Flacăra Iaşului, februarie 1970 (Anul 26, nr. 7272-7295)

1970-02-14 / nr. 7283

Nr. 7283 K­NB&LA 14 FEBRE aPIe 1970 6 PAGINI 10 BANI ANGL XXVI. Organ al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. şi al Consiliului popular judeţean Acolo unde ştiinţă şi producţia se întilnesc Este bine cunoscut faptul că raportul dintre ştiinţă şi producţie este complicat, că el presupune o corelare com­plexă a eforturilor unor colec­tive de cercetători şi mobili­zarea unor potenţiale industri­ale, corelare din care atlt şti­inţa cit şi producţia ies îm­bogăţite. Noul cadru oferit dezvoltării ştiinţei şi produc­ţiei, prin încheierea unor o­­bligaţii contractuale precise, este şi el de natură să stimu­leze dezvoltarea celor doi pi­loni ai progresului tehnic con­temporan. Pentru a face dovada celor afirmate ne-am limitat la pro­blemele ştiinţifice pe care le ridică dezvoltarea ramurii textile la Iaşi. Primul nostru interlocutor , prof. ing. M. Grindea, şeful catedrei de teh­nologie chimică textilă, însăşi denumirea catedrei poate des­cumpăni un neiniţiat: chimia şi textilele strînse la un loc. Red. : De la un timp, ne întîlnim tot mai des cu ramuri şi obiecte noi, de ■■■■■■■ graniţă, care par a fi rezultatul unui proces de metisare a ştiinţelor. A­cesta e cazul şi obiectului catedrei ■****■■■ dv. ? — Dacă ar fi să anali­zăm cu ce sînteţi îmbrăcat şi chiar şi încălţat, aţi rămî­­ne mirat să constataţi că la aceasta chimia a contribuit cam tot atît cît şi creşterea animalelor sau cultura plan­telor tehnice. Şi sîntem abia la­ început. Deja se vorbeşte despre oile sintetice de la U.F.S. Iaşi. Există înlocuitori sintetici de lină, de mătase, de bumbac şi în următorii ani gama acestora se va ex­tinde continuu. Se apreciază că spre sfîrşitul secolului nos­tru — şi nu e mult pînă a- Uunci — bumbacul natural, inul, cînepa vor fi la fel de rare ca şi mătasea naturală în prezent. Red. : Care este problema cea mai importantă în indus­tria textilă românească ? — Problema nr. 1 în acest domeniu e aceea a fibrelor sintetice fabricate în ţară. Pe malul Bahluiului avem o fa­­brică ce produce cele mai bu­ne fibre sintetice din ţară — Terom. Cu această unitate co­laborăm încă de la înfiinţarea ei, adică de nu prea mult timp, împreună cu catedra de macromolecule naturale şi sintetice (condusă de acad. Cristofor Simionescu), primul lucru pe care l-am făcut a fost să supunem fibrele de la U.F.S. diferitelor probe de de­terminare a calităţii, ştiut fi­ind faptul că tocmai aceasta asigură competitivitatea fi­brei. Din primele noastre cer­cetări, aşa cum am anticipat, a rezultat calitatea deosebită a fibrelor ieşene, la nivelul celor mai renumite firme stră­ine, cu o vastă experienţă în producerea de fibre sintetice. O a doua etapă a cercetărilor noastre se referă la îmbunătă­ţirea şi diversificarea acestor fibre. Red.: S-ar putea spune că dacă trecem peste drum, ajun­gem de la U.F.S. la fabricile Com­binatului textil, al doilea bene­ficiar al cercetărilor dv. In ce constă colaborarea cu aceas­tă unitate ? — Cu Combinatul textil a­­vem două contracte. Primul se referă la mărirea produc­tivităţii unei maşini de uscat şi fixat ţesături sintetice. Du­pă cum vedeţi, o problemă de chimie în primul rînd. Cred că, după cum indică rezulta­tele noastre de pînă acum, vom reuşi să dublăm randa­mentul utilajului. Al doilea contract priveşte îmbunătăţirea procesului de albire şi mic­şorare a unor consumuri. Dar producţia, viaţa ne pune me­reu no­i probleme pe care tre­buie să le rezolvăm. Vom co­labora şi la lucrările unui co­lectiv mai la­rg, pe plan cen­tral, format din specialiştii din Ministerul Industriei Chimice şi cel al Industriei Uşoare. A­­cest colectiv va sincroniza e­­forturile pentru producerea de noi produse auxiliare şi colo­ranţi româneşti. După cum vedeţi, producţia împinge me­reu ştiinţa înainte, o obligă să fie înainte. Acesta a fost cuvîntul şti­inţei. Pentru a-i auzi pe cel al producţiei am urcat pînă la etajul al VlII-lea al clădirii Combinatului textil, unde am avut o discuţie cu ing. Aurora Precul, şefa serviciului cerce­tare — documentare, care ne-a declarat! — Am încheiat o serie de contracte cu diverse colecti­ve de cercetători, obligaţi de procesul de producţie care urmează o continuă linie as­cendentă. Toate temele pe care le avem in cercetare sunt cu aplicare imediată în producţie şi privesc utilaje, procese tehnologice, indici ca­litativi îmbunătăţiţi, pe toate fazele de fabricaţie, economii de materie primă. Anul trecut am avut numai 3 contracte încheiate cu Institutul de cer­cetări textile. Ne-am interesat mai întîi de modul de folosire a fibrelor sintetice pe utila­jele noastre, comportarea lor în filatură. Un aport deosebit la rezolvarea problemelor a­­cestora l-a adus şi staţia noastră pilot, care, trebuie s-o spunem, este foarte bine do­tată. Extindem acum studiul ţesăturilor în amestec cu po­­liesteri şi bumbac pentru fa­za de ţesătorie şi finisaj şi că­utăm să stabilim linii tehno­logice cit mai simple, ca pro­cesele de finisare să aibă loc tot în cadrul combinatului. Cred că ar trebui să spunem că eforturile noastre de cer­cetare se canalizează în prin­cipal în trei direcţii. Pe de o parte ele privesc producerea de fire unice, nerăsucite, mai ieftine şi mai fine, pe care le vom ţese la „Victoria", pe de altă parte ne preocupă in­troducerea firelor răsucite în ţesătoria Fabricii „Ţesătura”, iar în al treilea rînd ne inte­resează producerea de fire tri­cot care să poată fi prelucra­te şi finisate la noi. Anul tre­cut, colaborarea noastră cu In­stitutul politehnic s-a făcut sub forma documentării şi in­formării tehnice, şi tot acolo am efectuat unele lucrări de laborator cu catedrele de fi­bre textile, tehnologie chimi­că textilă, țesătorie. Studiile elaborate la acest institut și aplicate la noi s-au dovedit de un real folos. Anul acesta am încheiat încă 4 contracte cu o serie de catedre ale in­stitutului amintit. Experienţa de pînă acum ne încredinţează că temele contractate vor fi rezolvate în mod optim şi vor sprijini dezvoltarea producţiei la noi. Aş vrea să subliniez nu numai că ştiinţa fără pro­ducţie nu are sens,­ ci ma­i a­­les faptul că tocmai eficienţa aplicării în producţie ar tre­bui să fie cea care dă nota unei lucrări ştiinţifice. Următorul nostru interlocu­tor l-am găsit la Uzina de fi­bre sintetice, în persoana ing. Corneliu Stan, directorul teh­nic al uzinei. — Ştiinţa şi producţia sunt cu adevărat inseparabile. în­săşi uzina noastră este un re­zultat al unor experienţe într-o eprubetă de laborator. Sîntem abia la început şi colectivul, nostru de cercetare a fost for­mat abia în trimestrul al II-lea al anului trecut. De aceea am cerut asistenţa unor colective de cercetători din afară. Am colaborat mai întîi cu cate­dra de tehnologie chimică tex­tilă, pentru stabilirea calităţi­lor fibrelor noastre. Problema fiind mai vastă, contractul în această privinţă continuă să fie valabil şi anul acesta. Tot la Iaşi, am mai încheiat două contracte, unul cu catedra de chimie macromoleculară şi al­tul cu Institutul „Petru Poni". Ambele contracte se referă la posi­bilităţile de îmbu­nătăţire a calităţi­lor fibrelor noastre. Contracte avem şi cu ICECHIM Bucureşti, cu di- **^^^** verse institute ale Academiei. Producţia ne obligă să cerem continuu sprijinul ştiinţei. Ca să fiu mai convingător am să amintesc că valoarea acestor contracte încheiate se ridică la 3,5 milioane de lei. Am cere poate uneori mai multă operativitate in rezolvarea u­­nor teme. ¥■ La ore fixe pe porţile unei fabrici sau ale unei uzine ies şi intră sute, mii de oameni. Totdeauna la aceeaşi oră. As­ta ar sugera rutină. Impresia e înşelătoare. Treceţi lingă un utilaj, sau într-un labora­tor şi veţi constata efortul continuu de a fi în actualita­te şi de a depăşi rutina. Oa­menii intră şi ies la aceleaşi ore, dar au totdeauna ceva in plus, o idee, un orizont cîştigat, la graniţa unde şti­­inţa şi producţia se întîlnesc. N. ALDIN Ancheta noastră In dealul Copoului Conferinţa organizaţiei municipale Iaşi a sindicatelor Ieri după-amiază, a avut loc conferinţa organizaţiei municipale Iaşi a sindicatelor pentru dare de seamă şi ale­geri. La lucrările conferinţei a luat parte tov.Nicolae Mano­­lache, membru al biroului Co­mitetului judeţean Iaşi al P.C.R., preşedintele Consiliului judeţean al sindicatelor. Atit darea de seamă, cit şi cei care au luat cuvîntul au trecut în revistă succesele, în­registrate, lipsurile ce mai persistă, făcînd, totodată, pro­puneri de viitor. Conferinţa a ales, în continuare, Consiliul municipal al sindicatelor şi delegaţii la conferinţa organi­zaţiei judeţene Iaşi a sindica­telor. In prima sa şedinţă, Consi­liul municipal al sindicatelor a ales biroul executiv, reale­­gînd, totodată, în funcţia de preşedinte pe tov. Vasile Cracea. Astronauti americani vor face o vizită la Bucureşti In cadrul turneului pe care il întreprind în mai multe ţări din America Latină, Eu­ropa, Asia şi Africa, astronau­­ţii americani Charles Conrad, Richard Gordon şi Allan Bean, membri ai echipajului „Apollo-12", împreună cu so­ţiile, vor face o vizită la Bucureşti în perioada 28 fe­bruarie — 2 martie a.c. (Agerpres) Angajamentu colectivului Uzinei mecanice de material rulant Paşcani pentru anul 1970 Răspunzind chemării la între­cerea socialistă lansată de colec­tivul Uzinei de libre sintetice Iaşi, adunarea generală a repre­zentanţilor salariaţilor a aprobat angajamentul Uzinei mecanice Paşcani de a realiza: — depăşirea planului producţi­ei globale şi a producţiei marfă cu cite 8 milioane de lei ; — reducerea preţului de cost prin economii la consumurile specifice cu 700.000 de lei ; — economisirea a 147 tone de metal ; — economisirea a 350 tone combustibil convenţional şi a 36.000 kwh energie electrică. Proletari din toate țárile, unifi-vâ! Coloane ale instalaţiei de distilare şi recuperare a amestecului de metanol-glicol de la moderna Uzină de fibre sintetice din Iaşi. Foto: AURIAN I In pagina a 6-a­­ B in legătură cu evenimentele din Orientul Apropiat B Comentariul zilei Canada și proiectul „Safeguard“ Adunarea cadrelor didactice şi a cercetătorilor din domeniul ştiinţelor sociale din Centrul universitar Iaşi în cadrul pregătirilor în ve­derea înfiinţării Academiei de Ştiinţe Sociale a Republicii So­cialiste România, în ziua de 13 februarie a.c., a avut loc adu­narea cadrelor didactice şi a cercetătorilor din domeniul şti­inţelor sociale din Centrul uni­versitar Iaşi. Au fost prezen­te cadre din domeniile filo­zofiei, sociologiei, economiei politice şi socialismului ştiinţi­fic, psihologiei şi logicei, isto­riei, ştiinţelor juridice şi poli­tice, teoriei şi istoriei artei şi literaturii. La adunare a luat parte to­varăşul Miu Dobrescu, mem­bru supleant al Comitetului Executiv al C. C. al P. C. R, prim-secretar al Comitetului ju­deţean de partid Iaşi. Au participat, de asemenea, prof. univ. Miron Constanti­­nescu, membru al­­ C. C. al P.C.R., ministrul învăţămîntului, şi conf. univ. Petre Malco­­mete, secretar al Comitetului judeţean Iaşi al P.C.R. Adunarea a avut înscrise la ordinea de zi : — Informare asupra activi­tăţii de cercetare în domeniul ştiinţelor sociale în Centrul Universitar Iaşi ; — Dezbaterea proiectului statutului Academiei de Şti­inţe Sociale ; — Alegerea delegaţilor la adunarea generală de consti­tuire a Academiei de Ştiinţe Sociale. La primul punct al ordinii de zi, prof. univ. Mircea Pe­­trescu-Dîm­boviţa a prezentat un cuprinzător material, ilus­­trînd principalele aspecte ale activităţii de cercetare în do­meniul ştiinţelor sociale din oraşul Iaşi. Pe marginea informării pre­zentate, ca şi a proiectului de statut, au luat cuvîntul: lec­tor univ. Elena Puha, cerce­tător Dumitru Ciurea, prof. univ. G. Pascu, prof. univ. Ne­­culai Ursu, prof. dr. docent Vasile Pavelcu, prof. dr. do­cent Constantin Ciopraga, prof. univ. Mircea Petrescu-Dîmbo­­vița, conf. univ. I. Străchinaru, asistent univ. Marin Pîslă, lector univ. Gh. Stanciu, cer­cetător principal Leonid Boicu. în continuare, a luat cuvîn­tul prof. univ. Miron Constan­­tinescu, din partea comisiei pentru organizarea Academiei de Ştiinţe Sociale. La cel de al treilea punct al ordinii de zi, participanţii la adunare au ales, prin vot deschis, conform normelor de reprezentare de 1 la 10, de­legaţii, în număr de 23, care să reprezinte cadrele didac­tice şi cercetătorii din dome­niul ştiinţelor sociale din Cen­trul universitar Iaşi la aduna­rea generală de constituire a Academiei de Ştiinţe Sociale, în încheierea adunării, a luat cuvîntul tovarăşul Miu Dobrescu. Subliniind preţuirea de care se bucură din partea condu­cerii­­de partid cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale, tovarăşul Miu Dobrescu a evo­cat cîteva dintre faptele care atestă, în cel mai înalt grad, atenţia pe care conducerea partidului nostru, personal to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU, o acordă acestui comparti­ment vast al cercetărilor şti­inţifice. Referindu-se la realizările slujitorilor ştiinţelor sociale din oraşul Iaşi, obţinute în ul­timul sfert de „veac din istoria ţării noastre,­ tovarăşul Miu Dobrescu a subliniat că aces­tea nu sunt încă pe măsura condiţiilor create şi a impera­tivelor etapei actuale de dez­voltare a ţării. Tovarăşul Miu Dobrescu şi-a exprimat, în încheiere, con­vingerea că înfiinţarea Aca­demiei de Ştiinţe Sociale­­ va crea condiţii mai bune pentru valorificarea potenţialului şti­inţific de care dispune oraşul Iaşi, sporind prin aceasta con­tribuţia şi prestigiul său la dezvoltarea culturii spirituale naţionale şi universale. fiat m le mă, lien utilaj liiiua Făcîndu-se bilanţul rod­nicei activităţi depuse de harnicul colectiv al Uzinei mecanice de material ru­lant din Paşcani, pe 1969, s-a subliniat că depăşirea pla­nului la producţia globală şi producţia mamfă cu 14,5 milioane de lei s-a reali­zat. în special, pe seama creşterii productivităţii muncii, sarcina de plan la acest indicator fiind depă­şită cu 1,69 la sută. Drept urmare, a fost depăşit şi ciştigul mediu planificat pe salariat. Aceste realizări au fost însoţite şi de o bună situaţie financiară, concretizată in economii suplimentare la preţul de cost de 3.825.000 de lei şi în depăşirea planului de beneficii cu 3.242.000 de lei. Creşterea productivităţii muncii a avut loc pe sea­ma unei mai bune folo­siri a timpului de lucru, a unei organizări superi­oare a producţiei şi a muncii, a creşterii califi­cării muncitorilor, maiştri­lor şi inginerilor, prin mai buna utilizare a capacită­ţilor de producţie, pe sea­ma dotărilor tehnice de care a beneficiat uzina. Dar atenţia principală în cursul dezbaterilor a fost îndreptată spre resursele nefolosite in domeniul creşterii productivităţii muncii existente in uzină, a căror valorificare, după aprecierile ce s-au făcut, constituie principala rezer­vă pentru îndeplinirea sar­cinilor sporite în 1970. Di­ficultatea planului uzinei In ultimul an al cincinalu­lui nu provine atit din creşterea valorii produc­ţiei cu 14 milioane de lei, cit mai ales din structura acesteia, prevăzîndu-se creşteri mai ales la sorti­mentele ce solicită un mare volum de manoperă. Or, în aceste condiţii, creşte­rea productivităţii muncii este cu atît mai imperioa­să. Numeroşi vorbitori, prin­tre care maiştrii Andrei Pîrlea, şeful secţiei boghi­uri, Constantin Axinte, şeful secţiei I reparaţii vagoane călători, Mihai Spiridon, şeful secţiei piese de schimb, muncitorii P. Cojocaru şi C. Băiceanu, arătind că In 1969 s-au pierdut in uzină, ca urma­re a Învoirilor şi absenţe­lor nemotivate, peste 25.000 om/ore (la care s-au adău­gat peste 170.000 om/ore pierdute ca urmare a con­cediilor medicale), au sub­liniat necesitatea creşterii exigenţei tuturor factorilor răspunzători, în primul rînd a maiştrilor şi şefilor de secţii, pentru îmbună­tăţirea disciplinei de pro­ducţie. Ample referiri au vizat mai buna utilizare a ma­şinilor şi utilajelor existen­te. Anul 1969 a constituit un adevărat salt In această direcţie : coeficientul de u­­tilizare al maşinilor-unelte, spre exemplu, a crescut faţă de 1968 cu peste 7 la sută S-a apreciat însă că există rezerve pentru ca indicele atins — 71,5 la sută — să fie îmbunătăţit. Propunerile au vizat în special serviciul mecanic­­şef, creşterea calităţii şi operativităţii reparaţiilor, dar reducerea celor 36.773 ore pierdute ca urmare a reparaţiilor accidentale mai solicită şi un plus de a­­tenţie şi grijă din partea muncitorilor, o supraveghe­re mai atentă din partea şefilor de echipă şi maiştri­lor. Gh. MIHALACHE (continuare în pag. a 5-a) mira prodilf iiii Adunări generale ale salariaţi­or Noua denumire a Liceului pedagogic din Iaşi Printr-un decret al Consiliu­lui de Stat s-a atribuit unor licee de cultură generală, pe­dagogice, de artă şi şcoli ge­nerale numele unor personali­tăţi de seamă din viaţa social­­politică şi culturală a poporu­lui nostru. Această măsură se înscrie pe linia păstrării, valo­rificării şi dezvoltării tradiţi­ilor şcolii româneşti, a intensi­ficării acţiunilor patriotice in rîndurile elevilor. Liceului pedagogic din Iaşi i s-a atribuit numele de „Va­sile Lupu". (Agerpres) CARNET DE REPORTER Metamorfoza lutului O mină de pâmint. Argila. In fond, ce poate fi o mină de pâmint îi... In palma oricui, o mină de pâmint nu reprezintă, poate, mare lucru. In pal­ma unui olar, însâ, o mină de pâmint poate deveni o fiinţă vie, mai multe fiinţe vii, o lume. Am fost, la Poiana Deleni, în locurile de unde olarii de aici îşi iau materia primă — pâmîntul. Din­­tr-odată nu mi s-a părut nimic deosebit. Pâmînt. Pâmint obişnuit. Lut. Poate ceva rtiai maleabil la frâmîntat. Am intrat apoi în atelierele olarilor şi am văzut acelaşi lul, care mie nu mi s-a părut de ioc mai bine înzestrat decit alte luturi, din alte locuri, supunindu-se unei munci nu tocmai uşoare, dar de un fel deosebit. Dacă n-ar fi fost şiroaiele de su­doare de pe frunţile meşterilor, nici n-aş fi zis că-i vorba despre o muncă. Căci, văzut din afară, meş­teşugul olăritului e mai presus decit munca obişnui­tă. Seamănă mai curind cu un ritual. Pentru ca, atunci cînd frămînta bucata de lut in palmele as­pre, olarul are aerul unui dătător de viaţă; printre degetele sale contopite cu lutul, răsărite parcă din ei şi avînd parca rădăcini înfipte în el, se stre­coară ceva din sufletul său, din privirea sa, din toată fiinţa sa, ceva care dă materiei prime harul fiinţelor vii. Acasă la Gheorghe N. Andrei am văzut cîteva ulcioare bondoace, ca nişte băieţei îmbrăcaţi in sumane din lină neagră. Am mai văzut nişte oale zvelte, ca nişte fete mari, nişte oale pentru sar­male, ca nişte bâtrîne purtînd zece fuste pe ele, şi nişte tuburi - conductă, ca nişte flăcăi voinici şi înalţi. Tot ce am văzut la Gh. N. Andrei, la loa­der Gh. Nica şi tot ce se poate vedea la ceilalţi vreo zece olari din sat sugerează neapărat o fi­inţă vie. Să fie oare la mijloc doar compoziţia deosebită a lutului ? Nu cred, oricît de aparte ar fi acest lut, tot o mina de pâmint râmîne, dacă degetele care-l frămîntâ nu-i strecoară ceva din fiinţa meşterului. Şi aceşti meşteri olari din Poiana Deleni, în dăruirea lor, au aerul că nu prestează o muncă grea şi migăloasă. Ei parcă oficiază un ritual. De fapt, munca lor se converteşte în artă. O artă care vine de la bunicul lui Gh. N. Andrei, de la bunicul acestuia şi de la bunicul bunicului acestuia. - La noi la Poiana - ne spunea Mihai Ailenei, directorul şcolii din sat - meşteritul oalelor are rădăcini vechi de tot. Am descoperit oale de acuma poate 200 de ani. Dar aceasta nu e limita cea mai îndepărtată. Că olăritul e, la Poiana, o artă autentică o do­vedeşte căutarea pe care o are ceramica neagră de aici în rîndul specialiştilor. Precum şi faptul că Şcoala populară de artă din Iaşi a înfiinţat la Po­iana o secţie a sa, sub conducerea lui Ion Anto­nică. Iar drept atestate pot fi invocate premiul II obţinut în 1967 de către Gh. N. Andrei şi Toader Gh. Nica, precum şi premiul II decernat în anul trecut lui Toader Gh. Nica şi Vasile Gh. Chelaru, cu prilejul fazelor finale ale bienalelor artei popu­lare amatoare. O mină de pâmînt. O oală. O mină de pâmînt. O vază. O mină de pămînt. Un ulcior. O mină de pămînt. Pămînt obișnuit, poate ceva mai argilos, ceva mai maleabil la frâmîntat. Dar dacă nu ar fi acele miini cu acele degete prin care ceva din fiinţa meşterului ce învîrte străvechea roată din lemn se stricoară in bucata de lut, însufleţind-o, ce s-ar alega din mina aceea de pămînt?!.­.. De argilă. .. VASILESC®

Next