Federatiunea, februarie 1872 (Anul 5, nr. 9-19)

1872-02-14 / nr. 13

Lacramti’a Redactorului si Cancelari’a Redactiunii e in Strat’» tragatoriului [Lo­­vászutcza], Nr 5. Scrisorile ne­francate nu se voru primi decâtu numai de la corespon­­dintii regulari ai „Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se voru arde. Mr. 13­613. Pest’a, Mercuri, 2./14. febr., 1872. Anulu alu cincilea MDCCCLXXIL Diurnaiu politicu, literariu, comercialu si economicu. La esi Mercuri­a. Vineri­a si llomioee’a. Pretiuia d.i Prenum­eratiou* t Fre trei lune . . . 3 a. v. * Pre dese lune. • . 6 „ „ » Pre anulu intregu • 12 „ „ . Pentru Huiuaui’a : prea întregii 30 Fr.­­ 30 .Lei u „ 6 line 1« „ a» IS ’ ■ „ « 3 — 8 „ 8 Pentru b­isertiani : 10 or. de linia,ai 30 or. taos’a tiui loiale pentru nesoe-oare publica­ţii me aeparatu-In loculu deachiau 20 or. de linia. Unu e complariu costa 10 or. Reflessiuni la articlulu rCe e de facutu“ allu Dlui Iosi­u Hossu, consil. supr. la curtea de comptabilitate. -----------Quaenam ista jocandi Saevitia ? A­fara de cellea ce dissessem in Nr. 5. „Fed.“ curp. an. pres. am mai avutu si alte cuvinte pen­tru cari publcai articlulu Dlui I. . H. . — Sunt multi omeni, cari tr cu de intellîgenti, cari pre­tindă a avé principiele, convicţiunile lor, cati dî­­cu ci mai nainte d’a crede, d’a primi opiniunile altui­a, se puau a le cerne, a le scarmena bine si cu tote acestea nu sunt feriţi de rugin’a peceatu­lui originale, inerinte educatiunii nostre politice, forte neglesse d’in caus’a opressiuniloru seculari, adeca peccatulu d’a fi inca „autoritari.“ Candu unu demnitariu, unu functionariu mai inaltu, vulgo unu „domnu mare„ dice ori affirma vre unu parodossu câtu de incornuratu, se afla omeni, ca­ri ikra a cerceta, li-o cridu pre parola numai in poterea positiunii lor ; era insi si domnii autori­tari, cunoscându acesta slăbițiune omenesea, spe­­culedia a­supr’a ei si cerca a se impune si a im­pune opiniunile loru mai multu prin autoritate decâtu prin rațiune. Occasiunea dara d­a poté scu­tură nitieliu atâtu auctoritate câtu si auctoritari d’impreuna cu tote argumintele loru cella retorte, trebuiă gri-mi fia binevenita, pentru ik prevediuii d’in capulu locului ce resultatulu discussiunii va aduce nesmintitu folose eausei nostre natiunali. Mai de­parte, m’am­ aflatu îndemnatu a pu­blică artiolulu, pentru ik D. I. . H. rogandu-me si insistandu cu intetîre, mi-a descope­rtu insu­si cau­s’a, pentru care dor­e a se publica intr’unu orga­nu nationale oppositionale, si nu intr’unulu d’in cel­lea doue organe romanesci guvernamentali, si aceea este ca publiculu cetitoriu allu acelloru doue organe ar’ fi si dealtmintreaprelispusu (?) pentru doc­trinele cuprinse in articlulu amentitu, ca­ci este sa­­turatu de doctrine guvernamentali si contr’a auto­­nomice, precandu cetitorii organeloru natiunali oppositiunali, ne cetindu aCiile organe, n’au occa­­siune ca sa cunosca si alte păreri, decâtu numai celle ce se propaga in diuam­ele loru de predilec­­tiune. „Bine, dîssei, voiu publică articlulu, te potu inse assecură cu cetitorii „Fed.“ de lu voiu si ceti, nu voiu gustă doctrinele cuprinse intr’insulu.“ „De nu­­ voiu poté convinge si nu voiu ascultă de cuvintele melle, apoi ecca ti dechiaru ck acestu articlu este cellu de pre urma de la mine si ck me retragu cu totulu de la politica.“ „Fla-ti gur’a de auru­­ dîssei, si dedei man’a ck articlulu va apparé nesmintitu. De la acesta resolutiune a mea nu m’ar fi potutu abate mai multu nici unu con­siderante, ck ci cunoscindu convicţiunile nu nu­mai a cetitoriloru „Fed.“ ci a intrege intiellegin­­tiei romane (cu pucine esceptiuni sporadice) erim d’innainte convinsu despre contrariulu resultatului ce asceptă D. H . . si astfelu credeamu cu firmi­­tate, ck lamurindu-se bine cestiunea vomu fi feriți de ulteriore superbri cu cestiuni superate, era „Fed.“ va contribui chiaru prin spiritulu de to­­lerantia, spre a se aplană divergintiele de opini­­uni, spre a se essorcisă spiritulu de scissiune si spre a se inta­i solidaritatea intre Romani, sta­­ruindu in viitoriu falangea nationale a se disci­plină mai bine, decâtu au fostu in trecutu. Adese­ori am fostu — asie dîcundu — op­­pugnatu de guvernamentalii nostri d’a li deschide locu pentru discussiuni politice in diuariulu meu. Ce minunea lui Ddieu ! — ar’ dîce toti cei ce nu cunoscu bine motivele scelloru domni, — ca gu­vernamentalii sk aiba ambițiunea d’a scrie in or­ganele nat. opporitiunali ? Cum sk te oppuni la atât’a onore ? Neci minune, neci oi ore nu este acestu fenomen«. Ce este dara ? — Daca cine­va c­ede, ca guvernamentalii nostri prefera a poté propagă doctrinele loru mai bucurosu in or­ganele nat. oppositiunali, d. e. in „Federatiunea“ decâtu d. e. in „Patri’a“ seau in „Telegrafulu Rom­anu“, caus’a este dora impregiurarea, cu man­­giturile antinatiunali alle cellui „Copillu d’in flori“ cărui­a, — ca toturoru nelegiuitiloru —­i este rusîne de tata-sku si tatane­sku de d’insulu, abié voru fi gustate de cei 50 de voinici neanumiti si necunoscuti ai misteriosului consorţiu si pote inca pre de a­supr­a de vre o doi trei prenumeranti prinsi cu funea cea autoritaria de birtasiulu gu­vernului magiam ; — seau cu cetitorii cellui or­­ganu allu „Vragitureloru politice“ sunt oiele celle bine assecurate in staulu, precandu cetitorii cei numerosi ai organeloru nat­­oppositionali, sunt oile cel’e raticite, pre cari guvernamentalii, ca buni pastori ce sunt, trebue sa le cerce si sk staruesca a le aduce in staulu la fenulu cellu bunu de munte si la s tunsura. Aceste potu sk fia considtrante secundarie, dar’ adeveratulu mo­­tivu după mine este, ce guvernamentalii nostri sunt prea incredinti in poterea doctrineloru ce professidia donmi’a loru, chiaru ca si in gra­­ti’a si favorile de cari au parte si in mediulecele de cari credu a poté dispune. — Indata ce oile celle ratecite voru vedé fenulu, se voru in­­torce numai decâtu in stai­­ulu acestoru pastori, cari nu tundu, neci beli seu oile, ci le ingrasia me­rku. Atâtu de irresistibile este poterea doctrinei gu­vernamentaliloru noștri , câtu cetitorii diuarieloru nat­­oppos, numai decâtu după cetirea acelloru­ a se voru luă fără trovalie după domnii a loru, ca si oile după berbecie cu clopotulu si voru da cu peciorulu in sumutiatorii si agitatorii perpetui, ca­ri nu sciu decâtu il predice resistintia passiva ori activa, dar’ in totu casulu sterpa. Acest’a credemu noi ce este simpl’a si adeverat’a causa. Am pli­­nitu dorinti’a cellui mai guvernamentale d’intre guvernamentali si a „unicului“ amicu allu fusiuni. Transsilvaniei cu Ungari’a seau contrariu — pre­cum insu­si se numesce — allu autonomiei pa­triei salle. Vomu respunde la tote punctele ce D. I. . H. . le crede ponderose. Credemu ca nu va fi atâ­tu de anevoiosa combaterea loru. Fiindu ck cestiu­nea despre care se tratedia este de mare impor­­tantia, vomu face apoi genesea propagandei asié numitiloru „activisti* autoritari, suscependu firulu intreruptu cu intentiune, allu communicateloru d’in articlulu „Alea ja­jta est“, după cum am pipaitu eu pulsulu activistiloru si in fine, ca cetitorii, nostri sa vedia ce felu de politica crestinesca ur­­marescu stapanii nostri si sectarii loru, si cui ave­­mu se ne demu legati de buna voia, fara a fi în­vinsi moralminte (ca­ci fisice suntem­u) voiu im­­partesc fidelu in liniamentele principali cuprinsulu a doue c­oversatiuni politice cari le avusemu in 30 dec. 1868 si in 27 iuliu 1872, cu D. conte Iuliu Andrassi, carele mi­ facuse onorea d’a me pofti la sine spre acellu scopu. Aceste revelatiuni le voiu face si d’in acellu motivu, ck a­fara de impartesîrile confidentiali ce facusemii unoru amici mai intimi publiculu cellu mare nu cunosce, de câ­tu amenunte colportate seau allusiuni diurnalistice făcute cu intentiune de insinuări si denunciatiuni. (Va urmă.) noscu report­ele Transsilvaniei, si in I f­i­u­e i­n­f­i­i­n­t­i­a­r­e­a universităţii d’i­n C­l­u­s­i­u. Câtu despre originea acestui memoranda, dinariulu „Magyar Politika“ observa, câ elu a fostu presintatu inca cont. Andrássy, după acea apoi s’a mai modificatu si im­­manuatu cont. Laugav, se intielege pre caile forte confiden­tiale, ba se pote dî­­e de mana amica, ce’a ce appare si d’in impregiurarea, câ elu (memorandulu) e subscrisu si pr­eintatu numai de deputaţii deaebisti, dar’ principiele desfasiurate in elu sunt părtinite si de deputaţii oppositionali. După ace’a dinariulu de mai susu critica d’in punctu la punctu­ gravam­inele deputatiloru unguri ardeleni, caroru­ a li ne­ga veri­ce importantia, si cu privire la punctulu primu alu me­morandului „descurcarea rapede a desdaunarii urbariale“ de­ce, cu pasagiulu acestu a contiene astu-feliu de dorintia, alu carei­a subiectii va dieparé mane, poi­mane de-ora­ ce ar facea des­­daunarii se apropia de resolvere, ca­ci guvernulu ungurescu a adusu inca iu annulu espiratu una lege separata despre regulares si commassarea urbariale in Transsilvani'a, cu ca­re ocasiune s'a trenutu înaintea ochiloru relatiunile ardele­ne speciale. Introducerea cârtiloru funduarie e aprope terminata. In privinti’a montaaisticei d’in Transsilvani­a s’au facutu des­­pusetiuni mari, spre es, s’a deschisu graudeosele bâi de cărbuni die petra d’in valea Giiului, cari provedu cu cărbuni tota industri’a de la media­ di a Transsilvaniei. Organisarea fundului regescu nu­mai pentru ace’a s’a intardî­atu până acum’a, p­entru­ ca pru­­dintii si cercumspectii sasi voiau sa prefaca universitatea lor­u natiunale in una dieta provinciale, acum’a vise, in urm’a presssiunii energice d’ia partea guvernului, in sinulu natiu-* nii sasesci a devenitu dominante alta părere, ai s’a facutu unu operatu suplenitoriu. Câtu des­pre numirea officialiloru, intru adeveru arde­­lenii nu se potu plânge (!?) câ li se importa omeni d’in Ungari’a. Universitatea d’in Clusiu se va infiintia de sigura iac» in sessiunea acést’a, fia chiaru si cu amenarea organisârii universităţii pestane. Este aci pre urma despre negligerea Transsilvaniei, ce se imputa in memorandu ? D’in contra, d’in faptele de până acum’a se vede, ca guvernulu si legelatiunea ungu­­resca au desmerdatu forte tare pre ardeleni, si ca Transsil­­v­ni’a incepe a deveni unu adeveratu „enfant gata.* Pre terrenulu comunicatiunii ce e dreptu in Transsil­vani’a sunt inca multe de făcuta, dar’ ce s’a potutu face, legelatiunea si guvernulu ungurescu au si tacutu, — inve­­tie-se si ardelenii a face si ei de sine ! Se mai accentua, ca in Transsilvani’a esistit interes«« si reporte speciale, cari in mani’a uniunii au a se luă in consideratiune : de candu inse guvernulu a sustienutu co­­missariatulu regescu chiaru d’in acesta causa, i s’a facutu imputatiuni, ce nu esecuta pre deplinu uniunea ! In fine diuariulu­i Magy. Pol.* nu cerca daca aici pote fi vorba despre negligerea interesseloru sau specialita­­tiloru unei­a sau altei parti transsilvaniane ; in casulu acestu­a inse de sigura nu deputatii subscrisi voru fi in­criminatorii, ci acusatorii voru ajunge pre bancele acusati­­loru si pre arenda statului se voru ivi cu totulu alte ele­mente. Memorandulu deputatiloru deach­isti d’iiu Transsilvani’a. Diuariulu „Pesti Napló,“ si după elu tote diuariele un­guresti si nemtiesci d’in capitala publicată dîtele trecute unu memorandu alu deputatiloru deachisti d’iu Transsilvani’a pre­­sintatu m­inistrului-presiedinte cont. Melchioru Lónyay. In memorandulu d’in cestiune se accentua reportele speciale si interessele specifice ale Transsilvaniei, formate in urm’a vie­­tiei sale separate de sute de ani, si­ esprime parerea de reu, că guvernulu cont. Andrássy n’a respectatu aceste interesse speciale, si invita pre ministralu-presiedinte Lónyay a stărui pre terrenulu administratiunii si justiției spre a indrepta câtu mai curundu defectele observate. Cu interessé cari receru mesure si despusetiuni urginte d’in partea guvernului, se in­­sera: descurcarea rapede a desdaunirii încetarea reporteloru urbariale, commassarea, introducerea cartilo­­ru funduarie, promoverea montani­­aticei, organisarea fundului regescu, desvoltarea medileceloru de comunica­­tiune, aplica­reft oftic, ialib­ru carie u­ Bacsi’a (Tier­a-O­anului), 27. ian. 1872. (Pine.) *) Si era ce relatiuni am capetatu de la preoţii tractua­­li , d’in Calinesei, sub nr. 7, mi se crie „cum­ ca po­­porenii de acolo determinatu s’au dochiaratu, cum­ că dinsii nu voru edifică scola noua, precum am dispusu eu, ci numai cea de facta o voru repară si solutiunea docentului nu o voru redică pana la 200 fi. v. a. precum am ordinatu ci voru rem­ané pre langa solutiunea de până acum.­ — D’in Negresei, sub nr. 14, „cum­ cu tote ordinatiunile, ven. Consist, si ale mele emiss­e in privinti’a scoleloru, s’au pu­­plicatu in beserica, cu on. parecu tote le-a probatu, câte pote unu oniu muncitoriu, aduse de la Gherl’a trei ronduri de catechisme si Abedarie, cari facu necumperate si că n’are câtra cine a-si bate peptulu, pre cine a desceptă, că ei cum ar’ fi intratu satan’a iu dinsii­, asia nu folosescu nimi­­c’a invetiaturele si dojenirile.* — D’in V­a­m’a, sub nr. 20, se scrie, ca preotulu si poporenii, după ordinatiunile mai innalte s’a apucatu de edificarea scolei celei noue, dar’ au fostu impedecati prin judele comunalu, care e fecioru de *) Vedi Nr. trecutu alu „Fed.*

Next