Foaia poporului, 1920 (Anul 28, nr. 1-53)

1920-11-21 / nr. 48

r PREŢUL ABONAMENTULUI Redacţia şi Administraţia: Pe an an . . ......................... . Lei 30.­Sibiu, strada Măcelarilor Nr. 12. Pe o jumătate de an . . . . Lei 15.­(lângă poştă) Pe un pfu­rar de an ... . Lei 8.­Telefon Nr. 146. Preţul unui exemplar . . . . Lei­­.50 Adresa telegrafică: i Foaia Poporului­ ­ INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRATER (strada Măcelarilor Nr. 12). Un şir petit prima dată 3 lei, ia­r după aceea pentru fiecare publicaţie un vând Lei 2‘50. Onor. „Procuratura" 13333 Loco­n! unul exemplar: 50 bani foia Apare în fiecare Dumineca Cea mai veche foaie naţională, poli­­tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 Duminecă, 21 Noemvrie 1920 Nr. 48 =*=­= Apare în fiecare Dumineca Clubul municipal român din judeţul Sibiu. Sub această numire se va înfiinţa din nou, în curând, o veche organizaţie româ­nească din acest judeţ. Membrii clubului, de care este vorba, vor fi toţi alegătorii români din oraşul şi judeţul Sibiu, fără­ considerare la credinţele şi convingerile lor politice. Scopul clubului este: să urmărească cu băgare de seamă toate cauzele culturale, sociale şi economice ale românimei din a­­cest oraş şi judeţ, să se îngrijască ca ele fie cât mai bine servite şi împlinite şi mai ales sa discuit şi să hotăreascâ, că membrii clubului, adecă toţi alegătorii ro­mâni din oraş şi judeţ, cum au să se poarte şi ce au să facă în chestiunile de interes obştesc românesc din acest oraş şi judeţ. Acestea sunt, deoparte noua şi larga temelie, pe care se ridică şi se aşază ve­chiul club şi de altă parte menirea, ce i se da azi. Lămurirea şi precizarea mai de aproape a acestora se vor face în Statu­tele, pe cari le vor discuta şi vota membrii clubului, adecă alegătorii români în adu­narea lor de constituire. La vederea acestor pregătiri se pot fa­ce însă de pe acuma unele indicaţiuni (în­drumări) folositoare, aşa cred, asupra ro­stului, pe care îl poate avea şi va fi bine şi îl aibă acest club în noua viaţă publică a Moşului şi a judeţului. Românii din judeţul Sibiu aveau, după cum se ştie, şi sub fostul regim unguresc un club „comitatens“. (Eu, scriitoriul acestor şite, încă am fost în timpul dela 1890 până la 1903, mai mulţi ani de-a rîndul, membrei activ şi secretarul acelui club. Membrii aceluia nu erau şi nu puteau fi înşii, decât foarte puţinii membrii români, vitilişi şi aleşi, ai „Congregaţiunii“ din acele timpuri, iar vre-o organizaţie spe­cială îi lipsea cu totul. In această privinţă atârna totul dela congregaţiunile de pe vremuri, cari nu se alegeau şi nu funcţio­nau niciodată cum am fi dorit poi, i­ari eram clubul. Acum ne găsim în o situaţie schimbată radical în favorul nostru! Membrii activi ai clubului, ce se re­înfiinţează, au să fie toţi alegătorii români din oraşul şi judeţul Sibiu. Şi numărul a­­cestora este, după introducerea votului ob­ştesc, destul de mare. Clubul va avea a­cuma Statutele sale speciale şi va fi con­dus de organele sale speciale, atât în Si­biu, la centru, cât şi în singuraticele pre­ţuri (plase) şi comune ale judeţului, în raporturi de ordine ierarhică (de la mare la mai mic). Deosebirea dintre clubul „comitatens“ de altădată şi dintre cel municipal de azi, este deci foarte mare! De aceea, clubul de azi poate fi şi va trebui să fie, prin activitatea ce o va desfăşura şi prin rezul­tatele reale ce le va avea, o şcoala die pregatire şi de edu­caţie politică pentru toţi acei fraţi alegă­tori români de pe la sate, cari, în covârşi­toarea lor majoritate, posed votul obştesc numai de-acum de curând şi le-au lipsit până acuma prilejurile potrivite de a în­văţa cum să îl întrebuinţeze cu vrednicie şi spre binele ţării. Astfel privit, este evident, că noua vi­aţă publică românească din acest oraş şi judeţ, a avut şi are lipsă de acest club! O altă întrebare, la care trebue să se dea, după părerea mea, deja acuma un răspuns, este raportul (legătura), în care va avea să trăiască şi să funcţioneze clu­bul reorganizat cu organizaţiunile singu­raticelor noastre partide politice. Şi în privinţa aceasta cred, că sunt în sentimentele şi convingerile tuturor ace­lor prietini şi colegi, cari au pus la cale reînfiinţarea acestui club *) şi cari vor avea chemarea de a-­ şi conduce, când susţin şi constat, că membrii clubului nostru pot rămânea şi se pot înscrie, fără nici o pe­­decă, ca membrii activi în ori­şi­care din partidele noastre politice, — se în­ţelege, că numai în cele patriotice româ­neşti — fără să ajungă în vre-o contrazi­cere cu menirea şi rostul clubului. Noi, cei ce consimţim cu reactivarea a­­cestui club, suntem doar cu toţii de firma convingere, că făcând şi înfăptuind numai tradiţionala şi paşnica noastră politică de conservare, afirmare şi desvoltare naţională românească şi în noua viaţă publică a ora­şului şi judeţului Sibiu, clubul nostru mu­­­nicipal îşi va putea desfăşura activitatea­­ sa folositoare înafară, ori chiar şi dea­supra luptelor, ce se dau azi, din ce în ce­­ mai crâncen, de la un partid politic la altul. Astfel clubul va putea funcţiona ferit de vârtejul luptelor pentru putere şi ade­seori, pentru interese strîmte, dar fără să ne opunem şi cu atât mai puţin să comba­tem partidele noastre politice, în acelea operaţiuni şi acţiuni ale lor, prin cari în­făptuiesc tradiţionala noastră politică na­ţională. Din potrivă! In această privinţă vom fi totdeauna alăturea de ele. Dar, luând asupra sa astfel de anga­jamente, ori vrea clubul nostru ori nu vrea, i­ se va impune în mod fatal, adese­ori, datorinţa de a căuta şi de a găsi so­­luţiuni (căi) potrivite pentru armonizarea curentelor divergente şi pentru­ îm­păcarea feluritelor păreri şi convingeri contradictorii (contrare) ale propriilor săi membri. Asta va fi o grea, dar frumoasă misiune de pa­cificare (chemare de împăcare). Eu am convingerea tare, că clubul no­­stru îşi va împlini, barem în parte, şi a­­ceastă înaltă misiune, atât de necesară în zilele pe cari le trăim noi. Fiind noi cu toţii nişte fii credincioşi ai strămoşeştilor noastre biserici naţionale ro­mâneşti, să ne aducem aminte de marea virtute creştinească, care se esprimă prin cuvintele divine: „Fericiţi sunt făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema !“ Dândume seama de adevărul ne­tăgăduit, că această virtute înaltă îşi are valoarea şi tâlcul ei adânc şi pentru stă­rile noastre de azi, uneori atât de selbătă­­cite, sa încercăm şi noi, intelectualii ro­mâni de la oraşe şi de la sate, a o înfăptui în clubul nostru municipal. Giolitti este un mare, doar cel mai mare bărbat de stat al Italiei de azi. El a format şi prezidat de repeţite­ ori guver­nele ţării sale. Chiar şi guvernul de azi al Italiei îl prezidează el, fiind în etate de 77 ani. Ei! In crâncena luptă dintre mon­i­­torii şi patronii metalurgişti italieni (fe­luritele mine de metale), acest mare şi înţelept şef de guvern a făcut şi face pe împăciuitorul înfăptuind tocmai virtutea creştinească scoasă aici la iveală. Ceea ce a făcut şi face înţeleptul Gio­litti în mare, ieste un nou adevăr social, pe care îl pot înfăptui, după convingerea mea, şi intelectualii români de la clubul no­stru municipal, în mic. Dr. Nicolae Vecerdea. *) Spre act­st scop se convocase astăvară o adunare mai restânsă a unor m­emori din Con­gregația de pe vrim­ri. Consfătuirea a avut loc l o sala judetulu', când s’a ales un comut, care să s­udiere chestiunea și să pună la cale cele necesare. Red. Foii.

Next