Flacăra Iaşului, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 7196-7221)

1969-11-08 / nr. 7202

AMI XXVI. Nr. 7202 S­­ .10 AIA 8 KOIEMHIMI 1969 N­­'AfilM 30 RANI Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Zilele frumoase » sînt pe sfîrşite, dar nu şi arăturile O dată cu sosirea toamnei „ziua-lumină" — această uni­tate de măsură a timpului de lucru în agricultură—a Început treptat să scadă. Se lumi­nează de ziuă tot mai tîrziu şi se întunecă tot mai devre­me, dar treburile ctmpului nu-s încă terminate. Oricît de frumos ar fi anotimpul, la prea multe zile favorabile nu ne mai putem aştepta, aşa că cele care au mai rămas tre­buie folosite pe cît posibil mai intens. Foarte important este ca o dată cu strlnsul ul­timelor cantităţi de recoltă să se grăbească arăturile, aşa ca pînă la îngheţ ere să poată fi în întregime încheiate. Din păcate, nu peste tot se înţe­lege necesitatea acestei acţi­uni. 6 noiembrie, ora 8­­diminea­ţa. In birouri activitatea a în­ceput de acum o oră. Pe me­canizatorii secţiei I.M.A. Hol­­bota ce deservesc cooperativa agricolă din Rediu se pare că nici programul funcţionăresc nu-i prea încîntă. Primii trac­torişti au reuşit să plece la lucru abia acum cîteva minu­te. Ia secţie mai sînt încă 11 tractoare din totalul de 18 ca­re trebuie să execute arături. La unele se termină, în sfîrşit, întreţinerea şi alimentarea şi sunt gata de pornire. Intre timp, se face ora 8:30. Altele nu vor mai pleca la lucm nici măcar după această oră. E vorba de 4 tractoare defecte, dintre care unul se îndreaptă, remorcat, spre atelierele I.M.A. Se spune că ziua bună se cu­noaşte de dimineaţă. La Re­diu însă semnele acestei dimi­neţi nu prevestesc prea mult spor. Din păcate, nu e vorba aici de un caz singular. Ran­damentul secţiei la arat este aproape mereu sub orice criti­că. In săptămîna aceasta me­canizatorii au păşit cu stîngul, ca după chef. In timp de 3 zile cele 14 tractoare în stare de funcţionare n-au arat de­cit. .. 5 hectare. Nimeni nu se gîndeşte că unitatea mai are de făcut arături pe 700 din to­talul de 1.038 de hectare pre­văzute în plan. „Ne-ar fi ră­mas şi mai mult — ne declară tov. Lascăr, inginerul coope­rativei — dacă nu ne veneau în cîteva zile 11 tractoare de la C.A.P. Vînători — Popri­­cani unde n-aveau front de lucru asigurat. Ce folos însă că noi avem 220 de hectare de teren eliberat şi n-are ci­­ne-i ara". Am aflat apoi că nu lasă de dorit numai ritmul, ci şi cali­tatea lucrărilor. Din această cauză cooperativa a refuzat să facă recepţia la aproape 100 de hectare arate de mîn­­tuială. Următorul popas, la coopera­tiva agricolă din Forăşli. In privinţa arăturilor lucrurile nu stau nici aici cu mult mai bine ; s-au realizat numai 420 de hectare din totalul de 1.000. Şi totuşi, la vremea prînzului, 10 din cele 18 tractoare sunt trase la linie la sediul secţiei I.M.A. Vlădeni, de care apar­ţin. „Avem azi zi de întreţi­nere“ — ne spun câţiva trac­torişti, care numai de întreţi­nere nu se ocupă. După­ cum suntem­ informaţi, întreţinerea săptămânală a tractoarelor tre­buie executată organizat, sub directa supraveghere a şefului de secţie. Dar dînsul tocmai acum s-a gîndit să plece la sediul IM.A. aşa că în urmă numai de organizare nu poate fi vorba. „Am profitat şi de sosirea atelierului mobil pen­tru a mai pune la punct unele defecţiuni" — completează ex­plicaţia tov. N. Pascal, calcu­latorul secţiei. Dar iată că nici atelierul mult aşteptat nu e de mare folos. Unul din ce­le 3 tractoare stricate va tre­bui să rămină nereparat din lipsa unui rulment. Ne-am­ a­­mintit atunci că şi la C.A.P. Popricani — tot în raza de activitate a I.M.A. Vlădeni — ni se vorbise despre problema pieselor de schimb. Un trac­tor trimis de o săptămină la atelierul Întreprinderii n-are nici acum cu ce să fie repa­rat. Pentru altul, căruia i a plesnit o conductă, s-a apelat la ajutonul I.A.S.-ului din Po­­pricani. Dar să revenim la Forăști. Calculatorul ne dă de înțeles că n ar exista nici destul te­ren liber pentru toate tractoa­rele. Tov. M. Tanase, preşe­dintele C.A.P.-ului, cu I. Ba­­daşcu, inginerul unităţii, adună împreună suprafeţele eliberate şi ne oferă rezultatul: peste 100 de hectare. De fapt front de lucru a existat tot timpul căci la eliberat sunt mobilizate permanent 25 de atelaje şi două platforme pe cadre de polidiscuri, ţinind seama de rămînerile în urmă, conducerea unităţii şi tov. M. Bîrsan — secretarul comitetului de par­tid — au apelat sîmbăta trecu­tă la mecanizatori să lucreze şi duminică. Şeful secţiei, N. Cotnăreanu, a dat asigurări că cererea unităţii va fi satisfă­cută, numai că a doua zi n-au lucrat decât 6 tractorişti la transport, cu remorcile. La arat — lucrare la fel de ur­gentă — nu s-a prezentat însă nimeni.­­Era bine ca măcar mecanizatorii să-şi pună la punct atunci tractoarele pen­tru a nu mai pierde o zi din timpul săptăminii. Nu s-a fă­cut însă nici măcar atit). Cum acestea nu erau singu- C. GRIGORAŞ (continuare in pag. a 3-a) ■ Lucrarea poate fi făcută şi la primăvară, însă amînarea costă ■ învăţăminte din care... nu s-a învăţat nimic ■ Teren eliberat în aşteptarea plu­gurilor şi mecanizatori în căutarea frontului de lucru In acest an s-a din Focuri, mutat în casă nouă şi ţăranul cooperator Constantin Rotaru Foto: AURIAN De la Ministerul învăţămlntului De la Ministerul Invăţă­­mîntului aflăm că actualul an­ universitar va avea următoa­rea structură: Cursurile semestrului I vor dura pînă la, 31 ianuarie 1970, cu o vacanţă de iarnă între 21 decembrie 1969 şi 4 ianua­rie 1970. Intre 1—17 februarie se va desfăşura sesiunea de exame­ne, iar perioada dintre 18— 24 februarie va fi afectată pentru odihnă. Studenţii care doresc, pot susţine între 1 şi 24 februarie şi un examen parţial, pe ba­za opţiunilor depuse pînă la data de 15 ianuarie. Cursurile semestrului II vor începe la 25 februarie şi sa vor încheia la 30 mai. Sesiu­nea de examene din vară se va organiza între 1—28 iunie, iar cea din toamnă între 7 și 21 septembrie. în pagina a 2-a Viața 7 culturală Recent repartizată la dispensarul din Coarnele Caprei, Iustina Rusu, medic pediatru, a avut ca prim pacient pe­­Fomiţa, de 7 luni. Foto: G. PAUL Recepţie oferită de ambasadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti Cu prilejul celei de-a 52-a aniversări a Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, am­basadorul Uniunii Sovietice la Bucureşti, A. V. Basov, a ofe­rit, vineri seara, o recepţie în saloanele ambasadei. Au luat parte tovarăşii Gheorghe Pană, Gheorghe Ră­­dulescu, Emil Drăgănescu, Gheorghe Stoica, Iosif Banc, Mihai Gere, Mia Groza şi Gheorghe Necula, vicepreşe­dinţi ai Marii Adunări Naţio­nale, George Macovescu, prim­­adjunct al ministrului aface­rilor externe, membri ai C.C. al P.C.R., ai Consiliului de Stat, şi ai guvernului. Au participat, de asemenea conducători de instituţii cen­trale şi organizaţii obşteşti, activişti de partid, membri ai Consiliului General ARLUS oameni de ştiinţă şi cultură generali şi ofiţeri superiori, reprezentanţi ai cultelor, zia­rişti români şi străini. Au luat parte membrii de­legaţiei Asociaţiei de priete­nie sovieto-română în frunte cu A. M. Adanov, adjunct al ministrului petrolului al U.R.S.S., conducătorul delega­ţiei, şi membrii delegaţiei cul­turale sovietice prezenţi în ţara noastră. Erau prezenţi şefi ai misiu­nilor diplomatice acreditaţi la Bucureşti şi alţi membri ai corpului diplomatic. (Agerpres) Economii de materiale Printre preocupările mun­citorilor, inginerilor şi tehnicienilor de la I.U.T. Iaşi se situează şi ac­ţiunea de economisire a materiilor prime şi a mate­rialelor. Colectivele de muncă de la atelierele de tîmplărie din lemn şi me­talică, atelierul de prefa­bricate din beton, sectorul de transporturi auto au reuşit să obţină eco­nomii suplimentare de ma­terii prime şi materiale ce depăşesc cu peste 13 la sută angajamentul anu­al. Printre materialele e­­conomisite se numără 4,5 tone laminate, 10 tone de ciment, 200.000 litri ben­zină, 2 tone oţel-beton 3 m.c. cherestea ş.a. Celiceţi cu tim­ul cetiteiului? Parodiind un proverb desuet, putem spune, pe drept cuvint, că timpul înseamnă viaţă. După câte 3 ore de muncă, timpul care ne ră­­mine este al familiei, al destinderii sau al per­fecţionării individuale. Dacă cineva ne bagă mina în buzunar şi ne ia 5 lei, să spunem, asta înseamnă furt. Dar cum putem califica atitudinea celor care pun mina pe timpul aces­ta al nostru și ni-1 răpesc ? Fiindcă există Încă numeroase vaduri în organizarea noastră soci­ală, unde suntem­ vomuifi de timpul acesta al nostru, în magazine, la ghișee, la rîndul Inter­minabile. Am facut o anchetă cu ceasul in mină să vedem cit timp ni se sustrage dintr-o defectu­oasă organizare a unor servicii. Dacă la poli­clinică sau, să spunem, la cizmar ne ducem mai rar, nu există nimeni dintre noi care să nu facă cumpărăturile zilnice în magazinele ali­mentare. De aceea ne-am oprit mai întli la magazinul alimentar de la Supermagazinul Copou. Şi am început să cronometrăm. Am ur­mărit o cumpărătoare care s-a aşezat la tind la casă. Pînă a ajuns şi « tţa«. W MS**-12 minute, după «are s-a aşezat la celălalt rb­id, la fftfcsciurf. Au trecut şi aici 15 minute plnă clnd ţi-a luat pachetele şl le-a pus In sacoşă. S-a aşezat din nou la un alt rlnd. Ia pline — alte 10 minute pierdute, după care s-a dus la raionul cu autoservire unde, după ce a ales ANCHETA NOASTRĂ cîteva articole, s-a aşezat la un interminabil rlnd la casă: 20 de minute. Total — 57 de mi­nute. Aproape o oră ca să-şi facă cumpărătu­rile la unul din cele mai moderne magazine alimentare din oraşul nostru! La ieşire am o­­prit-o şi, după prezentările de rigoare, ne-am adresat cumpărătoarei Ana Trancă , RED. „ Fără să ştiţi, aţi fost obiectul continuu J& «tenţiei noastre. Ştiţi cite minute aţi pierdut In magazin ! V-am cronometrat­­ 57 de minute. — Ştifi de unde vin acumf De la serviciu. Slnt aşa de obosită că nu-mi arde de uitat la ceas. Ştiu Insă că mă dor picioarele de stat aici şi mîinile, de la sacoşă. Iar acasă mă aşteaptă vase de spălat şi mlncare de făcut. Aş rămîne recunoscătoare oricui ar putea face ceva ca eu şi celelalte gospodine să pierdem mai puţin timp cu cumpărăturile. Am stat de vorbă şi cu Maria Cangiopol, responsabila magazinului care, deşi nu pierde timpul cu aceste cumpărături, cum e şi nor­mal, e totuşi gospodină şi ar trebui să fie mai aproape de miile de cumpărătoare, care se pe­rindă zilnic prin magazin. Responsabila ne-a spus că aceste rlnduri Interminabile se dato­­resc faptului că o casieră şi o vlnzătoare sunt In concediu şi nu se obişnuieşte să fie Înlocu­ite In această perioadă. RED. : Dar dv. personal, în orele de vîrf, obiş­nuiţi să daţi o mînă de ajutor vînzătoarelor ? — Eu?! (de unde îmi vine în minte replica aceasta: ,,Da, contesă“ ! — n.n.r. Sunt prea ocu­pată ca s-o fac. N. ALDIN (continuare în pag. a 3-a) A In pagina a 4-a O. N. U. Intervenţii româneşti ■ in Adunarea Generală , şi in Comitetul pentru ■ problemele economice ■ şi financiare FONDULUI CENTRAL-CIT MAI MULTE PRODUSE AGRICOLE! Datoria noastră de producători şi de cetăţeni La Infiinţare, In anul 1962, cooperativa agricolă de producţie Cotnari avea numai 32 de hectare de vie şi asta răzleţită in toa­te părţile comunei. Faţă de zona pedo-climatică extrem de favorabilă acestei cul­turi, se punea serios pro­blema Înfiinţării de noi plantaţii, pentru a benefi­cia şi noi de avantajele economice mari, pe care Ie aduce viticultura în aceas­tă zonă prielnică a jude­ţului nostru. Dar cum să faci plantaţii pe Întinderi mari, fără bani, materiale şi experienţă ? Era un lucru imposibil pentru noi, mai ales că doream să plantăm dealurile cu soluri nobile pentru vinuri superioare. Am arătat doleanţele noas­tre organelor de partid şi de stat care, pe baza unor studii făcute, ne-au înlesnit procurarea de la stat a tu­turor materialelor necesa­re plantaţiilor moderne. In­ginerii ne-au trasat şi pi­chetat parcelele, tractoare­le grele ale I.M.A. ne-au desfundat şi nivelat tere­nurile şi apoi, cu butaşii şi spolierii procuraţi prin re­partiţii, cooperativa Cotnari şi-a Înfiinţat Încetul cu Încetul o plantaţie de vie, care azi măsoară o supra­faţă de 225 de hectare. In ultimii doi ani, via aceasta, m­iiin­ată cu ajutorul sta­tului, ne-a adus un venit de 5.700.000 de lei. Şi pen­tru că de pe urma ei re­zultatele economice sunt aşa de bune, vom planta In 1970 Încă 50 de hecta­re, iar In viitorii ani plnă la 500 de hectare. Cu acest tablou prosper In iată, noi nu putem şi nu avem dreptul să uităm niciodată ajutorul ce l-am primit din partea statului. Ne străduim de aceea, ca In funcfie de posibilităţi, să răspundem tuturor sar­cinilor ce ne revin ca a­­gricultori şi cetăţeni pen­tru a ne achita iaţă de tot ce au făcut pen­tru noi clasa muncitoare, statul nostru socialist. Și pentru că sarcina coope­rativelor agricole este va­lorificarea prin fondul cen­­tral a cet mai mari canti­tăți de produse agricole, noi am acordat fe­­atenție deosebită îndeplinirii în stricteţe a obligaţiilor con­tractuale, livrind beneficia­rilor toate cantităţile pre­văzute. In plus, faţă de con­tractul de 40 tone de po­rumb, vom livra fondului central alte 20 de tone, constatate a fi disponibile din producţia globală ob­ţinută, iar plnă la sflrşitul anului vom depăşi şi con­tractul la produsul lapte de vacă cu 150 de beato* litri. Prin suplimentările­­ contract răspundem îndato­ririlor pe care le avem fa­­ţă de sprijinul ce ne-a fost acordat de stat, de la Înfiinţarea cooperativei şi până acum. Mihai UNGUREANU preşedintele cooperativei agricole de producţie Cotnari Maximă eficienţă cheltuielilor pentru tehnica nouă! ■ 11 teme de cercetare pe un teren fertil ■ O concluzie care costă 80.000 de lei Pentru a facilita acţiunea privind asimilările de noi pro­duse şi instalaţii, introducerea procedeelor tehnologice noi, modernizarea produselor şi procedeelor tehnologice exis­tente, după cum se ştie, cu ciţiva ani în urmă s-a luat măsura de a se constitui un fond „pentru tehnica nouă". Recent, am efectuat o ana­liză la Fabrica de tricotaje „Moldova" şi Fabrica „Ţesă­tura“ pentru a observa în ce măsură acest fond constituie un mijloc de extindere a pro­gresului tehnic. La Fabrica „Ţesătura“, într­­adevăr, cercetările progra­mata şi efectuate In acest an au vizat rezolvarea unor pro­bleme stringente ale unităţii. Toate cele 11 teme, propunîn­­du-şi modernizarea unor pro­cedee tehnologice sau asimi­larea de noi produse, au con­tribuit la valorificarea superi­oară a deşeurilor de la filatura pieptănată, creşterea producti­vităţii muncii la faza de ţe­sut, îmbunătăţirea calităţii fi­relor, utilizarea raţională a ma­teriei prime etc. Este lăudabilă iniţiativa Fabricii „Ţesătura“ de a studia şi găsi soluţiile de în­locuire parţială a bumbacu­lui cu fibre poliesterice fabri­cate la tânăra uzină ieşeană de fibre sintetice. Eficienţa scontată la definitivarea cerce­tărilor respective este destul de substanţială şi confirmă încă o dată capacitatea creatoa­re a acestui colectiv de mun­că. De altfel, întregul volum de fonduri, de peste un milion de lei, destinat pentru intro­ducerea tehnicii noi, răspundă imperativului general al eco­nomiei noastre o eficiență e­­conomică sporită. Nu același lucru am consta­tat la Fabrica de tricotaje „Moldova“, unde ne-a frapat nu numai sărăcia planului de introducere a tehnicii noi, dar şi structura acestuia. Mai mult decit atît, la sfîrşitul celor trei trimestre ale anului nu­mai 6 la sută din fonduri e­­rau utilizate efectiv. Tovarăşa ing. R. Marcu, şefa serviciu­lui tehnic, a încercat să ne explice că în curînd se vor mai consuma 79.000 de lei, mai exact se va plăti această sumă Institutului de cercetări textile din cadrul Ministerului Industriei Uşoare. , Red. : Care a fost tema cercetării efectuate de LG.T. Bucureşti pentru care se va plăti suma sus-menţionată » R. Marcu : îmbunătăţirea sta­bilităţii dimensionale a trico­turilor din bumbac albite pe linia continuă de albire. Red.: După cît rezultă, este vorba de unele alungiri la tri­coturi în procesul de albire. Care va fi eficienţa acestor cercetări evaluate la 80.000 de lei ? R. Marcu î LG.T. Bucureşti, în urma cercetărilor, a ajuns la concluzia că nu se pot adu­ce îmbunătăţirile scontate, res­pectiv eliminarea alungirilor, cu utilajele existente la noi în fabrică. Red : Şi atunci fabrica va mai Întreprinde ceva în acest sens ? R. Marcu 9 Numai Ministe­rul Industriei Uşoare este în măsură să ia o hotărîre pen­tru unele modificări la actu­alele utilaje şi instalaţii din fabrică, sau, eventual, să le schimbe. După unele informa­ţii ştim că în anii viitori se va analiza această problemă. Aşadar, s-au irosit aproape 80.000 de lei. In aceste condi­ţii este firesc să ne întrebăm : fondul pentru tehnica nouă trebuie să suporte toate cerce­tările, indiferent dacă aduc sau nu un spor de eficienţă ? Tot în planul de introducere a tehnicii noi la această fa­brică se mai prevede o sumă destul de substanţială (aproape 60 la sută din planul anual) pentru asimilări de noi utilaje (mașina de tricotat Interlock și Harghita). Pe lingă faptul că această sumă afectată nu vizează direct asimilarea de noi produse sau modernizarea unor procedee tehnologice la Fabrica de tricotaje „Moldova", dar nici nu s-a mai utilizat, rămînînd doar o cifră moartă pe hîrtie. De altfel, aproape toate temele din planul fabricii (şi acelea puţine la număr) au fost prevăzute la indicaţia Ministerului Industriei Uşoare pentru rezolvarea unor proble­me ale ramurii, nefiind izvo­­rîte din necesităţile fireşti ale unităţii, necesităţi care să e­­limine o serie de neajunsuri existente aici. Mai sunt încă refuzuri pentru calitate neco­respunzătoare. Însemnate pier­deri din întreruperi, produse declasate, stocuri de produse finite fără desfacere asigurată, depăşiri de costuri la materii prime, articole nerentabile ş.a. Oare printr-o studiere atentă şi profundă a cauzelor aces­tora nu s-ar putea depista şi temele corespunzătoare pentru cercetare în vederea moderniză­rii unor produse sau procedee tehnologice existente care să se elimine? Cu certitudine a­­firmăm că o asemenea iniţi­ativă ar fi încununată de suc­ces, iar planul pentru intro­ducerea tehnicii noi ar cores­punde în mai mare măsură şi nevoilor reale ale producţiei fabricii. Eugeniu ZIDARIŢA

Next