Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-08-01 / nr. 32

Anxi 7 T !* Schimbarea banilor în România întreagă * Schimbarea coroanelor şi retragerea unei părţi de bani, — ca astfel să ajungem la bani mai puţini, dar mai cu preţ, — dă multora de gândit. In zilele acestea şi-a spus părerea în această Chestiune şi directorul uneia dintre cele mai mari bănci din Bucureşti: Aristide Blank de la­­banca Marmorosch, Blank & Co. Din parte-ne nu aprobăm întru toate cum lucrează această bancă în timpul din urmă, îndeosebi cu schimbarea coroanelor mărunte, pentru cari săptămânile trecute cerea procente neînchipuit de mari. Ba mai sunt­ şi alte momente, cari ne impun reservă faţă­­de această bancă. Cu­­toate acestea, ba poate chiar de aceea, e cu cale să vedem ce spune primul director al acestei mari bănci, asupra bani­lor noştri. Iată părerea lui: Unificarea valutei. In primul loc unificarea monetei, a­­vem două feluri de ruble, două feluri de coroanei(ştampilate­ şi neştampilate) şi două feluri de l­­ei (naţionali şi germani). Aceste şase monete trebuesc transformate într’una singură. Statul să le retragă — la­olaltă cu­­leii Băncii Naţionale — şi să pună în circulaţie un nou ban. In loc de un leu să se dea 75 bani. Şi cum, după credinţa mea avem cel puţin 16 miliarde (lei, coroane şi ruble laolaltă), Statul ar câştiga un venit de 4 miliarde. Din cei 75 bani numai 50 bani să se plătească în bani gata la mână, iar restul de 25 bani să fie transformat în rentă, (împrumut), după care Statul să plătească o dobândă mică (vre-o 2 procente). In­­chipul acesta, pe lângă că Statul ar ajunge la Un câştig frumos, s’ar atinge şi acea l egalizare, care formează fundamentul moral al oricărui impozit (dare). Din punct de vedere politic, am da o meritată satisfacţie (mulţumire) provincii­lor alipite, cari se plâng azi de scăderea preţului banilor lor, la care ele n’au nici o vină. Astfel le-am apropia sufleteşte de noi, încât poate numai Basarabia, privindu­­şi liniile ferate mai largi, şi-ar mai aminti de »Rusia ţaristă... ! Pedeapsă aspră. Iar ea să nu se înceapă o nouă spe­culă cu coroana, când s’ar auzi, că se pre­schimbă cu 75 bani, sunt de părere, la ca­zuri mari, mijloace eroice. Să se voteze o lege, pentru­­câteva zile, care să pedep­sească drept crimă contrabandele de banc­note. O astfel de înșelătorie să fie pedep­sită cu hioartea, iar dac?, s’ar afla mai târ­ziu, cu muncă silnică. Două osânde şi o pază bună şi cinstită, de câteva zile, a graniţei, iar eu vă asigur, că nu se vor mai pomeni contrabande. Măsuri pentru ieftinirea­ ­ traiului. Cât pentru sătenii d­in vechiul regat, — cam­ prin această preschimbare încă ar I primi 'pentru 1 leu numai 50 bani la mână­­ si o rentă de 25 bani — eu nu văd nici I '' I un pericol mare. Chestia e serioasă. Dar se 'știe, că săteanul se plânge azi, că are bani, dar n’are ce cumpăra pe ei, fie din­­ pricina lipsei mărfurilor strict necesare lui, fie din­ c­­auza scumpetei. De aceea, deodată cu retragerea ba­nilor, Statul să îngrijească să aducă în ţară bumbac şi piele de opinci, cele 2 ar­ticole, de cari ţăranii duc cea mai mare lipsă. Prin unificarea valutei, puterea de cumpărare a leului va creşte, iar ţăranul văzând că cu 50 bani poate cumpăra obi­ecte mnai multe decât cu leul lui scăzut de azi, va consimţi cu voe bună la această retragere, mai cu seamă că şi sătenii sunt­­ convinşi, că astăzi au bani fără valoare. Preţul scăzut al leului după părerea directorului Blank este, pe o parte abundenţa lui (sunt mulţi lei), pe de altă parte coroana şi rubla îl trage mereu la fund. Scăpat odată leul de po­­j vara coroanei şi a rublei, valoarea lui ar creşte, punându-se stavilă şi speculei. Şi n’ar creşte numai puterea de cumpărare a leului, ci ne-am scăpa şi de neajunsul de­­ azi, Care vine din ascunderea banilor, în vederea speculei la preschimbare. Mărfu­rile cumpărate în străinătate cu lei mai urcaţi în preţ, s’ar ieftini. Bine­înţeles, nu momentan, căci sunt încă şi azi pe drum şi­­pe piaţă mărfuri cumpărate cu lei scăzuţi în­­preţ. In scurtă vreme, însă, urmările unificării banilor s’ar simţi, — şi vă asigur că oamenii ar folosi mult mai mult decât statul. . Despăgubirile de războiu statul e dator să le plătească, însă, înainte de marea operaţie a unificării monedei. De asemenea să plătească bonurile de rechi­ziţie cu­rentă (un fel de obligaţie) în pro­porţie de 75 bani la un leu, pentru a se ajunge egalizarea impozitului pe numerar (banii schimbaţi). Darea după averi. Unificarea valutei ar fi pentru stat şi un prilej de impozit (dare) de războiu. Dar un impozit uşor de suportat, fiindcă Statul ia din circulaţie o monedă cu puţină valoare şi dă în schimb una mai bună. Războiul a avut darul să mărească ori­ce valori. Sunt unele obiecte, a căror valoa­re s’a înzecit. Eu aş lua o stare mijlocie, că adecă toate averile s’au împătrit. Bo­găţia vechiului regat era preţuită la vre-o 25 miliarde şi cam la tot atât se ridică şi valoarea provinciilor alipite. Multiplicându­­le cu patru, am căpăta o valoare de vre­o 200 miliarde. Tăind această avere cu 250eV, Statul ar avea un câştig de vre­o 50 mili­arde, cu care şi-ar putea plăti datoria şi ar putea începe opera de refacere a ţării. Şi anume pentru averile mişcătoare, ca acţii, obligaţii »etc., lucrul e uşor: un sfert din valoarea lor trece în proprietatea Statului. Multe­­averi s’au urcat mai tare. Prin urmare impozitul propus de mine nu e nici decât prea mare. Cât pentru­­averile nemişcătoare, cari nu se pot împărţi aşa uşor ca cele mişcă­toare, pe acestea să se pună o dobândă de 5—6­­procente anual, împărţite de stat pe timp de 5 ani (ca să iasă cele 25o­0). Şi cum valuta se va îmbunătăţi din an în an, — prin urmare leul va fi tot mai scump, — ar fi cu cale, ca impozitul acesta să fie anual tot mai mic, începând bună­oară în anul prim cu 8o/o (8 la sută), iar în Cei 4 ani următori, el să scadă la 6, 4, 3 jumătate şi 2 jumătate la sută. Impozitul acesta ar putea fi în bani ga­ta sau în natură. Ar fi un impozit uşor de suportat şi­­Care­­s’ar­ răscumpăra înzecit prin opera de re­facere a statului. Sunt însă mari bogăţii neproducătoare deVenit, ca: pădurile, terenurile cu petro­­leu Şi altele,­­— din aceste bunuri Statul să preia un sfert în natură. * »k sk Aceste Sunt pe scurt şi pe înţelesul poporului vederile directorului Blank. Le­­am publicat, fiindcă ne vine a crede, că unele din planurile acestea se vor realiza. Ministrul­­de finanţe ad interim (locţiitor) Tache Ion­escu stă foarte aproape de ace­astă bancă, prin urmare se prea poate, că ministrul­­Ionescu să primească la vreme multe, dacă nu chiar toate, din părerile directorului Blank. Asta pentru cazul, ea în guvern nu se fac în curând schimbări. Implar: 1 coroană. 1 August 1920 Apare în fie­care Dumineci Cea mai Veche foaie politică­ poporală înfiin­ţată la anul 1892 de partidul naţional român PREŢUL ABONAMENTULUI Redacţia şi Administraţia: INSERATE Pe un an .............................. . Lei 20.­Sibiu, strada Măcelarilor Nr. 12. se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Pe o jumătate de an . . . . Lei 10.­(lângă postă) (strada Măcelarilor Nr. 12). Pe un pătrar de an ... . Lei 5.­Telefon Nr. 146. Un şir petit prima dată 1 leu, a doua­ oară Preţul unui exemplar . . . . Lei­­.50 Adresa telegrafică: »Foaia Poporului«. 80 bani, a treia­ oară 70 bani. Sub conducerea unui corniţei

Next