Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)
1920-11-21 / nr. 48
Pag. 2 Tache Ionescu este de prezent ministrul afacerilor esterne (dinafară) ale României. Un om de o inteligenţă rară şi iute la fire. Se pricepe de minune să dea firele politice prin iţe, şi dacă e lipsă, să le şi încurce. Dar nu e numai ministru de esterne, e şi ministru de finanţe, înlocueşte pe Titulescu, adevăratul ministru de finanţe, care însă, nu a dat nici o zi pe la slujba lui, fiind tot prin străinătate. Şi în chipul acesta dl Tache lonescu ţine două slujbe, împrejurarea aceasta însă ,nu l’a împiedecat să umble şi el (Tache lonescu) aproape două luni prin lumea mare. Doar a rămas acasă Moisică Blank, jidanul bancher, care cu ajutorul milioanelor se vâră pretutindenea, pentru ca mâne să stăpânească cu banii lui spurcaţi întreaga ţară. Şi aşa zic, a putut Tache Ionescu să cutreere în tihnă Italia, Franţa, Anglia, Cehoslovacia şi Polonia, căci bancherul Blank punea finanţele ţării la cale şi fără sfatul lui. Da, a Umblat, dar mime nu ne poate spune, că pentru ce a pribegit prin toate capitalele ţărilor mari? Din gazetele străine ştim, că dl Ionescu a vorbit frumos pe la toate banchetele, la câte a fost oaspe de frunte. Ştim, că toate neamurile, toate guvernele i-au dat mare cinste. Dar cinstirea aceasta s’a dat nu lui, ci neamului pe care-l înfăţişa. E frumoasă şi cinstea aceasta, pusă în vorbe de laudă la adresa neamului, dar mai folositoare era dacă ea nu se mărginea la vorbe, ci se răsfrângea asupra banului nostru, dacă i se ridica preţul şi dacă ea întărea vaza şi puterea noastră în faţa vecinilor noştri. Ne părea mai bine, dacă în urma umbletelor dlui Tache Ionescu s’ar fi umplut vistieria statului, s’ar fi înmulţit locomotivele şi maşinele de tot felul. Singurul lucru bun, pe care a căutat să-l facă în străinătate a fost alianţa dintre cele trei state mărite: Cehoslovacia, România şi Iugoslavia, aşa numită „Mica Antantă“. Folositoare au fost şi stăruinţele depuse pentru a hotărî şi Polonia să între în alianţă. Dar atâta nu-i destul. Şi de aceea nu putem fi mulţumiţi cu câştigul realizat (făcut) de Tache Ionescu, în curs de 2 luni. Şi nu suntem mulţumiţi nici pentru faptul, că lasă pe jidanul Blank să se amestece in ebbriguirea finanţelor ţării. O spunem aceasta acum când s’a întors din pribegie şi când ştim, cănădejdile legate de el şi de înltrevenirile lui, nu s’au înfăptuit cum cer trebuinţele ţării, cu banii lui Horty la aţâţarea grevei generale, deodată cu plănuita declaraţie de războiu a Ungariei în contra României mari. Ne esprimăm nădejdea, că conducătorii noştri ardeleni se vor pătrunde de datoria ce o iată în faţa nelegiuirilor din Ungaria, şi vor garanja prin toate centrele noastre astfel de adunări, arătând în felul acesta, că cine sunt ungurii, clocitorii dorurilor de răsbunare sălbatică. Studenţii din Cluj au făcut deja începutul. In 9 Noemvrie au ţinut o foarte reuşită adunare de protestare. Adunări de protestare împotriva nelegiuirilor ungureşti. Duminecă îr 7 Noemvrie srau ţintit în Bucureşti, Craiova şi Ploieşti, mari adunări de protestare împotriva nelegiuirilor săvârşite în Ungaria faţă de cetăţenii români. Au protestat mai departe împotriva spionilor lui Horty, cari pribegesc prin ţinuturile României, îndemnând lucrătorii la greve, aţâţând focuri pretutindenea şi neliniştind populaţia românească. In toate trei adunările s’a cerut cu hotărîre să se ţină atâţi unguri ca ostatici (chizeşi), — dintre clerul şi nobilimea maghiară, cari n’au făcut jurământul de credinţă,— câţi Români au fost deţinuţi şi martirizaţi. S’a cerut stârpirea cuiburilor de uneltitori, cari au lucrat în ţara noastră FOAIA PDORULUI Pâine neagră. Am ajuns şi la ruşinea aceasta. Noi, ţara cea mai bogată în bobul grâului, să fim nevoiţi ane hrăni cu pâine neagră şi încă după măsură. Şi cui să mulţumim aceasta? Guvernului, care prin politica sa a lăsat pe toţi perciunaţii, pe toţi speculanţii să treacă pârga grâului nostru graniţa, să hrănească străinii şi poate chiar şi duşmanii noştri. Guvernul, în păcătoasa sa necunoştinţă, a nesocotit cele mai arzătoare nevoi ale , cetăţenilor, între cari cea mai de căpetenie e pâinea cea de toate zilele. O, cât blăstăm se va desprinde de pe buzele celor năcăjiţi, împotriva celor nesocotiţi! Şi mulţi sunt de cei năcăjiţi, cari mâine-poimâne nu vor putea să-şi cumpere nici fărâma de pâine neagră. Doar cu preţul maximalizat al grâului, încă nu ştim unde vom ajunge! Opriţi, domnilor de la cârma ţării, grâul la graniţă, puneţi pe speculanţi în puşcării şi ieftiniţi pâinea săracilor! îmbunătăţiţi căile ferate, organizaţimunca, ca prin lucrul nostru să îmbogăţim ţara, căci prin munca speculanţilor ajungem la sapă de lemn! Ratificarea contractului de pace. Contractul de pace încheiat cu Ungaria şi iscălit de unguri în 4 iunie 1920, a fost recunoscut (ratificat) de adunarea naţională ungurească din Budapesta, Luni în 15 Noemvrie, ziua în care s’a împlinit sorocul statolit de marile puteri. Că recunoaşterea nu s’a făcut fără ceartă şi sgomot, înţelegem, şi le înţelegem şi jalea lor, dar ei pentru ce nu au înţeles durerea şi chinul inimii noastre? Căci au avut doar 1000 de ani vreme! O mie de ani au trăit în minciună, orbiţi de patimă. Abia acum, după moartea minciunii văd, unde i-a rostogolit patima. Dacă se vor slobozi de patimă şi se vor închina adevărului, nădăjduim, că se vor putea însănătoşa ;dacă însăse vorţinea de uneltiri viclene şi de fărădelegi, pot fi siguri, că vor pieri ca verii lor, hunii, de nici pomină nu va rămânea pe urma lor. Ce-s cum cele 40 %? Se apropie sfîrşitul lunei Noemvrie, care e a treia lună, pănă când trebue să se plătească cele 40o/o, ce mai sunt în restanţă de la schimbarea coroanelor. Ne adresăm guvernului şi cerem cu inzistenţă, să se înceapă odată cu aceste plăţi! E doar cu neputinţă ca guvernul să nu-şi ţină cuvântul dat. Bineînţeles, noi cerem să se facă plăţile pentru oamenii sărăcuţi; cu milionarii facă ce va vrea. Nr 4« CePEia ieftinirea mărfurilor fie gata sau la comandă, în măsura cum se ieftinesc acum, dela sine sau prin maximalizare, produsele agricole. Vitele s*au ieftinit, porcii tot aşa, grâul, cucurul**! şi alte bucate s’au maximalizat cu preţuri ieftine ; prin urmare cerem să se iee măsuri, ca oamenii noştri de la sate să capete şi ei, la rîndul lor, mărfuri de pânză, ferărie şi pielărie etc. cu preţuri tot mai ieftine. De altcum nouile preţuri maximatizate pentru bucate, sunt făcute pe chilografe. Oamenii noştri să iee seama, să cântărească bucatele şi apoi îşi pot face mai bine socoteala cum vând. Pentru târgul din Sibiu s’au făcut următoarele preţuri maximale- 1 Izate: Spre orientarea oamenilor noştri Al* sate putem însă spune de pe acum, că ar fi pornit din partea fabricanţilor şi meseriaşilor o mişcare în tot Ardealul, cu scopul de a se reduce preţul mărfurilor, cam m lefurile lucrătorilor cam cu 250 m/o, adecă cu a patra parte de cum a fost până acolo. Despre rezultatul ce se va ajunge, veti scrie în numerele viitoare. Grâu pe chigr. Lei 1.30 Secară» » 1.19 OrzM 1.12 Orzoaicăni 1.30 Porumbul boaben V.92 „ cu tuleul.«8 Ovăs 1.12 Fasole„w 186 Mazere 1.86 Linte 2.64 Meiu »»1.8« Inn»* 2.64 Cânepă 2.38 Floarea soareluin n 1.58 Varză„ n 1.— „ roşie,,„ — *0 Ciapa„„ 2.— Cartofi prima cal.,75 „ diferiţi »* »»-60 * Răvaş politic. Germania. Alegerea lui Harding de preşedinte al Statelor Unite, a trezit multe şi vii nădejdi în neamul german.Harding este republican, iar partidul republican a fost duşman „bigei naţiunilor“, plăsmuirea lui Wilson, şi a fost, şi e duşman al contractului de pace cu germanii. Au declarat că ei nu recinesc contractul de la Versailles. Toate acestea le ştiu nemţii şi safit foarte bucuroşi de venirea republicanilor la putere. Nădăjduesc că vor face o pice directă cu America, fără amestecul Angliei şi a Franţei, în temeiul cărei păci interesele politice şi economice ale Germaniei vor fi sprijinite. I-a mângâiat plăcut pe nemţi şi faptul că America a hotărît, să le dea toate averile confiscate (reţinute) în cursul răsboinrii: capital, fabrici apoi mulţimea de coaăfeii comerciale. Aşişderea, se zice, că ar fi făcut şienglezii, ceea ce nelinişteşte pa politiciani francezi. Din pricina aceasta legăturile dintre englezi şi francezi s’ar mai fi răcit. Franţa In Franţa s’a sărbătorit în zilele acestea cu mare solemnitate şi parada, împlinirea de doi ani dela încheierea biruitoare şi glorioasă a răsboiului. In Paris au fost sărbări înălţătoare. A vorbit la Panthe®» (localul cel mai sfânt al francezilor) însuşi