Flacăra Iaşului, noiembrie 1973 (Anul 29, nr. 8433-8458)

1973-11-08 / nr. 8439

) ANUL XXX Nr. 8439 JO 1­8 NOIEMBRIE 1973 4 pagini 30 bani Pentru recuperarea integrală şi cît mai repede a restantelor linii partul de leMitele Mie eu­loffil le emirii maiin Condiţiile deosebite din primul semes­tru al acestui an au generat nerealizări însemnate la întreprinderea de trans­porturi auto Iaşi — unitate a cărui co­lectiv este bine cunoscut pentru hărnicia şi abnegaţia de care dă dovadă în în­deplinirea sarcinilor şi angajamentelor a­­sumate în întrecerea socialistă. De alt­fel, în cadrul ramurii, I.T.A. Iaşi se si­tuează printre unităţile fruntaşe. Acest fapt, aşa cum era şi de aşteptat, nu a dus la automulţumire, ci la o mobilizare generală a forţelor pentru ieşirea din impas, pentru recuperarea integrală a restanţelor. Preocuparea tuturor constă în exploatarea la parametrii maximi a întregului parc de autovehicule. — Fiecare salariat din întreprinderea noastră — ne spunea ing. Adrian Luca, director tehnic la I.T.A. Iaşi , este con­ştient de efortul pe care trebuie să-l de­pună. De altfel, începînd din luna au­gust am îndeplinit sarcinile şi am recu­perat un volum important din restanţe. La sfîrşitul lunii octombrie mai aveam o restanţă doar de 258.000 tone expediate. Avînd în vedere ritmul în care am re­cuperat pînă acum rămînerile în urmă, preliminăm ca în luna decembrie să ne mai rămînă foarte puţin, în aşa fel încît vom putea încheia bilanţul anului 1973 cu indicatorii tehnico-economici îndepli­niţi şi chiar depăşiţi. Intr-adevăr, din discuţiile purtate, a reieşit că, deja la sfîrşitul celor 10 luni din acest an ,s-au înregistrat depăşiri la unii indicatori. De pildă, pînă în prezent s-au transportat suplimentar peste 9 mi­lioane de călători/km. Nerealizările la producţia marfă au atras şi diminuarea volumului de bene­ficii. Bunăoară, la 1 noiembrie nu se realizaseră peste 6 milioane lei beneficii. — Nerealizările la beneficii — ne­in­forma tov. Gh. Paşa, contabilul şef al întreprinderii — sînt urmarea mai mul­tor factori. In primul rînd, aşa cum e şi firesc, neîndeplinirea sarcinilor la pro­ducţia marfă a atras, pe de o parte, ne­­realizarea beneficiilor planificate, iar pe de altă parte depăşirea nivelului pro­gramat la cheltuielile de întreţinere şi exploatare cu 4,5 milioane lei. In al doi­lea rînd, aş remarca sistemul greoi de decontare pentru transporturile auto e­­fectuate de noi, sistem care generează în prezent un volum însemnat de pro­ducţie marfă neîncasată de la benefi­ciari. La sfîrşitul lunii octombrie, de exemplu, soldul producţiei neîncasate a La întreprinderea de transporturi auto Iaşi fost de peste 10 milioane de lei. Se dis­cută în prezent, la nivelul organelor ie­rarhic superioare, îmbunătăţirea actua­lului sistem de decontare în transportu­rile auto. — Şi cu toate acestea, a adăugat tov. Constantin Moiteescu, şeful biroului plan dezvoltare — colectivul nostru s-a stră­duit să lucreze în condiţii de eficienţă. Să dau doar un exemplu. In zece luni am realizat economii de 67 tone de ben­zină, economii echivalente cu consumul pe o zi a unui parc de 2.700 autovehi­cule. Sosirea, sezon­ul­ui rece a impus o...pre­gătire corespunzătoare a activităţii. S-au iniţiat unele măsuri pentru întreţinerea şi repararea maşinilor în condiţii opti­me, executarea unor dispozitive de pre­­încălzire a motoarelor, asigurarea aero­­fermelor necesare, dotarea autovehicule­lor cu lanţuri antiderapante, antigel ş.a., asigurarea stocului de carburanţi şi lu­­brifianţi. De asemenea, s-au creat con­diţii pentru extinderea metodei de re­parare a autovehiculelor prin schimbul de agregate. In acest sens, s-au asigurat fluxuri tehnologice optime, s-a mărit nu­mărul de repere executate în cadrul re­paraţiilor centralizate, se valorifică su­perior piesele rezultate de la dezmem­brarea autovehiculelor casate. Paralel cu­ aceste preocupări,­­ interlo­cutorii noştri ne-au informat şi despre măsurile întreprinse pentru pregătirea activităţii anului viitor, pentru un de­maraj bun încă din prima zi. „Sarcinile din planul pe 1974 — ne spunea ing. A. Luca — vor spori cu circa 8 la sută, faţă de realizările preliminate pe acest an. Potenţialul uman şi tehnic al întreprin­derii ne dă garanţia onorării lor ire­proşabile. Avem în vedere faptul, prin­tre altele, că în 1974 va continua pro­cesul de reînnoire a parcului, în special cu autovehicule de mare tonaj. In pre­zent, ne preocupăm intens pentru per­fecţionarea pregătirii profesionale­ a lu­crătorilor, avînd în vedere că noile au­tovehicule sunt moderne şi presupun cu­noştinţe noi, pentru buna lor exploatare şi întreţinere"1. — Care este stadiul încheierii contrac­telor economice? — Peste 80 la sută din sarcinile anu­lui viitor — ne-a spus tov. C-tin Maf­­teescu — au fost contractate cu benefi­ciarii. Cu furnizorii nu am ajunsă încă la acest nivel, dar nu putem spune că avem probleme deosebite. In scurt timp, sperăm să încheiem acţiunea de contrac­tare. Convorbirea cu factorii de răspundere de la întreprinderea de transporturi au­to Iaşi ne-a demonstrat încă o dată ho­­tărîrea acestui harnic colectiv de a re­cupera în cel mai scurt timp restanţele, de a încheia un bilanţ pozitiv pe 1973, de a pregăti temeinic activitatea anului viitor. Promitem că vom reveni pentru a consemna rezultatele înregistrate. Eugeniu ZIDARIŢA /A In fruntea obştei Vorbim la început cu în­văţătorul pensionar Gheor­­ghe Lungu despre vreme, despre toate cite le vedem pe lingă casa sa bine gos­podărită. După un timp, considerînd introducerea făcută, gazda ne dă a în­ţelege că putem să-i măr­turisim scopul vizitei. - Am dorit să vă cu­noaştem, tovarăşe Lungu, deoarece în comuna Voi­­neşti sînteţi considerat printre cei mai buni gos­podari.­­ Aş, mi-a rămas fai­ma de pe vremea and um­blam cu cleşte, ciocan şi cuie la mine şi mă apu­cam de dres cîte ceva cu elevii mei ,pe unde apu­cam. - Ca să fim în ton cu dumneavoastră , aş, dacă ar fi vorba numai despre atît ! Am aflat că de vreo două decenii sînteţi depu­tat comunal, că în această calitate aţi antrenat oa­menii şi aţi muncit efectiv şi dumneavoastră la nu­meroase acţiuni patriotice.­­ Văd că ştiţi multe des­pre mine. - Ni se pare că „vino­vaţi" sînt oamenii care ne-au vorbit cu entuziasm despre activitatea învăţă­torului care timp de 40 de ani a slujit în comuna în care s-a născut. De a­­ceea vă vom pune puţine întrebări. Vă rog, de pildă, să-mi explicaţi cum aţi iz­butit să învingeţi inerţia unora în faţa noului ?­­ Am avut de furcă ade­seori cu încăpăţînarea, ne­încrederea, frica unor oa­meni atunci cînd trebuiau să apuce pe un drum nou. Pentru că am înţeles că vreţi să vă vorbesc în spe­cial despre activitatea mea de deputat, vă voi spune că succesul în multe ac­ţiuni l-am obţinut foarte simplu , prin exemplul per­sonal. Un caz. La noi era o vorbă : „Nu punem, flori, că se strică fără însemnări gard !" Adică asta însem­na că oamenilor care vo­iau să pună flori le era frică de cei care rup flo­rile. Eu am pus şi la stradă, s-au mai rupt, dar au şi rămas. Au încercat şi alţii, şi, iaca, acum co­muna noastră din primă­vară pînă în toamnă e pli­nă de flori. — Cînd aţi intrat în şcoală ca învăţător ?­­ Din 1929­ încoace am avut mii de elevi cărora le-am îndrumat paşii. Tot atîtea mii de începuturi, învăţătorul pensionar a început apoi să-mi poves­tească de-a fir-a-păr des­pre izbînzile oamenilor din satul Voineşti şi din toate satele comunei. Despre ac­tivitatea căminului cultu­ral. Despre locuinţele fru­moase ale sătenilor, despre toate şcolile noi dăruite copiilor din această loca-­­ litate, despre celelalte o­­­ biective social-culturale a­­i­părute pe harta comunei. D in aproape toate aceste­­ realizări ştiam că se află înglobate şi dragostea, şi pasiunea omului încărun-­­ ţit la datorie : ridicarea ţ comunei sale natale spre î o lumină nouă. A fost,­­ aproape în toate, cel din- \ tîi. Şi acum - simbolic sau ţ nu - are onoarea să fie i primul care ia cazmaua în * mînă cînd se începe un­­ nou edificiu de interes ob- ^ ştesc. Oamenii s-au în-­­ văţat aşa sau poate comu- ' nistul, deputatul Gh. Lun- \ gu n-ar putea să accepte­­ să fie altfel. A fost ani­­ la rînd directorul căminu-­­ lui cultural, preşedintele­­ comisiei de revizie sau­­ membru în consiliul de ’ conducere al C.A.P., preşe- ţ dintele comisiei de jude-­­ cată... Şi-a făcut treaba ,­ cu pasiune şi pricepere. A- ) cum, de cînd s-a pensio-­­ nat, are mai mult timp ^ liber. Aleargă mult pentru­­ rezolvarea unor treburi ob-­­ şteşti. Ba mai găseşte o vreme şi pentru nepoţei.­­ Ne-am despărţit de to- t varăşul Lungu, gospodarul , de la casa cu nr. 529 din­­ Voineşti, cu sentimentul că­­ facem parte din cele 40­­ de promoţii care au pri-­­ mit în dar o fărîmă de în-­­­ţelepciune de la acest om­­ care ştie să trăiască şi să muncească la cotele supe­rioare ale omeniei. Mircea NAI­DIN­­ Ritmul alert al construcţiilor din ţara noastră a impus industrializarea execuţiei lucrărilor. IN IMAGINE, cîteva instalaţii din noua şi moderna bază de producţie a Trustului de construcţii industriale Iaşi, bază care facilitează munca desfăşurată pe şantiere, Combinatul Intercoo­peratist Uricani pentru creşterea păsărilor 40 de tone de carne peste plan O dată cu matu­rizarea sa profesio­nală, colectivul de lucrători de la Combinatul inter­­cooperatist Uricani pentru creşterea păsărilor înscrie pe graficul întrecerii socialiste, succese tot mai de seamă. Anul acesta, de exemplu, acest har­nic colectiv (direc­tor, medicul veteri­nar Ion Nicuţă) a livrat pe piaţă, pes­te prevederile de plan, 40 de tone de carne de pasăre. Pînă la sfîrşitul anului se prevede realizarea, peste sarcinile de plan, a unei producţii de circa 100 tone de carne de pasăre. O nouă promoţie de mecanici pentru locomotivele­­Diesel" Puternicele locomotive „Diesel“ cu care este dotat­­depoul C.F.R.’ Pa­şcani impun o îmbunătăţire substanţială a pregătirii din punct de vedere profesional a ca­drelor. Nu, de mult, celor 16 mecanici ce lucrează pe locomotive „Diesel“ electrice autorizaţi la viteză de 120 km./h., cum sunt: Slătineanu C., Bunduc Gh., Răţoi Nicolae, Andrei Mircea, Chişcaru Gh., Irina Mihai, Isache C-tin, Mihăilă Vasile, Potîrnac Aurel, li s-au alăturat un alt număr de mecanici ce au fost promovaţi şi autorizaţi la trenul cu viteză de 120 km­/h, obţinînd la examinări calificative de­ bine şi foarte bine. Printre aceştia putem număra pe mecanicii Isachi Gh. C-tin, Pantază Ion, Agarici Petru, Puiu Mihai, Manciuc Vasile, Fălţiceanu Mihai. De asemenea, au fost promovaţi şi au­torizaţi un număr de 16 tovarăşi ca fo­­­chişti locomotivă şi mecanici ajutori ce au obţinut calificative de bine şi foarte bine, printre aceştia numărîridu-se Vîr­­lan Petru, Apetri Ion, Pleşcăn Ioan­­şi alţii. VASILE PRODALEA mecanic de locomotivă în pagina a 2-a TINEREȚE, IDEALURI, RĂSPUNDERI B­rigada redacţiei— la drum: comuna DOLHEŞTI Pregătirile de iarnă nu trebuie să înceapă o dată cu căderea zăpezii Viscolul şi temperatura scăzută din cele două zile care au trecut recent — 31 octombrie şi 1 noiembrie — a fost ca un semn prevestitor al iernii mai mult sau mai puţin îndepărtate. Pentru unii, apariţia primilor fulgi de zăpadă nu a constituit o surpriză neplăcută, date fiind pregătirile terminate la vremea cu­venită. Pe alţii, însă — printre care şi pe gospodarii din Dolheşti — iarna i-a luat ca din oală. S-a nimerit să vizităm comuna în a doua zi­­ de viscol. — Dacă am fi avut un răgaz de numai două—trei săptămâni de timp frumos, to­tul ar fi fost în­ ordine — ne-a spus pri­marul Ioan Platon. Bine că am asigurat din timp combustibilul necesar institu­ţiilor din comună. Am adus 90 tone de lemne pentru foc şi 60 tone de cărbuni. Combustibilul a şi fost repartizat şi transportat la fiecare unitate în parte. — Şi noi am asigurat fondul de măr­furi în cazul izolării comunei — s-a grăbit să ne informeze şi preşedintele cooperativei de consum, Adrian Radu. Satul Brădiceşti este cel mai expus izo­lării prin înzăpezire şi de aceea ne-am concentrat eforturile pentru constituirea, în magazinul acestui sat, a unui fond suficient de mărfuri : 4,5 tone de petrol, precum şi paste făinoase, sare, chibrituri etc. De altfel, vă puteţi convinge la faţa locului ! Şi ne-am convins că... una-i vorba şi alta-i fapta. In biroul primarului era, bineînţeles, cald şi bine. Dar în cele două imobile ale şcolii din centrul civic, elevii, profesorii şi învăţătorii aveau paltoanele pe ei şi căciulile în cap. In una din sălile de clasă am observat că abia atunci se făcea focul în sobă, deşi era trecut de ora 9. — Nu am lemne tăiate — se plîngea, pe bună dreptate, femeia de Serviciu Ha­­riela Pădure. Şi tot la aceleaşi două imobile, am mai observat, la cercevelele ferestrelor, spaţii destul de largi ca vîntul rece şi zăpada să pătrundă lesne, iar la una din sălile de clasă, uşiţa sobei de tera­cotă abia se ţinea în locaşul ei. Frig era şi în imobilul dispensarului medico-sa­­nitar. In staţionarul de copii se aflau cîţiva puşti înfofoliţi pînă la vîrful na­sului. Cu o asemenea temperatură, la dispensar nici vorbă nu putea fi de nis­caiva consultaţii. — De ce n-aţi făcut foc în sobe? — Lemne avem, dar nu-s tăiate — ne-a răspuns asistenta medicală de ser­viciu, suflînd de zor în căuşul palme­lor. Aşadar, „povestea“ de la cele două şcoli,se repeta şi aici. Frig era, de ase­menea, şi în birourile cooperativei de consum, la bufetul din satul de centru şi în cele două săli de clasă ale şcolii vechi din satul Brădiceşti. La această şcoală nu se adusese nici măcar canti­tatea de lemne ce i-a fost repartizată. — Doar ieri i-am spus tovarăşului di­rector Claudiu Alexa să aibă grijă de focurile din şcoală — a încercat prima­rul o slabă justificare. Şi pentru că tot eram în Brădiceşti, am trecut pe la magazinul sătesc. In aşa-zisul fond de marfă al magazinului— susţinut energic, în vorbe, de preşedinte­­­­le cooperativei numai cu o oră înainte— abia dacă mai erau 3 tone de petrol , lipseau­­şi chibriturile, ca­ şi alte produse. Cit despre căldură — nici gînd. Subli­niem că nici pipă în ziua vizitei noastre în Dolhești, la cooperativa de consum nu era adus combustibilul necesar anotimpu­lui rece ,și nici nu se instalaseră încă sobele în magazine sau în birouri. — De ce, tovarășe Radu? Că doar pă­durea se află­ la doi paşi de comună. Şi, după cîte ştim, aţi primit la timp repar­tiţie de, tăiere şi puteaţi aduce, o dată cu primăria, întreaga cantitate de lemne cu­venită cooperativei de consum. Am vă­zut că nu duceţi lipsă nici de sobe... Răspunsul s-a lăsat penibil de mult aşteptat ca, in cele din urmă, să vină cu o ridicare de umeri : — De ce să mă ascund pe după de­gete? Recunosc că a fost o neglijenţă din­ partea mea Chiar dacă tov. Adrian Radu şi-a fă­cut, într-un fel, „autocritica“, nu ne pu­tem opri să nu completăm , mai rar aşa gospodar ca preşedintele cooperativei de consum din Dolheşti! Adăugăm la acestea şi zidurile celor două construcţii ridicate la roşu — noile imobile ale primăriei şi secţiei de meca­nizare — dar rămase, pe iarnă, fără a­­coperişuri. Au lipsit cumva fondurile bă­­neşti sau materialul de construcţii? Nici una, nici alta. A lipsit în schimb grija celor care ar fi trebuit s-o aibă ca noile construcţii să iasă la primăvară nede­teriorate de zăpada sau apa ploilor. Drept ar fi ca eventualele pagube să nu fie suportate din buzunarul statului sau al obştei, ci din cel al vinovaţilor. A­­mintim şi de drumul comunal care lea­gă centrul civic de şoseaua Iaşi — Huşi şi care taie, in cîteva locuri, coamele u­­lor movile, formînd deschideri largi, adevărate locuri prielnice înzăpezirii. gospodăreşte ar fi fost să, se aşeze, aici, parazăpezi Am insistat întrucîtva şi asupra condi­cilor pe care buna desfășurare a activităţii culturale de masă o impune în perioa­da anotimpului rece. Măsurile stabilite Al .17X7171?I­V Al SEVERIN I. BL­RGHELE­­ (continuare în pag. a 3-a). în pagina a 4-a \ i • Sesiunea j î O.N.U. ! \ • Conferința * \ general—europeană \ \ pentru securitate v j și cooperare ' In ultimul timp, industria locală colaborează tot mai mult cu întreprinde­rile de interes republican. Ca urmare, întreprinderea judeţeană de industrie lo­cală Iaşi realizează lucrări de o deosebită complexitate. IN IMAGINE : Un aspect de la Fabrica de bunuri de larg consum şi pre­lucrări metalice, unde se execută o comandă de interes republican. Şi colectivul de muncă al Inspecto­ratului silvic Iaşi raportează în a­­ceste zile succese deosebite în acti­vitatea pe care o­­ desfăşoară. Astfel, după cum ne in­formează ing. I. Sivu, directorul inspectoratului, pro­ducţia unităţilor sil­vice a fost depăşi­tă, pînă în prezent cu 15 la sută. La export, sarcinile a­­nuale au fost în­deplinite şi depă­şite cu 5 procente, livrîndu-se canti­tăţi importante de fructe de pădure, zmeură cultivată, produse vînătoreşti şi apicole etc. De asemenea, în acest an fazaneria Cor­­neşti a livrat la export 6.500 de fa­zani. La împăduriri s-au realizat 1.400 de hectare, depă­­şindu-se astfel sar­cinile pentru anul 1973. S-a pus un accent deosebit pe introducerea răşi­­noaselor şi a plopu­lui euramerican în scopul­­ creării de arborete' produ­cătoare de lemn pentru celuloză. Tot­odată, amintim şi faptul că în secto­rul investiţii pla­nul pe cele 10 luni, trecute din acest an, ■ a fost depăşit cu 11 procente. Colectivul In­spectoratului silvic Iaşi, în frunte cu comuniştii, s-a an­gajat să realizeze planul de stat şi angajamentele pe anul 1973 cu cel puţin 15 zile mai devreme. Inspectoratul silvic Iaşi A îndeplinit şi depăşit indicatorii //////////////////////////////////////////////////^ ! Obligaţii ale­­ fiecăruia **». Ca orice om chibzuit, cu vederi largi,­ ­ ieşeanul scrutează viitorul şi îşi ia mă­­­­suri de prevedere care să-l ferească­­ de unele surprize. La noi, la Iaşi, de­­ exemplu, încă nu se pune cu acuitate­­ problema poluării. Dar asta înseamnă­­ să aşteptăm răspîndirea noxelor ca să­­ nu ne mai putem trage sufletul ? Nu-i i in firea noastră. De aceea, trebuie a­­­­preciată ca lăudabilă dezbaterea iniţi­­­­ată de edilii Iaşului într-o recentă se­ I­siune a Consiliului popular municipal­­ pe tema poluării mediului. De altfel,­­ această dezbatere n-a rămas fără ur­­­­mări, a fost elaborată o hotărîre în­­ care sunt incluse măsuri concrete. Fără îndoială că obligaţia de a lup­ta împotriva poluării nu revine în ex­clusivitate întreprinderilor şi instituţi­ilor ieşene, ci fiecărui cetăţean. In mai-sus-amintita sesiune, profesorul universitar Petru Brânzei demonstra că zgomotele produse de autovehicule, în special de autobuze, au efecte trau­matizante. Adică de ce şoferii, mecani­cii auto n-ar porni o campanie de ve­rificare tehnică a autovehiculelor, care să ducă la dispariţia ori măcar dimi­nuarea acestor zgomote ? Dar strigă­rile, cîntecele urlate în ore tîrzii de noapte ale chefliilor nu-i tot poluare fonică ? A reţinut atenţia şi pledoaria '■ profesorului universitar Mihai Răvăruţ ' în favoarea ocrotirii spaţiilor verzii, a­­ arborilor. Aceste elemente naturale sînt­­ nişte eficiente arme împotriva poluării.­­ Şi-atunci de ce să trecem nepăsători­i pe lingă vreun copil sau chiar matur­­ care se distrează rupind gardurile vii­­ ori crengile copacilor ? Să ne punem astfel de întrebări şi­­ să acţionăm. Avem destule de făcut în­­ aceste privinţe, dar şi-n altele: pe­­ străzi este încă mult praf, pe lingă­­ blocuri, dar mai ales pe spaţiile virane­­ sînt aruncate gunoaie menajere, pîrîu- ! rile şi riurile găzduiesc cantităţi mari­­ de reziduuri cu miros greu suportabil­­ etc. Şi ceea ca stă în puterea noastră,­­ să facem. Ca nişte oameni prevăzători , şi buni gospodari, cum ne place să spu-­î nem că suntem­.­­ Silviu COSTINESCU / ff/rffmumt/wummm/mum/muu/mnX In pagina a 3-a Unii continuă aratul și noaptea, alții nu folosesc din plin nici ziua-lumină A

Next