Flacăra Iaşului, februarie 1967 (Anul 23, nr. 6342-6365)
1967-02-23 / nr. 6361
A Nu numai performanţele în producţie. NE INTERESEAZĂ ŞI CALITĂŢILE MORALE ALE OAMENILOR Din nou festivitate în organizaţiile sindicale. Fruntaşii in întrecerea socialistă au primit insigne, colectivele fruntaşe diplome. Un bun prilej de a privi mai de aproape pe cei care sunt felicitaţi şi daţi ca exemplu celorlalţi. A fi fruntaş în întrecere nu înseamnă doar realizarea unui procent în plus din planul de producţie. Ne-o dovedesc aceasta şi fruntaşii din secţia prelucrări mecanice de la Atelierele „Nicolina" cu care întreţinem o scurtă convorbire. — înainte de toate, a fi fruntaş, ne spune Nicolae Romarrescu, înseamnă a fi disciplinat. Bineînțeles că disciplina nu înseamnă numai punctualitate la program, ci o comportare corectă în toate împrejurările. — Eu aş sublinia grija pentru calitate, fără de care întreaga noastră, mutică nu valorează nimic, completează T. Constantinul. Ai grija pentru maşină. Să dai producţie multă şi de calitate superioară, dar să distrugi maşina, asta nu mai face parte din morala noastră. Maşina este un bun al poporului care trebuie păstrat cu toată răspunderea. — Cred câ ar fi bine să arătăm şi importanţa calificării, este de părere . Mircea Constamtinescu: Ca să fii fruntaş trebuie să înveţi, să-ţi Îmbogăţeşti mereu cunoştinţele profesionale Nu poţi să spui că ai invitat o dată pentru totdeauna. Apar tehnologii noi, maşini noi... — Manifestarea din plin a calităţilor individuale cere un cadru organizator potrivit, cu alte cuvinte este şi o problemă socială, observă Ion Buzac, secretarul organizaţiei de bază, şi el fruntaş în întrecerea socialistă. Iată, avem echipe fruntaşe, dar avem şi echipe care n-au meritat acest titlu, iar din ele abia 2—3 muncitori dacă au primit acest titlu de cinste. — Dacă şeful de echipă nu organizează bine munca, explică T. Constantiniu, pregătirea profesională a muncitorilor nu poate fi folosită la întreaga ei valoare. Chiar aş spune că în asemenea condiţii e greu pentru un muncitor să ajungă fruntaş în întrecere. Exemplificarea ni se oferă imediat. In faţa noastră ii avem pe 1. Diaconică, şeful unei echipe de 23 de muncitori, din care numai el şi alţi doi au primit insigne de fruntaşi. Pare curios că şeful echipei e fruntaş, dar echipa nu are merite care s-o situeze în rindul fruntaşelor. Cum se explică aceasta ? Şeful de echipă lucrează şi el ca fiecare şi pentru calităţile lui de muncitor a primit insigna. Nu a dovedit însă calităţi de conducător şi atunci întreaga echipă a rămas în urmă. — Am avut în echipă vreo patru inşi care nu şi-au văzut de treabă, ne mărturiseşte el Au absentat, au dat rebuturi. Am avut şi un accident în echipă. Unii au încercat să-l scuze. Echipa a fost prea mare, avea lucrări diferite, pe strunguri mari, pe strunguri mici şi nu le putea urmări. Tocmai de aceea din echipa lui s-au format două, de cite 10—12 oameni, iar el conduce acum o astfel de echipă de la care se speră realizări mai bune. Aflăm insă că sunt echipe şi de 30 de oameni care merg foarte bine. Ce rezultă de aici ? Că organizatorii producţiei trebuie să încredinţeze echipele unor muncitori care au nu numai o bună pregătire profesională, ci şi calităţi de conducători. Cu aceasta ajungem la îndatoririle muncitorului faţă de tovarăşii din jurul său, nu numai faţă de producţia ce o are de realizat cu forţele lui proprii. Chiar dacă cineva nu are funcţia de şef de echipă, datoria lui este să dea un stat celui care are nevoie, să transmită experienţa lui. Este vorba aici de o trăsătură morală a fruntaşului in întrecerea socialistă. — Îmi amintesc cum am învăţat eu meserie, ne spune Nicolae Romanescu, mai bine zis cum am furat meseria. Aveam un meşter mai în vîrstă care nu-mi dădea voie decît să şterg maşina. îmi spunea că dacă m-ar lăsa să lucrez ar pierde din cîştigul lui. Cind am primit totuşi carnetul de muncitor calificat, pentru că terminasem şcoala profesională, nu eram încă stăpin pe strung şi trebuia să mai întreb pe unii, pe alţii, aşa cum fac acum ucenicii. Da, în materie de practică eram la nivelul unui ucenic. — Instruirea unui licenţe împiedică intradevăr pe un fruntaş să obţină performanţe In producţie ? — Nu, ne răspunde categoric N. Romanescu. Să mă explic. Aşa cum se ştie, muncitorul nu poate da un randament egal în toate cele opt ore de lucru. După o lucrare grea, care a cerut maximum de concentrare a atenției, urmează o (continuare în pag. a 2-a) V. GHEORGHIU COLOCVIU DESPRE INSIGNA DE FRUNTAS In Întrecerea socialista La Fabrica de confecţii din Iaşi Alte modele şi sortimente intrate în fabricaţie Producţia din acest an a Fabricii de confecţii din Iaşi este bogată în noi modele şi sortimente de îmbrăcăminte pentru adulţi şi copii. Pînă acum au fost contractate cu beneficiarii 96 de noi modele, din care 46 sunt create de către colectivul fabricii. Dintre acestea, 18 modele au şi fost livrate beneficiarului. Sortimentele noi, intrate în fabricaţie, sunt: pantaloni scurţi pentru femei şi bărbaţi, precum şi pantaloni pescăreşti pentru fete. Primele două sortimente sunt confecţionate din tergal şi P.N.A. Peste puţin timp se va începe producţia şi la alte noi sortimente. Este vorba de cămăşi şi bluze pentru copii, destinate exportului, bluze şi cămăşi sport pentru bărbaţi. în pag. a 2-a IAȘUL UNIVERSITAR Pe şantierele păşcănene PAŞCANI (de la subredacţia ziarului „Flacăra Iaşului") In aceste zile, constructorii păşcăneni au intensificat ritmul de lucru la noile construcţii din oraş. Astfel, la blocul C. 1 de pe str. M. Kogălniceanu se execută zidăria la etajul 3 şi zidurile despărţitoare în interior. Aici s-ar putea lucra şi la tencuieli, dar nu există încălzire (lipsesc radiatoarele). La Blocul G. 2 continuă săpăturile cu excavatorul la fundaţie. Şi pe alte două şantiere se lucrează intens. Este vorba de noul complace de deservire al cooperaţiei meşteşugăreşti la care se execută zidăria şi atelierul mecanic de la S.M.T. Paşcani, unde în prezent se toarnă betonul la fundaţie. • PE MERIDIANELE GLOBULUI • IRAK Tentativă de lovitură de stat eșuată DJAKARTA Suharno a prcűaí puterea generalului Suharto • Rezultatele alegerilor din India şi Jamaica Arhitectul Gheorghe Hereş, de la C.S.A.P.C. Iaşi lucrează în prezent la proiectul pentru sistematizarea pieţei Tineretului Iată-l în clişeu studiind o planşă în detaliu. In acest an, în oraşul Vaslui se vor planta peste 7 milioane de flori .(cu un milion mai multe decît anul trecut). In clişeu: aspect din moderna seră unde se pregătește materialul săditor. In cooperativele agricole FRÎNE ÎN EXPLOATAREA RAŢIONATĂ A AUTOCAMIOANELOR • Scumpi la tărîţă, ieftini la făină • Cheltuieli premature fără acoperire • „Frîne“ în funcţionarea frînelor • La remedieri pe punga cui ? © Bachus la volan © Suprasolicitarea şi reversul ei • Crişana la Iaşi, Iaşi, la Maramureş Creşterea continuă a producţiei agricole şi nevoia de a se efectua rapid un volum sporit de transporturi au determinat unităţile cooperatiste să-şi procure un însemnat număr de autocamioane. Numărul acestora se ridică în prezent la peste 400. După cum ne informatov. D. Lupuşoru, şeful secţiei mecanizare, ateliere şi transporturi de la Uniunea regională a cooperativelor agricole, în cursul acestui an numărul autocamioanelor, proprietate cooperatistă, va spori cu încă 115, întrebarea la care am căutat să aflăm răspuns în ancheta întreprinsă este următoarea: Sunt folosite cu randament aceste autocamioane ? ELENA MICU, contabil şef la cooperativa agricolă din Tg. Frumos: „Unitatea noastră, care are peste 6.000 de hectare teren agricol, posedă 4 autocamioane. Unul a fost cumpărat în 1963, unul în 1964 şi două anul trecut. Cu ele rezolvăm toate nevoile de transport ale cooperativei. In 1966 au fost efectuate 159.355 de tone/km. Am cărat de pe cîmp griul, orzul, ovăzul, mazărea, floarea-soarelui, 2.200 de tone de sfeclă de zahăr și porumb etc. De la D.R.T.A. n-am folosit nici un autocamion. Starea tehnică a autocamioanelor este bună. Nici unul n-a necesitat reparaţii capitale. Aceasta se datoreşte faptului că sunt purtate cu grijă, cu răspundere, că săptămînal, sub îndrumarea lui Sava Radion, şofer cu vechime de peste 10 ani, li se face întreţinerea şi revizia tehnică. Avem garaj, un mic atelier, o rezervă de piese de schimb etc". Deseori, însă, cooperative agricole care dispun de suficiente mijloace de transport solicită în perioadele de recoltare autocamioane din afară. Ca exemplu poate fi dată cooperativa agricolă din Vetrişoaia. Deşi are 5 autocamioane şi un număr însemnat de atelaje, ea nu a putut face faţă transportului produselor, fără ajutor. De ce ? Ing. D. STANCIU, preşedintele Consiliului agricol raional Huşi : „Intr-o perioadă, în cadrul cooperativei lucra un mecanic auto, om priceput, grijuliu faţă de starea autocamioanelor. Şi treburile mergeau ca pe roate. Dar, din spirit de „economie", văzînd că autocamioanele funcţionează bine, conducerea cooperativei s-a gîndit că nu mai este necesară această funcţie de mecanic auto. Fără mecanic, fără grija pentru o exploatare raţională, fără îngrijiri şi revizii tehnice periodice, autocamioanele au început să „cadă" pe rînd. Astă toamnă, la recoltatul porumbului, din 5 autocamioane au lucrat numai 2. In situaţia aceasta, unitatea a solicitat mai multe mijloace de transport din afară. RED.: Şi ce consideraţi că ar fi necesar, pornind de la exemplul Vetrişoaiei ? Ing. D. STANCIU: „Unităţile care au mecanici să-i folosească. Să nu lase totul ,pe seama şoferilor, fiindcă mulţi dintre aceştia sunt tineri în profesie, neiniţiaţi cum trebuie în întreţinerea şi revizuirea tehnică a maşinilor. Avînd în vedere că parcul de autocamioane şi autoturisme, utilajele de irigat etc. vor spori şi că acestea vor trebui întreţinute corespunzător, consider că ar fi util ca Uniunea regională a cooperativelor agricole să ia măsuri pentru calificarea numărului necesar de mecanici auto". ELENA MICU: „Noi am vrea să înfiinţăm un atelier unde să efectuăm micile reparaţii la autocamioane şi la utilajul agricol. Pentru aceasta, însă, avem nevoie de un sudor, de un lăcătuş mecanic. Am trimite bucuroşi la şcolarizare cooperatori din unitate daca Uniunea regională ne-ar sprijini". Am întîlnit autocamioane defecte şi în alte cooperative agricole. Numărul lor este destul de mare. De aceea am căutat să aflăm şi alte cauze ale defectării lor premature. C. UNGUREANU, şeful secţiei mecanizare, ateliere, transporturi şi aprovizionare de la Uniunea raională cooperatistă Negreşti. „Una din cauzele principale care face ca autocamioanele să cadă prematur o constituie exploatarea intensă în condiţiile nerespectării îngrijirilor şi reviziilor tehnice. Aşa se face că autocamioanele cooperativelor agricole din Draxeni, Oniceni, Valea Ursului au fost trimise pentru reparaţii capitale înainte de a-şi îndeplini norma de kilometri. De exemplu, autocamionul cooperativei agricole din Oniceni a fost trimis la reparaţii capitale la 48.000 de km., în loc de 85.000 de km., reparaţie care a costat 20.600 de lei. Vă închipuiţi ce pagubă serioasă suportă cooperativa cînd trimite în reparaţie un autocamion care a ajuns abia la jumătatea „vieţii". Trebuie ca cei care se fac GH. GHINDA (continuate în pag. a 3-a) Sesiune ştiinţifică consacrată împlinirii a 60 de ani răscoala din Astăzi, la ora 17, va avea loc la sediul Filialei Iaşi a Academiei Republicii Socialiste România, o sesiune ştiinţifică închinată împlinirii a 60 de ani de la marile răscoale ţărăneşti din 1907. Cuvîntul de deschidere va fi rostit de prof. univ. Valerian Popovici, după care vor fi prezentate următoarele comunicări : „Răscoalele ţăranilor din 1907 din nordul Moldovei" (prof. dr. N. Corivan), ,.N. Corpa şi răscoalele ţărăneşti din 1907( Cercetător Gh. Buzatu), „Atitudinea studenţilor din Iaşi faţă de răscoalele ţărăneşti din 1907" (cercetător G. Tudoran), „Presa timpului despre unele aspecte ale răscoalei ţărăneşti din 1907" (cercetători I. Saizu, C. Grama şi D. Şandru), „Documente inedite din 1907 aflate în arhivele din Bruxelles şi Paris" (Gh. Ungureanu, directorul Arhivelor Statului), de la 1907 NOI PRODUSE PENTRU EXPORT Uzina de prelucrare a maselor plastice a primit anul acesta sarcini sporite pentru export. In luna ianuarie au fost produse 40 de tone folii plastificate peste prevederi, la cererea beneficiarilor externi, 272 de tone de ţevi şi, pentru prima dată la export, butoaie de polietilenă, or BIRLAD (de la subredacția ziarului „Flacăra Iaşului"). O ştire interesantă, demnă de toată lauda, am primit de la Fabrica de rulmenţi. Harnicul colectiv de muncă al acestei întreprinderi, muncind cu însufleţire, a îndeplinit, la 22 februarie sarcinile de plan la export, aferente primelor doua luni din acest an. Mai facem o remarcă : datorită îmbunătăţirii continue a calităţii rulmenţilor, beneficarii externi solicită tot mai mulţi rulmenţi produşi la Bîrlad. Astfel, cantităţile de rulmenţi livrate Franţei, Belgiei, Indiei, Greciei şi altor ţări au sporit considerabil în acest an faţă de anii precedenţi. Imagine din laboratorul de încercări fizico mecanice al Uzinei metalurgice din Iași. Se execută încercări de tracţiune la unele produse. — Am pătruns în Saigon — mi-a spus Le Van Tha, unul din vicepreşedinţii Comitetului Executiv al Frontului Naţional de Eliberare din provincia Saigon — Ghia Din — in ciuda prezenţei a 40.000 de ostaşi americani şi 52.000 de poliţişti din oraş, înarmaţi pînă în dinfi. Hoang, un luptător din Saigon, cu o fată ascuţită şi expresivă, în vîrstă de vreo 40 de ani, care venise din oraş ca să ne întimpine, ne-a spus că raioane întregi din regiunea Saigon-Cholon nu mai sunt de mult sub controlul autorităţilor marionetă saigeneze. Am întrebat dacă F.N.E. are zone eliberate chiar în oraş — Nu tocmai—ne-a răspuns Hoang. Dar există raioane mari în care unităţile lui Ky şi poliţia nu îndrăznesc să pătrundă, dacă nu sunt cel puţin un batalion, în timp ce noi putem circula liber sub protecţia deplină a populaţiei. Acestea sunt cartierele muncitoreşti cele mai sărace. Mii de tineri, apţi pentru armată, au fugit în aceste cartiere, unde populaţia ii ascunde, ferindu-i de incorporarea fortată in armata saigoneză. Acolo, autorităţile poliţieneşti nu prea îndrăznesc să facă percheziţii şi să ceară acte de identitate şi, cu aţii mai puţin, soldaţi americani să circule prin aceste raioane. De fapt, in multe părţi din Saigon guvernul lui Ky controlează numai bulevardele principale, după cum in tară el controlează numai drumurile strategice. Adeseori, întrerupem circulaţia pe aceste drumuri, aşa cum facem ziua in amiaza mare la Saigon, unde atacăm unităţile americane sau marionetă. După acfiune, ostaşii se amestecă cu populaţia, care îi ascunde. Dar, in orice REPORTAJ PE GLOB Saigonul pe dinăuntru caz — spune rizind Hoang — ca saigonez mi-ar fi ruşine să vă invit acum in oraş. Pe străzi se întilnesc munţi întregi de gunoi, muncitorii de la salubritate refuzind să lucreze la salariul de mizerie ce li se oferă, întregul oraş miroase îngrozitor. Centrul este înţesat de baruri americane şi case de toleranţă. Nu există nimic cu care să ne putem miări. Dar noi, luptătorii din F.N.E., putem circula liber prin oraș. Avem baze chiar sub nasul americanilor. Mai tirziu, am citit două comunicate in presa americană, care confirmau cele spuse de Hoang. Primul era din „Washington Post“ : „...Ta Saigon există opt raioane. In centrul W. BURCHETT ziarist australian (continuare în pag. a 4-a)