Flamura, septembrie 1970 (Anul 18, nr. 1804-1829)

1970-09-16 / nr. 1817

m 2% ÎNTÎIA ZI A UNEI BIOGRAFII ... La marginea orașului spațiul e elegant și ordonat intr-un joc desăvîrșit de Verticale. Siluetele se Înalță în zvlcnet optimist tra­sat în beton, otel și sticlă — ele­mentele arhitecturii moderne ca­ligrafiate somptuos pe limpezimea cerului de toamnă. Impresionanta dantelărie industrială, care dă per­sonalitate zonei urbanistice în par­tea de sud a orașului Caransebeș, aparține în exclusivitate fabricii de P.A.L. din cadrul Combinatu­lui pentru exploatarea și indus­trializarea lemnului. Am vizitat recent noua capaci­tate productivă aflată în probe tehnologice și care, în curînd, prin produsele sale își va semna prezența în marele circuit al eco­nomiei naționale. Ceea ce ne-a impresionat plăcut în ziua aceea în afara aspectului exterior, adevărată „carte de vizită" — a fost complexitatea agregatelor, a Instalațiilor automate pe care fa­bricația curge în flux. Bineînțeles, ne-au impresionat și oamenii, in majoritatea lor tineri recalificați — care trăiau pe ,,viu" un eveni­ment despre care a doua zi se vorbea deja la „trecut". Întreaga activitate e subordonată unui scop precis : transformarea lobdelor de pat, a deșeurilor de cherestea, a rumegușului, a talajului de strun­­jire și firizare — deci material lemnos inferior —­ în plăci aglo­merate din lemn, „materia primă“ a viitoarelor garnituri de mobilă. Condus de inginerul Ștefan Fi­lipi, de la serviciul tehnologic al fabricii am făcut un prim-popas la sectorul „Tocătorie". Sectorul ne-a dezvăluit efectuarea unei munci de-a dreptul supraomenești, dem­nă de legendele cu... Sfarmă-Pia­­tră. Poate chiar mai mult. Imagi­­nați-vă un depozit uriaș de lemne de foc. De-acolo, pe linii transpor­toare, materialul lemnos ajunge la mașinile așchietoare, unde, în mai puțin de­ o clipă, se transfor­mă într-o simplă foiță. L-am întrebat pe însoțitor : — Cîți oameni efectuează a­­ceastă operație demnă de anumite personaje de basm ? — Nici unul­ a venit răspunsul. Linii complet automatizate — une­le ascunse privirii — înlocuiesc­ efortul fizic al sutelor de oameni. Intr-adevăr, oamenii se văd rar. Constatare perfect valabilă și pen­tru celelalte sectoare: uscăt­orie, presărare-presare, finisare... Și, totuși, prezența lor se face simți­tă, indirect, pretutindeni. In realitate, cine sunt cei care pun în mișcare noile și complexe­le instalații, mașinile cu denumiri ciudate și greoaie, conduc pupitre de comandă, intervin cu pricepe­rea lor profesională atunci cind este cazul? Răspunsul la toate acestea l-am primit din partea inginerului S. Neagoe. — Conducerea combinatului a luat din timp măsuri pentru cali­ficarea și recalificarea muncitori­lor necesari noii unități. Pe lângă cursurile organizate în cadrul com­binatului, fără scoaterea cursanți­lor din producție, un număr de aproape 150 de cadre au fost tri­mise la unitățile similare, cu mai vechi tradiții, ca Brăila, Sighet, Tîrgu Mureș, Bacău, unde s-au specializat în diferite meserii: presatori, finisori, așchietori, în­­cheietori, pupitriști etc. De aseme­nea, unii muncitori cu o mai ri­dicată calificare profesională, au fost pregătiți prin școlile de maiș­tri, de doi ani. In prezent, fabrica de P.A.L. dispune deja de două treimi din numărul de cadre cali­ficate necesare. Și numărul lor este în continuă creștere. Desigur, aspectul pe care doresc să-l relatez în continuare ar putea să pară pentru unii cititori — cum ni s-a părut de altfel și nouă, un adevărat paradox. Și anume : să putem vorbi chiar din prima zi a funcționării sale, de cei mai sirguincioși oameni ai fabricii. Și totuși se poate! Cei care au fost de față și au urmărit inter­vențiile maiștrilor Ion Mureșan de la linia de formare, Constantin Prangate, de la sectorul Tocătorie, Dumitru Bratu de la sectorul Us­­cătorie sau mișcările scurte, pre­cise ale lui Ion Matoș, lucrător la pupitru de comandă, Tom­a Braun, conducător de presă, Gheorghe Pâtru, pupitrist și alții, și-au putut forma o părere definitorie a pre­gătirii și capacității lor profesio­nale. Emoționați ca toți cei care ur­măreau cu încordare ieșirea din presă a primelor plăci aglomerate din lemn, am observat forma ori­ginală de controlare a calității produsului. Ea se efectua pe... cîntar. Lucru nou, surprinzător dar adevărat. Procedeul pare des­tul de simplu : in cazul in care placa de o anumită grosime, sta­bilită inițial (se pot confecționa plăci de grosime variabilă, între 4 și 32 mm), depășește ori este sub greutatea prevăzută, se trece imediat la reglarea cantităților de așchii de față, miez sau fibre — cele trei componente ale plăcii — operație ce se efectuează prin­­tr-o.. . apăsare pe buton. La circa o oră după punerea în funcțiune a liniei de P.A.L. nor­mală, l-am întrebat pe inginerul Ștefan Filipi : — Care e părerea inginerului tehnolog și a celorlalți specialiști despre calitatea primelor plăci a­glomerate ? — Primele plăci aglomerate de astăzi e un fel de a spune. încă de la probele tehnologice, începu­te cu vreo două săptămîni în ur­mă, cînd s-a „tras" prima cantita­te de circa 150 tone P.A.L., ,s-a făcut remarca că noul produs al combi­natului merită calificativul „exce­lent.“ Ne-am notat ca pe un fapt ine­dit și numele primului beneficiar al plăcilor aglomerate din lemn, produse în prima zi de funcționa­re : întreprinderea de industrie lo­cală „Timișul" din Lugoj. Patru camioane au transportat circa 15 tone P.A.L. spre întreprinderea a­­mintită din orașul vecin de pe Timiș. Mîine — un „mîine" cu valoare de simbol — P.A.L.-ul produs pe meleagurile noastre, purtînd mar­ca fabricii, „C.E.I.L. Caransebeș", își va începe noul său destin. Be­neficiari din țară și de peste ho­tare îi vor da forma ținută în gar­nituri de mobilă, care vor crea ambianța plăcută și intimă a atî­­tor interioare. Fie ca începutul a­­cesta sărbătoresc să fie de bun augur... Reportaj de C. GALESCU Fotografii: MARIUS POPESCU Laboranta Elena Farcaș verifică umiditatea produselor. Tablourile de comandă a automatizării la presele hidraulice. Instalație de desprăfuire. UJUTE PIRATEREASCĂ ASUPRA UNUI AVION AL COMPANIEI TAROM Un avion al companiei aerie­ne române Tarom, plecat în după-amiaza zilei de 14 septem­brie în cursă regulată pe ruta București — Budapesta — Pra­ga, a fost deturnat cu 12 minu­te înaintea aterizării la Pra­ga și silit să se îndrepte spre München. Această acțiune piraterească a fost săvirșită de un grup de pasageri unguri, îmbarcați la Budapesta, care, sub amenin­țarea armelor, au silit echipa­jul șă zboare deasupra terito­riului Austriei și R.F. a Germa­niei și să aterizeze pe aeropor­tul Riem din München. Deși propria lor viață era in peri­col, membrii echipajului româ­nesc au acționat cu calm, au prevenit panica in rindul pasa­gerilor și au asigurat securita­tea zborului, ținînd permanent legătura cu punctele de dirija­re a navigației din Austria și R.F. a Germaniei. Autorii acțiunii piraterești sunt trei bărbați, însoțiți de o femeie și doi copii. La ateri­zarea la München a avionului, la fața locului au sosit autori­tățile vest-germane. Poliția din München a dezarmat și arestat imediat grupul persoanelor din R.P. Ungară care au atentat la securitatea pasagerilor și a e­­chipajului avionului românesc. În prezent au loc cercetări, ur­­mînd a fi aplicate prevederile legilor în vigoare. Pe aeroportul Riem, după un control menit să asigure secu­ritatea zborului avionului, cei 78 de pasageri și 5 membri ai echipajului s-au re­mbarcat și au continuat, în cursul nopții, călătoria la Praga, unde au a­­terizat in bune condiții. Ulterior, avionul Tarom a e­­fectuat cursa regulată spre Bu­curești, cu pasageri îmbarcate la Praga și Budapesta. Organele de stat românești au luat măsurile corespunzătoa­re pentru desfășurarea zboru­rilor, atât pe liniile interne, cât și pe rutele internaționale, în cele mai bune condiții de si­guranță. (Agerpres) Creșterea (Urmare din pag. I.) Organizarea muncii în sectorul zootehnic are la rindul ei o deo­sebită importanță. In cadrul fer­mei de la Măureni lucrul este or­ganizat pe grupe de specialitate — mulgători, îngrijitori de tine­ret, echipe de deservire cu fura­je, echipe pentru evacuarea gu­noiului, echipă pentru transpor­turi. Un accent deosebit s-a pus pe permanentizarea lucrătorilor, astfel ca să se asigure o continui­tate în lucru și o însușire mai te­meinică a atribuțiilor­ îngrijitori ca : Alexandru Cos­­tea, Iosif Vedle, Ion Popa, Martin Belgrasef, Ion Auselin ca și me­canizatorii Ștefan Tees, Iosif Bo­­naza și Ion Crențz sînt lucrători cu care ferma se poate mîndri. Măsurile întreprinse pînă a­­cum au dus la înregistrarea unor rezultate mulțumitoare. Astfel în producției 1969, de la fiecare vacă s-au li­vrat 2 600 litri de lapte iar în a­­cest an avem premisele depășirii producției medii planificate de 3 000 litri. De bună seamă că nu ne putem declara satisfăcuți cu a­­ceste realizări, în vederea sporirii continue a producției de lapte, alături de perfecționarea metodelor de se­lecție și reproducție, un accent deosebit se va pune pe îmbună­tățirea bazei furajere ca și pe ex­tinderea mecanizării lucrărilor din zootehnie, îmbunătățirea ba­zei furajere se va face mai cu seamă prin sporirea producțiilor la hectar ca urmare a unor lu­crări de ridicare a fertilității so­lului și amenajărilor ce se vor face pe pajiștile naturale. Prin extinderea mecanizării se urmă­rește pe de o parte ușurarea muncii îngrijitorilor, iar pe de altă parte prelucrarea furajelor, ast­fel ca cel puțin 60 la sută din nutrețurile ce intră în componen­ta rațiilor să fie folosite sub for­mă preparată. Aplicînd tehnologii noi în­­ pre­gătirea și prepararea furajelor, a­­lături de o selecție bine dirijată și cu oameni stabili cu o bună ca­lificare profesională, ferma de vaci cu lapte are toate condițiile să prospere și astfel să-și înde­plinească la un nivel ridicat sar­cinile ce-i revin în aprovizionarea pieții cu cantități tot mai însem­nate de lapte proaspăt. Oameni (Urmare din pag. 1.) lucrează de pe acum în munci importante pe care mulți alții nu le-au deprins în 9—10 ani de lu­cru. Ieri a lucrat la ușile din spate, la încărcare, astăzi la ușile din față, la temperaturile înalte, de­gajate de masa arzîndă ■, mîine cine știe unde va fi solicitat. Mir­­cea Seucan și-a făcut din cocse­­rie pasiune și muncile diverse ca­re i se încredințează îi par un fapt obișnuit... ... Maistrul Dumitru Andrițoiu este de fel din Cărbunari. De 21 de ani însă locuiește la Reșița. A devenit cocsar din întîmplare, dar nu a fost o întîmplare faptul că nu și-a trădat niciodată meseria. A urcat an de an toate treptele calificării și astăzi este maistrul cel mai apreciat, cel mai iubit de tovarășii săi de muncă. — Cred că un om care condu­ce alți oameni într-o muncă, este nevoie să-și cunoască bine tova­rășii. M-am apropiat de ei în anii și coci... de cind lucram împreună, am în­vățat să-i înțeleg, să le dau ceva din experiența mea. Așadar, fap­tul că ne înțelegem atît de bine nu este o simplă întîmplare. Ne res­pectăm reciproc iar rezultatele bune ale eforturilor noastre nu ne fac decit cinste — mi-a spus el. Mi-aș permite să adaug că mai­strul Andrițoiu se bucură între colegii săi de bine meritată stimă Schimbul său și-a adus o impor­tantă contribuție la permanenta depășire a planului. Pînă la întîi septembrie întreaga secție a dat deja peste plan 490 de tone cocs. ... Am creionat pentru dum­neavoastră trei destine, oamenii cocsului, cei care se agită în jurul celulelor de cocsare, scru­tează termometrele, combină re­țete tehnologice, fac totul ca pro­dusul muncii lor, esențial în pro­cesul de formare a fontei, să fie din ce în ce mai bun. Munca î-a unit iar pasiunea le-a personalitatea rivnei. „Cine conferit bea apă la cocserie nu mai pleacă de aici" spun cocsarii. Afirmația pare a nu fi lipsită de temei. Afluența pacienților in holurile policlinicii reșițene, lasă impresia unei activități intense în rîndurile oamenilor îmbrăcați în alb. Și așa este. Medici, asistenți, surori, în­tregul personal își desfășoară munca cu conștiinciozitate, inte­­grîndu-se aproape perfect în de­tașamentul apărătorilor sănătății publice. Spunem aproape perfect, pentru că, aici, mai există rezer­ve nefolosite, se consumă încă în mod nejustificat din timpul cetă­țeanului, anumite cadre medico-sa­­nitare, din comoditate sau din alte motive, îngreuiază, complică efec­tuarea serviciilor către populație. Din dorința de a veni în spri­jinul perfecționării activității în policlinica reșițeană, publicăm constatările desprinse cu prilejul unei recente vizite în această uni­tate, medicul In serviciile de noapte, de gardă ocupă un cabinet fără nici o amenajare spe­cială. O cameră murdară, neaeri­­sită, cu lenjerie necorespunzătoa­re, care dezgustă de la prima ve­dere iar distanța mare dintre sta­ția de salvare și policlinică îi stin­gherește munca. In cazuri de ur­gență, cele cîteva minute pe care le pierde salvarea de la spital la policlinică pentru a lua medicul, sînt uneori deosebit de prețioase. Și cum, pînă la ora actuală nu s-a găsit soluția ca mașina de servi­ciu să fie garată în imediata apro­piere a locului în care se află medicul, există riscul ca, în situa­ții grave, pacientul să sucombe pînă la sosirea medicului, mai a­­les dacă și distanța pînă la domi­ciliul bolnavului este mare. Nu există, o soluție ? Credem că nici nu s-a căutat prea mult, altfel, nu se explică amînarea rezolvării a­­cestei probleme. Sunt și cetățeni care, pentru a se distra dau telefoane, cheamă serviciul de urgență și apoi, la sosirea medicului, zud de isprava ce au făcut-o. Așa a procedat Maria Cocxndău, în virstă de 42 de ani, domiciliată in cartierul Stavila. După ce a băut un sfert de kg rom, i s-a făcut rău. Anun­tat, medicul de gardă s-a deplasat la fața locului. Ajuns la ușă, a cerut să vadă bolnava. — Nu este nici o bolnavă aici — i s-a răspuns. Crezînd că a greșit adresa, omul în halat alb a început investigații­le prin cartier pentru găsirea bol­navei. Vecinii, cunoscînd cazul, l-au condus pe medic la același apartament la care sunase cu cîtva timp în urmă. — Nu ți-am spus domnule că aici nu este nici un bolnav ? — Bine, dar ați chemat salvarea! — Am chemat-o, dar nu mai a­vem nevoie, l-a trecut bolnavu­lui. . . Un alt cetățean, domiciliat în Dognecea a venit într-o zi la Re­șița. După ce a consumat mai mult alcool, și-a dat seama că nu are unde să doarmă peste noapte. A făcut pe bolnavul, a chemat sal­varea, care, de bună credință s-a deplasat de urgență la adresa in­dicată, la ridicat și... — N-ai nimic frate. Pentru ce m-ai chemat ? — Internatî-mă în spital. Sunt bolnav. — Ești mai sănătos ca mine — i-a mai spus medicul. — Da, dar n-am unde să dorm. Ști ti asta ?... , Băutura! De la ea pornesc în general chemările nejustificate, pierderile de timp. Unul dintre locatarii căminului „23 August" a venit într-o seară băut. Colegii de cameră au vrut să-i facă o „poantă" și au chemat salvarea. Dialogul, dintre aceștia Si medic, nu-i mai concluzionăm doar că reproducem, asemenea oameni, dovedind lipsă de bun simț dați de lucru altora, le consumă timpul și nervii, fără pic de re­mușcări.Nu se gândesc oare că în vreme ce medicul de gardă este drumuit fără rost, în altă parte a orașului un om ar putea să aștep­te cu sufletul la gură sosirea sal­vării, că din cauza acestor capri­cii, s-ar putea pierde o viață ? Revenind din nou la policlinici ne oprim o clipă în fața fișierului. Aici, aparent lucrurile merg nor­mal. Amabile, salariatele servesc pacienții, le dau explicații­ Și to­tuși, există și aci anumite anoma­lii. In momentul cînd se eliberea­ză bonul de ordine nu se caută și fișa bolnavului, omul fiind nevoit să se așeze a doua oară in fata ferestruicii de la fișier. Această ne­regulă nu poate fi justificată în nici un fel, așa cum nu poate fi justificată lipsa tabloului cu cabi­netele medicale, orarul de funcțio­nare a acestora și medicul de ser­viciu deși ar fi un lucru util pen­tru cei care vin cu diverse treburi la policlinică și, în plus, ar de­greva salariații de explicațiile ce le dau zilnic pacienților. De fapt, vorbind despre infor­marea pacienților, trebuie să ară­tăm că în policlinicile reșițene nu prea se pune accent pe această treabă. Mai sînt și acum cabinete fără orar și numele medicului de serviciu. Cum să existe disciplină in acest sens cînd însăși direcțiu­nea nu are afișat orarul ? In aceas­tă situație, cetățeanul care vrea să stea de vorbă cu directorul, tre­buie să facă adevărate investigații pentru a putea ajunge să afle unde și cînd poate să-l găsească. Policlinica reșițeană (și în ge­­neral serviciul medical din județ) este încă dator populației și în sensul asigurării serviciilor pen­tru afecțiuni endocrinologice. A­­ceasta pe motiv că nu există spe­cialist, cazurile rezolvîndu-se de către serviciul de... boli interne, psihiatrie ori de către specialiștii din Timișoara. Nici serviciul de psihiatrie și neurologie nu poate să asigure asistență la nivelul ce­rințelor, deoarece, în județul nos­tru, nu există posibilități de spi­talizare a bolnavilor cu afecțiuni neuropsihiatrice. De aceea, oameni suferinzi, în diverse stări, sunt pur­tați pe drumuri spre spitalele din Timișoara, Gătaia, sau din Lu­goj. Adăugind incomodității aces­tor drumuri și faptul că, în cazu­rile de urgență, pacienții trebuie transportați cu mașinile (uneori cite 2—3 sau mai salvării multe transporturi) și că trebuie însoțiți de către personal de specialitate apare clar necesitatea reînființă­rii salonului neuropsihiatric în cadrul spitalului, dacă nu chiar a unui serviciu complet. Și amplasarea cabinetelor în po­liclinici este discutabilă. Nu pledăm pentru o nouă reorganizare, care să implice cheltuieli și să deran­jeze desfășurarea muncii curente dar­ vrem să arătăm că a trimite la etajul III pentru expertiza capaci­tății de muncă un bolnav cu afec­țiuni cardiace ori unul pe jumăta­te paralizat, în timp ce altul cu dureri de măsele merge să se tra­teze la... parter înseamnă nu nu­mai lipsă de grijă față de om ci are implicații mai profunde, plus, aspectul interior al cabinete­ln lor, mobilierul acela înjghebat din piese disparate, învechit, pe alo­curi degradat, contrastează puter­nic cu ceea ce ar trebui să fie un cabinet medical. Credem că este timpul ca orga­nele de resort să ia în discuție problema policlinicilor din județ, să analizeze cu seriozitate atît aspectele privind deservirea cit și aspectul interioarelor, dotarea ca­binetelor cu cele necesare. Și încă ceva. Toată lumea știe, și în mod deosebit cadrele medi­­co-sanitare că, sensibili, copii con­tractează foarte repede bolile mo­lipsitoare. Ei bine, la Reșița s-a pierdut din vedere acest lucru si se tine încuiată ușa policlinicii d­e copii, intrarea acestora făcîndu-se pe aceeași ușă cu cea a adulți­lor ( ? !). Nu avem pretenția că in rîndurî­­le de mai sus au fost dezvăluite toate neajunsurile și că, începind de mîine, acestea vor dispare. Spe­răm însă că organele de speciali­tate din județ vor studia posibili­tățile de perfecționare continuă a acestei activități și vor lua măsuri pentru ca omul venit la policlinică să fie întîmpinat și servit așa cum se cuvine. Front de „lucru" este suficient. Așteptăm doar interven­țiile chirurgicale ce se impun și roadele bunei organizări. 3 MUNTEANU P. LUCESCU 1 " 1­1 " "--------- - --------------------------------------------------- - ------------------------ ... --------- ■­ ............................ io activitatea policlinicii reșițene sunt necesare anumite intervenții... chirurgicale ---------! '"fi— r~~ ; - FL A MURĂ — 1.817 Răspuns la mate­­rialele critice „Cine asigură transportul?1" După apariția notei „Cine a­­sigură transportul ne-a răs­puns Consiliul popular al mu­nicipiului Reșița: „Pînă la în­ceputul lunii iulie transportul căruțelor se desfășoară pe străzi amplasate in zona centrală a orașului, suprapunindu-se cu traficul auto. Cunoscută fi­ind rețeaua stradală care în condițiile actuale nu permite suprapunerea traficului auto cu cel hipo din cauza diferen­ței de viteză și totodată a în­gustării străzilor, ceea ce a produs dese perturbări în cir­culație, comitetul executiv al Consiliului popular al munici­piului Reșița, împreună cu ser­viciul de miliție al municipiu­lui Reșița, au hotărît separa­rea celor două trafice. Pentru realizarea transporturilor oca­zionale, depozitul de mobilă este deservit în prezent de un autocamion, iar I.G.O.R. dispu­ne de taxifurgonete, activitate deocamdată­­ erentabilă din motiv că unii cetățeni apelea­ză încă la serviciile căruțași­lor. Totuși cu acordul serviciului de miliție al municipiului se pot transporta lemne de la de­pozit la domiciliul solicitantu­lui cu mijloace hipo, chiar și pe străzi cu interdicție pentru circulația căruțelor. Pe parcurs se va urmări înlocuirea mijloa­celor hipo de la­ depozite cu mijloace auto",

Next