Flacăra Iaşului, februarie 1971 (Anul 27, nr. 7580-7603)

1971-02-25 / nr. 7600

FLACĂRA IĂȘULUI PAGINA 2 * Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu (maure din pag. n bUma coordonării cercetării pe ministere şi chiar pe econo­mie, pe întreaga ţară, este deci o stringentă necesitate Asigurind această coordonare nu înseamnă că ştirbim sau Împiedicăm in vreun fel dez­voltarea activităţii de cerce­tare care se desfăşoară jos, In institute şi unităţi produc­tive. Pornind de la rolul impor­tant pe care îl are cercetarea ştiinţifică In creaţia de bunuri materiale, in perfecţionarea producţiei şi a întregii noas­tre activităţi va trebui să acor­dăm In permanenţă o atenţie deosebită acestui sector, este necesar să ne preocupăm de organizarea institutelor şi cen­trelor de cercetare acolo unde ele sunt cel mai necesare pen­tru a asigura Introducerea ra­pidă a noului In producţie, fără insă a merge la unifor­mizare. Să ţinem seama in a­­ceastă privinţă de specificul fiecărei ramuri şi să asigurăm o coordonare cit mai unitară a activităţii, fără ca aceasta să însemne neapărat o centra­lizare a muncii de cercetare. S-a vorbit aici despre cali­tatea produselor. Cred că pen­tru noi toţi este clar că, dacă vrem să pătrundem cu mărfu­rile noastre pe piaţa interna­ţională, dacă dorim să dezvol­tăm economia naţională la ni­velul tehnicii mondiale trebuie să acordăm o atenţie deo­sebită problemei calităţii întregii noastre activităţi. N N­u vreau să dau nici un e­­xemplu in această privinţă, dar consider că această pro­blemă trebuie să stea perma­nent în atenţia tuturor cen­tralelor, a tuturor unităţilor noastre de producţie. Pînă la urmă, calitatea nu o hotărăş­te controlul de calitate, ci ac­tivitatea practică, concretă a fecărui muncitor, maistru, In­giner, a tuturor acelora care lucrează nemijlocit în procesul de producţie. Este necesar să luăm asemenea măsuri încît să facem ca din unităţile noas­tre să nu mai iasă în nici un fel produse necorespunzătoare. Numai cind vom reuşi ca a­­ceasta să devină o cauză ge­nerală a întregului colectiv, a­­tunci vom realiza in mod co­respunzător problema calităţii. O altă latură importantă a activităţii centralelor noastre este asigurarea desfacerii pro­duselor. Am mai spus şi cu alt prilej că procesul de pro­ducţie se termină numai o da­tă cu vinzarea produsului, fie la ţară, fie în străinătate, cu încasarea contravalorii lui şi deci cu crearea condiţiilor pen­tru reluarea ciclului de pro­ducţie. Noi considerăm că p­roblema desfacerii produse­­ei trebuie rezolvată pe cen­trală. Din acest punct de ve­dere este necesar ca unităţi­le din cadrul centralelor să fie intricâtva degrevate de a­­semenea sarcini, fără insă a considera că ele nu trebuie să se mai preocupe de loc de felul cum se vinde produsul iar pe piaţă. Dar cel care tre­buie să realizeze desfacerea producţiei este centrala; ea trebuie să realizeze vinzarea, cat in ţară, ctt şi in străină­tate. Am mai discutat această problemă la consfătuirea pri­­vind activitatea de comerţ ex­terior şi nu doresc să Insist asupra •!. In cadrul consfătuirii s-a vorbit mult de problema apro­vizionării tehnice-materiale. A­­ceastă problemă constituie, de aemenea, o sarcină importan­tă ce revine centralelor, care trebu­ie să realizeze aprovizio­narea tehnico-maledară a tutu­ror unităţilor de producţie din cadrul lor. In legătură cu a­­ceastă problemă s-a­ făcut aici multe propuneri juste, in special pentru îmbunătăţirea proiectului de lege care se p­­regăteşte, pentru ridicarea ro­­ului si răspunderii departa­mentului aprovizionării din ca­drul C.S.P. in asigurarea bu­nei aprovizionări tehnico-ma­­teriale. Desigur, im domeniul apro­vizionării tehnico-materiale se pun multe probleme. O bună aprovizionare începe in pri­mul rind cu o planificare co­respunzătoare. După cum se ştie, noi am realizat şi chiar MB depăşit, an de an, planul de producţie. Aceasta înseam­nă că, pînă la urmă, am avut o balanţă bună de materii pri­me şi materiale. Avem stabi­lite norme de consum, dis­punem de stocuri de materia­le, atât pentru producţie, ctt şi de rezervă. Unele stocuri slnt corespunzătoare, altele, se spune, că sunt incă mici — dar totuşi sunt. Există norme precise care stau la baza sta­bilirii programului de activi­tate din unităţile de producţie. Atunci de unde intervin totuşi unele neajunsuri in aprovizio­narea tehnico-materială a pro­cesului de producție ? După părerea mea, lipsurile in do­meniul bunei aprovizionări tehnico-materiale rezidă in pri­mul rind in nerespectarea con­tractelor, în nelivrarea la timp da către unitățile producătoa­re a materialelor, subansam­­blelor sau a produselor con­tractate cu alte întreprinderi. Deşi n-aş fi vrut să dau nici un exemplu, doresc totuşi să arăt că centrala de vagoane a întâmpinat mari greutăţi in realizarea sarcinilor de plan datorită faptului că alte între­prinderi, cu care avea con­tracte de cooperare, nu l-au livrat la timp boghiurile ne­cesare. Asemenea situaţii am Intilnit şi In legătură cu alte produse. Or, numai asigurînd livrarea promptă, fără intfr­­ziere a produselor contracta­te vom contribui la buna ur­­maizare şi desfăşurare a pro­­ceCtie. Deci problema este de a introduce ordine in pla­nificarea noastră, de a asigura executarea la timp a comenzi­lor contractate. Eu înţeleg că am putea avea greutăţi — şî citeodată avem — cu produ­sele care întîrzie să ne vină din import, deşi nici în aceas­tă privinţă n-ar trebui să in­­tîmpinăm dificultăţi pentru că noi tot am alocat şi alocăm banii necesari pentru impor­turi. Citeodată insă aceste importuri ne costă mai scump pentru că nu le contractăm la timp. Deci problema principală care se pune in legătură cu desfăşurarea susţinută, ritmică a procesului de producţie, cu buna aprovizionare tehnico­­materială este realizarea unei planificări judicioase, Introdu­cerea unei ordini desăvârșite în livrările de produse dintre întreprinderi. Consider că in această privință, departamentu­lui aprovizionării din C.S.P., ca și ministerelor le revin iut­ă sar­cini mari, pină cind centralele vor prelua bine toate atribu­­ţiunile ce le au. Avem cazuri cind chiar intre unităţile din cadrul aceleiaşi centrale, de­pinzând deci de acelaşi direc­tor de centrală, nu se realizea­ză la timp livrările diferitelor materiale­­sau subansamble. De aceea, consider că această problemă trebuie să preocupe in mod deosebit centralele , să fie luate măsuri hotărîte pen­tru a pune ordine in această privinţă, deoarece de aceasta depinde desfăşurarea normală a activităţii de producţie, şi, in bună măsură, calitatea pro­­priu-zisă a produselor. In atribuţiile unităţilor cu statut de centrală, un loc im­portant îl va avea întocmirea planului de producţie. Cind s-a trecut la organizarea centra­lelor s-a pornit de la consi­derentul că ele trebuie să fie de fapt titularul de plan — asigurînd, fireşte, ca fiecare Întreprindere componentă să participe şi să-şi spună păre­rea la stabilirea sarcinilor de plan ce-i revin. Centrala este unitatea cu care lucrează pla­nificarea, ministerul, finanţele şi toate organismele noastre economice ! Pornind de aici, trebuie să stabilim atit mij­loacele, cât şi organizarea co­respunzătoare, pentru ca cen­tralele să cunoască bine ca­pacităţile de producţie pe care le au şi, în concordanţă cu ele, cu sarcinile generale puse de partid şi guvern, să-şi în­tocmească planul. In legătură cu aceasta do­resc să mă refer în continua­re la problema indicatorilor de plan. Desigur, pot fi mai mulţi sau mai puţini indicatori; pen­tru oricine însă care va con­duce producţia, pentru orice conducător de centrală, cu­noaşterea unui număr foarte mare de indicatori este o ne­cesitate. Fie că vom cuprinde sau nu aceşti Indicatori In planul de stat, centrala nu se va putea lipsi de ei, fiindu-i absolut necesari pentru a asi­gura o conducere ştiinţifică şi cu bune rezultate a activităţii economice. Poate oare cineva să nu cunoască ce produce şi pentru cine, ce sortimente rea­lizează, atit in unităţi fizice, cit şi valoric? Poate cineva să nu prevadă de unde şi cum se aprovizionează, ce materiale ii sunt necesare pentru sorti­mentele pe care le produce? Poate cineva să nu stabileas­că cu cine va coopera spre a realiza produsul respectiv? Poaie să nu ştie cu ce nu­măr de muncitori va realiza planul, c­i ingineri­­i trebuie in proiectare, ci ţi iu cercetare şi nu producţie ? Care condu­cător de centrală se poate an­gaja realmente să conducă ac­tivitatea economică fără să cu­noască aceşti indicatori de ba­ză ? Cu toţi cunoaştem că forţa hotăr­oare 5* producţie or i* omul ; îndeplinirea planului de­pinde intr-o măsură decisivă de felul cum asigurăm şi for­măm cadrele necesare. Se ştie că pentru a pregăti un Inginer este nevoie de 5 ani de zile Necesarul de cadre trebuie flect cunoscut şi prevăzut cu mult înainte, spre a şti unde să formăm aceste cadre, ce să facem tn acest scop. De a­­»»««me», ca să pregătim mun­citori calificaţi trebuie să ştim dinainte cîţi ne trebuie,­re şcoli dezvoltăm pentru aceas­ta. Deci problema stabilirii de indicatori precişi în legătură cu asigurarea şi­­folosirea for­ţei de muncă nu este o simplă formalitate, ci reprezintă o ne­cesitate stringentă pentru o conducere eficientă a econo­miei! Aş putea, desigur, să mă re­­fer şi la alţi indicatori. Ne gîndim ca, intr-adevăr, in pla­nul central să avem mai puţini indicatori, dar nu vom scuti cu nimic centralele să aibă un număr foarte mare de astfel de indicatori. Nu putem con­duce economia, activitatea de construcţie socialistă, lăsînd ca fiecare unitate să procedeze cum doreşte in acest domeniu hotăritor. Noi construim în mod planificat — şi trebuie să asigurăm o repartiţie cit mai judicioasă a forţei de mun­că în diferitele sectoare de activitate. Totodată, trebuie să veghem la folosirea raţională a acestor forţe, să creăm con­diţii de lucru pentru toţi oa­menii muncii. In acest spirit trebuie privită problema asi­gurării şi formării cadrelor nu ca un indicator in plus sau un minus. Fireşte, unii ar putea spu­ne că aceasta înseamnă evi­denţă mai multă. Da, tovarăşii De aceea ne şi preocupăm şi introducem un sistem­­ci­t mai modern de evidenţă. Folosim maşini de calcul spre a putea ca, intr-adevăr, simplificînd munca oamenilor, să realizăm o evidenţă bună şi la timp Fără o asemenea evidenţă nu se poate conduce economia ! Fiecare din conducătorii de centrală va trebui să introdu­că o disciplină de aer în a­­ceastă privinţă. Eu rog pe con­ducătorii centralelor să înţe­leagă că trebuie să acorde o atenţie deosebită tuturor pro­blemelor care ţin de o bună planificare, să nu caute să fu­gă de ele sub motiv că­­o să le rezolve alţii*. S-au ridicat aici şi unele probleme financiare ; nu aş dori să insist prea mult asu­pra lor. Noi pornim de la fap­tul că centrala trebuie să răs­pundă de întreaga activitate «e­conomico-financiară a unităţi­lor in subordine. Legătura in­tre buget, bancă şi unităţile de producţie este centrala; ea trebuie să aibă o evidenţă ge­nerală a beneficiilor şi să le verse la buget, Ind­erent unde se realizează aceste beneficii. Centrala trebuie să cunoască şi să urmărească indicatorii financiari, să ştie cum se rea­lizează beneficiile şi ceilalţi indici de către toate unităţile din cadrul său ; ea centrali­zează rezultatele obţinute în realizarea acestor indicatori şi din dispoziţia ei se fac toate repartiţiile, stabilindu-se atit ceea ce rămine la întreprin­deri şi centrală, cit şi ceea ce se varsă la buget în conformitate cu prevederile legii. Va trebui să examinăm o serie de propuneri care s-au făcut aici privind lăsarea u­­nor fonduri la dispoziţia cen­tralelor, dar procedind la o redistribuire a acestora şi a­­sigurind un control unitar a­­supra folosirii şi cheltuirii lor, tocmai spre a întări rolul şi atribuţiunile acestor unităţi în conducerea activităţii economi­ce. De altfel, în ce priveşte investiţiile, in afară de anu­mite cazuri, cea mai mare par­te se fac prin centrală. Este adevărat că aceasta implică anumite obligaţii, dar nu vom renunţa niciodată la acest sis­tem şi nici la controlul res­pectiv. Centralele au astăzi dreptul să avizeze investiţii pina la 30 de milioane, desi­gur, în conformitate cu legile in vigoare. Dar poate oare ci­neva, atunci cind realizează o lucrare de investiţii, să renun­ţe la întocmirea unui proiect sau să nu supună proiectul res­pectiv spre avizare şi control? Nimeni nu poate pretinde a­­cest lucru ! Altceva este însă de a simplifica, eventual, une­le faze de realizare a investi­ţiei cum, de altfel, au făcut unele centrale care şi-au ela­borat proiectul, şi au execu­tat, in­ cadrul planului gene­ral, lucrările respective, fără să mai apeleze la proiectanţi şi chiar la constructori din a­­fară. Considerăm că aceasta este o practică bună pe care am recomandat-o şi o recoman­dăm. Am constatat că aceste centrale au executat o serie de lucrări mari cu aproape 50 la sută mai ieftin decit dacă te-ar fi realizat prin întreprinderii© specializate ale Ministerului Construcţiilor Industriale, care în general lucrează bine, dar foarte scump. Deci, asemenea atribuţii şi sarcini rămin la centrale — şi trebuie să le întărim în conformitate cu le­gile şi cu normele generale care guvernează economia noastră. Pe drept cuvint ciţiva tova­răşi au ridicat aici problema unei mai bune cooperări di­recte intre unităţile cu statut de centrală. însăşi legea con­tractelor prevede o cooperare strinsă şi o legătură perma­nentă intre centrale ,­alit din cadrul aceluiaşi minister, cit şi dintre centralele apar­­ţinind unor ministere diferite pentru a stabili împreună cum să rezolve anumite pro­bleme, inclusiv cara pot coo­pera la realizarea unor obiec­tive economice. O sarcină importantă a cen­tralelor industriale este asigu­rarea pregătirii cadrelor şi a reciclării acestora. De altfel, în legea supusă discuţiilor privind reciclarea cadrelor se prevede în mod expres aceas­tă obligaţie a centralelor. Este de înţeles că centralele tre­buie să se preocupe atit de formarea muncitorilor califi­caţi, de promovarea lor in producţie, cit şi de asigurarea necesarului de cadre cu stu­dii medii şi superioare. Desi­gur, toate acestea trebuie să se facă în conformitate cu normele generale. In consfă­tuirea noastră s-au făcut cite­­va propuneri in legătură cu u­­nele derogări de la legile în vigoare privind promovarea în diferite funcţii. Această pro­blemă este destul de serioasă și ea trebuie tratată ca atare. Să avem in vedere că legile noastre privind stagiile in pro­ducţie sunt unice pentru toa­tă economia; a admite dero­gări de la ele ar însemna să nu soluţionăm in mod cores­punzător această problemă, să creăm posibilităţi ca in unele cazuri promovările să nu se facă în conformitate cu nevoi­le economiei şi să se dea naş­tere la abuzuri şi favoritisme in această privinţă. Există, intr-adevăr, o proble­mă pe care noi o analizăm şi va trebui s-o soluţionăm în mod corespunzător — aceea a promovării de maiştri din rin­­dul muncitorilor de înaltă ca­lificare. In general, trimitem in şcolile de maiştri tineri de 18 ani şi, la 21 de ani, după ce absolvă cursurile respec­tive, le este greu să conducă producţia, pentru că n-au avut înainte practica necesară ca muncitori. Va trebui să reve­dem această lege, să recrutăm pentru şcolile de maiştri oa­meni cu practică în producţie, să organizăm pregătirea lor corespunzătoare spre a căpă­ta cunoştinţele necesare de organizatori şi conducători ai producţiei. Desigur, acolo unde se va ivi necesitatea, şi de la caz la caz, va trebui să admitem ca unii muncitori de înaltă calificare să poată fi promovaţi maiştri, urmind ca între timp să frecventeze cursurile respective, pe care le avem de altfel organizate in toate Întreprinderile. Aici se ridică şi alte aspecte — legate de salarizare, de cointeresare, — pe care insă le vom ana­liza in mod special spre a so­luţiona ctt mai bine această problemă. Este adevărat, noi am stabilit o oarecare core­laţie in ce priveşte salariul tarifar, dar nu este însă sufi­cient de bine rezolvată pro­blema legării mai strînse a veniturilor maistrului de re­zultatele obţinute de secţia sau atelierul de producţie pe care acesta 11 conduce. Va trebui să studiem această problemă şi să o soluţionăm in mod co­respunzător. Dar, pornind de aici, nu pu­tem extinde aceste derogări la ingineri, la cercetători şi aşa mai departe, decit în li­mitele şi in cazurile prevăzu­te în lege pentru categoriile respective. Astăzi există to­tuşi un număr suficient de cadre cu studii superioare şi medii şi n-am putea spune că nu avem posibilitatea să aco­perim toate sectoarele cu oa­meni avind stagiul corespun­zător. Desigur, sunt şi unele mici excepţii cind, de la caz la caz, se dau aprobările ne­cesare. In general, însă, sun­tem­ astăzi în situaţia să putem spune că nu este necesar să apelăm la derogări de la pre­vederile legii pentru a acoperi nevoile de cadre ale unor sec­toare. In continuare doresc să a­­trag atenţia asupra unei pro­bleme pe care o consider deo­sebit de importantă. Este vor­ba de preocuparea pe care tre­buie s-o manifeste conducerile centralelor faţă de problemele sociale, de îmbunătăţirea con­diţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii. Desigur, sunt organizaţii care au mare rol în această privinţă, dar şi centralele, conducerile lor vor trebui să urmărească îndea­proape ca prevederile privind realizarea creşterii veniturilor, îmbunătăţirea condiţiilor devi­ene şi măsurile pentru a asi­gura aceste condiţii, precum şi alte prevederi de ordin so­cial să se realizeze cit mai bine. Avem în vedere ca, in acest cincinal, să ajungem, de la 27.000 de locuri in creşe, cit avem astăzi, la 80—100.000, aceasta va ajuta la rezolvarea în condiţiuni bune a acestei probleme. Va creşte numărul de cămine pentru copii, vom construi, de asemenea, un nu­măr însemnat de locuri în că­mine pentru tineret. Se pre­vede a se organiza cantine corespunzătoare, in raport cu necesităţile şi cerinţele oame­nilor muncii. Avem un şir de prevederi in legătură cu rezol­varea altor probleme de in­teres social , la care m-am mai referit. In ce priveşte lo­cuinţele, cunoaşteţi că se pre­vede construirea a 500.000 de apartamente, dar probabil că această cifră va fi depăşită, incă de acum am suplimentat cu 15.000 de apartamente pla­nul de construcţii de locuinţe în Capitală. Dacă ne vom o­­cupa serios de realizarea la timp a tuturor acestor preve­deri, vom obţine progrese în­semnate în soluţionarea mul­tora din problemele în care mai întîmpinăm astăzi unele greutăţi. Fireşte nu se poate spune că in 5 ani vom rezol­va total problema locuinţelor, deoarece cerinţele in acest domeniu cresc, oamenii, care stau astăzi într-o casă mai modestă, miine vor neapărat să se mute in alta mai mare — acesta este un lucru firesc; va trece încă muit pînă cind vom putea spune că am asi­gurat un fond de locuinţe, ca­re să satisfacă toate cerinţele aşa cum doreşte fiecare. Dar prevederile pe care le avem in această privinţă trebuie ur­mărite şi realizate in bune condiţiuni. Consider că trebuie să ţi­nem seama de o serie de pro­puneri formulate aici privind atribuirea fondurilor şi mijloa­celor materiale centralelor pen­tru a realiza asemenea pre­vederi cu caracter social —­­locuinţe, creşe, cantine, cămi­ne — asigurînd in felul a­­cesta o legătură mai strinsă a salariaţilor cu întreprinderea respectivă. Aşa cum am spus şi la adunarea salariaţilor de la „23 August", vom distribui şi locuinţele prin întreprin­deri, vom face ca, prin dez­voltarea reţelei de creşe, de cămine şi prin alte măsuri cu caracter social, salariaţii să se simtă mai strins ataşaţi de în­treprinderea unde lucrează. Deci acesta va fi un factor care va întări propriu-zis ro­lul întreprinderilor, legătura lor cu masele de oameni al muncii. Din acest punct de vedere consider că este bine să revedem şi să lărgim atri­buţiile centralelor şi întreprin­derilor. Nu am vorbit despre minis­tere pentru că despre ele am mai discutat şi in alte împre­jurări. Este însă clar că, o da­tă cu lărgirea atribuţiilor cen­tralelor şi întreprinderilor e­­conomice, se modifică şi rolul pe care îl au astăzi ministere­­le. Ele vor trebui să renunţe la o serie de practici din tre­cut — cind se ocupau de re­zolvarea tuturor problemelor— să lase o mare parte din a­­ceste probleme In răspunderea noilor organisme economice. In schimb, ministerele trebuie să acorde mai multă atenţie problemelor conducerii gene­rale, rezolvării lor unitare pen­tru toate sectoarele de care se ocupă. In felul acesta ele vor putea, intr-adevăr, să ai­bă o privire de perspectivă, să acorde mai multă atenţie problemelor introducerii nou­lui, organizării unitare a cer­cetării şi soluţionării proble­melor generale ale conducerii ramurilor respective. In concepţia despre care am vorbit pînă acum, cresc foar­te mult atribuţiile centralelor şi întreprinderilor. Nu aş dori, insă, să rămină cineva cu im­presia că, luind aceste mă­suri, va trebui, in vreun fel, să nu mai asigurăm in conti­nuare conducerea unitară, centrală a întregii activităţi e­­conomice. Nu este de conceput conducerea economiei intr-un stat socialist fără o îndruma­re unitară, fără a avea o pri­vire­­ de ansamblu ! In acest sens, creşte deosebit de mult rolul Comitetului de Stat al Planificării, al Ministerului de Finanţe, al organelor de sinte­ză în general. Desigur, ele nu vor trebui să intre intr-un şir de probleme mărunte, dar a a­­sigura o bună orientare şi pla­nificare a dezvoltării armoni­oase a tuturor ramurilor şi sectoarelor de activitate — a­­ceasta constituie o problemă esenţială pentru progresul în­tregii economii naţionale. Este, de asemenea, necesar să acţionăm cu mai multă fer­mitate pentru simplificarea sta­tisticii, a evidenţei şi, in general, pentru mai buna or­ganizare a informaticii. — a­­semenea măsuri sunt esenţiale pentru a asigura o conducere operativă, pentru rezolvarea în bune condiţiuni a tuturor sar­cinilor ce stau în faţa unită­ţilor economice. In cadrul consfătuirii s-au ridicat şi unele probleme în legătură cu transporturile. îm­bunătăţirea activităţii în trans­porturi trebuie să constituie o preocupare serioasă­, deoa­rece este anormal ca, din pri­cina unor neajunsuri din acest sector, să creăm greutăţi ac­tivităţii economice. Se ştie că în această ramură există o dotare destul de satisfăcătoa­re şi ar trebui deci să avem un transport bine organizat. Totuşi, capacităţile de trans­port nu sunt utilizate cum tre­­truie, se pierde incă mult timp; în general, nu putem spune că transporturile au acţionat cum trebuie pentru a asigura o bună aprovizionare şi la timp a activităţii economice. In ce priveşte proiectele de legi dezbătute in consfătuire, sunt de acord cu majoritatea propunerilor care s-au făcut în legătură cu ele. Statutul ar trebui să fie un statut—tip, pentru că el nu poate să dea soluţii şi să fie aplicat unitar de toate unităţile ; acest sta­tut trebuie să oglindească ci­­teva prevederi generale, obli­gatorii, urmind ca, pe baza lor, fiecare să-şi adopte un regu­lament sau un statut propriu. Intr-adevăr, poate că unifica­rea acestor prevederi într-o singură lege ar fi binevenită. In ce privește legea privind aprovizionarea tehnico-m­ateri­­ală, cred că sunt justificate propunerile care s-au făcut în legătură cu îmbunătățirea ei. Să prezentăm această lege o dată cu Legea planificării, care va trebui să fie gata în acest an. In general, sînt de acord că va trebui să elaborăm le­gile in aşa fel incit să nu mai fie nevoie de instrucţiuni sau de hotărîri pentru aplicarea lor. De altfel am mai subliniat a­­ceastă problemă şi în alte îm­prejurări. Legea însăşi să con­stituie cadrul după care să se conducă fiecare in activitatea sa! Este necesar ca, pe baza dis­cuţiilor din aceste zile, să tre­cem la măsuri pentru îmbună­tăţirea activităţii noastre. Tre­buie să acţionăm cu mai mul­tă răspundere în luarea măsu­rilor, să asigurăm o mai mare stabilitate în organizarea acti­vităţii de producţie din între­prinderi. Să ţinem seama de schimbul de experienţă pe care l-am făcut în cadrul *a­cestor discuţii şi să acţionăm in mod corespunzător pentru Îmbunătăţirea in continuare a stilului şi metodelor noastre de lucru. Trebuie să obţinem o ridicare generală a nivelului de conducere al întregii activităţi, să facem ca toţi conducătorii de centrale şi de unităţi, toţi activiştii din economie să a­­corde mai multă atenţie îm­bogăţirii cunoştinţelor lor pro­fesionale, însuşirii metodelor moderne de conducere spre a putea astfel să-şi îndeplineas­că în cele mai bune condiţii sarcinile deosebit de mari ce Ie revin. Datorită caracterului special al consfătuirii noastre din a­­ceste două zile, in cadrul ei am vorbit mai puţin despre problemele practice ale activi­tăţii de producţie pe 1971. Nu aş dori să se înţeleagă insă prin aceasta că intorcindu-ne acasă trebuie să ne ocupăm numai de problemele de orga­nizare şi să uităm esenţialul— asigurarea realizării planului de producţie. Vă sunt cunoscute prevede­rile noului plan cincinal 1971 — IMMI, Intrucît le-am dezbătut in mai multe rinduri Împreună cu întreprinderile, cu centra­tele şi ministerele, cu activul de partid şi de stat. Planul cin­cinal pune sarcini deosebite In ce priveşte dezvoltarea in ritm înalt a producţiei in toate ra­murile, îmbunătăţirea calităţii produselor, ridicarea calitati­vă ■ tuturor laturilor activită­ţii economice. Aceste sarcini, izvorâte din necesitatea de a asigura progresul multilateral al întregii societăţi, sunt pe de­plin realizabile. îndeplinirea lor cere mobilizarea intensă a energiilor şi capacităţilor crea­toare ale întregului popor, o muncă intensă şi susţinută în toate sectoarele de activitate. Realizarea tuturor sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului va apropia şi mai mult ţara noastră de statele cu economie dezvoltată, va crea noi condiţii pentru creş­terea in continuare a venitu­rilor tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, a salariu­lui real, a cheltuielilor social­­culturale, pentru ridicarea ge­nerală a nivelului de trai al poporului — ţelul suprem al întregii politici a partidului şi statului nostru. Anul 1971 este hotăritor pen­tru indeplinirea întregului cin­cinal. Rezultatele obţinute în primele două luni din acest an — în industrie, în construcţii şi în celelalte ramuri — ne îndreptăţesc să apreciem că planul pe 1971 a fost pregătit în condiţii bune, că am păşit cu succes în noul cincinal. Suntem­ Încredinţaţi că centra­lele industriale, toate unităţile din economie vor dezvolta a­­ceste succese, vor munci neo­bosit pentru înfăptuirea tutu­ror obiectivelor şi sarcinilor prevăzute în noul plan cinci­nal. Tot ceea ce am discutat în consfătuire, problemele pe care le-am abordat, trebuie să ne ajute să asigurăm Îndepli­nirea în cele mai bune con­­diţiuni a sarcinilor de produc­ţie. Eu rog pe toţi tovarăşii să ia măsurile necesare pentru a face ca planul pe acest an să fi® îndeplinit în întregime şi in cele mai bune condiţiuni. Să asigurăm realizarea inves­tiţiilor planificate şi darea în folosinţă la termen a tuturor capacităţilor — şi, in această privinţă, cu cit vom putea să devansăm mai multe capacităţi, cu atit va fi mai bine din toate punctele de vedere. Să realizăm, de asemenea, preve­derile privind exportul, care trebuie să constituie o sarcină esenţială pentru toate unită­ţile de producţie ! In acest context, doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit de important pe care îl au organele sindicale in so­luţionarea tuturor problemelor care s-au ridicat aici. Sindi­catele trebuie să ia parte mai activă la întreaga muncă de îmbunătăţire a activităţii ge­nerale a centralelor industria­le şi unităţilor economice, la realizarea în condiţii optime a tuturor sarcinilor de plan pe acest an. Totodată doresc să relev şi cu acest prilej rolul însemnat ce revine în această privinţă comitetelor judeţene şi orga­nizaţiilor de partid. Cred că nu trebuie să mai repet că este necesar ca secretarul de partid să participe, cu toate drepturile şi obligaţiile, în co­mitetul de direcţie, deci să-şi asume şi răspunderea pentru hotărîrile care se iau. Auto­ritatea lui va depinde de felul cum va munci; trebuie, însă, să-i fie clar fiecăruia că au­toritatea se cîştigă nu stînd in afara problemelor, ca ob­servator, ci numai pătrunzînd în miezul lor, acţionind pen­tru rezolvarea corespunzătoa­re a acestora şi unind în acest scop toate forţele întreprin­derii, ale comuniştilor şi oa­menilor muncii. Dacă nu va face acest lucru, nu va avea autoritate in întreprindere şi, în consecinţă, va trebui, pro­babil, ca organizaţia de bază să-şi aleagă ca secretar un to­varăş care realmente este in stare să conducă­ această ac­tivitate. Aşa cum, de altfel, se va intîmpla cu oricine, in­clusiv cu directorul care nu va lucra bine şi îşi va pierde autoritatea. Şi, după cum am spus mai înainte, această au­toritate se creează şi se păs­trează acţionind hotărtt pen­­tru soluţionarea corespunză­toare a diferitelor probleme care se ridică in activitatea intreprinderii respective. Nu­mai atunci vom avea buni se­cretari de partid, buni direc­tori, cadre bune, cu autoritate! (Aplauze prelungite). In încheiere, doresc să-mi exprim convingerea că lucră­rile consfătuirii au contribuit la o mai bună înţelegere a rolului şi sarcinilor noil­or or­ganisme economice, că pe baza lor se vor lua măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în toate sectoarele economiei. Iată de ce doresc să urez tuturor celor prezenţi aici, conducerilor tuturor în­treprinderilor şi unităţilor cu statut de centrală, precum şi salariaţilor lor noi succese în realizarea sarcinilor puse de Congresul al X-lea al partidu­lui pentru dezvoltarea econo­mică şi socială a patriei, pen­tru perfecţionarea producţiei de bunuri materiale şi spiri­tuale, pentru creşterea nivelu­lui de bunăstare şi civilizaţie a întregului nostru popor. Vă doresc tuturor multă să­nătate şi fericire ! (Aplauze puternice, prelungite). Reciclarea — In pas cu cuceririle ştiinţei şi tehnicii (urmare din pag. 1) conţine va duce în adevăr la perfecţionarea pregătirii tutu­ror oamenilor muncii din ţara noastră, la un salt calitativ in activitatea fiecăruia dintre noi. In calitate de cadru didactic al Institutului politehnic, că­ruia îi revine sarcina perma­­nentăi de a contribui la forma­rea şi perfecţionarea cadrelor de ingineri din ţara noastră, am trăit un deosebit senti­ment de bucurie, in special ş­ datorită faptului că activităţii căreia m-am consacrat şi pe care o desfăşor zi de zi de 30 de ani, i se adaugă valenţe noi prin această lege. Ea pune imperios accentul pe impor­tanţa instruirii, pregătirii şi perfecţionării tuturor celor ce muncesc la nivelul transfor­mărilor pe care le trăim. Din studierea prevederilor proiectului de lege am putut desprinde numeroase idei şi prevederi deosebit de preţioa­se, care mi-au sugerat teme de propuneri, nu în ceea ce pri­veşte formularea unor articole sau dispoziţii ale legii, ci, mai ales în legătură cu aplicarea în mod eficient a unor preve­deri. Dintre toate acestea mă o­presc, în cele ce urmează, a­­supra unei singure propuneri, legată de continua perfecţio­nare a cadrelor didactice din institutele de învăţământ supe­rior tehnic, din rindul cărora fac şi eu parte. Consider foar­te judicioasă prevederea ca stagiile de perfecţionare să se facă în întreprinderi indus­triale de profil. Am constatat din proprie ex­perienţă că, oricit aş căuta să mă ţin la curent cu publicaţi­ile de specialitate, să cunosc noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii in specialitatea mea, ori de cite ori am ocazia să mă aflu într-o întreprindere industrială, am de învăţat mul­te lucruri noi, să privesc sub alt unghi cele citite din publi­caţiile de specialitate, să le leg de realităţile concrete întîlni­­te în producţie. Acest lucru mi-a ajutat şi-mi ajută să­-m­i formulez altfel problemele pre­date la curs şi fără a le dez­brăca da haina teoretică să le prezint studenţilor sub un as­pect legat de practică mult mai concret decit dacă le-aş fi luat numai din publicaţii. Cu aici mai mult consider că această formă de perfecţio­nare este nu numai utilă, dar şi foarte necesară pentru ca­drele didactice tinere din poli­tehnică. Aş dori d­u această o­­cazie să-mi exprim părerea că această perfecţionare nu tre­buie făcută prin simple vizite la întreprinderi, sau prin sta­gii făcute la întreprinderi din localitate, in paralel cu activi­tatea didactică. Pentru ca a­­ceste stagii de perfecţionare să-şi poată atinge scopul este necesar ca ele să aibă o durată de cel puţin trei luni, cu scoa­terea cadrului respectiv din activitatea didactică, dîndu-i-se posibilitatea ca în acest timp să poată adînci unele proble­me de producţie, contribuind chiar la soluţionarea lor sub aspect tehnic şi chiar econo­mic. Aceste stagii ar trebui să se repete la început la inter­vale de 2—3 ani, iar pe măsu­ra trecerii anilor la intervale mai lungi. Organizată în a­­cest fel, această formă de per­fecţionare, cu suplinirea legală a celui ce face stagiul, va da rezultate tot mai bune şi nu va întir­ia să se reflecte în­tr-o pregătire de înaltă cali­tate a tinerilor cadre de in­gineri. La Podu-Hoaiei Extinderea secţiilor prestatoare de servicii Preocuparea cooperativei de consum din Podu-Iloaiei de a extinde unităţile pres­tatoare de servicii către populaţie este reflectată în existenţa a 34 secţii cu 18 profile care execută lu­crări în numeroase specia­lităţi cum ar fi: confecţii de îmbrăcăminte şi încăl­ţăminte, reparaţii-construc­­ţii, reparaţii radio-televi­­zoare, ceasornicărie, obiec­te din lemn, vulcanizări, brutărie, răcoritoare etc. Acestea au realizat în 1970 o producţie de aproa­pe două milioane de lei, depăşindu-şi planul cu 16 la sută. Pentru îmbunătăţirea ac­tivităţii in acest sector, conducerea cooperativei a luat măsuri pentru buna aprovizionare cu materiale a unităţilor şi asigurarea minii de lucru calificate. Se prevede extinderea spa­ţiului de producţie prin construirea in acest an a unei hale de producţie, iar în anul viitor a unui com­plex meşteşugăresc. „.. . Şedinţe ale unor comisii permanente ale Consiliului popular judeţean Iaşi Zilele acestea, au avut loc şedinţe ale comisiilor perma­nente pentru consiliile popu­lare, administraţia locală şi juridică , învăţămînt , cultu­ră , comerţ — cooperaţie ale Consiliului popular al jude­ţului Iaşi. Comisiile permanente au dezbătut şi avizat proiectele de hotărîri care urmează a fi supuse aprobării Consiliului popular judeţean în c­adrul sesiunii din 20 februarie a.c. ­A In de 24 ore Radio Iaşi Programul de Beard (25 febru­­arie) i 17.00 Buletin de ştiri , Pu­blici­tate radio , 17.10 Pe porta­tivul undelor, melodia preferată i 17.45 Panoramic economic , 18.00 Fonoteca melomanilor , 18.30 Odă limbii române , 19.00 Radiojur­nal , 19.15 Cincinalul 1965—1970, la ora bilanţului I 19.30 Estudiant tina I 20.00 Şapte arte : Univers muzical I Armonii corale , 21.20 Voci din fonoteca de aur , Lu­dovic Antal citind din versurile poeţilor noştri , Concert de mu­zică populară I 22.00 Melodii-club’ (reluare). Programul de dimineaţi (la fab­bruarie) : 6.00 Buletin de ştiri I 6 05 Radiomatineu — Informaţii utile şi muzică , 6.30 Actualita­tea în agricultură , Radiomatineu (continuare) , 7.00 Medicul vă­ sfătuieşte­­ 7.30 Breviar Juridic, Radiomatineu (continuare). Televiziune 10.00—11.30 — Emisiune­ locală pentru lucrătorii din agricultură. Sisteme intensive de cultură a viţei de vie? 18.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba ma­­ghiară, 18.30 La volan — emi­siune pentru conducătorii auto» 18.50 Mult­ă dulce şi frumoasă, 19.15 Publicitate, 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici, 19.30 Telejurnalul de seară, 20.00 România 71. Azi — Judeţul Să­laj, 20.30 Film serial: „Vidoc”*­­(XII), 20.55 Conferinţa de presă T.V. cu tovarăşul Ion Cosma, ministrul turismului, 21.45 Film documentar de montaj: »Planeta se grăbește* — „Demonul vite­­zei 11*, 22.20 Telejurnalul de noapte, 22.30 Campionatele mon­diale de patinaj artistic de la Lyon. Proba de perechi. Cinematografe VICTORIA, orei* 9, 11.10) 14 30, 18.40) 18.50) 21­ .Ursul ,1 pă­puș*‘ ) REPUBLICA, or«l« 9.13 ) 1* ) 19 40 ) „0*41X0X4 skl- («cran panoramic), ambel* sorii. COPOU, orei* 9 , 11 , 15 , 17 ) 19 I 21 : .Această femeie*. ARTA, orele » , 11.40­­ ÎS | 17.45 I 20.30 : .Căpitanul Flori­an*, producţie a studiourilor din Republice Democrată Germană , TATARASI, orale 16 , 18 , 20 ) „Tiffany memorandum", cinema­scop ) NICOLINA, orale 10 - 19 , 20 I .Moll Flanders*. Teatrul Naţional La ora 19.30, Teatrul Naţional prezintă un spectacol cu piesa­­ „Cum se jefuieşte o bancă“. Sînt valabile biletele cu seria 35. Pronoexpres La concursul Pronoexpres nr. 8 din 24.11.1971, au fost extrase următoarele numere: Extragerea 1: 4 26 37 24 9 29. Fond de premii Iei 1.488.843. Extragerea a II-a: 18 1 30 14 33. Fond de premii Iei 968.979. Timpul probabil Vreme schimbătoare, cu cerul variabil, mai mult noros. Local se vor semnala precipitaţii sub formă de ploaie, lapoviţă şi ninsoare. Vînt slab, predominînd din sectorul nordic. Temperatura aerului, uşor variabilă, minimele vor fi cuprinse între minus 4 grade şi minus 1 grad, iar ma­­xilaele m­irg B grade şi pluş .

Next