Flacăra Iaşului, februarie 1971 (Anul 27, nr. 7580-7603)
1971-02-25 / nr. 7600
FLACĂRA IĂȘULUI PAGINA 2 * Cuvintarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu (maure din pag. n bUma coordonării cercetării pe ministere şi chiar pe economie, pe întreaga ţară, este deci o stringentă necesitate Asigurind această coordonare nu înseamnă că ştirbim sau Împiedicăm in vreun fel dezvoltarea activităţii de cercetare care se desfăşoară jos, In institute şi unităţi productive. Pornind de la rolul important pe care îl are cercetarea ştiinţifică In creaţia de bunuri materiale, in perfecţionarea producţiei şi a întregii noastre activităţi va trebui să acordăm In permanenţă o atenţie deosebită acestui sector, este necesar să ne preocupăm de organizarea institutelor şi centrelor de cercetare acolo unde ele sunt cel mai necesare pentru a asigura Introducerea rapidă a noului In producţie, fără insă a merge la uniformizare. Să ţinem seama in această privinţă de specificul fiecărei ramuri şi să asigurăm o coordonare cit mai unitară a activităţii, fără ca aceasta să însemne neapărat o centralizare a muncii de cercetare. S-a vorbit aici despre calitatea produselor. Cred că pentru noi toţi este clar că, dacă vrem să pătrundem cu mărfurile noastre pe piaţa internaţională, dacă dorim să dezvoltăm economia naţională la nivelul tehnicii mondiale trebuie să acordăm o atenţie deosebită problemei calităţii întregii noastre activităţi. N Nu vreau să dau nici un exemplu in această privinţă, dar consider că această problemă trebuie să stea permanent în atenţia tuturor centralelor, a tuturor unităţilor noastre de producţie. Pînă la urmă, calitatea nu o hotărăşte controlul de calitate, ci activitatea practică, concretă a fecărui muncitor, maistru, Inginer, a tuturor acelora care lucrează nemijlocit în procesul de producţie. Este necesar să luăm asemenea măsuri încît să facem ca din unităţile noastre să nu mai iasă în nici un fel produse necorespunzătoare. Numai cind vom reuşi ca aceasta să devină o cauză generală a întregului colectiv, atunci vom realiza in mod corespunzător problema calităţii. O altă latură importantă a activităţii centralelor noastre este asigurarea desfacerii produselor. Am mai spus şi cu alt prilej că procesul de producţie se termină numai o dată cu vinzarea produsului, fie la ţară, fie în străinătate, cu încasarea contravalorii lui şi deci cu crearea condiţiilor pentru reluarea ciclului de producţie. Noi considerăm că problema desfacerii produseei trebuie rezolvată pe centrală. Din acest punct de vedere este necesar ca unităţile din cadrul centralelor să fie intricâtva degrevate de asemenea sarcini, fără insă a considera că ele nu trebuie să se mai preocupe de loc de felul cum se vinde produsul iar pe piaţă. Dar cel care trebuie să realizeze desfacerea producţiei este centrala; ea trebuie să realizeze vinzarea, cat in ţară, ctt şi in străinătate. Am mai discutat această problemă la consfătuirea privind activitatea de comerţ exterior şi nu doresc să Insist asupra •!. In cadrul consfătuirii s-a vorbit mult de problema aprovizionării tehnice-materiale. Această problemă constituie, de aemenea, o sarcină importantă ce revine centralelor, care trebuie să realizeze aprovizionarea tehnico-maledară a tuturor unităţilor de producţie din cadrul lor. In legătură cu această problemă s-a făcut aici multe propuneri juste, in special pentru îmbunătăţirea proiectului de lege care se pregăteşte, pentru ridicarea roului si răspunderii departamentului aprovizionării din cadrul C.S.P. in asigurarea bunei aprovizionări tehnico-materiale. Desigur, im domeniul aprovizionării tehnico-materiale se pun multe probleme. O bună aprovizionare începe in primul rind cu o planificare corespunzătoare. După cum se ştie, noi am realizat şi chiar MB depăşit, an de an, planul de producţie. Aceasta înseamnă că, pînă la urmă, am avut o balanţă bună de materii prime şi materiale. Avem stabilite norme de consum, dispunem de stocuri de materiale, atât pentru producţie, ctt şi de rezervă. Unele stocuri slnt corespunzătoare, altele, se spune, că sunt incă mici — dar totuşi sunt. Există norme precise care stau la baza stabilirii programului de activitate din unităţile de producţie. Atunci de unde intervin totuşi unele neajunsuri in aprovizionarea tehnico-materială a procesului de producție ? După părerea mea, lipsurile in domeniul bunei aprovizionări tehnico-materiale rezidă in primul rind in nerespectarea contractelor, în nelivrarea la timp da către unitățile producătoare a materialelor, subansamblelor sau a produselor contractate cu alte întreprinderi. Deşi n-aş fi vrut să dau nici un exemplu, doresc totuşi să arăt că centrala de vagoane a întâmpinat mari greutăţi in realizarea sarcinilor de plan datorită faptului că alte întreprinderi, cu care avea contracte de cooperare, nu l-au livrat la timp boghiurile necesare. Asemenea situaţii am Intilnit şi In legătură cu alte produse. Or, numai asigurînd livrarea promptă, fără intfrziere a produselor contractate vom contribui la buna urmaizare şi desfăşurare a proceCtie. Deci problema este de a introduce ordine in planificarea noastră, de a asigura executarea la timp a comenzilor contractate. Eu înţeleg că am putea avea greutăţi — şî citeodată avem — cu produsele care întîrzie să ne vină din import, deşi nici în această privinţă n-ar trebui să intîmpinăm dificultăţi pentru că noi tot am alocat şi alocăm banii necesari pentru importuri. Citeodată insă aceste importuri ne costă mai scump pentru că nu le contractăm la timp. Deci problema principală care se pune in legătură cu desfăşurarea susţinută, ritmică a procesului de producţie, cu buna aprovizionare tehnicomaterială este realizarea unei planificări judicioase, Introducerea unei ordini desăvârșite în livrările de produse dintre întreprinderi. Consider că in această privință, departamentului aprovizionării din C.S.P., ca și ministerelor le revin iută sarcini mari, pină cind centralele vor prelua bine toate atribuţiunile ce le au. Avem cazuri cind chiar intre unităţile din cadrul aceleiaşi centrale, depinzând deci de acelaşi director de centrală, nu se realizează la timp livrările diferitelor materialesau subansamble. De aceea, consider că această problemă trebuie să preocupe in mod deosebit centralele , să fie luate măsuri hotărîte pentru a pune ordine in această privinţă, deoarece de aceasta depinde desfăşurarea normală a activităţii de producţie, şi, in bună măsură, calitatea propriu-zisă a produselor. In atribuţiile unităţilor cu statut de centrală, un loc important îl va avea întocmirea planului de producţie. Cind s-a trecut la organizarea centralelor s-a pornit de la considerentul că ele trebuie să fie de fapt titularul de plan — asigurînd, fireşte, ca fiecare Întreprindere componentă să participe şi să-şi spună părerea la stabilirea sarcinilor de plan ce-i revin. Centrala este unitatea cu care lucrează planificarea, ministerul, finanţele şi toate organismele noastre economice ! Pornind de aici, trebuie să stabilim atit mijloacele, cât şi organizarea corespunzătoare, pentru ca centralele să cunoască bine capacităţile de producţie pe care le au şi, în concordanţă cu ele, cu sarcinile generale puse de partid şi guvern, să-şi întocmească planul. In legătură cu aceasta doresc să mă refer în continuare la problema indicatorilor de plan. Desigur, pot fi mai mulţi sau mai puţini indicatori; pentru oricine însă care va conduce producţia, pentru orice conducător de centrală, cunoaşterea unui număr foarte mare de indicatori este o necesitate. Fie că vom cuprinde sau nu aceşti Indicatori In planul de stat, centrala nu se va putea lipsi de ei, fiindu-i absolut necesari pentru a asigura o conducere ştiinţifică şi cu bune rezultate a activităţii economice. Poate oare cineva să nu cunoască ce produce şi pentru cine, ce sortimente realizează, atit in unităţi fizice, cit şi valoric? Poate cineva să nu prevadă de unde şi cum se aprovizionează, ce materiale ii sunt necesare pentru sortimentele pe care le produce? Poate cineva să nu stabilească cu cine va coopera spre a realiza produsul respectiv? Poaie să nu ştie cu ce număr de muncitori va realiza planul, ci inginerii trebuie in proiectare, ci ţi iu cercetare şi nu producţie ? Care conducător de centrală se poate angaja realmente să conducă activitatea economică fără să cunoască aceşti indicatori de bază ? Cu toţi cunoaştem că forţa hotăroare 5* producţie or i* omul ; îndeplinirea planului depinde intr-o măsură decisivă de felul cum asigurăm şi formăm cadrele necesare. Se ştie că pentru a pregăti un Inginer este nevoie de 5 ani de zile Necesarul de cadre trebuie flect cunoscut şi prevăzut cu mult înainte, spre a şti unde să formăm aceste cadre, ce să facem tn acest scop. De a»»««me», ca să pregătim muncitori calificaţi trebuie să ştim dinainte cîţi ne trebuie,re şcoli dezvoltăm pentru aceasta. Deci problema stabilirii de indicatori precişi în legătură cu asigurarea şifolosirea forţei de muncă nu este o simplă formalitate, ci reprezintă o necesitate stringentă pentru o conducere eficientă a economiei! Aş putea, desigur, să mă refer şi la alţi indicatori. Ne gîndim ca, intr-adevăr, in planul central să avem mai puţini indicatori, dar nu vom scuti cu nimic centralele să aibă un număr foarte mare de astfel de indicatori. Nu putem conduce economia, activitatea de construcţie socialistă, lăsînd ca fiecare unitate să procedeze cum doreşte in acest domeniu hotăritor. Noi construim în mod planificat — şi trebuie să asigurăm o repartiţie cit mai judicioasă a forţei de muncă în diferitele sectoare de activitate. Totodată, trebuie să veghem la folosirea raţională a acestor forţe, să creăm condiţii de lucru pentru toţi oamenii muncii. In acest spirit trebuie privită problema asigurării şi formării cadrelor nu ca un indicator in plus sau un minus. Fireşte, unii ar putea spune că aceasta înseamnă evidenţă mai multă. Da, tovarăşii De aceea ne şi preocupăm şi introducem un sistemcit mai modern de evidenţă. Folosim maşini de calcul spre a putea ca, intr-adevăr, simplificînd munca oamenilor, să realizăm o evidenţă bună şi la timp Fără o asemenea evidenţă nu se poate conduce economia ! Fiecare din conducătorii de centrală va trebui să introducă o disciplină de aer în această privinţă. Eu rog pe conducătorii centralelor să înţeleagă că trebuie să acorde o atenţie deosebită tuturor problemelor care ţin de o bună planificare, să nu caute să fugă de ele sub motiv căo să le rezolve alţii*. S-au ridicat aici şi unele probleme financiare ; nu aş dori să insist prea mult asupra lor. Noi pornim de la faptul că centrala trebuie să răspundă de întreaga activitate «economico-financiară a unităţilor in subordine. Legătura intre buget, bancă şi unităţile de producţie este centrala; ea trebuie să aibă o evidenţă generală a beneficiilor şi să le verse la buget, Inderent unde se realizează aceste beneficii. Centrala trebuie să cunoască şi să urmărească indicatorii financiari, să ştie cum se realizează beneficiile şi ceilalţi indici de către toate unităţile din cadrul său ; ea centralizează rezultatele obţinute în realizarea acestor indicatori şi din dispoziţia ei se fac toate repartiţiile, stabilindu-se atit ceea ce rămine la întreprinderi şi centrală, cit şi ceea ce se varsă la buget în conformitate cu prevederile legii. Va trebui să examinăm o serie de propuneri care s-au făcut aici privind lăsarea unor fonduri la dispoziţia centralelor, dar procedind la o redistribuire a acestora şi asigurind un control unitar asupra folosirii şi cheltuirii lor, tocmai spre a întări rolul şi atribuţiunile acestor unităţi în conducerea activităţii economice. De altfel, în ce priveşte investiţiile, in afară de anumite cazuri, cea mai mare parte se fac prin centrală. Este adevărat că aceasta implică anumite obligaţii, dar nu vom renunţa niciodată la acest sistem şi nici la controlul respectiv. Centralele au astăzi dreptul să avizeze investiţii pina la 30 de milioane, desigur, în conformitate cu legile in vigoare. Dar poate oare cineva, atunci cind realizează o lucrare de investiţii, să renunţe la întocmirea unui proiect sau să nu supună proiectul respectiv spre avizare şi control? Nimeni nu poate pretinde acest lucru ! Altceva este însă de a simplifica, eventual, unele faze de realizare a investiţiei cum, de altfel, au făcut unele centrale care şi-au elaborat proiectul, şi au executat, in cadrul planului general, lucrările respective, fără să mai apeleze la proiectanţi şi chiar la constructori din afară. Considerăm că aceasta este o practică bună pe care am recomandat-o şi o recomandăm. Am constatat că aceste centrale au executat o serie de lucrări mari cu aproape 50 la sută mai ieftin decit dacă te-ar fi realizat prin întreprinderii© specializate ale Ministerului Construcţiilor Industriale, care în general lucrează bine, dar foarte scump. Deci, asemenea atribuţii şi sarcini rămin la centrale — şi trebuie să le întărim în conformitate cu legile şi cu normele generale care guvernează economia noastră. Pe drept cuvint ciţiva tovarăşi au ridicat aici problema unei mai bune cooperări directe intre unităţile cu statut de centrală. însăşi legea contractelor prevede o cooperare strinsă şi o legătură permanentă intre centrale ,alit din cadrul aceluiaşi minister, cit şi dintre centralele aparţinind unor ministere diferite pentru a stabili împreună cum să rezolve anumite probleme, inclusiv cara pot coopera la realizarea unor obiective economice. O sarcină importantă a centralelor industriale este asigurarea pregătirii cadrelor şi a reciclării acestora. De altfel, în legea supusă discuţiilor privind reciclarea cadrelor se prevede în mod expres această obligaţie a centralelor. Este de înţeles că centralele trebuie să se preocupe atit de formarea muncitorilor calificaţi, de promovarea lor in producţie, cit şi de asigurarea necesarului de cadre cu studii medii şi superioare. Desigur, toate acestea trebuie să se facă în conformitate cu normele generale. In consfătuirea noastră s-au făcut citeva propuneri in legătură cu unele derogări de la legile în vigoare privind promovarea în diferite funcţii. Această problemă este destul de serioasă și ea trebuie tratată ca atare. Să avem in vedere că legile noastre privind stagiile in producţie sunt unice pentru toată economia; a admite derogări de la ele ar însemna să nu soluţionăm in mod corespunzător această problemă, să creăm posibilităţi ca in unele cazuri promovările să nu se facă în conformitate cu nevoile economiei şi să se dea naştere la abuzuri şi favoritisme in această privinţă. Există, intr-adevăr, o problemă pe care noi o analizăm şi va trebui s-o soluţionăm în mod corespunzător — aceea a promovării de maiştri din rindul muncitorilor de înaltă calificare. In general, trimitem in şcolile de maiştri tineri de 18 ani şi, la 21 de ani, după ce absolvă cursurile respective, le este greu să conducă producţia, pentru că n-au avut înainte practica necesară ca muncitori. Va trebui să revedem această lege, să recrutăm pentru şcolile de maiştri oameni cu practică în producţie, să organizăm pregătirea lor corespunzătoare spre a căpăta cunoştinţele necesare de organizatori şi conducători ai producţiei. Desigur, acolo unde se va ivi necesitatea, şi de la caz la caz, va trebui să admitem ca unii muncitori de înaltă calificare să poată fi promovaţi maiştri, urmind ca între timp să frecventeze cursurile respective, pe care le avem de altfel organizate in toate Întreprinderile. Aici se ridică şi alte aspecte — legate de salarizare, de cointeresare, — pe care insă le vom analiza in mod special spre a soluţiona ctt mai bine această problemă. Este adevărat, noi am stabilit o oarecare corelaţie in ce priveşte salariul tarifar, dar nu este însă suficient de bine rezolvată problema legării mai strînse a veniturilor maistrului de rezultatele obţinute de secţia sau atelierul de producţie pe care acesta 11 conduce. Va trebui să studiem această problemă şi să o soluţionăm in mod corespunzător. Dar, pornind de aici, nu putem extinde aceste derogări la ingineri, la cercetători şi aşa mai departe, decit în limitele şi in cazurile prevăzute în lege pentru categoriile respective. Astăzi există totuşi un număr suficient de cadre cu studii superioare şi medii şi n-am putea spune că nu avem posibilitatea să acoperim toate sectoarele cu oameni avind stagiul corespunzător. Desigur, sunt şi unele mici excepţii cind, de la caz la caz, se dau aprobările necesare. In general, însă, suntem astăzi în situaţia să putem spune că nu este necesar să apelăm la derogări de la prevederile legii pentru a acoperi nevoile de cadre ale unor sectoare. In continuare doresc să atrag atenţia asupra unei probleme pe care o consider deosebit de importantă. Este vorba de preocuparea pe care trebuie s-o manifeste conducerile centralelor faţă de problemele sociale, de îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ale oamenilor muncii. Desigur, sunt organizaţii care au mare rol în această privinţă, dar şi centralele, conducerile lor vor trebui să urmărească îndeaproape ca prevederile privind realizarea creşterii veniturilor, îmbunătăţirea condiţiilor deviene şi măsurile pentru a asigura aceste condiţii, precum şi alte prevederi de ordin social să se realizeze cit mai bine. Avem în vedere ca, in acest cincinal, să ajungem, de la 27.000 de locuri in creşe, cit avem astăzi, la 80—100.000, aceasta va ajuta la rezolvarea în condiţiuni bune a acestei probleme. Va creşte numărul de cămine pentru copii, vom construi, de asemenea, un număr însemnat de locuri în cămine pentru tineret. Se prevede a se organiza cantine corespunzătoare, in raport cu necesităţile şi cerinţele oamenilor muncii. Avem un şir de prevederi in legătură cu rezolvarea altor probleme de interes social , la care m-am mai referit. In ce priveşte locuinţele, cunoaşteţi că se prevede construirea a 500.000 de apartamente, dar probabil că această cifră va fi depăşită, incă de acum am suplimentat cu 15.000 de apartamente planul de construcţii de locuinţe în Capitală. Dacă ne vom ocupa serios de realizarea la timp a tuturor acestor prevederi, vom obţine progrese însemnate în soluţionarea multora din problemele în care mai întîmpinăm astăzi unele greutăţi. Fireşte nu se poate spune că in 5 ani vom rezolva total problema locuinţelor, deoarece cerinţele in acest domeniu cresc, oamenii, care stau astăzi într-o casă mai modestă, miine vor neapărat să se mute in alta mai mare — acesta este un lucru firesc; va trece încă muit pînă cind vom putea spune că am asigurat un fond de locuinţe, care să satisfacă toate cerinţele aşa cum doreşte fiecare. Dar prevederile pe care le avem in această privinţă trebuie urmărite şi realizate in bune condiţiuni. Consider că trebuie să ţinem seama de o serie de propuneri formulate aici privind atribuirea fondurilor şi mijloacelor materiale centralelor pentru a realiza asemenea prevederi cu caracter social —locuinţe, creşe, cantine, cămine — asigurînd in felul acesta o legătură mai strinsă a salariaţilor cu întreprinderea respectivă. Aşa cum am spus şi la adunarea salariaţilor de la „23 August", vom distribui şi locuinţele prin întreprinderi, vom face ca, prin dezvoltarea reţelei de creşe, de cămine şi prin alte măsuri cu caracter social, salariaţii să se simtă mai strins ataşaţi de întreprinderea unde lucrează. Deci acesta va fi un factor care va întări propriu-zis rolul întreprinderilor, legătura lor cu masele de oameni al muncii. Din acest punct de vedere consider că este bine să revedem şi să lărgim atribuţiile centralelor şi întreprinderilor. Nu am vorbit despre ministere pentru că despre ele am mai discutat şi in alte împrejurări. Este însă clar că, o dată cu lărgirea atribuţiilor centralelor şi întreprinderilor economice, se modifică şi rolul pe care îl au astăzi ministerele. Ele vor trebui să renunţe la o serie de practici din trecut — cind se ocupau de rezolvarea tuturor problemelor— să lase o mare parte din aceste probleme In răspunderea noilor organisme economice. In schimb, ministerele trebuie să acorde mai multă atenţie problemelor conducerii generale, rezolvării lor unitare pentru toate sectoarele de care se ocupă. In felul acesta ele vor putea, intr-adevăr, să aibă o privire de perspectivă, să acorde mai multă atenţie problemelor introducerii noului, organizării unitare a cercetării şi soluţionării problemelor generale ale conducerii ramurilor respective. In concepţia despre care am vorbit pînă acum, cresc foarte mult atribuţiile centralelor şi întreprinderilor. Nu aş dori, insă, să rămină cineva cu impresia că, luind aceste măsuri, va trebui, in vreun fel, să nu mai asigurăm in continuare conducerea unitară, centrală a întregii activităţi economice. Nu este de conceput conducerea economiei intr-un stat socialist fără o îndrumare unitară, fără a avea o privire de ansamblu ! In acest sens, creşte deosebit de mult rolul Comitetului de Stat al Planificării, al Ministerului de Finanţe, al organelor de sinteză în general. Desigur, ele nu vor trebui să intre intr-un şir de probleme mărunte, dar a asigura o bună orientare şi planificare a dezvoltării armonioase a tuturor ramurilor şi sectoarelor de activitate — aceasta constituie o problemă esenţială pentru progresul întregii economii naţionale. Este, de asemenea, necesar să acţionăm cu mai multă fermitate pentru simplificarea statisticii, a evidenţei şi, in general, pentru mai buna organizare a informaticii. — asemenea măsuri sunt esenţiale pentru a asigura o conducere operativă, pentru rezolvarea în bune condiţiuni a tuturor sarcinilor ce stau în faţa unităţilor economice. In cadrul consfătuirii s-au ridicat şi unele probleme în legătură cu transporturile. îmbunătăţirea activităţii în transporturi trebuie să constituie o preocupare serioasă, deoarece este anormal ca, din pricina unor neajunsuri din acest sector, să creăm greutăţi activităţii economice. Se ştie că în această ramură există o dotare destul de satisfăcătoare şi ar trebui deci să avem un transport bine organizat. Totuşi, capacităţile de transport nu sunt utilizate cum tretruie, se pierde incă mult timp; în general, nu putem spune că transporturile au acţionat cum trebuie pentru a asigura o bună aprovizionare şi la timp a activităţii economice. In ce priveşte proiectele de legi dezbătute in consfătuire, sunt de acord cu majoritatea propunerilor care s-au făcut în legătură cu ele. Statutul ar trebui să fie un statut—tip, pentru că el nu poate să dea soluţii şi să fie aplicat unitar de toate unităţile ; acest statut trebuie să oglindească citeva prevederi generale, obligatorii, urmind ca, pe baza lor, fiecare să-şi adopte un regulament sau un statut propriu. Intr-adevăr, poate că unificarea acestor prevederi într-o singură lege ar fi binevenită. In ce privește legea privind aprovizionarea tehnico-materială, cred că sunt justificate propunerile care s-au făcut în legătură cu îmbunătățirea ei. Să prezentăm această lege o dată cu Legea planificării, care va trebui să fie gata în acest an. In general, sînt de acord că va trebui să elaborăm legile in aşa fel incit să nu mai fie nevoie de instrucţiuni sau de hotărîri pentru aplicarea lor. De altfel am mai subliniat această problemă şi în alte împrejurări. Legea însăşi să constituie cadrul după care să se conducă fiecare in activitatea sa! Este necesar ca, pe baza discuţiilor din aceste zile, să trecem la măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii noastre. Trebuie să acţionăm cu mai multă răspundere în luarea măsurilor, să asigurăm o mai mare stabilitate în organizarea activităţii de producţie din întreprinderi. Să ţinem seama de schimbul de experienţă pe care l-am făcut în cadrul *acestor discuţii şi să acţionăm in mod corespunzător pentru Îmbunătăţirea in continuare a stilului şi metodelor noastre de lucru. Trebuie să obţinem o ridicare generală a nivelului de conducere al întregii activităţi, să facem ca toţi conducătorii de centrale şi de unităţi, toţi activiştii din economie să acorde mai multă atenţie îmbogăţirii cunoştinţelor lor profesionale, însuşirii metodelor moderne de conducere spre a putea astfel să-şi îndeplinească în cele mai bune condiţii sarcinile deosebit de mari ce Ie revin. Datorită caracterului special al consfătuirii noastre din aceste două zile, in cadrul ei am vorbit mai puţin despre problemele practice ale activităţii de producţie pe 1971. Nu aş dori să se înţeleagă insă prin aceasta că intorcindu-ne acasă trebuie să ne ocupăm numai de problemele de organizare şi să uităm esenţialul— asigurarea realizării planului de producţie. Vă sunt cunoscute prevederile noului plan cincinal 1971 — IMMI, Intrucît le-am dezbătut in mai multe rinduri Împreună cu întreprinderile, cu centratele şi ministerele, cu activul de partid şi de stat. Planul cincinal pune sarcini deosebite In ce priveşte dezvoltarea in ritm înalt a producţiei in toate ramurile, îmbunătăţirea calităţii produselor, ridicarea calitativă ■ tuturor laturilor activităţii economice. Aceste sarcini, izvorâte din necesitatea de a asigura progresul multilateral al întregii societăţi, sunt pe deplin realizabile. îndeplinirea lor cere mobilizarea intensă a energiilor şi capacităţilor creatoare ale întregului popor, o muncă intensă şi susţinută în toate sectoarele de activitate. Realizarea tuturor sarcinilor trasate de Congresul al X-lea al partidului va apropia şi mai mult ţara noastră de statele cu economie dezvoltată, va crea noi condiţii pentru creşterea in continuare a veniturilor tuturor oamenilor muncii de la oraşe şi sate, a salariului real, a cheltuielilor socialculturale, pentru ridicarea generală a nivelului de trai al poporului — ţelul suprem al întregii politici a partidului şi statului nostru. Anul 1971 este hotăritor pentru indeplinirea întregului cincinal. Rezultatele obţinute în primele două luni din acest an — în industrie, în construcţii şi în celelalte ramuri — ne îndreptăţesc să apreciem că planul pe 1971 a fost pregătit în condiţii bune, că am păşit cu succes în noul cincinal. Suntem Încredinţaţi că centralele industriale, toate unităţile din economie vor dezvolta aceste succese, vor munci neobosit pentru înfăptuirea tuturor obiectivelor şi sarcinilor prevăzute în noul plan cincinal. Tot ceea ce am discutat în consfătuire, problemele pe care le-am abordat, trebuie să ne ajute să asigurăm Îndeplinirea în cele mai bune condiţiuni a sarcinilor de producţie. Eu rog pe toţi tovarăşii să ia măsurile necesare pentru a face ca planul pe acest an să fi® îndeplinit în întregime şi in cele mai bune condiţiuni. Să asigurăm realizarea investiţiilor planificate şi darea în folosinţă la termen a tuturor capacităţilor — şi, in această privinţă, cu cit vom putea să devansăm mai multe capacităţi, cu atit va fi mai bine din toate punctele de vedere. Să realizăm, de asemenea, prevederile privind exportul, care trebuie să constituie o sarcină esenţială pentru toate unităţile de producţie ! In acest context, doresc să subliniez încă o dată rolul deosebit de important pe care îl au organele sindicale in soluţionarea tuturor problemelor care s-au ridicat aici. Sindicatele trebuie să ia parte mai activă la întreaga muncă de îmbunătăţire a activităţii generale a centralelor industriale şi unităţilor economice, la realizarea în condiţii optime a tuturor sarcinilor de plan pe acest an. Totodată doresc să relev şi cu acest prilej rolul însemnat ce revine în această privinţă comitetelor judeţene şi organizaţiilor de partid. Cred că nu trebuie să mai repet că este necesar ca secretarul de partid să participe, cu toate drepturile şi obligaţiile, în comitetul de direcţie, deci să-şi asume şi răspunderea pentru hotărîrile care se iau. Autoritatea lui va depinde de felul cum va munci; trebuie, însă, să-i fie clar fiecăruia că autoritatea se cîştigă nu stînd in afara problemelor, ca observator, ci numai pătrunzînd în miezul lor, acţionind pentru rezolvarea corespunzătoare a acestora şi unind în acest scop toate forţele întreprinderii, ale comuniştilor şi oamenilor muncii. Dacă nu va face acest lucru, nu va avea autoritate in întreprindere şi, în consecinţă, va trebui, probabil, ca organizaţia de bază să-şi aleagă ca secretar un tovarăş care realmente este in stare să conducă această activitate. Aşa cum, de altfel, se va intîmpla cu oricine, inclusiv cu directorul care nu va lucra bine şi îşi va pierde autoritatea. Şi, după cum am spus mai înainte, această autoritate se creează şi se păstrează acţionind hotărtt pentru soluţionarea corespunzătoare a diferitelor probleme care se ridică in activitatea intreprinderii respective. Numai atunci vom avea buni secretari de partid, buni directori, cadre bune, cu autoritate! (Aplauze prelungite). In încheiere, doresc să-mi exprim convingerea că lucrările consfătuirii au contribuit la o mai bună înţelegere a rolului şi sarcinilor noilor organisme economice, că pe baza lor se vor lua măsuri concrete pentru îmbunătăţirea activităţii în toate sectoarele economiei. Iată de ce doresc să urez tuturor celor prezenţi aici, conducerilor tuturor întreprinderilor şi unităţilor cu statut de centrală, precum şi salariaţilor lor noi succese în realizarea sarcinilor puse de Congresul al X-lea al partidului pentru dezvoltarea economică şi socială a patriei, pentru perfecţionarea producţiei de bunuri materiale şi spirituale, pentru creşterea nivelului de bunăstare şi civilizaţie a întregului nostru popor. Vă doresc tuturor multă sănătate şi fericire ! (Aplauze puternice, prelungite). Reciclarea — In pas cu cuceririle ştiinţei şi tehnicii (urmare din pag. 1) conţine va duce în adevăr la perfecţionarea pregătirii tuturor oamenilor muncii din ţara noastră, la un salt calitativ in activitatea fiecăruia dintre noi. In calitate de cadru didactic al Institutului politehnic, căruia îi revine sarcina permanentăi de a contribui la formarea şi perfecţionarea cadrelor de ingineri din ţara noastră, am trăit un deosebit sentiment de bucurie, in special ş datorită faptului că activităţii căreia m-am consacrat şi pe care o desfăşor zi de zi de 30 de ani, i se adaugă valenţe noi prin această lege. Ea pune imperios accentul pe importanţa instruirii, pregătirii şi perfecţionării tuturor celor ce muncesc la nivelul transformărilor pe care le trăim. Din studierea prevederilor proiectului de lege am putut desprinde numeroase idei şi prevederi deosebit de preţioase, care mi-au sugerat teme de propuneri, nu în ceea ce priveşte formularea unor articole sau dispoziţii ale legii, ci, mai ales în legătură cu aplicarea în mod eficient a unor prevederi. Dintre toate acestea mă opresc, în cele ce urmează, asupra unei singure propuneri, legată de continua perfecţionare a cadrelor didactice din institutele de învăţământ superior tehnic, din rindul cărora fac şi eu parte. Consider foarte judicioasă prevederea ca stagiile de perfecţionare să se facă în întreprinderi industriale de profil. Am constatat din proprie experienţă că, oricit aş căuta să mă ţin la curent cu publicaţiile de specialitate, să cunosc noile cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii in specialitatea mea, ori de cite ori am ocazia să mă aflu într-o întreprindere industrială, am de învăţat multe lucruri noi, să privesc sub alt unghi cele citite din publicaţiile de specialitate, să le leg de realităţile concrete întîlnite în producţie. Acest lucru mi-a ajutat şi-mi ajută să-mi formulez altfel problemele predate la curs şi fără a le dezbrăca da haina teoretică să le prezint studenţilor sub un aspect legat de practică mult mai concret decit dacă le-aş fi luat numai din publicaţii. Cu aici mai mult consider că această formă de perfecţionare este nu numai utilă, dar şi foarte necesară pentru cadrele didactice tinere din politehnică. Aş dori du această ocazie să-mi exprim părerea că această perfecţionare nu trebuie făcută prin simple vizite la întreprinderi, sau prin stagii făcute la întreprinderi din localitate, in paralel cu activitatea didactică. Pentru ca aceste stagii de perfecţionare să-şi poată atinge scopul este necesar ca ele să aibă o durată de cel puţin trei luni, cu scoaterea cadrului respectiv din activitatea didactică, dîndu-i-se posibilitatea ca în acest timp să poată adînci unele probleme de producţie, contribuind chiar la soluţionarea lor sub aspect tehnic şi chiar economic. Aceste stagii ar trebui să se repete la început la intervale de 2—3 ani, iar pe măsura trecerii anilor la intervale mai lungi. Organizată în acest fel, această formă de perfecţionare, cu suplinirea legală a celui ce face stagiul, va da rezultate tot mai bune şi nu va întiria să se reflecte într-o pregătire de înaltă calitate a tinerilor cadre de ingineri. La Podu-Hoaiei Extinderea secţiilor prestatoare de servicii Preocuparea cooperativei de consum din Podu-Iloaiei de a extinde unităţile prestatoare de servicii către populaţie este reflectată în existenţa a 34 secţii cu 18 profile care execută lucrări în numeroase specialităţi cum ar fi: confecţii de îmbrăcăminte şi încălţăminte, reparaţii-construcţii, reparaţii radio-televizoare, ceasornicărie, obiecte din lemn, vulcanizări, brutărie, răcoritoare etc. Acestea au realizat în 1970 o producţie de aproape două milioane de lei, depăşindu-şi planul cu 16 la sută. Pentru îmbunătăţirea activităţii in acest sector, conducerea cooperativei a luat măsuri pentru buna aprovizionare cu materiale a unităţilor şi asigurarea minii de lucru calificate. Se prevede extinderea spaţiului de producţie prin construirea in acest an a unei hale de producţie, iar în anul viitor a unui complex meşteşugăresc. „.. . Şedinţe ale unor comisii permanente ale Consiliului popular judeţean Iaşi Zilele acestea, au avut loc şedinţe ale comisiilor permanente pentru consiliile populare, administraţia locală şi juridică , învăţămînt , cultură , comerţ — cooperaţie ale Consiliului popular al judeţului Iaşi. Comisiile permanente au dezbătut şi avizat proiectele de hotărîri care urmează a fi supuse aprobării Consiliului popular judeţean în cadrul sesiunii din 20 februarie a.c. A In de 24 ore Radio Iaşi Programul de Beard (25 februarie) i 17.00 Buletin de ştiri , Publicitate radio , 17.10 Pe portativul undelor, melodia preferată i 17.45 Panoramic economic , 18.00 Fonoteca melomanilor , 18.30 Odă limbii române , 19.00 Radiojurnal , 19.15 Cincinalul 1965—1970, la ora bilanţului I 19.30 Estudiant tina I 20.00 Şapte arte : Univers muzical I Armonii corale , 21.20 Voci din fonoteca de aur , Ludovic Antal citind din versurile poeţilor noştri , Concert de muzică populară I 22.00 Melodii-club’ (reluare). Programul de dimineaţi (la fabbruarie) : 6.00 Buletin de ştiri I 6 05 Radiomatineu — Informaţii utile şi muzică , 6.30 Actualitatea în agricultură , Radiomatineu (continuare) , 7.00 Medicul vă sfătuieşte 7.30 Breviar Juridic, Radiomatineu (continuare). Televiziune 10.00—11.30 — Emisiune locală pentru lucrătorii din agricultură. Sisteme intensive de cultură a viţei de vie? 18.00 Deschiderea emisiunii. Emisiune în limba maghiară, 18.30 La volan — emisiune pentru conducătorii auto» 18.50 Multă dulce şi frumoasă, 19.15 Publicitate, 19.20 1001 de seri — emisiune pentru cei mici, 19.30 Telejurnalul de seară, 20.00 România 71. Azi — Judeţul Sălaj, 20.30 Film serial: „Vidoc”*(XII), 20.55 Conferinţa de presă T.V. cu tovarăşul Ion Cosma, ministrul turismului, 21.45 Film documentar de montaj: »Planeta se grăbește* — „Demonul vitezei 11*, 22.20 Telejurnalul de noapte, 22.30 Campionatele mondiale de patinaj artistic de la Lyon. Proba de perechi. Cinematografe VICTORIA, orei* 9, 11.10) 14 30, 18.40) 18.50) 21 .Ursul ,1 păpuș*‘ ) REPUBLICA, or«l« 9.13 ) 1* ) 19 40 ) „0*41X0X4 skl- («cran panoramic), ambel* sorii. COPOU, orei* 9 , 11 , 15 , 17 ) 19 I 21 : .Această femeie*. ARTA, orele » , 11.40 ÎS | 17.45 I 20.30 : .Căpitanul Florian*, producţie a studiourilor din Republice Democrată Germană , TATARASI, orale 16 , 18 , 20 ) „Tiffany memorandum", cinemascop ) NICOLINA, orale 10 - 19 , 20 I .Moll Flanders*. Teatrul Naţional La ora 19.30, Teatrul Naţional prezintă un spectacol cu piesa „Cum se jefuieşte o bancă“. Sînt valabile biletele cu seria 35. Pronoexpres La concursul Pronoexpres nr. 8 din 24.11.1971, au fost extrase următoarele numere: Extragerea 1: 4 26 37 24 9 29. Fond de premii Iei 1.488.843. Extragerea a II-a: 18 1 30 14 33. Fond de premii Iei 968.979. Timpul probabil Vreme schimbătoare, cu cerul variabil, mai mult noros. Local se vor semnala precipitaţii sub formă de ploaie, lapoviţă şi ninsoare. Vînt slab, predominînd din sectorul nordic. Temperatura aerului, uşor variabilă, minimele vor fi cuprinse între minus 4 grade şi minus 1 grad, iar maxilaele mirg B grade şi pluş .