Foaia noastră, 1970 (Anul 14, nr. 1-24)

1970-07-15 / nr. 14

2 AUTOBUZE VOLVO-IKARUS Întreprinderea de transporturi de stat din Suedia a comandat de la Fabrica Ikarus 10 autobuze speciale. Şasiul şi motorul acestora vor fi construite de uzinele Volvo, iar caroseriile de Fabrica Ikarus. Primele patru autobuze au şi fost livrate. In clişeu: Autobuzele Volvo-Ikarus în faţa Hotelului Budapest FOAIA NOASTRĂ MEMORANDUMUL guvernelor ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia privind unele probleme actuale ale pregătirii şi convocării Conferinţei pentru securitate şi cooperare în Europa La 21—22 iunie a. c. a avut loc la Budapesta consfătuirea miniştrilor afacerilor externe ai statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Cu acest prilej a fost adoptat un memorandum care a fost adus la cunoştinţa tuturor guvernelor statelor interesate. Publicăm mai jos textul memorandumului. Guvernul Republicii Populare Bulgaria, Republicii Socialiste Cehoslovace, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Polone, Republicii Socialiste România, Republicii Populare Ungaria, Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste consideră necesară să aducă la cunoştinţa guvernelor interesate considerentele care, după părerea lor, ar răspunde intereselor pregătirii şi convocării Conferinţei pentru securitate şi cooperarare în Europa. Ele observă cu satisfacţie că în cursul consultărilor bi- şi multilaterale şi al schimbului de păreri a avut loc o apropiere a poziţiilor statelor interesate într-o serie de probleme importante privind Conferinţa general-europeană. Rezultatele consultărilor şi ale schimbului de păreri arată că propunerile promovate la Praga în octombrie 1969 au creat baza pentru a se trece deja, în viitorul apropiat, la pregătirea conferinţei general-europene pe o temelie practică şi, paralel cu convorbirile bilaterale, să se treacă, de asemenea, la forme multilaterale de pregătire a Conferinţei general-europene. Este de dorit participarea directă a statelor interesate în toate fazele pregătirii şi organizării Conferinţei general-europene în formele ce vor fi considerate indicate, inclusiv reuniuni pregătitoare corespunzătoare ale reprezentanţilor acestor state. S-a clarificat problema privind componenţa participanţilor la conferinţă. La ea pot participa toate statele europene, inclusiv R. D. G. şi R. F. a Germaniei, pe baze egale între ele şi în condiţii de egalitate în drepturi cu celelalte state europene, precum şi S.U.A. şi Canada. Iniţiativa guvernului Finlandei cu privire la ţinerea conferinţei la Helsinki este întîmpinată favorabil. Se manifestă înţelegere faţă de faptul că convocarea Conferinţei nu trebuie pusă în dependenţă de nici o condiţie prealabilă. în multe ţări este împărtăşită părerea că succesul primei Conferinţe general-europene — pregătirea, organizarea şi desfăşurarea căreia trebuie să fie rezultatul contribuţiei tuturor ţărilor interesate — ar deschide calea spre examinarea în continuare, în comun, a altor probleme europene, îndeosebi problemele creării unui sistem trainic de securitate europeană; în legătură cu aceasta ar fi utilă organizarea unei serii de conferinţe general-europene şi crearea unui organism corespunzător al tuturor ţărilor interesate în probleme securităţii şi cooperării în Europa. Continuă examinarea problemelor privind conţinutul activităţii conferinţei generaleuropene, precum şi a ordinei ei de zi. Cele două puncte propuse la Praga pentru ordinea de zi a Conferinţei corespund intereselor înfăpturii securităţii şi dezvoltării cooperării în Europa, constituie probleme cu privire la care există posibilitatea de a se obţine un consens larg. Aceste propuneri nu ridică obiecţii de principiu. Totodată mai multe state se pronunţă pentru lărgirea ordinei de zi a conferinţei. Călăuzindu-se de dorinţa de a se ajunge la un acord asupra unei ordine de zi a Conferinţei general-europene, acceptate tuturor statelor interesate, guvernele Republicii Populare Bulgaria, Republicii Socialiste Cehoslovace, R. D. Germane, R. P. Polone, R. S. România, R. P. Ungare, U. R. S. S. propun ca ea să fie completată cu problema: — cu privire la crearea la Conferința general-europeană a unui organism pentru problemele securității și cooperării în Europa. Guvernele care au adoptat acest memorandum consideră că examinarea problemei referitoare la reducerea forțelor armate străine pe teritoriul statelor europene ar servi intereselor destinderii și securității în Europa, în scopul creării condițiilor celor mai prielnice în vederea dezbaterii problemelor corespunzătoare la conferinţa general-europeană şi în interesul examinării eficiente şi neîntîrziate a problemelor privind reducerea forţelor armate străine, această problemă ar putea fi dezbătută în organul care se propune a fi creat la Conferinţa general-europeană sau într-un alt cadru acceptabil statelor interesate. în afară de acestea, ele consideră că ar putea fi extins în cadrul celui de al doile punct al ordinei de zi, propus la Praga, prin includerea unor prevederi referitoare la dezvoltarea legăturilor culturale. în felul acesta, la Conferinţa general-europeană ar putea fi supuse examinării următoarele probleme: — cu privire la înfăptuirea securităţii europene şi renunţarea la folosirea forţei sau ameninţării cu folosirea ei în relaţiile mutuale dintre statele din Europa; — cu privire la lărgirea legăturilor comerciale, economice, tehnico-ştiinţifice şi culturale, pe baza egalităţii în drepturi, în scopul dezvoltării colaborării politice între statele europene; — cu privire la crearea la Conferinţa general-europeană a unui organism pentru problemele securităţii şi cooperării în Europa. Aceste propuneri urmăresc, în special, obţinerea acordului asupra ordinei de zi şi a metodelor de pregătire, acceptabile tuturor statelor, a Conferinţei general-europene la care se poate trece deja în viitorul apropiat. Ele sînt convinse că convocarea Conferinţei general-europene, ca rezultat al eforturilor comune ale tuturor statelor interesate, ar constitui o contribuţie însemnată la realizarea destinderii, întărirea securităţii şi dezvoltarea colaborării paşnice în Europa. TINERETUL ȘI „NOUA STÎNGĂ AMERICANĂ” Explozia împotriva Invadării Cambodgiei și împotriva războiului din Vietnam, pe care unii au numit-o „evenimentele americane din mai”, le-a dovedit scepticilor că revolta tineretului din S. U. A. era ceva mai mult decît un neastîmpăr superficial. Teoriile prin care, nu mai departe decît acum cîteva săptămîni, diferiţii „experţi” căutau să circumscrie fenomenul, au căzut una după alta. Chiar în luna trecută se încerca să se demonstreze că frămîntările din incidentele universitare era un reflux. Ziarele cele mai serioase au dezminţit aceste afirmaţii şi au avut dreptate. Probabil că şi Nixon a crezut acest lucru, dar în primele zile ale lunii trecute a asistat la greva tuturor universităţilor. Gerevele, manifestările au revendicări politice precise. Nu vorbesc numai de cele mai generale şi mai importante: retragerea trupelor din Vietnam, pace în Indochina, încetarea persecuţiilor politice. Se luptă împotriva subordonării cu totul specifice, a universităţilor americane, faţă de complexul militaro-industrial dominant. Universităţile refuză să facă cercetări cerute de C. I. A., de guvern sau de marile corporaţii, cercetări care merg de la studierea armelor chimice pînă la studierea tehnicilor de reprimare a insurecţiilor şi care constituie o parte însemnată din alocările pentru universităţi. Se denunţă componenţa consiliilor de administraţie universitare, dominate de lumea finanţelor şi de reprezentanţii săi. Sînt atacate şi uneori invadate birourile de recrutare care în mod tradiţional selecţionează, printre studenţi, ofiţeri pentru armată. Se denunţă şi activitatea economică a universităţilor, adesea afundate pînă peste cap în specula edilitară. Mişcarea are şi unele lipsuri din punct de vedere politic, de exemplu, nu există o coordonare aşa încît de cele mai multe ori într-o universitate nu se ştie ce se întîmplă în universităţile din apropiere. Nu există un embrion de organizare pe scară naţională. Dar slăbiciunea majoră o constituie îndeosebi izolarea acestor lupte universitare, limitarea lor la campusurile universitare. Chiar şi cu mişcarea negrilor e greu să se găsească o legătură chiar şi atunci cînd este vorba de manifestaţii de solidaritate cu negrii persecutaţi, rareori unii şi ceilalţi manifestează împreună. Cel mai perspicace dintre tineri înţelege importanţa acestei probleme. Dacă dezbaterile interne, pe teme politice caracterizau etapa iniţială a mişcării, astăzi se vorbeşte de o muncă de explicare şi de discuţie cu lumea din afara universităţii. După părerea noastră, nu pot fi înţelese dificultăţile cărora această mişcare trebuie să le facă faţă, dacă nu se ţine seamă de situaţia politică care a determinat crearea sa în anii ’60. Probabil că în Europa nu se cunoaşte în suficientă măsură cît de apăsătoare, cît de masivă, de sistematică a fost în America în timpul „războiului rece” şi al macarthysmului, opera de distrugere a a ceea ce astăzi se numeşte „vechea stingă” americană, folosindu-se toate mijloacele de la cele mai dure pînă la cele mai rafinate: legi sufocante, procese, arestări, concedieri, izolare, corupţie,, demoralizare. Din nefericire, aceea operă a reuşit în mare parte. Dar dincolo de aceasta, există o problemă politică mai complexă. Stînga tineretului american nu are ca în alte ţări europene o mişcare populară, un partid puternic cu care să se înfrunte, cu care să polemizeze dar a cărui experienţă s-o poată studia, de a cărui forţă să se ţină seamă, şi cu care să acţioneze împreună. De aici multe dintre dificultăţile sale. Sînt de adăugat numai două observaţii. Prima este că, astăzi burghezia americană vede renăscîndu-se sub ochii săi această stingă nu numai printre negri ci chiar şi în rîndurile familiilor sale. A doua este că întreaga Americă poate plăti scump această distrugere a ceea ce exista progresiv în rîndurile sale: unii dintre exponenţii săi încep să-şi dea seama de acest lucru. In ciuda dificultăţilor, mişcarea are de pe acum o pondere politică care va creşte în viitor. Lupta împotriva războiului din Vietnam i-a unit din nou pe toţi, grupuri mai mari şi mai mici, mase de tineret neorganizate, albi şi negri, minorităţi portoricane şi mexicane. In multe universităţi tinerii se organizează pentru a face ca în alegerile pentru Congres din toamna următoare să predomine candidaţi care cer retragerea completă din Vietnam. Această este ceea ce se poate prevede pentru un viitor apropiat. Dar mişcarea nu pare menită să se epuizeze în acţiunea politică imediată, oricît de importantă ar putea fi aceasta. Există în spatele său o criză socială care are aspecte mai profunde. Tînăra generaţie intuieşte chiar dacă în mod confuz, că tocmai acestei crize va trebui să-i facă față. Populaţia globului POTRIVIT datelor anuarului demografic al O.N.U., apărut în perioada iulie 1966— iulie 1967, populaţia globului a crescut cu 65 de milioane, cifrîndu-se la 3,4 miliarde oameni. în această perioadă populaţia a sporit în medie cu 180 000 de oameni zilnic, ceea ce reprezintă un ritm de creştere de 1,9 la sută. Dacă acest ritm va continua, se arată în anuar, pînă în anul 2006 urmează ca populaţia globului să se dubleze.