Federatiunea, iunie 1874 (Anul 7, nr. 39-50)
1874-06-30 / nr. 50
Buda-Pegra Domineca. 12 Jul. 30 Juniu 1874. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV ffr. 50-854. Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espressa se retorna. Diurnalu politicu, literariu, commercialu si economicii. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretiula de Prennmeratiane: Pre trei lune.....................3 fl. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Romani’a . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiecse care publicatiune separate In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. R .PacF» 8 Iuliú 1874. ö.-l'eSl rf, 20unlúTT8747 Desbaterile speciale asupr’a novelei electorali au ajunsu pana la §. 3. care se primi in siedinti’a de asta di. Deputații d’in oppositiune staruiau d’in tote poterile a combate paragrafulu, pentru ca după a loru părere multîme de cetatieni, dintre cei pana acum cu dreptulu elector, luvoru perde , dar nu o potura scote la caile in contr’a falangei ministeriale, carea este de părere, ca sli se impucine numerulu proletariloru orasienesci, cari dau oppositiunii contingentulu ceilu mai mare de alegatori. — Guvernamentalii învinseră cu majoritate de 25 voturi. — In siedintiele viitorie, §§i relativi la cercurile elect, d’in partile adnesse, confiniele milit. si d’in Transilvani’a voru da ansa la vine si pote indelungate discussiune, pentru ca mai multi d’intre deputatii nat. fara osebire de partita, dar mai ales cu cei d’in oppositiune, voru lupta pentru lărgirea dreptului elector, propunendu a nume 8. juguri proprietate de pauientu nu numai pentru confinie ci si pentru intrega Transilv. era ne potindu reesî cu acesta propunere, la § 5. voru statul seau a se primi proprietatea de 8—15 jug. de pamentu, seau respingandu-se proprietatea de pam. in censulu de 8 fl. 40 cr. se se socotesca nu numai adaussulu la darea directa, ci si darea dessarcinarii de pamentu, dar puciua sperare este d’a poté scote la caile propunerea loru, ci tota probabilitatea este pentru propunerea ministrului, care d’in celle 22% de date după venitulu curatu de pamentu, vre se se scadia numai celle 9°/0 alle dessarcinarii de pamentu, computandu-se adaussulu de 3°/0 — pre candu chauvinistrii magiari, intre cari si deputaţii mag. d’in Transilv. voru ca numai 10°/o d’in darea intrega (de 2270) se S0C0‘ tesea. Se intiellege de sine ca propunerea ministeriale, desi destulu de intrega, este totusi mai favorabile pentru poporu decâtu a chiauvinistiloru, cari nu se sfiescu a sustiene principie reactionarei preste totu, seau dusmanose facia cu romanii. Congressulu serbescu se va deschide mane după st’a liturgia, prin comissariulu reg. Hueber care se affla in Carlo vetiu sositu inca de eri. Deschiderea se face in numele Imperatului-rege. Rescriptulu reg. se va ceti in limb’a magiara si in limba serbesca de catra notari. Administratoriulu Metropoliei va respunde la cuventulu de deschidere a comissariului si după aceste formalități congressulu se dechiara de deschisu. — Urmeza apoi constituirea congressului si verificarea deputatiloru, tote inca sub presidiulu administratorelui. După acea episcopii, ca canditati insisi, firesce se retragu, usiile salei elect, se incuia si punendu-se pre messa de votare atâte colle, câţi sunt candidaţii (de presentu numai trei eppi) votarea se începe sub presidiulu presiedintelui congressuale allessu ad hoc. Terminandu-se votarea cellele se aduna si celle cu semnature— după ce se drege unu processu verbale — se transpunu cu acestua d’impreuna la comissariulu reg. pentru inaintare la locurile mai inalte. Domnitoriulu numesce d’intre candidaţi pre Metropolitulu. După cum se scie eppulu de Bud’a Pr. SSa Arseniu Stoicoviciu va intruul celle mai multe voturi, dar cu tote acestea, fiindu d’insulu in disgratia la guvernulu ung. ca unulu ce este in propusu d’a consemtî cu partit’a nat. oppos. cu anevoe are sé fia recumendatu, ci după cum afflâmu d’in dîamele officiose, numirea are se cadia asupr’a altuia desi acestua ar intruni mai putine voturi. Administratoren Gruiciu se pare a avé aspecte, daca va primi voturi, era aceste sunt lesne de capetatu. Pretimpulu presiedintiei Dlui Thiers inca nu mergea bine trebile in sinulu Adunerii nationale fr., de la inlocuirea lui inse prin ducele de Magent’a maresealculu Mac-Mahon, adunarea nat. a Franciei merge d’in crise in crise si biet’a republica svergolindu-se neincetatu intre valurile partiteloru, d’intre cari, neci un’a singura, nu are majoritatea, nu pote neci se traiesca neci si mora, ci vegetandu langediesee. Acum inse lucrurile se păru a fi ajunsu la punctulu, unde resolutiunea militaresca a presiedintelui are se li dee noua direptiune, si daca presemnele nu ne insiela, acesta nu va fi pentru consolidarea republicei, ci pentru restaurarea imperiului, după ce contele Chambord (pretendintele sub numele Enricu allu V.) prin manifestulu său d’in Frohsdorf, — de langa Vienn’a, unde petrece de mai multi anni, — instraina de la sine chiaru si pre pucinii sbi aderiiti, era Mac Mahon respunse cu suspinderea drariului in care se publică manifestulu pretinsului rege titulariu. Nunciulu presiedintelui Mac Mahon nu lassa neci o indoiela, ca d’insulu nu mai vre sa figuredie ca papusia de jocaria in man’a partiteloru, ci, daca Adunarea nu-si va baga mintea in capu, este resolutu a face asu de tota potestarea cu care este investitu si in casu de lipsa va disolve Adunarea. Marescalculu, ca toti soldati, nu-si face scrupuli de constitutiune, precum n’au facutu declinandu a primi demissiunea ministeriului, ci va trece cu sabi’a preste formele constitutionali. Dîilele celle mai de aprope voru adduce ore care deslegare. Petitiimea Greciloru. *) Continuare. Dar apusi insuffletîrea incepu a reci, dorere! provederea prelatiloru nostri fii justificata mai multu de câtu earea interessulu causei. Desbinarea intre albatii pentru constituirea unei ecclesie se escâ indata la inceputu, asia ducandu, incat sub durat’a septemaneloru de miere. Incidentulu ceilu mai neinsemnatu inca se lua de pretestu, numai ca pacea se nu prindia radecine intre ei. Câci ccca la 1804, una parte d’in Macedo-Vlachii agitati prin influintia străină incepu a se romanisa, si in baserica, fara scirea si invoiel’a^Greciloru, in contr’a prescripteloru religiunii, assiediara una sculptura (tipu cioplitu) d’asupr’a usiei altaiiului , provediendu-o cu inscriptiune romana, străină Macedo-Romaniloru! Era candu Grecii pretinsera departarea acesteia — contraria religiunei loru, — si candu cestiunea acest’a ajunse după doc.aliat, sub 16 la forulu eppiei diecesane, apoi la metropolit a d’in Carlovetiu, ba si la Consiliulu Locotenintiei reg., cestu d’in urma prin ordinatiunea sa staruia se compună certele. Dar nestiintia acest’a nu avu resultatu. Vedi nr. trec. precum se vede d’in rescriptulu eppescu, pentru ca cestiunea la 1806 era inca pendinte. Certele asupr’a cestiunei acesteia abia se incepusse si ecca nu preste multu tendinti’a deromanisare de odata cu cestiunea nationalitatii romane fuse acuti si publice sulevat de correlegionarii nostri Macedo-Vachi; si totu ei cari de la constituire (1790) in intiellegere, era de la 1802 pre basea contractului scrissu au serbatu cultulu ddiescu numai in lim b’a greca, la 1804 frangandu scopulu principalu allu unirei, pretindeau, ca cultulu d. diescu se se celebreze si in limb’a Macedo- Vlacha, ce se mai vorbesce inca ici colo, in sinulu familieiloru , ci in limb’a K a r a-V lacha, seu lim b’a romana moderna. In darnu amu resistatu noi , partea greca, acestei pretensiuni, in darnu ne-amu provocatu la contractulu nostru communu facutu cu occasiunea cladirei basericei; in darnu ne-amu provocatu la scopulu unirii nostre si la aceea, cu limb’a pretinsa de Macedo-Vlachi nu e limb’a loru, ci a Kara- Vlachiloru, correlegionariloru nostri Vlachi li successe a incuiba desbinarea in ecclesi’a nostra, după ce si-ajunsera scopulu, câci după doc. de sub nr. 18/, serbarea cultului divinu in limb’a vlacha se ordinâ de la locurile mai inalte. Din momentulu acestu a strămoşii noștri vec'.iendu direptiunea ti tendintiele planisate spre nimicirea drepturiloru nostre contractuali, si după ce cu dorere trebuira sa vedia ca socii loru contractanți nu voiescu a se tiené de promissiunile si obligațiunile verbali si scrisse, — ci in procedura loru apparu firele ascunse de cugete nepronunciate de tendintie secrete: tote ingrijirile se concentrară la cestiunea, pana candu mai potemu sta laolalta? In an. 1809. Grecii se resolvira a zidi scola si inca conformu docum. de sub nr. 190/. cu conditiunea espressa, ca aceea se fia eschisivu scola greca; si ca tenerii nostri se invetie intr’ins’a limb’a greca atâtu vechia câtu si cea noua; pentru realisarea acestui scopu procurară si fondulu , dar in scurtu se escala certe, precum se vede d’in doc. de sub nr. 200/. ca scol’a, zidita inainte de doi anni de cetatienii greci, pentru scopu grecu si in interessulu limbei grece, după scurti doi anni fu periclitata in essistenti’a ei de Macedo-Vlacii cari pretindeau in scola drepturi egali limbei vlache cu cea greca. Precum relataramu: de la infiintiarea communitatii basericisci , acest’a s’a numitu „comm. beser. greca“ era baseric’a „baserica greca“, si conformu atâtu intentiunei originale a fundatoriloru, câtu si in poterea concessiunei pentru infiintiarea ecclesiei, altu titlu după dreptu n’au potutu fi, — dar in fapta neci c’au fostu in decursu de atâtia anni, d’intr’odata inse strămoşii noştri se pomeniră câ macedo-vlachii schimbară titlulu in „beserica greco-romana.“ Par’intii nostri ingrijiti de esperimintele convietiuirei au protestatu contr’a titlului acestuia. Pentru ca temerea era prea motivata ca nu cum va numirea acest’a, — care pote denota atâtu vlachi pribegiti din Greci’a, câtu si preste totu vlachi de relegiunea greca — se dee in decursulu anniloru prilegiu spre eliminarea „Greciloru“ si dpre detornarea besericei si averei besericesci in man’a Vlachiloru, prin obreptiune (adeptiune dolosa.) Cu tote aceste părinţii noștri au fostu gat’a a face si in asta privintia concessiune, si abatendu-se de la titlulu „ecclesia greca“, a primitu titlulu „ecclesiagreca si romana.“ Dar Macedo-Vlachii nu se multiumira cu atâta, ci planulu loru d’a se da besericei titlului greco-romana — lu sciura nealisa si la locurile mai nalte dobandindu astfelu de titlu, pre a cărui basa potea se despoia pre Greci de drepturile loru in communitatea bas. Ori si cine vede firesce, ca acesta intemplare n’au potutu contribui spre alinarea spiriteloru irritate. Causta si protestele luptei si a frecăriloru erau neseccate. Tote incidentele in sinlu ecclesiei se intrebuintiau in acesta direcţiune. In 1830 mori preutulu grecu , si allegere altuia macedo-vlachii se nesuiau a o elude prin scandale, in câtu lucrulu ajunse spre deslegare la locurile mai nalte, in 1845, se innoira luptele amare cu mortea preotului macedo-romanu, si trenura mai multi anni intre Macedo-romanii insisi. Nu cercamu cine au fostu initiatoriulu frecariloru continue, neci cu pre subversatuau vre o causa adeverata si seriosa la tote occasiunile? sau câ ghimpele ceilu ascutîtu allu jeloniei agitate afflatu au totdeun’a si in tote pretestu spre conturbarea pacei ? Nu! aceste nu le vomu ispiti; noi amintimu controversele aceste si celle urmatorie ca se dovedimu: câ pedecele convietiuirei pacinice consista in sentiemintele contrarie si in diverginti’a de cugete alle acestoru doue rase. Si le amintimu nu pentru ca se dovedimu unele rigide pretensiuni de dreptu, neci se documentâmu culpabilitatea uneia seau nevinovatî’a altei parti, puru si simplu numa pentru ca se arretâmu , ca aceste doue nationalitati nu mai potu incape intr ’ una communitate , intr’ una baserica ! Din annu in annu amu poté dovedi, cum s’au inceputu noue frecari cum au decursu plansurile neci odata incetate sub pertractările continue alle autoritatiloru, cum au fostu pururea occupati cu compunerea lupteloru escate intre aceste doue natiuni, atâtu senatulu urbei Pesta câtu si eppi’a d’in Bud’a, metropoli’a d’in Carlovetiu precum si Locutentinti’a reg. Caus’a despartirei fonduriloru scolarie inca si la an. 1829, au fostu, după cum arreta doc. sub nr. 20'/, obiectu de pertractări si decisiune la inalt’a Locotenintia reg. — si amaritiunea crescusse intru atât’a, câtu Locotenintia reg. trebui se opresca de la tote infestatiunile ulteriori si se fia in pace ceilu pucinu pana candu cestiunea se va deslega definitivu. Amaritiunea ajunsesse pana la despărțire definitiva intre greci si macedovlahi, si in cestiunea acest’a prin preanabtulu autografu allu Maiestății Salle precum arreta doc. s. Nr. 22/. s’au anunciatu ca essiste possibilitatea pentru despărţirea fundatiuniloru si edificieloru. După ce d’in amaritiunea subversante intre ambele parti au resultatu, firesce, precum resulta totu deaun’a pustiire, deci si aici apparura urmele negrigirei de averea communa, baseric’a si scol’a incepura a se ruina, — neci un’a dintre parti n’a vrutu se sucurga la repararea dauneloru ci pi’in rescriptulu reg. aliat, sub nr. 22/. se dede ordine ambeloru parti a ecclesiei, ca sa repareze edificiele commune, pentru ca sé nu provenia mai mare dauna d’in negligerea loru — mai departe ca sé sa amortiseze restantiele de platiri alle besericei si alte refudte, etc. etc. In atari impregiurari, cartea, modulu pentru desradecinarea urtei, inimiciției si a certeloru au fostu firesce numai despărțirea, mai alessu, dupa ce contagiulu se incuibasse