aide . . . n’avem când sta la vorba. (Ese.) Buzdugan. Par că a înnebunit toata cas’a. Ieca. . . dar aceste ... ce fac aici. . . (Când s’apropia de cele doue fete adormite, cade perdeu’a.) T a bo ii. (Când se deschide perdeu’a, se vede un salon mare forte iluminat si împodobit, în mijlocul lui Leonora și Rarița dorminde ca în actul al doilea. Mai multe persoane ocupate de-a anină ghirlăncji și de-a presură flori pe jos, apoi pleca.) Scena I. Dornescu (privind în gîurul seu.) Așa, când s’or tredi fetițele și s’or vedea în alta odaia decât unde au adormit, v’or crede în minuni. Minunea au fost câteva brațe sânetose. îmi eră frica să nu se tredeasca, pe când le-au adus aici cu scaune cu tot.. . înse medicamentul era bun. Dintr’un somn lung și dulce se v’or tredi pentru a fi fericite . . . și mie îmi datoresc fericirea lor. Se mai spue cineva, că dracul nu face monastiri! Deaca m’arp apucat eu de-a face casatorii, și cealalta poate fi adeverata. Deca n’o cerea interesul meu, nu me ocupam eu așa tare de toate amorurile aceste . . . dar așa ! . . . Am făcut un bine . . . care pe mine me scapa de un reu . .. voiu avea prietini care m’or rădică în ceriu ... și mai târdiu . .. cine scie!... I mie mi-a plăcut totdeauna mai bine femeile măritate. Acum, la rolul meu de înger păzitor. (Chiamând pe ușa.) Ei. . . au venit lăutarii? (Buzdugan vine.) Buzdugan. Au venit toți. . . Dar nu înțeleg ce vreți să faceți! Și preotul aștepta . . . boerul s’a gătit ca de bal. Toate aceste par că arata ... o nunta? Dornescu (lovindu-l pe umer.) Și nunta are să fia, mei Buzdugane! Deaca a vrea cerul, îi ajunge să porți pe copiii stăpânului tău în brața Matilda Poni. (Finea va urmă.)