Federatiunea, aprilie 1873 (Anul 6, nr. 26-33)
1873-04-08 / nr. 27
JPesti», Domineca, 20/8. Aprile, 1873., Nr. 27- ?5A. Anulurin sieselea MDCCCLXXIII. O » , î IJ . 1 1 JP ' • V * • Tocuinti’a Redactorului si Cancelari’» Redactiunii e in Srat'a tragatoriului (Lövész-utcza), Nr. 5. Scrisorile nefraneate nu se vorn primi decatu numai de la corespundintii regulari ai ,Federatiunii.“ Articlii tramisi si nepublicati se vor arde. Diurnalu politicii, literariu, comercialui si economicii. fa essî Join-u al Uominec’a. Pretiulu de Prenumeratiune: Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siese lune . . . . 5 Pre anuilu intre,gu . . 10 ,, ,, Ve itten Róni a ni’a : prea intregu 30 Er. = 30 Lei n. ,, a lune 10 „ — 10 ,, n 3 8 „ = 8 „ „ Pentru insertiuni: 10 er. de linia, si 30 er. tacs’a timbrale pentru niesce care publicatia ne separatu. In loculu deschisu 20 er. de linia. Unu esemplariu costa 10 er. Pest’a, 8/20. Aprile, 1873. In prediu’a luminatei serbatori a Crestinetatii, marele misteriu allu „Invidiarei“ simbolu allu luminei, allu vietiei, allu addeverului si allu direptatii, cugetulu, cumca credinti’a plina de sperantia, au triumfatu asupr’a mortii, asupr’a dissolutiunii, mangaia si intaresce anim’a omului. Cristu, addeverulu si dreptatea, au patimitu pre cruce, dar de 18, secte crestinetatea striga in facl’a peccatosiloru „Cristu au inviatu!“ adeca : addeverulu si dreptatea nu se pote immormenta. Natiunea romana inca s’a crucefiptu si dismembratu, este inca si asta-di adapata cu acetu, fiere si veninu ; istori’a natiunii romane este legend’a patimeloru si cu tote acestea, fiii ei, in butulu impilatoriloru, cu credinti’a firma in inimele loru, striga salutandu-se „Cristu au inviatu ! ‘ pentru ca dinsii credu intru invitarea addeverului si a direptatii cfticate. Seclulu nostru si mai alessu partea a dou’a a lui in care vietiuimu, se aj propia de imperatî’a adeverului si a direptatii pentru ca este seclulu luminei si ca atare au triumfatu asupr’a întunericului, a supr’a nedireptatii seclelorn trecute, ellu au desrobitu umanitatea sufferinda, ellu au restituitu omului drepturile lui, fia ca in partea ce restedia d’in acestu sedu generaţiunea viitoria sh vedia deplin’» restituire a omului IU drepturile salle, fia ca naţiunea romana după atâte sufferintie se pota serba marea serbatore a inviiatei, a reconstituim salie ! Si cu acesta credintia firma, dorindu fericite serbatori cetitoriloru nostri , i salutamu : „Cristu au invitatu ! ‘ Delegatiunile, după scurta, pausare d’in caus’a serbatoriloru, sau appucatu era de lucru. Delegatiunea Ungariei este apprope gat’a cu lucrările salle si ar dori ca sa pota veni la Pest’a spre a lua parte la siedintiele camerei, dar cu anevoe se va plini currendu acesta dorintia pentru ca delegatiunea Cislaitariei se affla abia la inceputulu lucrariloru si afara d’acest’a diverginti’a de opiniuni intre ambele delegatiuni este mai mare decâtu ca aceea sa se pota complana in doue trei dîile, mai alessu pre anevoios’a caile a nuncieloru. Nemtii mut superati pre delegatiunea ung. pentru ck a stersu apprope 2 millione d’in bugetulu commune, ei spera inse, ck delegaţii Translaitaniei se voru da, in fine după peru si voru vorfi dimpreună bugetulu present,atu. Diuamiele sunt, pline de felurite reporturi asupr’a festivitatiloru ce se dau la Vienn’a cu occasiunea cununiei archiducessei Gizella. Mai tote urbile capitali sunt representate prin deputatiuni la cununia, assemene spum’a aristocratiei si innaltulu cleru, d’in care, afara de metropoliti, sunt invitati si doi episcopii Pancoviciu allu Muncaciului si Olteana allu Logosiului cari de altmintrea ca membri ai delegatiunii ung. se affla de la inceputulu lunei, la Vienn’a. Presiedinteie Camerei ing. D. Bitte vediendu ce nu i s’ar cuveni a mulge doue vacce au preferitu a se multiumi cu ceea ce are si au renunciatu la postulu ce i se offerisse. Asia s’a cuvenitu cu atâtu mai vertosu ck dsa, care si de altmentrea nu este omu saracu, trebuia se premerga cu essemplulu bunu. Diuariele officiose de Vienn’a reim prospeta era scirea cu ministeriulu Cislautanu se affla in perplessitate in privinti’a numirii noului episcopu si metropolitu necanonicu allu Bucovinei, in loculu repausatului Hackmann, Archimandritulu Ben dell ’a, pre care si-arrun casse antâiu ochii, este denunciatu, precum se dice pentru conservativismulu sku de pre tempulu lui Hohenwurth,ceea vre se dîca cumca Părintele Bendell’a este banuitu d’a fi federalistu. Noua nise pare ce este mai înaltu banuitu d’a possede in inim’a sa nescari schintelle de romanismu, cu tote ck de altmintrea acestu barbatu de rara cultura este câtu se pote de guvernamentale si biuisioru initiatu la celle nemtiesci. Ddieu sk feregea pre Bucovineni de unu nou eppu rusniaau, dar sa se padiesca si ei insisi, puna carulu in petre si sa nu fia cum e mu tulu mai voinicu, ck ci este timpulu a se fi pot,utu satura de rusînatorulu rollu ce a jocatu atât’a amaru de timpii. Se crede ca scauiulu metropolitanii de Cernauti va ste a lungu timpii in vacantia intru acestu timpu de interregnu si de resufflare ammortîtulu spiritu natiunale allu romaniloru Bucovineni si mai vertosu allu Clerului devenitu servile pana la ultimele margini alle abnegatiunii de sine si de tota demnitatea sa, dora, dora, numai ce se va descepta din letargia. Christosu a înviaţii! Cu aceste cuvinte se saluta asta di ntn ftllfl ot' «tÄt« «vllvK » w» satu in doctrinele lui Galileu, câtu si cellu ce tiene inca ck spre ce apune in mare, atâtu betranulu gârbovitu sub greutatea anniloru, cât,u si junele vigorosu si prunculu fragedu ce abiki a ajunau a face deosebire intre eulu seu si intre cei d’in giurulu seu ; cu aceste cuvinte se saluta asta di hoieriulu d’in palatiu, tierranulu d'in scund’a sa coliba si dîlleriulu misem, care nu pote numi allu seu nici loculu unde si pleca capul a pentru recreare, pentru recullegerea poteriloru sterse prin fatigiele dîllei , cu aceste cuvinte Vintimu ai noi a salută pre cetitorii noştri. „Christosu a inviatu“ , fratiloru ! Lumin’a si adeverulu, dreptatea si moral’a maltratate si insultate de farisei si vamesi, vendute de lud’a iubitoriulu de argintu, apoi crucificate si îngropate, — au spartu portile infernului, au eliberatu sufletele d’in catenele impilatoriloru, au redicatu petr’a de pre mormentu si au reinviatu pentru ca sa domnesca in lume. Dar vai ! Apprope noue-spre-diece secii au trecut« de la învingerea loru asupra morţii, asupr’a nedreptăţii si a fira-de-legii, si inca nici pana astadi eile, aceste radie divine, nu potu sa serbi de triumfulu aceltei învingeri strălucite ; in una mlie optu sute si siepte dieci si trei de anii s’a serbatu deja suvenirea acestei victorie, reportate de Ddieu omulu, si noi, poporulu romanu d’in complecsulu dupplicei monarcie, ce se numesce Ostrungurl’a, inca si asta di gememu si sufferimu sub cnut’a impilatoriloru, in catenele nedreptăţii, maltrataţi, insultaţi si storsi pana la meduva de arbitriulu ei violinitele omeniloru ce se credu atotupoternici. Care pote se fia bucuri’a nostra la serbarea acestei dîile, carea o a facutu Domnulu, ca sa ne bucuramu si veselimu intr’ins’a ? Răpiţi si despoiaţi pana si de celle mai sânte drepturi oaienesci, trecuţi prin sabia si focu, crucificaţi si chiaru îngropaţi odata in mormentulu ignorantiei si allu obscurantismului pernicios« si mai inferioru de ori ce attributiune omenesca, umiliti pana la graduiu de animale, alterati in consciintia si semtiu, incarcati de tote aceste rane, cari sfasîa anim’a ai revolta spiritulu, care — dîcu — pote sa fia bucuri’a nostra la serbarea acestei dîile, in care vieti’a a reportatu victori’a cea mai strălucită asupra morţii ? Unde este acea magica potere, care sa ne faca a nu uită — baremu numai pentru unu momentu, de sufferiutiele d’in trecutu si de nedreptăţile ce ni se făcu asta di ? Multu amu sufferitu, multe loviri amu induratu, cruda si tirania sorté am avutu si avemu, dar cu tote acestea n’amu succumbatu. Nici furiei barbare ce ni-au inundatu, nici flagelului sbiriloru trufasi ai sceleratului feudalisam, si nici vicleneloru uneltiri moderne nu li-a successu a ne despoia de bucurie a ce noue ni este data, de bucuri’a ce imple si consola asta di anim’a fiacărui romanu ; si acesta bucuri’a a cărei espressiune o manifestămu asta di la serbarea inviarii Salvatorelui, la serbarea reinviarii intregei nature, este nemarginit,a si este adinca imprimata in sufletulu naţiunii romane. Perduti amu fostu si ne-amu ailatu ; morti amu fostu si amu inviatu. Proni’a divina, geniulu cellu bunu si neperitoriu ne-a condussu prin intunerecu si pustiu. P ’• - «■ -v-looU «T M* I.» At.V ne a scosu la lumina, la consciintia de sine si la vietia. Acest’a este ce imple asta di de bucuria animele romane. Triumfulu acestei victorie In serbkmu asta-di si se va serba pururea pana ce romanulu va trai. Poporulu romanu a frantu insusi catenele cari i legau bradele ; ellu cu sângele seu si a rescumperatu demnitatea, semitulu si libertatea individuale, carea este mam’a progressului ; ellu s’a dechiaratu suveranu si singuru indreptatîtu a-si croi si dirige destinele salle, si daca ellu nici pana asta-di n’a ajunsu a gustă fara restrictiuni din fructele vivificatorie alle c opului maret,iu , daca ellu nici pana asta-di nu-si vede opulu incoronatu, ci se vede inca necessitatu a mai sufferi sîcaneriele si incercările desperate alle impilatoriloru sei seculari, acest’a n’are sa ne puna in mirare si cu atâtu mai pucinu sk ne descuragedie. — Ceea ce s’a stricatu si distrusu in decursu de secoli, nu se pote repară in restempu de dove dieci de auni. Cu câtu opintirile inimice, d’a impedecă cursulu naturalu allu desvoltării lucruriloru, voru fi mai temerarie si mai drastice, cu atâtu mai tare voru acceleră momentulu decidetoriu, momentulu in care dreptatea persecutata si insultata si va reoccupă loculu seu pre tronulu suveranității poporeloru si-apoi atunci mana in mana cu lumina si adeverulu voru serba „pascele libertatii poporeloru.“ Consoiu, de sine, de fortiele si vitalitatea sa poporulu romanu se appropia totu mai tare de acellu momentu decidietoriu, si nu este potere, nu essiste tiraniu, care gki-lu opresca pre acesta caile, carea cu atâtu e mai sigura, cu câtu se percurge mai incet.1. — Die Ceriulu ca chiaru si noi, generatiunile de asta-di, si ajungemu acellu momentu de fericire „serbarea pasceloru libertatii sub flamur’a unităţii.“ Dar si pana atunci sa nu incetkmu a serba „pascile redesceptarii semitului si conscitutiei romanesci.“ Serbetori fericite. M. I. C. Morbosulu d’in Vaticani. Scirile d’in Itali’a, despre starea sanetktii Ponteficelui, au allarmatu tota lumea crestina. La 1O Apr. SS. Piu IX. s’au scolatu d’in patu ca sk assiste la s. liturgia, inse după aceea numai deefitu se puse era in patu, de unde alta di (11 Aprile) vru era sk~ se scole, dar medicii nu i permisera. — Sambeta la 12 Aprile, betranulu Patriarcu se semtî atătu de bine, câtu la 11 ore d’in dî, scolandu-se, potu sa primesca in audientia pre mai multi demnitari ai Curiei romane, era primirea strainiloru fu amanata pre dominec’a Pasceloru. De atunci starea sanetatii Ponteficelui e multiumitoria. Mai multi d’intre suveranii Europei fecera, in cursulu acestora dîile întrebare, pre caile telegrafica, despre starea sanetatii Ponteficelui. — Scirile mai prospete spunu ck SS. este a fara de periclu si ck reinsanetosiarea lui este deplina precâtu pote fi a unui betranu de 84 anni. Cu tote aceste nu lipsescu correspundinti ai unoru diarie cari persistu a affirma ck medicii ar fi renunciatu la tota speranti’a d’a poté mântui asta data vieti’a Ponteficelui, care insusi se crede apprope de morte, ce o ascepta cu resignatiune addeveratu crestinesea. Cucuvaiele adaugu, ck seiilp la TArn Ki 1 i «« x—---3---------- --l- adinsu si ca cei d’in giurulu Ponteficelui ar fi decisu a tiené secreta chiaru si mortea lui, pana candu pregătirile la marele actu d’in conclave (relativu la alegerea noului Pontefice) se voru fi pusu bine la caile. A dou’a ora, de unu annu in coce, se intempla: de critic’a stare a sanetatii Sântului Părinte insuffla grige marilor poteri europene, pentru eventual’a alegere. In Juniu, a. tr. seescasse era scomptu in Vaticanu si principele Bismarcu, incoragiatu prin legea esceptionale, chiaru atunci votata, contr’a Jesuitiloru, se presenta numai decâtu in momentul« ce i se pareă favorabile, cu proiectulu seu pentru a se restitui dreptulu de „veto“ celloru patru poteri la alegerea Ponteficelui. Dar Piu IX. se reiisanetosik si la faimos’a propunere de „Veto“ a lui Bismarcu, respunse cu si mai faimos’a bulla secreta „Praesente cadavere“ prin care dreptulu de „veto“ usurpatu candu-va de’Austri’a, Franci a, Ispani’a si Germani’a*) lu desfiintia puru si simplu. Dibace appucatura fu acesta, prin care, spre retorsiunea sumuttariloru Bismarkiane contr’a iesuitiloru. S. Parinte închise portile conclavei d’inaintea influintiei mireniloru,cice prin nou’a bulla se abrogă totodată si dreptulu de „eschidere“ allu poteriloru, adeca d’a eschide de la candidatura la tiar’a (coron’a) ponteficia, pre cardinalii neplăcuţi cutareia d’intre acelle poteri. Lupt’a se fini atunci cu una conventiune secreta ce s’ar fi inchiatu intre Itali’a si Prussi’a, in casu candu nu s’ar invită toti Cardinalii la alegere, sau daca nou alessulu pre scaunulu lui S. Petru n’ar fi applecatu a face ore si cari concessiuni relativu la dogm’a infallirii Aceste poteri aveau pre si cari prerogative de la insusi scaunulu Romei, precum avea si numiri de distinctiune, asiu domnitoriulu Ispaniei de preachrestinu, allu Franciei de catolicii si antâiu nascutu fliu allu besericei, allu Austriei ca rege apostolicii allu Ungariei, era imperiulu Germanu usurpa titlulu „sacri romani imperii1' ceea ce Voltaire o persiflasse intrebandu ca „de unde si pana unde santu, si romanu ? „Red*