Federatiunea, mai 1871 (Anul 4, nr. 44-54)

1871-05-28 / nr. 54

Pest’a, Domineca, 28/16. main, 1871. Btr. 54­5SS. Anulu alu patrulea MDCCCLXXI. Locuinti’a Redactorului 81 Cancelari’» Redactiunii e in Strat’a trag&toriului [Lö­­vészutoza], Nr 6. Scrisorile nefrancate nu se voru primi decatu numai de la corespun­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se vor­ arde. Diurnalu politicii, literariu, comercialui si economicii. Ta esî Mercuri­a, Tineri­a si Dominec’a. Pretiuim­ de PreuuinerntlOne Pre trei lune . . . 3 fl. v. a Pre siese lune. . . 6 „ „ „ Pre anuln intregu • 12 „ „ „ Pentru Itumini’a : prea- intregu 30 Fr. = 30 Lei n „ 6 lune 16 „ = 16 „ ,, „ 3­­­8 „ = 8 „ „ Pentru inscrtiuni : 10 or. de linia, si 30 or. taos’a tim­brare pentru fiespe­care publica­­tiune separatu- In loculu deschisu 20 or. de linia. Unu esemplariu costa 10 or. D’in caus’a santeloru nostre serbatori numerulu prossimu alu diuariulu nostru va apari numai vineri­ a venitoria. Redactiunea. Pest’a, 27/15. maiu, 1871. A­fara de celea ce atinsesemu in nnii tr. mai este unu reu capitalu in Rouhanl’a, una scă­dere, după noi, mai mare dureatu tote celelalte d’impreuna. Este hiat vit­u celu mare intre popor sii grfc eligentia. Po­­porulu nu intielege UDa boba d’in tote câte se inscenédia prin eventualele majoritati, cari ajungu si se perondedia la potere, nu pricepe nemica d’in tote luptele amarnice si neintieleae a­le partite­­loru, ba elu nu intielege neci pretiulu institutiu­­niloru de cari se bucura, seu celu pucinu ar’ tre­bui sa se bucure in poterea constitutiunii, pentru ck tote acestea au fostu escamotate d’innaintea lui, ba chiaru in contr’a interesseloru lui, cari sunt totodată si interessele tierei. — De aici urmédia că popo­­rulu nu se interesedia de luptele constitutionale, par­­lamentarie etc., cu unu cuventu de tota politic’a ; apatr’a lui este atâtu de mare catra totu ce făcu boierii (in Romani’a toti nadragarii sunt boieri) incâtu potemu afirmă cu siguritate si fara temere de a poté fi demnitîti , ca ori ce misca­­mentu mare in Romani’a, celu pucinu de presentu, este impossibilu, pentru ca poporulu nu ar lua parte si nu in parte la nemica, pote numai de sila, candu i’imbran­cesca dorobantiulu. Cu dorere trebue sa spunemu caus’a acestui fenomenu preafirescu. Desrobirea tieraniloru s’a facutu intre marginile unui patrio­­tismu forte augustu, proprietarii romani n’au fostu mai umani decâtu la noi proprietarii străini, au datu de sila si au datu după legea făcută de dinsii. Acum daca legea au fostu illiberala, celu pucinu aplicarea ei să se fi făcuta cu consciintia. Neci atât’a. Am audîtu destule plânsuri in asta privintia, in faci’a locului, dar’ dinarile d’in Ro­mani’a, cari mai innaltia câte odata versulu (ce­lui ce striga in pustia !) ni dau destula doveda despre esistinti’a acestui reu, mare reu. Daca ameliorarea starii materiale a tierani­­niloru au fostu neglessa, cellu pucinu s’a facutu ce­va pentru innaintarea spirituala a poporului ? Pucinu, prea pucinu, si acestu pucinu inca dis­pare, de vomu consideră preste totu starea cea innapoiata a României, in asta privintia, facia cu alte staturi ce nu se bucura neci pre jumetate de acelea libertati si n’au acele mediuloce materiale, de cari dispune Romani’a libera si avuta. Scolele populari sunt mai numai pre bard­a, spre intemei­­area, organisarea acestoru­a, cu unu cuventu spre innaintarea intelectuala a poporului s’au facutu forte pucinu. Neci una partita politica, ajunsa la potere, n’au staruitu cu seriositate pentru redica­­rea intellectuale a poporului, nu s’a interesatu de poporu, de unde au urmatu, firesce, pecatului pe­deps’a, ci poporulu inca nu se interesedia de neci una partita. Poporulu in Romani’a este una massa passiva facia de tote partitele politice si luptele loru. Insi­si amicii nostri politici, partit’a liberali­­loru numiti „rosi“ au pecatele loru de negligentia a poporului, ei voru fi in stare s- apretiuesca, mai bine de câtu noi si resultatele acestei negli­­gentie. Recunoscemu si constatamu, ca nu s’a po­­tutu altmintrea, pentru ca eternele lupte politice, in esageratiunea loru potentiala, impedeca desvol­­tarea, conditionata de la linisce si pace spiretuala. Ministeriulu lui Brateanu - Golescu luase initia­tive la mari fapte nationale si de cultura, dandu impulsulu necessariu spre desceptarea spiretuala a românismului, spre redicarea consciintiei nationale, dar’ adversarii lui politici n’au vrutu sa depună, macara pre unu minutu, armele adese ori illoiale, prin cari s’au parai­isatu tota acţiunea bine inten­­tionata a partitului liberalu. D’in nefericire, acesta tactica gresita au urmatu-o, inse, si partitulu li­beralu, facia de antagonistii sei, cari i­ sucesera la totere, piina in momintele presente devenite su­preme. Sosise tempulu de a calcă tote interesele de partita, si, facia de critic’a situatiune in care se afla fierui in mediuloculu marei crise europene, a da dovedi de innaltu patriotismu. Onorea ini­tiativei, si in asta privintia, au fostu si este re­­servata, marelui partitu liberalu. Asie intielegemu noi, asie vremu sa se intielega, activitatea mai multu passiva si retragerea temporaria a partitu­lui liberalu. Retragerea Dlui C. A. Rosetti de pre campulu lupteloru politice inca, trebue ca este unu resultatu alu cond­useloru urmate d’in barbatesc’a si patriotic’» resolutiune a partitului intregu. Este de doritu că organele liberale inca sk urmedie acestu mare actu de abnegatiune, era press’a ro­mana preste totu sk înlăture agitațiunile irritato­­rie, sk desbata Gestiunile de tota natur’a, sk le critice cu tota rigorea dar’ cu seriositatea si cuve­­ninti’a ce numai singure făcu onore si la una parte si la alt­a. Partitulu liberalu, urmandu ast­­felu, va ave totu dreptulu de a pretinde că si partitulu conservatoriloru numiți „albi“ la ron­­dulu seu, se dke dovedi de asemene patriotismu. Vomu vedé moderatiunea lui si asceptimu cu ne­răbdare că se nu dke si dovedi de innalta intie­­leptiune, politica. Camer’a actuala a României trebue sa fia la innaltîmea missiunii si deplinu consola detorintie­­loru sale. Ingente este responsabilitatea ei facia cu tier’a, facia cu romanismulu intregu. Daca vre­odată au fostu neaperata trebuintia de patriotismu, intieleptiune politica, seriositate si resolutiune, apoi este in gradu superlativu asta-di, candu leulu rac­­nesce cautaodu ca sa ve apuce. Resimtemu părerile si dorinttele nostre. Daca guvernulu va cere Camerei schimbarea, adeca vio­larea constitutiunii, seu restringerea libertatiloru, atunci dinsulu nu are cugete curate, nu are scopu bunu, atunci Camer’a sk-i respingă impi’a cerere, sk-lu respingă pre elu însumi. Daca inse, tienendu­­se intre marginile constitutiunii, va tinde la con­solidare, la regularea financieloru statului, la im­­­bunetatîrea justitiei, administratiunii si institutiuni publice, etc. etc. atunci camer’a va trebui sk-i die totu concursulu ei. Camer’a va trebui sk regule­­die cestiunea, celebra in scandalu, a chiloru ferrate, adeca cestiunea Stousbergiana; sk se ingrijesca de tempuriu a impreuna caile ferate romanesci nu nu­mai cu liniele d’in Ostrunguri’a ci si mai alesu cu Orientulu pentru a nu fi preveniţi, de altii multu mai cercuspecti in tota privinti’a; — mai de­parte, a luă bine in consideratiune importanti’a Dunării, celu mai mare riu alu Europei, d’in care cea mai frumosa si cea mai însemnata parte este in posesiunea României, si pre care Ostrunguri’a la conferinti’a d’in London, vrii, dar’ nu potu, sa puna mau’ii d’in caus’a Prussiei — tote avanta­­giele comerciale si strategice a­le Dunării sk se esploatedie. Va fi nu numai rusîne a fi intrecuti in asta privintia inca si de Serbi, ci daun’a care va resultă din negligentia, va fi irreparabila. „Roşii“ nu sunt in camera, prin urmare nu se va puté duce, ci au venitu a in paralisă acţiunea cea salutaria, deci la Dv. domni deputat! d’in camer’a actuala, cu gmernulu, care v’au alesu, d’impreuna, este, sk dovediţi ca nu numai vi cunosceti missiunea, ci o sciţi si impleni. Atunci veti binemerită de patria, veti avl simpatiele nostre. Ddieu sk pro tega Romani’a „libera!“ Cat. Cens. Decliiaratiiiii­e. După nedreptatîri secularie, ce se pareău a fi corupt» semburele si medi’a natiunei romane d’intru acésta patria, câtu ea să nu se mai potu repară, veni anulu 1848 si pre neasceptate aduse si pentru Romani resarirea unora dîte mai semine că celea d’in trecutu , auror’a libertatei, aparendu pre ceriu, implic peptulu loru de incredintiarea, cum­ ck sierbitatea cauta sa pice. Atunci Romanii in locu de a lasă frenu li­bera semtiementului, ce intru asemeni impregiuriri naturalmente se descepta si cresce intru animele celoru nedereptatîti si, incovaiati de sarcin’a asu­­pririloru, au preferitu a-si luă de indreptariu mari­le si eternele principie ale dreptului rationale. Deci intru adunarea nationale, tienuta la Blasiu in 3/15. maiu 1848, a proebiamatu libertatea, egali­tatea si fratîetatea, dechiarandu, cum­ că pre aces­tea voiesCU a-si intemeiă veritoriulu, conform» acestora voiescu a se regulă relatiunile sale cktra națiunile colocuitorie. Asie candu se planiză cu maestria si se as­­ceptă cu incredintiare apunerea totala a natiunei romane d’in aceasta patria, atunci ea reinvik, si nu numai se arete demna de o sorte mai buna, ci inca si afla basele pre cari singure se pote re­construi patri’a asie câtu sa presteze locuintia so­lida, secura si paciuita pentru toti fiii sei. lese dorere, program’a natiunei romane, d’in partea natiuniloru collocuitorie, nu a fostu intem­­pinata, precum sperău Romanii si precum merită după valorea sa interna. Ca naţiunile collocui­torie, dedate a domni singure, nu voira a suferi, că si Romanii sa incurga in regularea destineloru patriei comune ; d’in contr’a ele continuara ne­­dreptatîrea secularia, singure adusera legi, precâtu contrarie ideiloru tempului pre atâtu stricatiose binelui publicu si ruinatorie pentru venitoriu. Urmările erău inevitabile. Ele preste mesura pucinu au intardîatu. Atunci si numai atunci, candu politic­a radie­­niata pre multiumirea elementului magiaru sin­gura se arete de ratecita, începură a se apropiă de program’a Romaniloru , vise prea tardîu ! Patri’a eră acum aruncata prada unui periclu estremu. Ce, si câtu de mari rele au venitu de aci preste toti si tota tier’a, bine scimu cu totii, Candu asprimea acestoru incepe a se stem­­peră, Romanii la tote peasiunile, in cari si-au po­­tutu manifestă ideele si convicţiunile loru, au a­­retatu cum­ ce remanu constanți pre langa marile si salutariele principie prochiamate in adunarea loru de la 1848 si singuru de la­­sincera aplica­rea si inducerea loru in vietia asceptau fericirea patriei. Martura e conferinti’a de la Sabiiu d’in 1/13 ianuariu 1861, si cea regnicolaria de la Alb’a- Iuli’a, tienuta in 11 februariu 1861, unde totu realisarea­ acelei programe s’a poftitu. Martura e diet’a tienuta la Sabiiu in 1863—4, unde Romanii, partecipandu la deprinderea potestatii legelative, spre realisarea totu acelei programe au lucratu. D’in contr’a naţiunea magiara numai plina atunci a manifestatu ce­va plecare de a recunósce si acceptă principiulu egalitatii politice­ natiu­­nali, plina candu cerbirea ei împreuna cu a no­stra gemeă sub jugulu de feru alu absolutismului si alu stiriloru esceptionali , era indata ce i s’a deschisu influintia decisatoria a­supr’a negotieloru de statu, incepu a se areta străină acelui principiu, incâta aderenti’a ei cktra egalitate scadeă in pro­­portiunea in care cresceă poterea, ce asardulu sor­tei jocase pre man’a acestei natiuni. De aci i vedemu cu dorere, desconsiderandu celea mai juste pretensiuni de drepturi politico­­natiunali ale natiuniloru collocuitorie ; de aci i vedemu prochiamandu egalitatea de lege funda­mentale a statului, or’ in legile speciali, prin cari „egalitatea“ ar­ fi sa se aplice in modu practicu, legiuindu pre totu loculu supremaţia si domnia pentru naţiunea magi­ara, umilire si sierbcitate pentru cele­lalte naţiuni collocuitorie ; de aci i ve­demu facundu legi de nobis sine nobis. Uniune fara întrebarea majoritatii precumpa­­nitorie a locuitoriloru d’in Transilvani­a, si in contr’a intereseloru acestei majoritati, censu greu pentru tierani, votu virile pentru nobili si secui, facultate de a remane Romani intre paretii casei private, impunere de a re­geră că magiaru în­aintea tribunaleloru si in dieta. Era unele illus­­tratiuni ale egalitatei, precum o punu in viétia stapanii dîlei. Nestiintiele de germanisare ale lui Kaunitz si Bach, celea de centralisare ale lui Schmerling si tote desastrele provenite d’in cerbicos’a ma­­giariloru tendentia spre suprematia, inca nu i-au invetiatu si intreleptîtu a caută fericirea patriei

Next