Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-11-21 / nr. 48

Pag. 2 Tache Ionescu este de prezent ministrul afacerilor esterne (dinafară) ale României. Un om de o inte­ligenţă rară şi iute la fire. Se pricepe de minune să dea firele politice prin iţe, şi dacă e lipsă, să le şi încurce. Dar nu e numai ministru de esterne, e şi ministru de finanţe, înlocueşte pe Titulescu, ade­văratul ministru de finanţe, care însă, nu a dat nici o zi pe la slujba lui, fiind tot prin străinătate. Şi în chipul acesta dl Tache lonescu ţine două slujbe, împrejurarea aceasta însă ,nu l’a îm­piedecat să umble şi el (Tache lonescu) aproape două luni prin lumea mare. Doar a rămas acasă Moisică Blank, jidanul ban­cher, care cu ajutorul milioanelor se vâră pretutindenea, pentru ca mâne să stăpâ­nească cu banii lui spurcaţi întreaga ţară. Şi aşa zic, a putut Tache Ionescu să cutreere în tihnă Italia, Franţa, Anglia, Ce­hoslovacia şi Polonia, căci bancherul Blank punea finanţele ţării la cale şi fără sfatul lui. Da, a Umblat, dar mime nu ne poate spune, că pentru ce a pribegit prin toate capitalele ţărilor mari? Din gazetele străine ştim, că dl Io­­nescu a vorbit frumos pe la toate banche­tele, la câte a fost oaspe de frunte. Ştim, că toate neamurile, toate guvernele i-au dat mare cinste. Dar cinstirea aceasta s’a dat nu lui, ci neamului pe care-l înfăţişa. E frumoasă şi cinstea aceasta, pusă în vorbe de laudă la adresa neamului, dar mai folositoare era dacă ea nu se mărginea la vorbe, ci se răsfrângea asupra banului nostru, dacă i­ se ridica preţul şi dacă ea întărea vaza şi puterea noastră în faţa ve­cinilor noştri. Ne părea mai bine, dacă în urma umbletelor dlui Tache Ionescu s’ar fi umplut vistieria statului, s’ar fi înmulţit locomotivele şi maşinele de tot felul. Singurul lucru bun, pe care a căutat să-l facă în străinătate a fost alianţa dintre cele trei state mărite: Cehoslovacia, Ro­mânia şi Iugoslavia, aşa numită „Mica An­tantă“. Folositoare au fost şi stăruinţele depuse pentru a hotărî şi Polonia să între în alianţă. Dar atâta nu-i destul. Şi de aceea nu putem fi mulţumiţi cu câştigul realizat (fă­cut) de Tache Ionescu, în curs de 2 luni. Şi nu suntem mulţumiţi nici pentru faptul, că lasă pe jidanul Blank să se amestece in ebbriguirea finanţelor ţării. O spunem a­­ceasta acum când s’a întors din pribegie şi când ştim, că­­nădejdile legate de el şi de înltrevenirile lui, nu s’au înfăptuit cum cer trebuinţele ţării, cu banii lui Horty la aţâţarea grevei ge­nerale, deodată cu plănuita declaraţie de războiu a Ungariei în contra României mari. Ne esprimăm nădejdea, că conducă­torii noştri ardeleni se vor pătrunde de da­toria ce o iată în faţa nelegiuirilor din Un­garia, şi vor garanja prin toate centrele noa­stre astfel de adunări, arătând în felul a­­cesta, că cine sunt ungurii, clocitorii doru­rilor de răsbunare sălbatică. Studenţii din Cluj au făcut deja începutul. In 9 Noemvrie au ţinut o foarte reuşită adunare de pro­testare. Adunări de protestare împotriva nelegiuirilor ungureşti. Duminecă îr­ 7 Noemvrie sra­u ţintit în Bucureşti, Craiova şi Ploieşti, mari adunări de protestare împotriva nelegiuirilor săvâr­şite în Ungaria faţă de cetăţenii români. Au protestat mai departe împotriva spio­nilor lui Horty, cari pribegesc prin ţinu­turile României, îndemnând lucrătorii la greve, aţâţând focuri pretutindenea şi ne­liniştind populaţia românească. In toate trei adunările s’a cerut cu hotărîre să se ţină atâţi unguri ca ostatici (chizeşi), — dintre clerul şi nobilimea ma­ghiară, cari n’au făcut jurământul de cre­dinţă,— câţi Români au fost deţinuţi şi martirizaţi. S’a cerut stârpirea cuiburilor de uneltitori, cari au lucrat în ţara noastră FOAIA PD­O­RULU­I Pâine neagră. Am ajuns şi la ruşinea aceasta. Noi, ţara cea mai bogată în bobul grâului, să fim nevoiţi a­­ne hrăni cu pâine neagră şi încă după măsură. Şi cui să mulţumim aceasta? Guvernului, care prin politica sa a lăsat pe toţi perciunaţii, pe toţi spe­culanţii să treacă pârga grâului nostru gra­niţa, să hrănească străinii şi poate chiar şi duşmanii noştri. Guvernul, în păcătoasa sa necunoştin­­­­ţă, a nesocotit c­ele mai arzătoare nevoi ale , cetăţenilor, între cari cea mai de căpetenie e pâinea cea de toate zilele. O, cât blăstăm­­ se va desprinde de pe buzele celor năcăjiţi,­­ împotriva celor nesocotiţi! Şi mulţi sunt­­ de cei năcăjiţi, cari mâine-poimâne nu vor­­ putea să-şi cumpere nici fărâma de pâine neagră. Doar cu preţul maximalizat al grâ­ului, încă nu ştim unde vom ajunge! Opriţi, domnilor de la cârma ţării, grâul la graniţă, puneţi pe speculanţi în puşcării şi ieftiniţi pâinea săracilor! îmbunătăţiţi căile ferate, organizaţi­­munca, ca prin lucrul nostru să îmbogăţim ţara, căci prin munca speculanţilor ajungem la sapă de lemn! Ratificarea contractului de pace. Contractul de pace încheiat cu Ungaria şi iscălit de­ unguri în 4 iunie 1920, a fost recunoscut (ratificat) de adunarea naţională ungurească din Budapesta, Luni în 15 No­emvrie, ziua în care s’a împlinit sorocul sta­­tolit de marile puteri. Că recunoaşterea nu s’a făcut­ fără ceartă şi sgomot, înţelegem, şi le înţelegem şi jalea lor, dar ei pentru ce nu au înţeles durerea şi chinul inimii noastre? Căci au avut doar 1000 de ani vreme! O mie de ani au trăit în minciună, or­biţi de patimă. Abia acum, după moartea minciunii văd, unde i-a rostogolit patima. Dacă se vor slobozi de patimă şi se vor închina adevărului, nădăjduim, că se­­ vor putea însănătoşa ;­­dacă însă­­se vor­­ţinea de uneltiri viclene şi de fărădelegi, pot fi­­ siguri, că vor pieri ca verii lor, hunii, de­­ nici pomină nu va rămânea pe urma lor. Ce-s cum cele 40 %? Se apropie sfîrşitul lunei Noemvrie, care e a treia lună, pănă când trebue să­­ se plătească cele 40o/o, ce mai sunt în res­tanţă de la schimbarea coroanelor. Ne adresăm guvernului şi cerem cu inzistenţă, să se înceapă odată cu aceste plăţi! E doar cu neputinţă ca guvernul să nu-şi ţină cuvântul dat. Bine­înţeles, noi cerem să se facă plăţile pentru oamenii sărăcuţi; cu milionarii facă ce va vrea. Nr 4« CePEia ieftinirea mărfurilor fie gata sau la comandă, în măsura cum se ieftinesc acum, dela sine sau prin maxi­­malizare, produsele agricole. Vitele s*au ieftinit, porcii tot aşa, grâul, cucurul**! şi alte bucate s’au maximalizat cu preţuri ief­tine ; prin urmare cerem să se iee măsuri, ca oamenii noştri de la sate să capete şi ei, la rîndul lor, mărfuri de pânză, ferărie şi pielărie etc. cu preţuri tot mai ieftine. De altcum nouile preţuri maximatizate pentru bucate, sunt făcute pe chilografe. Oamenii noştri să iee seama, să cântărească bucatele şi apoi îşi pot face mai bine so­coteala cum vând. Pentru târgul din Sibiu s’au făcut următoarele preţuri maximale- 1 I­zate: Spre orientarea oamenilor noştri Al* sate putem însă spune de pe acum, că ar fi pornit din partea fabricanţilor şi meseria­şilor o mişcare în tot Ardealul, cu scopul de a se r­educe preţul mărfurilor, cam m lefurile lucrătorilor cam cu 250 m/o, adecă cu a patra parte de cum a fost până acolo. Despre rezultatul ce se va ajunge, veti scrie în numerele viitoare. Grâu pe chigr. Lei 1.30 Secară» » 1.19 OrzM 1.12 Orzoaicăn­i 1.30 Porumbul boaben V­.92 „ cu tuleul­­.«8 Ovăs 1.12 Fasole„w 186 Mazere 1.86 Linte 2.64 Meiu »»1.8« Inn»* 2.64 Cânepă 2.38 Floarea soareluin n 1.58 Varză„ n 1.— „ roşie,,„ — *0 Ciapa„„ 2.— Cartofi prima cal.­­,75 „ diferiţi »* »»-60 * Răvaş politic. Germania. Alegerea lui Harding de preşedinte al­­ Statelor Unite, a trezit multe şi vii nădejdi în neamul german.­­Harding este republican, iar partidul republican a fost duşman „bi­gei naţiunilor“, plăsmuirea lui Wilson, şi a fost, şi e duşman al contractului de pace cu germanii. Au declarat că ei nu recinesc contractul de la Versailles. Toate acestea le ştiu nemţii şi safit foarte bucuroşi de venirea republicanilor la putere. Nădăjduesc că vor face o pice­­ directă cu America, fără amestecul Angliei şi a Franţei, în temeiul cărei păci intere­sele politice şi economice ale Germanie­i vor fi sprijinite. I-a mângâiat plăcut pe nemţi şi faptul că America a hotărît, să le dea toate averile confiscate (reţinute) în cursul răsboinrii: capital, fabrici apoi mulţimea de coaăfeii comerciale. Aşişderea, se zice, că ar fi fă­cut şi­­englezii, ceea ce nelinişteşte pa po­liticiani francezi. Din pricina aceasta le­găturile dintre englezi şi francezi s’ar mai fi răcit. Franţa In Franţa s’a sărbătorit în zilele ace­stea cu mare solemnitate şi parada, împli­nirea de doi ani dela încheierea biruitoare şi glorioasă a răsboiului. In Paris au fost sărbări înălţătoare. A vorbit la Panthe®»­­ (localul cel mai sfânt al francezilor) însuşi

Next