Federatiunea, septembrie 1874 (Anul 7, nr. 64-67)
1874-09-27 / nr. 67
Buda-Pest’a Domineca, Aug. 15/27 Sept. 1874. Annulu allu sieptele MDCCCLXXIV J¥r. 67-68-81-172. Redactiunea se affla in Strat’a lui Leopoldu Nr. 44. Scrissorile nefrancate nu se primescu decâtu numai de la correspundintii regulari ai „Federatiunii.“ Scrissori anonime nu se publica. Articlii tramisi si nepublicati se voru arde si numai la cerere espre sa se retorna. Diurnalu politica, literariu, commercialu si economicu. Appare Joi-a si Dominec’a. Pretlnlo de Preniinierntinne : Pre trei lune.....................3 fi. v. a. Pre siesse lune . . . . 5 „ „ „ Pre annulu intregu . . . 10 „ „ „ Pentru Ituviani'n . Pre an. intregu 30 Fr. = 30 Lei n. Pre 6 lune 16 „ = 16 „ „ Pre 3 — 8 „ = 8 „ „ Pentru Insertiuni : 10 cr. de linia, si 30 cr. tacs’a timbrale pentru fiecse care publicatiune separatu. In loculu deschisu 20 cr. de linia. Unu essemplariu costa 10 cr. Invitamii la renoirea prenumeratiunei pre trei luniiilii Oct.—Dee. si rogamn totodată pre p. t. domnii restantiari se aiba bunetate a-si rafui socotelele, pentru a poté si noi impreui mai cu înlesnire detorinitele nostre. Red. int. B.-Pesta, 14/26 Sept. 1874. In revist’a acestei septemani, nemicui n’avemu mai memorabilii de însemnaţii, decâtu caletori’a Maj. Sale la Aradu, pentru a asista la manevrele armatei concentrate acolo. Diarele magiare, fara esceptiune, au intonatu o generale „osana“ de bucuria asupr’a acestei caletorii, câci in trens’a au vediutu unu actu de reconciliare pre de o parte, pre de alta parte o buna occasiune, ca si paralisedie presi-cumu placutulu efectu alu augustei caletorii din Bohemi’a, prin o priimire strălucită ungurésca. Nu scimu intru câtu si voru fi facutu efectulu manifestările de la Aradu; trebue inse să presupunemu, ca ele voru fi facutu bune impressiuni asupr’a Maj. Sale, deorace bunii nu o fi ai acelor uribe, ai acelui Comitatu, s’au ingrijitu destulu de bine, ca nu cumva să strebata la Augustulu audiu nemicu din ceea ce se numesce jalba, tenguire, plansare —a poporului. Maj. Sa deci a adusu cu sine de la Aradu convinctiunea, ca poporulu, bietulu poporu, care geme sub sarcin’a impilâriloru, este multiamitu, este fericitu. Felicitâmu pre bunii stepani pentru acestu nou triumfu!. .. Ministrulu Ghiczy, după multe framantâri, in fine a reusitu a conveni cu consortiulu Rottschild din Vienn’a in privinti’a noului impumutu de statu, pre care statulu magiaru l’a contractatu cu numitulu consortiu pre timpu de 5 ani, totu cu 6°/0. „N. Fr. Presse“ aduce scriea, cu societatea cailoru ferate a statului austriacu si firm’a Hansemann et Reinhardt au reusitu a pacta cu representantii societăţii cailoru ferate a României, in caus’a delaturârei crisei financiare, de care era amenintiata societatea cailoru ferate romane. Domnitorulu României zilele trecute,aflandu-se in Angli’a, a visitatu mormentulu dela Chislehurst alu lui Napoleonu, impodobindu-lu cu o frumosa cununa. Acesta fapta din partea unui membru a familiei Hohenzollern, a produsu o curiositate generale si a datu occasiune la feliurite comentarie, mai alesu in jurnalistica germana. Noi din partea nostra nu potemu decâtu sa aplaudamu acestu actu de recunoscintia din partea Domnitoriului Romaniloru ! . . . Situatiunea esterna. (d). Fatalulu resbelu din 70—71 a aruncatu Franci’a in una situatiunea deplorabila. Ciungarita de Teutoni si supta de diu de Bismark, după ce marele patriotu si barbatu de statu Thiers i-alina sufferintiele, cadiu in manile ctoiloru ce o ingenunchiara. Suveranitatea natiunei esilâ pre Bonaparte, dar’ celu ce se lassâ de pre calu, sub pretestu câ e ranitu, maresialulu Mac-Mahon sciu manipulâ intru acolo, să apuce in mani destinele Franciei. Ajungandu la potere se incongiura de mesteri mari a la Broglie, si acumu intrebuintieza tote mediele ca se redée Franci’a pre man’a unui altu vampiru. Guvernulu seuastutu, dar’ nefericitu in politica, vediendu ce demonstratiuni republicane intimpina siefulu in provinci’a Bretagne, si ca acest’a doresce se audia opiniunea publica si in părțile sudice, se pusse cu totu de-adinsulu si recomandă maresialului sa caletoresca in provinciele nordostice, dar’ a patîtu-o si aici. După cumu anuntiaremu in numerulu trecutu, pretotindenea fu asurdîtu de „se traiesca republic’a.“ Deca Mac-Mahon e patriotu adeveratu, suntemu securi, câ nu se vâ mai lassâ portatu de nasu, ci va indereptâ totulu intru prosperarea Franciei, va organisa republic’a, ceea ce o cere tota natiunea. Legitimistii, Orleanistii si Bonapartistii, toti acestia nu au altu scopu, de câtu sa puna man’a pre destinele Franciei, si sa incepa a suge de nou poporulu, carele acumu nu mai dorme, va sei sa-si grigiesca de pielea sa. Poporulu vede intentiunea tuturoru , vede si planurile guverniului, si acumu mai chiaru, câ neci odata, după ce tradatoriulu de la Metz fugi d’in prin sore cu învoirea celloru de la potere, ducemu cu învoirea loru, cu ce processulu intentatu asupra celloru inculpaţi la fug’a lui Bazaine, avu una reusita scandalosa, pedepsindu pre Viliette numai la o inchissore de siesse luni. Ne pare reu, ca spatiulu nu ni permitte sa reproducemu acellu processu, ca sa pota vedé si publiculu nostru, ce insemneza guverniulu lui Mac- Mahon. Atâta inse anunciamu, că situatiunea presenta nu va durá multa, Francisa, cu mane, va fi scapata de meșterii cei mari. Mai nefericita de câtu Franci’a e astadi Spani’a, cu ce resbelulu civilu o bantuiesce cu amaru. Hien’a ce’a nesatiosa, pretendentulu Don Carlos, aparatoriulu bisericei catolice, si insemneza urmele, ca odiniora Mongolii prin Ungari’a si Transilvani’a. După ce marile poteri ale Europei i dedera lovitur’a mortala prin recunoscerea lui Seranno, némai sciendu ce să faca, înspăimântă lumea, că Tiarulu tuturoru rusiloru i-ar’ fi adressatu una epistola forte simpatica, assecurandu-lu de succursulu seu moralu. Press’a intrega se occupa astadi cu cestiunea acést’a si se intréba, deca e adeverata faim’a scornita de Don Carlos. Din câte scimu noi pana acumu epistola cestiunata nu esiste, si la ast’a ne indereptatiesce si cabinetulu d’in Petrupole, dechiarandu poteriloru europene, că Russi’a e libera in tienut’a sa facia de Spani’a, va face ce va vroi, dar’ nu se sentiesce de locu inclinata nece spre Seranno, nece spre Don Carlos, pana nu a vândî vocea poporului esprimata prin Cortesi. Deca legitimistii d’in Franci’a si Spani’a dorescu se fia încoronati, si prin atari fapte si urmarescu scopulu, in adeveru suntu demni de compatimitu. Eremitulu d’in Frohsdorf, vediendu, ca Franci’a nu lu mai vroiesce, a tramissu dîtlele trecute nepotului seu d’in Spani’a unu decretu, prin carele lu denumesce de erede alu seu la tronulu Franciei; asia dara Don Carlos trebuie sa grabesca numai spre Madridu si de aici spre Parisu, ca sl restituiesca pre unchiulu seu, carele mâne poimâne intra in mormentu, si apoi banditulu d’in Navarra sl se libovesca in Tuillerie. Ce fericire!? D'in Itali’a avemu sb notămu una scrie inbucuratoria. Professorele Bonghi e denumitu ministru alu culteloru si Itistruc.t.iivnpi rmblip.p Din Tt,-vro-V.l — atletu pre campulu museloru, er’ in diplomația unu amicu sinceru alu Franciei. Diu de Bismark vede in denumirea aceast’a una penalisare a planuriioru sale. Pre Itali’a nu o va instraina Prussi’a nece o data de Franci’a, cu ce destinele acestoru tieri surori suntu legate forte strinsu de olalta. Pan-romanismulu vede fortun’a cea amenintiatoria, ce i-o prepara pan-germanismulu, deci e benea si deschide omulu ochii de timpuriu. Espeditiunea polara e primita cu entusiasmu pre totu loculu. In Vienn’a solemnitatea va culmina, nu scimu deca si scientiele voru celebră cu atât’a pompa pre eroii regiuniloru polari. Vomu vedé. Romani’a. Remasittele pamentesci ale ilustrului si de toti regretatului repausatu Stefanu Golescu fura introduse in Bucuresci, la 6/18 Sept. 10 ore dimineti’a, fiindu intimpinate de Inaltulu cleru, represintatu prin vicariulu Metropoliei, episcopulu Dunărei de Josu, episcopulu Argesiului, archiereulu Grhenadie si inca unu mare numeru de preoţi, toti in ornamite basericesci, dandu binecuventarile religiose ilustrului caletoriu spre vecinicia. Totu aici istoriculu Hasdeu salută Corpulu prin unu discursu plinu de cugetări profunde, aratandu, cu sicriulu contiene unu caracteru, unu luptatoriu neobositu pentru o idea: ideea românismului si-a libertatii. Ceremonialulu a fostu de-o splendore rara, cumu numai domnitorii s’au indatinatu sa aiba. „Fiulu României“ ne da in acesta privintia urmatoriele detaliari: Representatii orasieloru tierei si delegatiunile mai multoru societăţi aveau in frunte drapelulu societăţii romane de arme si gimnastica, alu cărei presiedinte fu Stefanu Golescu , si cununi cu diferite inscriptiuni. Junimea academica, alaturea cu betrâni venerabili, ca: Petrache Poenaru si A. Treb Laurianu, cu profesori distinsi, ca: d-nii P. S. Aurelianu, V. A. Urechia, Gr. Stefanescu si alţii, depuse cununia viitorului pe sicriulu Luceferului, care lasă României unu tesauru de fapte piose si patriotice. Artişti, comercianţi , industriaşi, profesiuni libere, totulu era represintatu in mare numeru, salutandu cu durere si iubire remasitiele marelui cetatienu, ce in nenumerate renduri i represintă in Adunarea nationale. Barbatii de statu, intre cari d-nii Cogalniceanu, Nic. Ionescu, DSturdza; ministrii: Gr. Cantacuzinu si T. L. Maiorescu; amicii politici ai ilustrului repausatii, — toti de-o potriva salutara cu lacrimi de durere si stima pre Acel’a, care ’n viétia le dete, ca primu ministru, ca senatore si deputatu, atâte esemple de onore, patriotismu si abnegatiune. Domnele romane nu lipsiră d’a saluta si ele cu buchete de flori pre primulu nascutu alu centenarei mamie Zinc’a Golesca. Armat’a romana, represintata printr’unu batalionu de infanteria, unu esprin directorele ministeriului de resbelu si prin comandantele pietrei, salută pre vechiu-i colonelu Stefanu Golescu. In sunetulu musicei, in mediloculu unui publicu alesu si numerosu, sicriulu fu asiediatu pre carulu mortuaru, ornatu cu marea cununa de bradu rose, depusa de d. M. Cogalniceanu. Ploiescii depusera cununa de imertale, Buzeulu de stejaru, Braila, Galaţii si alte orasie diferite cununi. Comercianţii din Bucuresci depusera cununa de argintu Cortegiulu porni, in frunte cu drapelulu societăţii si studintii academici, toti in tienuta de doliu si purtandu la peptu rosete cu albu si negru. Panglicele carului mortuaru erau tienute de d-nu Hodosiu, deputatu alu Transilvaniei, Cogalniceanu, vechiu ministru si deputatu, Colonelu Haralambie, fostu locoteninte domnescu si represintante alu Craiovei, C. Rosetti, fostu ministru si deputatu, ilustru publicistu, Dumitru Bratianu, fostu minidru si deputatu, Gr. Cantacuzino actuale ministru alu lucrăriloru publice, precum si de patru sublocoteninti de infanteria. In urma secriului erau neconsolaţii fraţi: generale Golescu si Radu Golescu, apoi rudele familiei si d-nii Ion Bratianu, Nicolae Ionescu, ministrulu Maiorescu, doctori, profesori, artişti, comercianţi si unu publicu numerosu, secondatu de colonele armatei, a carei musica intona canturile de doliu pana la biseric’a Sft. Gheorghe-Nou, unde totulu era in negru si poporulu asceptu cu nerăbdare, in frunte cu mitropolitulu tierei, cu presiedintele camerei si mai multi deputati. După oficiarea servitiului divinu, cuventara d-nii Cogalnicenu, Alesandru Romanu, membrulu societății academice, Nicolae Ionescu, N. Fleva, si Troteanu, profesore si vice-presiedinte alu societății de arme. Secriulu fu asiediatu in biserica pana a dou’a di, candu fu recondusu