Flacăra Iaşului, februarie 1967 (Anul 23, nr. 6342-6365)

1967-02-23 / nr. 6361

A Nu numai performanţele în producţie. NE INTERESEAZĂ ŞI CALITĂŢILE MORALE ALE OAMENILOR Din nou festivitate în organizaţiile sindi­cale. Fruntaşii in între­cerea socialistă au pri­mit insigne, colecti­vele fruntaşe diplome. Un bun prilej de a privi mai de aproape pe cei care sunt felici­taţi şi daţi ca exemplu celorlalţi. A fi fruntaş în întrecere nu în­seamnă doar realizarea unui procent în plus din planul de pro­ducţie. Ne-o dove­desc aceasta şi frun­taşii din secţia prelu­crări mecanice de la Atelierele „Nicolina" cu care întreţinem o scurtă convorbire. — înainte de toate, a fi fruntaş, ne spu­ne Nicolae Romarres­­cu, înseamnă a fi dis­ciplinat. Bineînțeles că disciplina nu în­seamnă numai punc­tualitate la program, ci o comportare co­rectă în toate împre­jurările. — Eu aş sublinia grija pentru calitate, fără de care întreaga noastră, mutică nu va­lorează nimic, com­pletează T. Constan­tinul. Ai grija pentru maşină. Să dai pro­ducţie multă şi de ca­litate superioară, dar să distrugi maşina, asta nu mai face par­te din morala noas­tră. Maşina este un bun al poporului care trebuie păstrat cu toa­tă răspunderea. — Cred câ ar fi bine să arătăm şi im­portanţa calificării, este de părere . Mir­­cea Constamtinescu: Ca să fii fruntaş tre­buie să înveţi, să-ţi Îmbogăţeşti mereu cu­noştinţele profesio­nale Nu poţi să spui că ai invitat o dată pentru totdeauna. A­­par tehnologii noi, maşini noi... — Manifestarea din plin a calităţilor in­dividuale cere un ca­dru organizator potri­vit, cu alte cuvinte este şi o problemă socială, observă Ion Buzac, secretarul or­ganizaţiei de bază, şi el fruntaş în întrece­rea socialistă. Iată, a­­vem echipe fruntaşe, dar avem şi echipe care n-au meritat a­­cest titlu, iar din ele abia 2—3 muncitori dacă au primit acest titlu de cinste.­ — Dacă şeful de e­­chipă nu organizează bine munca, explică T. Constantiniu, pre­gătirea profesională a muncitorilor nu poa­te fi folosită la în­treaga ei valoare. Chiar aş spune că în asemenea condiţii e greu pentru un mun­citor să ajungă frun­taş în întrecere. Exemplificarea ni se oferă imediat. In faţa noastră ii avem pe 1. Diaconică, şeful u­­nei echipe de 23 de muncitori, din care nu­mai el şi alţi doi au primit insigne de frun­taşi. Pare curios că şeful echipei e fruntaş, dar echipa nu are me­rite care s-o situeze în rindul fruntaşelor. Cum se explică a­­ceasta ? Şeful de e­­chipă lucrează şi el ca fiecare şi pentru calităţile lui de mun­citor a primit insigna. Nu a dovedit însă ca­lităţi de conducător şi atunci întreaga echipă a rămas în urmă. — Am avut în echi­pă vreo patru inşi care nu şi-au văzut de treabă, ne mărturise­şte el Au absentat, au dat rebuturi. Am a­­vut şi un accident în echipă. Unii au încercat să-l scuze. Echipa a fost prea mare, avea lu­crări diferite, pe strun­guri mari, pe strunguri mici şi nu le putea ur­mări. Tocmai de a­­ceea din echipa lui s-au format două, de cite 10—12 oameni, iar el conduce acum o ast­fel de echipă de la care se speră realizări mai bune. Aflăm insă că sunt echipe şi de 30 de oameni care merg foarte bine. Ce rezultă de aici ? Că organizatorii produc­ţiei trebuie să încre­dinţeze echipele unor muncitori care au nu numai o bună pregă­tire profesională, ci şi calităţi de conducă­tori. Cu aceasta ajungem la îndatoririle munci­torului faţă de tova­răşii din jurul său, nu numai faţă de produc­ţia ce o are de rea­lizat cu forţele lui pro­prii. Chiar dacă cine­va nu are funcţia de şef de echipă, datoria lui este să dea un stat celui care are nevoie, să transmită experien­ţa lui. Este vorba aici de o trăsătură mo­rală a fruntaşului in întrecerea socialistă. — Îmi amintesc cum am învăţat eu meserie, ne spune Nicolae Ro­­manescu, mai bine zis cum am furat meseria. Aveam un meşter mai în vîrstă care nu-mi dădea voie decît să şterg maşina. îmi spu­nea că dacă m-ar lăsa să lucrez ar pierde din cîştigul lui. Cind am primit totuşi carnetul de muncitor calificat, pentru că terminasem şcoala profesională, nu eram încă stăpin pe strung şi trebuia să mai întreb pe unii, pe alţii, aşa cum fac acum ucenicii. Da, în mate­rie de practică eram la nivelul unui ucenic. — Instruirea unui li­cenţe împiedică intr­­adevăr pe un fruntaş să obţină performanţe In producţie ? — Nu, ne răspunde categoric N. Roma­­nescu. Să mă explic. Aşa cum se ştie, mun­citorul nu poate da un randament egal în toate cele opt ore de lucru. După o lucrare grea, care a cerut ma­ximum de concentrare a atenției, urmează o (continuare în pag. a 2-a) V. GHEORGHIU COLOCVIU DESPRE INSIGNA DE FRUNTAS In Întrecerea socialista La Fabrica de confecţii din Iaşi Alte modele şi sortimente intrate în fabricaţie Producţia din acest an a Fabricii de confecţii din Iaşi este bogată în noi modele şi sortimente de îmbrăcăminte pentru a­­dulţi şi copii. Pînă acum au fost contractate cu be­neficiarii 96 de noi mo­dele, din care 46 sunt create de către colecti­vul fabricii. Dintre aces­tea, 18 modele au şi fost livrate beneficiarului. Sortimentele noi, intra­te în fabricaţie, sunt: pantaloni scurţi pentru femei şi bărbaţi, precum şi pantaloni pescăreşti pentru fete. Primele două sortimente sunt confec­ţionate din tergal şi P.N.A. Peste puţin timp se va începe producţia şi la alte noi sortimente. Este vorba de cămăşi şi bluze pentru copii, destinate exportului, bluze şi că­măşi sport pentru bărbaţi. în pag. a 2-a IAȘUL UNIVERSITAR Pe şantierele păşcănene PAŞCANI (de la subredac­­ţia ziarului „Flacăra Iaşului") In aceste zile, constructorii păşcăneni au intensificat rit­mul de lucru la noile construc­ţii din oraş. Astfel, la blocul C. 1 de pe str. M. Kogălni­­ceanu se execută zidăria la etajul 3 şi zidurile despărţitoa­re în interior. Aici s-ar putea lucra şi la tencuieli, dar nu e­­xistă încălzire (lipsesc radia­toarele). La Blocul G. 2 con­tinuă săpăturile cu excavatorul la fundaţie. Şi pe alte două şantiere se lucrează intens. Este vorba de noul complace de deservire al cooperaţiei meşteşugăreşti la care se execută zidăria şi ate­lierul mecanic de la S.M.T. Paşcani, unde în prezent se toarnă betonul la fundaţie. • PE MERIDIANELE GLOBULUI • IRAK Tentativă de lovitură de stat eșuată DJAKARTA Suharno a prcűaí puterea generalului Suharto • Rezultatele alegerilor din India şi Jamaica Arhitectul Gheorghe Hereş, de la C.S.A.P.C. Iaşi lucrează în prezent la proiectul pentru sistematizarea pieţei Tineretului Iată-l în clişeu studiind o planşă în detaliu. In acest an, în oraşul Vaslui se vor planta peste 7 milioane de flori .(cu un milion mai multe decît anul trecut). In clişeu: aspect din moderna seră unde se pregătește materialul săditor. In cooperativele agricole FRÎNE ÎN EXPLOATAREA RAŢIONATĂ A AUTOCAMIOANELOR • Scumpi la tărîţă, ieftini la făină • Cheltuieli premature fără acoperire • „Frîne“ în funcţio­narea frînelor • La remedieri pe punga cui ? © Bachus la volan © Suprasolicitarea şi reversul ei • Crişana la Iaşi, Iaşi, la Maramureş Creşterea continuă­­ a pro­ducţiei agricole şi nevoia de a se efectua rapid un volum sporit de transporturi au de­terminat unităţile cooperatiste să-şi procure un însemnat nu­măr de autocamioane. Numă­rul acestora se ridică în pre­zent la peste 400. După cum ne informa­tov. D. Lupuşoru, şeful secţiei mecanizare, ate­liere şi transporturi de la U­­niunea regională a cooperati­velor agricole, în cursul a­­cestui an numărul autocamioa­nelor, proprietate cooperatistă, va spori cu încă 115, întrebarea la care am căutat să aflăm răspuns în ancheta întreprinsă este următoarea: Sunt folosite cu randament a­­ceste autocamioane ? ELENA MICU, contabil şef la cooperativa agricolă din Tg. Frumos: „Unitatea noastră, care are peste 6.000 de hec­tare teren agricol, posedă 4 autocamioane. Unul a fost cumpărat în 1963, unul în 1964 şi două anul trecut. Cu ele rezolvăm toate nevoile de transport ale cooperativei. In 1966 au fost efectuate 159.355 de tone/km. Am cărat de pe cîmp griul, orzul, ovăzul, mazărea, floarea-soarelui, 2.200 de tone de sfeclă de zahăr și porumb etc. De la D.R.T.A. n-am folosit nici un auto­camion. Starea tehnică a auto­camioanelor este bună. Nici unul n-a necesitat reparaţii capitale. Aceasta se datoreşte faptului că sunt purtate cu grijă, cu răspundere, că săp­­tămînal, sub îndrumarea lui Sava Radion, şofer cu vechi­me de peste 10 ani, li se face întreţinerea şi revizia tehnică. Avem garaj, un mic atelier, o rezervă de piese de schimb etc". Deseori, însă, cooperative a­­gricole care dispun de sufi­ciente mijloace de transport solicită în perioadele de re­coltare autocamioane din a­­fară. Ca exemplu poate fi dată cooperativa agricolă din Ve­­trişoaia. Deşi are 5 autoca­mioane şi un număr însem­nat de atelaje, ea nu a pu­tut face faţă transportului pro­duselor, fără ajutor. De ce ? Ing. D. STANCIU, preşedin­tele Consiliului agricol raio­nal Huşi : „Intr-o perioadă, în cadrul cooperativei lucra un mecanic auto, om priceput, grijuliu faţă de starea auto­camioanelor. Şi treburile mer­geau ca pe roate. Dar, din spirit de „economie", văzînd că autocamioanele funcţio­nează bine, conducerea coo­perativei s-a gîndit că nu mai este necesară această funcţie de mecanic auto. Fără mecanic, fără grija pentru o exploatare ra­ţională, fără îngrijiri şi re­vizii tehnice periodice, auto­camioanele au început să „cadă" pe rînd. Astă toamnă, la recoltatul porumbului, din 5 autocamioane au lucrat nu­mai 2. In situaţia aceasta, u­­nitatea a solicitat mai multe mijloace de transport din a­­fară. RED.: Şi ce consideraţi că ar fi necesar, pornind de la exemplul Vetrişoaiei ? Ing. D. STANCIU: „Unită­ţile care au mecanici să-i fo­losească. Să nu lase totul ,pe seama şoferilor, fiindcă mulţi dintre aceştia sunt tineri în profesie, neiniţiaţi cum tre­buie în întreţinerea şi revi­zuirea tehnică a maşinilor. A­­vînd în vedere că parcul de autocamioane şi autoturisme, utilajele de irigat etc. vor spori şi că acestea vor tre­bui întreţinute corespunzător, consider că ar fi util ca U­­niunea regională a coopera­tivelor agricole să ia măsuri pentru calificarea numărului necesar de mecanici auto". ELENA MICU: „Noi am vrea să înfiinţăm un atelier unde să efectuăm micile re­paraţii la autocamioane şi la utilajul agricol. Pentru a­­ceasta, însă, avem nevoie de un sudor, de un lăcătuş me­canic. Am trimite bucuroşi la şcolarizare cooperatori din u­­nitate daca Uniunea regională ne-ar sprijini". Am întîlnit autocamioane defecte şi în alte cooperative agricole. Numărul lor este d­estul de mare. De aceea am căutat să aflăm şi alte cauze ale defectării lor premature. C. UNGUREANU, şeful sec­ţiei mecanizare, ateliere, trans­porturi şi aprovizionare de la Uniunea raională cooperatistă Negreşti. „Una din cauzele principale care face ca auto­camioanele să cadă prematur o constituie exploatarea in­tensă în condiţiile nerespec­­tării îngrijirilor şi reviziilor tehnice. Aşa se face că auto­camioanele cooperativelor a­­gricole din Draxeni, Oniceni, Valea Ursului au fost trimise pentru reparaţii capitale îna­inte de a-şi îndeplini norma de kilometri. De exemplu, a­­utocamionul cooperativei agri­cole din Oniceni a fost trimis la reparaţii capitale la 48.000 de km., în loc de 85.000 de km., reparaţie care a costat 20.600 de lei. Vă închipuiţi ce pagubă serioasă suportă cooperativa cînd trimite în reparaţie un autocamion care a ajuns abia la jumătatea „vieţii". Trebuie ca cei care se fac GH. GHINDA (continuate în pag. a 3-a) Sesiune ştiinţifică consacrată împlinirii a 60 de ani răscoala din Astăzi, la ora 17, va avea loc la sediul Filialei Iaşi a Academiei Republicii Socialiste România, o se­siune ştiinţifică închinată împlinirii a 60 de ani de la marile răscoale ţără­neşti din 1907. Cuvîntul de deschidere va fi rostit de prof. univ. Valerian Popovici, după care vor fi prezentate următoarele comunicări : „Răscoalele ţăranilor din 1907 din nordul Moldovei" (prof. dr. N. Corivan), ,.N. Cor­pa şi răscoalele ţărăneşti din 1907( Cercetător Gh. Buzatu), „Atitudinea stu­denţilor din Iaşi faţă de răscoalele ţărăneşti din 1907" (cercetător G. Tu­doran), „Presa timpului despre unele aspecte ale răscoalei ţărăneşti din 1907" (cercetători I. Sai­­zu, C. Grama şi D. Şan­­dru), „Documente inedi­te din 1907 aflate în ar­hivele din Bruxelles şi Paris" (Gh. Ungureanu, directorul Arhivelor Sta­tului), de la 1907 NOI PRODUSE PENTRU EXPORT Uzina de prelucrare a maselor plastice a primit anul acesta sarcini sporite pentru export. In luna ianuarie au fost produse 40 de tone folii plastifi­­cate peste prevederi, la cererea beneficiarilor ex­terni, 272 de tone de ţevi şi, pentru prima dată la export, butoaie de polietilenă, or BIRLAD (de la subredacția ziarului „Flacăra Ia­­şului"). O ştire interesantă, demnă de toată lauda, am primit de la Fabrica de rulmenţi. Harnicul colectiv de muncă al acestei întreprinderi, muncind cu însu­fleţire, a îndeplinit, la 22 februarie sarcinile de plan la export, aferente primelor doua luni din acest an. Mai facem o remarcă : datorită îmbunătăţirii continue a calită­ţii rulmenţilor, beneficarii­ externi solicită tot mai mulţi rulmenţi produşi la Bîrlad. Astfel, cantităţile de rulmenţi livrate Franţei, Bel­giei, Indiei, Greciei şi altor ţări au sporit conside­rabil în acest an faţă de anii precedenţi. Imagine din laboratorul de încercări fizico mecanice al Uzinei metalurgice din Iași. Se exe­cută încercări de tracţiune la unele produse. — Am pătruns în Saigon — mi-a spus Le Van Tha, unul din vicepreşedinţii Comitetului Execu­tiv al Frontului Na­ţional de Eliberare din provincia Sai­gon — Ghia Din — in ciuda prezenţei a 40.000 de ostaşi americani şi 52.000 de poliţişti din o­­raş, înarmaţi pînă în dinfi. Hoang, un luptător din Sai­gon, cu o fată as­cuţită şi expresivă, în vîrstă de vreo 40 de ani, care ve­nise din oraş ca să ne întimpine, ne-a spus că raioane în­tregi din regiunea Saigon-Cholon nu mai sunt de mult sub controlul auto­­rităţilor marionetă saigeneze. Am întrebat dacă F.N.E. are zone e­­liberate chiar în oraş — Nu tocmai—ne-a răspuns Hoang. Dar există raioane mari în care unităţile lui Ky şi poliţia nu îndrăznesc să pă­trundă, dacă nu sunt cel puţin un batalion, în timp ce noi putem circu­la liber sub protec­ţia deplină a popu­laţiei. Acestea sunt cartierele muncito­reşti cele mai să­race. Mii de tineri, apţi pentru armată, au fugit în aceste cartiere, unde popu­laţia ii ascunde, ferindu-i de incor­porarea fortată in armata saigoneză. Acolo, autorităţile poliţieneşti nu prea îndrăznesc să facă percheziţii şi să ceară acte de iden­titate şi, cu aţii mai puţin, soldaţi americani să circu­le prin aceste ra­ioane. De fapt, in multe părţi din Sai­gon guvernul lui Ky controlează numai bulevardele princi­pale, după cum in tară el contro­lează numai drumu­rile strategice. Ade­seori, întrerupem circulaţia pe aceste drumuri, aşa cum facem ziua in amia­za mare la Saigon, unde atacăm unită­ţile americane sau marionetă. După acfiune, ostaşii se amestecă cu popu­laţia, care îi ascun­de. Dar, in orice REPORTAJ PE GLOB Saigonul pe dinăuntru caz — spune rizind Hoang — ca saigo­­nez mi-ar fi ruşine să vă invit acum in oraş. Pe străzi se întilnesc munţi întregi de gunoi, muncitorii de la salubritate refuzind­ să lucreze la sala­riul de mizerie ce li se oferă, întregul oraş miroase în­grozitor. Centrul este înţesat de ba­ruri americane şi case de toleranţă. Nu există nimic cu care să ne putem mi­ări. Dar noi, luptătorii din F.N.E., putem circula li­ber prin oraș. A­­vem baze chiar sub nasul americanilor. Mai tirziu, am citit două comuni­cate in presa ame­ricană, care confir­mau cele spuse de Hoang. Primul era din „Washington Post“ : „...Ta Sai­gon există opt ra­ioane. In centrul W. BURCHETT ziarist australian (continuare în pag. a 4-a)

Next