Federatiunea, februarie 1874 (Anul 7, nr. 10-16)
1874-02-14 / nr. 12
Eunda-Pesta. Joi, 26 14 Fauru, 1874, Nr. 12—816. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV. Redactiunea se affla in Straj'a tragatoriului (L i vés z u t c z a). Nr. 5. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicu. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretiulu de Prenumeratiune: Pre trei lune.....................3 fi. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a : Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 38 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrare pentru fiesce-care publicatiune separate In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. II.Pest’a, 13/25. Fabruariu, 1874. Situatiunea politica in Ungari’a nu i’a schimbatu, confusiunea duredia, inse timpuin deslegarii se apropia si reintorcerea domnitorilui o ascepta cu neastemperit tote partitele, caci de la aceat’a se spera deslegarea. Combinatiunile ministeriali, fasiunea partiteloru, încercările de a serestabili disciplina cea vechia in sinulu partitei deakiane, intri^ele, subminările si totu feluru de manopere, cari ametîsse chiaru si capetele corifeiloru, păru a fi incetatu pre unu timpii. Intervallulu pana la sosirea imperatului-rege este a se consideră ca unu Armistitiu intre partite. Partiti a Longaiana, care sguduisse d’in temelia clubulu bakistiloru, inspaimentata insasi de resultatulu manopereloru sale si temeniu-se de a perde terrenulu de sub petiore, vine prin organulu său „Reform* * a“ a repară celle stricate sustienendu astali necessitatea de a scapă de dissolutiune artit’a deakiana si a formă d’in sinului unu bunuguvernu, acest’a este asta di revis’a, si occasiunea spre realisarea acestui scopu se offere chiaru prin imminintea dise ministeriala, deci, dice organula Lonyaianu, de crisea minist, nu trebue să ne servimu spre a resipe in tote venturile partita deakiana, ci spre se retabili unitatea ei, d’in care trebue să essa guvernulu cella tare. Alții era, totu d’in catieni Lonyaiani, prescriu altu medicamentu. Acestia dîcu: noi (ungurii) suntemu născuţi a commanda, si fiasee care d’intre noi este câte unu guvernatorie, numai a ne suppune nu scimu ! Ni e cam rusîne a mărturisi acestu peccatu nationale dar n’avemu ce face, cauta sălu constatâmu, acest’a se cere la diagnoses, bolei nostre. Emplastrulu (medicamentulu) să-lu gasesca „commissiunea de 21.“ Aplicarea acestui medicamentu precummendamu specialminte deputatiloru deakisti de tote fracţiunile. Dar acestia ar semene a reactiune! voru observă unii. — Cam asia ceva, li respundu coditiele „Reformei“ dar navemu ce face căci numai prin remedie reactionarie vomu poté progressă. Firesce câtra ’ scopulu ungurescu. Receptulu ar fi urmatoriulu: Comissiunea de 21 să subministre parlamentului ideea care, cu privire la tote affacerile tierei să decompuna partitele in elemintele loru, după acestu processu va urmă noua grupare, se va constitui una partita sauetosa fără de care neci parlamentarismu, nice guvernu tare nu se pote imgină. Acestua este oradulu, ce inse cu anevoe va fi intiellesu, fi prin urmare cu atâtu mai pucinu va si pusu in lucrare, pentru că partitei Longaiane, cu tote manoperele ei atâtu de istetie, nu i-au successu a-si câștigă majoritatea camerei, neci in sinulu deakistiloru neci prin accuisitiune d’in cellelalte partite Noi tienemu si acum la parerea nostra, ca unu nou ministeriu de transitiune nu va poté covers! stuatiune, prin urmare una atare esperimentatiune nu va folosi nemica. Domnitoriul u trebue să prevedia acestea si prin urmare i se va presentă necessitatea d’a chiamă omeni noui, cu noue principie, nou sistemu. Timpulu va fi sositu pote ca noulu sistemu să se inauguredie inca de acum si deodata in ambe partile monarebiei. In acesta credintia ne inti.rescu impar tesîrile ce se stracora prin unele drame de dincolo de Latt’a. Scriea inse, despre venirea la potere a Dlui Schmerling, nu o potemu consideră de seriosa, prntru ca acestu omu de statu si-a mancatu cogile, au incliiatu esperimentatiunile salle si altele noue d’insulu nu mai pote; altulu, care fusesse impedecatu d’a-si essecută sistemulu, ar trebui să fia chiamatu, cu insarcinarea firesce, d’a continuă neimpedecatu oper’a sa, si acestua este contele Hohenwarth. Atunci d’in coce de Lait’a inca ar trebui să fia chiamatu la potere unu omu de statu, gat’a a merge mana in mana, cu collegulu său autonomistu. Numai astă credemu noi, a se poté gasi remediulu d’a se consolidă imperiulu. A continuă pre called cea pedîsia, pre care innaintâmu câtra precipisiu, este pevirea monarchiei. Acest’a o va grăbi politic’a esterna, servindu-se bine de miseri’a situatiunei interne a nefericitei monarchie ostrunguresci, care se pare a fi condemnata a nu se mai poté intramă d’in caus’a orbiei si a egoismului omenitoru de statu a celloru doue eleminte domnitorie, cari afara de resipirea poteriloru intrebuintiate spre opressiunea si esploatarea victimeloru salle, inca se mai debilitedia eile intre sine prin rivalisare împrumutata. Acest’a face in natur’a lucruriloru, de acestu inconvenientu nu voru scapă pana nu voru reveni la politica mai drepta, mai ecuitabila. Fata viam invenient. Diamele magiare si nemtiesci s’au occupatu câteva dîile cu faim’a appucata despre intentiunea deputatiloru d’in clubulu nat, d’a-si depune mandatulu. Elle scieau mai multu decâtu insisi deputatii nat. si anume câ acesta intentiune ar fi fostu obiectu de discussiune in mai multe conferintie alle clubului. Adeverulu d’in tote aceste faime surde este, câ clubulu deputatiloru nat. au tienutu cu totulu numai doue conferintie si in acestea nu s’au vorbitu nemica de pretins’a intentiune, cu atâtu mai putinu s’au potutu luă vre unu condusu asupr’a unei cestiuni neessistinte. Totu ce soimu este, cu mai’nainte d’a se tiené conferinti’a clubului pentru a se discute cunnoscutulu proiectu de resolutiune, D. Mocioni, in cercu confidentialu, presenti fiindu, la una conversatiune priveta asupr’a purcederei solidari in caus’a legii de nationalitate, — câtiva, deputaţi romanu si serbi, — au dechiaratu inantea loru, câ d’insulu desgustatu de mersulu lucruriloru si de impregiurarea cu acţiunea deputatilorunat. este lipsita de resultate, are vointi’a resoluta de a-si depune mandatulu, cu atâtu mai vertosu câci dsa pururea moderata in acţiunile salle, nu vro să-si resipesca poterile intr’o lupta sterile allu careia resultatu este caderea sigura. — Retragerea sa ar fi inse numai timpuraria, asceptandu timpuri mai favorabile spre a reintră in lupta. Acesta vointia a Dlui Aless. Mocioni se duce a fi resoluta si eră să o si essecute chiaru in aceeasi siedintia a camerei in care se presentase proiectulu de resolutiune, dar la intercessiunea collegiloru presenti la acea conversatiune , au amenatu essecutarea vointiei salle. — Acest’a este adeverat’a stare a lucrului, tote cellelalte fabule alle doareloru magiari despre assemenea intentiune a toturoru depuputatiloru nat. si despre intentiunea Dlui Mileticiu d’a se espatică de dragulu magiariloru sunt inventiuni de alle loru. Magiarii s’ar bucură firesce ca să scape de omeni atâtu de importuni precum li-su deputaţii nai. — dar neci acestia, neci D. Mileticiu nu voru grăbi să faca atât’a plăcere magiariloru ci voru continuă și mai departe a li se presentă de nu altmintrea, cellu pucinu ca unu semnu de esclamatiune spre a li adduce neincetatu aminte fragilitatea nedereptătii omenesci. FOISIOR’A. Cum am invetiatu romanceee. *) Precandu uitassemu că suntemu Romani si că avemu si noi limba, precandu ni lipsiau si cârti si tipografie, si precandu tota lumea se arruncasse in dasii si perispomoni ca babele in catiei si motani, caci la scol’a publica se invetia numai grecesce; candu in fine, Literatur’a Romana era la darea suffletului, câtiva boeri, ruginiti in Romanismu, nenotendu-se deprinde cu frumosele duceri: parigorisescu, catadiosescu s c. 1. flete in eseu create de diacii Vistieriei, pentru ca atunci intre ei se prodiă geniulu, siedeau tristi si geliau perderea limbei, uitandu se cu doru spre Bud’a scu Brasiovu, de unde li veniau pre totu annulu calendarie cu povesti la finitu, si din candu in candu câte una brosiura invetiatoria de mestesiu'^ulu d’a face zaharu din ciocalâi de cucurudiu, scu pane si cromala de cartofi. Totu nuse mai remasesse una scola, pre carea acesti buni betrani o priviau ca singura asilulu prigonitei limbe, scola unde se invetiâ inca romanesce aprope de Iassi, in monastirea Socol’a. Tatalu meu era unulu din Romanii acestia. Nu essiu nice unu calendariu, care *) Din scrierile lui Constantinu Negruzzi, se nulu aiba ellu antâiu, neci una carte besericesca, pre care sé n’o cumpere, nice una traductiune, carea sé nu puna sé i-o prescrie. Intr’o dî venindu de la scola, l’am gasitu cu una mare carte in folio d’inainte. Citesce-mi, mi-dîsse una vietia de-a santiloru din cartea acest’a. Erta-me, părinte, eu nu potu ceti romanesce. Cum! apoi dar ce inveti tu ? Elinesee, am respunsu parnindu-me. De vrei se-ti citescu tota tragedi’a Ecubei unde e acestu frumosu choru allu Troieniloru, pre care lu sciu pre din-afara: 1'Avqu, novxiag avQa Are 7tovT07ia()ovq xogiteig Go ag ay urovg noiSga higvag Hol ge rav gehe'av nogevtig ! Pote sé fia frumose acelle ce tu spuni, disse tatalu meu, dar e rusîne se nu sei limb’a ta! mane vei veni cu mine la Socol’a unde este essamenu. Voiu vorbi pentru tine cu dascalulu, care e unu omu prea invetiatu; si nu me indoiescu câ tu te vei sili a invetia de graba, pentru câ sei câ ast’a mi face multiumire. O negressîtu! am respunsu cu bucuria. Ne intardîassemu a dou’a dî, câci candu amu ajunsu, amu gasitu essamenulu pre la finitu. Se cercetasse istori’a, geografi’a, s. c. 1. Sal’a erâ plina. Audîtoriulu se compunea mai alessu din domne betrane, mame alle baietiloru, cari ascultau intr’o religiosa tăcere. Professorulu romanu avea unu nasu cu totulu anti-romanu, câci lass’ câ eră grozavu de mare, dar apoi eră cârligatu, incâtu semenă mai multu a proboscida decâtu a nasu.„Prea-evghenicosîloru boeri si cocone, dîceă ellu, am avutu cinste a infacisia D.vostre prohorisirile uceniciloru mei in istoria, cetire, scriere, aritmetica. Acum voiu avé cinste a artetă cu limb’a nostra, pre care toti socotu ca o sciu, dar nime nu o scie cum se cade, nu este fara gramatica, fara sintaxis si fara ortografia, ci mai alessu in acestu pontu allu ortografiei întrece pre multe altele. Doue pilde voiu arretă.“ Fenindu si puse ochiiarii, tinse tabl’a negra, si efniamandu unu baiatu ca de noue anni, i dede condeiulu de ereda. Baiatulu scriase Feta Sarra ! Eu ti-am dîssu asera Se védi oulu cum se sara. „Prea-evghenicosiloru, urmă professorulu, vedeti ca tote aste frasis se sfersiescu cu sara, dar precum ati vediutu, au deosebire in scrissu. Assemene veti vedé si cu a dou’a paradigma.“ — Baiatulu mai scrisse: Maica-ta de-i vua (viua.) Bine ar fi se viia (venia.) Unu commentariu la calletoria Împăratului Austro-Ungariei la Petrupole. Veteranulu publicistu romanu de preste Carpati, D. Ces. Bolliacu, d’in incidentulu confiscării acellui Nr. allu dîariului „Vaterland“ in care se trată intr’unu articlu despre calletori’a la Petrupole, face in dîariulu său „Tr. Carpatiloru“ urmatoriulu commentariu, ce pentru insemnetatea cuprinsului, lu reproducemu d’impreuna cu telegram’a, cu care este in legătură : Vienna, 11 Februariu. — Diariulu „Vaterland“ organulu partidului feudalu a fostu confiscatu asta-di fiindu ca a publicatu unu articlu relativu la caletori’a la St.-Petersburg, a imperatorelui Austriei. Autorulu acestui articlu afirma impossibilitatea unei reconciliatiuni intre Austri’a si Russi’a, si declara ca prim’a dintre aceste doue poterii este incapabile a turbură relatiunile celle intime essistinte intre Rusi’a si Grermani’a. După acesta telegramma judece lectorii noștri deca noi aveamu dreptate de spuneamu necontenitu, ca unu resbellu Austro-Russu este neevitabilu, cu cere-Pan’ la noi la via (vinia.) Dascalulu tinse bradulu spre cuvintele scrisse cu unu gestu maestosu. Grestulu acestua fi ca isbucnirea unei mine. Barbati, femei, copii, toti săriră si se apropiara de tabla strigandu bravo de restină salva. Mamele uimite suspinau sub bonetele inhorbotate. Lacrime de bucuria isvoriau din ochii loru odata frumosi pete, dar acum stinsi si impregiurati de unu cercu purpuriu; aste lacrime stracurandu-se pre langa sbarciturele nasului ca pre nisce uluce firesci, ajungeau sub buz’a de desubtu, unde barb’a intorsa in launtru le opriă ca una stavila. Bunele betrane nu se poteau dumeri, cum de sunt atâtu de invetiati drăguţii loru, si clatindu din capu, priviau pre dascalu ca pre una fiintia supranaturala. Barbatii lufericitau, i multiumiau, i strigau aferim de se sguduiau paretii; si betranulu Socoleanu, doboritu sub grandin’a laudeloru si a aferimiloru, se lassasse pre unu scaunu, unde lu impregiurassera copiii, ametîtu, rapitu, cuprinsu ca acellu imperatu romanu ce strigă la mortea sa: Puto deus fio. Ce faceam eu in tempulu acestua ? Eu remasessem incremenitu cu ochii holbaţi, cu gur’a cascata, caci nu intiellegeam nimicu, eu care me tîneam cânciu ceva! Dascalulu acestua luă iu ochii mei unu chipu maretiu, academicu, piramidalu, ne-