Foaia noastră, 1970 (Anul 14, nr. 1-24)
1970-07-15 / nr. 14
ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMANILOR DIN UNGARIA Anul XIV. Nr. 14. Miercuri, 15 iulie 1970. 8 pagini 80 fill. DESPRE STATUTUL UNIUNILOR NAŢIONALITĂŢILOR . Continua dezvoltare a activităţii ţii de stat şi a democraţiei socialiste a înviorat viaţa publică nu numai în general, ci şi în privinţa politicii faţă de naţionalităţi a partidului şi guvernului nostru. Diferitele naţionalităţi de pe teritoriul ţării noastre constituiau totdeauna factori şi au jucat rol în treburile ei. E cu totul altceva că clasele dominante de totdeauna cum au judecat acest fapt. /'"'a naţionalităţi care trăim în Ungaria de azi, putem constata că avem un loc şi rol dat, drepturi garantate prin constituţie. Ca traducere în fapte a acestora luăm parte la munca organelor puterii de stat şi de conducere, naţionale şi locale, avem dreptul la folosirea limbii materne, putem să învăţăm în propria noastră limbă la nivel inferior, mediu şi superior, primim un mare ajutor material pentru păstrarea şi ridicarea culturii noastre de naţionalitate, în Ungaria, în actuala situaţie istorică, ar fi cu totul fără rost includerea în constituţie fie a dreptului la autodeterminare naţională, fie la autonomie. In cadrul minorităţilor noastre, mici la număr, care trăiesc împrăştiate pe teritoriul relativ mare, ar fi ireală pretenţia realizării vieţii de stat independent, străduinţa formării unei autonomii, obţinute pe cale de autodeterminare — scrie dr. Laszlo Kovago în conspectul studiului intitulat „Problema naţionalităţilor — politica faţă de naţionalităţi” (Editura Kossuth 1968, pag. 22.), în condiţiile prezente cea mai potrivită este forma organizaţiei obşteşti, corespunzătoare pentru satisfacerea mulţumitoare a cerinţelor politice, culturale etc. în scurta mea scriere doresc să abordez documentul care determină conţinutul şi cadrele acestei forme organizatorice: statutul uniunilor naţionalităţilor din Ungaria. Interpretarea statutului o consider importantă cu atît mai mult cu cît întocmirea acestuia s-a făcut abia în anul trecut, la ultimul congres. A exista prin el numai atunci putem, dacă ne cunoaştem precis posibilităţile de activitate. II. Fiecare om, colectiv mai mic, naţiune, societate îşi are ţelurile sale. Obiectivele, în parte, atunci sînt juste, dacă cele care cuprind interese mai restrînse sînt în concordanţă cu cele care servesc interese sociale mai largi. Acestei cerinţe corespunde statutul cînd precizează că scopul uniunilor este: ca organizaţii obşteşti de sine stătătoare ale cetăţenilor maghiari de naţionalitate doresc •să realizeze pe baza politicii generale a Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, toate acele drepturi politice, sociale, culturale care sînt asigurate naţionalităţilor în constituţia Republicii Populare. Deci scopul şi metoda sînt unanime: nu dorim să ne desfăşurăm activitatea specială politică, socială, culturală în cadrul unei autonomii, nu în toate domeniile vieţii sociale, ci sub formă de organizaţie obştească, numai în privinţa drepturilor asigurate în constituţie. Ultima constatare înseamnă că Uniunea va desfăşura o anumită activitate pe tărâmul vieţii economice numai în măsura în care munca desfăşurată pe acest teren poate fi promovată prin activitatea politică, obştească şi culturală a uniunilor. Nu există şi nici nu pot exista ţeluri separate. •Oricare obiectiv numai atunci se poate atinge dacă ne cunoaştem precis îndatoririle. De aici urmează că sarcinile uniunilor au fost trasate în strînsă legătură cu ţelurile lor. Deci, atunci procedăm just, dacă uniunile şi noi toţi, care sîntem membrii naţionalităţii noastre, depunem eforturi pentru atingerea ţelului propus. Sarcinile uniunilor se pot schiţa în cele ce urmează: a) muncă de lămurire politici, culturală privitoare la construirea socialistă a societăţii noastre şi tot atunci imboldirea la activitate; b) colaborare cu organele de partid, de stat şi obşteşti cu scopul de a ajuta realizarea drepturilor naţionalităţilor incluse în constituţie; c) urmărirea cu atenţie continuă a măsurilor — legate de drepturile naţionalităţilor — pretinse de viaţa şi orînduirea socială, respectiv înaintarea propunerilor la organele competente, pretinderea consultării în legătură cu acestea; d) consolidarea şi aprofundarea iubirii patriei comune cu maghiarii, întărirea şi organizarea prieteniei dintre cetăţenii de diferite naţionalităţi din ţară; c) promovarea, respectiv cultivarea colaborării şi prieteniei dintre poporul maghiar şi popoarele ţărilor socialiste vecine, mai ales cele care vorbesc aceeaşi limbă cu noi; f) descoperirea, cultivarea şi dezvoltarea datinilor culturale de naţionalitate progresiste, îndrumarea şi organizarea propriei activităţi de culturalizare a poporului, precum şi sprijinirea rezolvării unor sarcini ale învăţămîntului de limbă maternă; g) în fine, uniunile au ca sarcină să pună în serviciul politicii generale a partidului şi guvernului forţa lor materială şi spirituală (mijloacele bugetare şi de înzestrare, periodicul şi alte publicaţii, relaţiile, prietenia şi colaborarea lor existentă cu popoarele de peste hotare). După privirea în ansamblu aL celor de făcut, consider oportun să atrag atenţia asupra unor teze din punctele care conţin sarcinile. Acestea sînt următoarele: munca de lămurire, imboldirea la activitate, sprijinirea realizărilor, urmărirea cu atenţie, înaintarea propunerilor, pretinderea consultării, aprofundarea iubirii de patrie, întărirea prieteniei, şi îndrumarea culturalizării poporului, servirea politicii generale, — toate sînt noţiuni care servesc ca punct de plecare pe seama muncii şi cugetării, pe lingă determinarea sar- cinilor, tot pentru atingerea scopului, e nevoie de o organizaţie corespunzătoare. Deţinătorii de funcţii şi organele uniunilor sînt următoarele: congresul, consiliul general, secretariatul, preşedintele, doi vicepreşedinţi, secretarul general, redactorul şef. Congresul este organul suprem al uniunilor, care — prin delegaţi — reprezintă întreaga naţionalitate. Are ca sarcină ca din patru în patru ani să dezbată munca depusă de uniune şi să traseze linia nouă a activităţii, în sfera de acţiune a congresului intră alegerea consiliului general, adică realegerea acestuia, precum şi realizarea sau modificarea statutului. Organizaţiile mai mari, ca de pildă uniunea, de obicei înfiinţează comisii mai restrînse, ca consiliul general, care are ca sarcină să asigure executarea hotărîrilor congresului şi să decidă în treburile curente mai importante. Aceasta înseamnă că între cele două congrese — numai dacă între timp nu se convoacă congresul extraordinar — în cele mai importante probleme procedează consiliul general, în sfera de acţiune a consiliului intră alegerea preşedintelui, vicepreşedintelui uniunilor, a comisiilor culturale, de învăţămînt şi redacţionale, adică constituirea acestora. Secretariatul este organul operativ, executiv al uniunilor, în fruntea căruia se află secretarul general, numit de ministrul culturii , luînd în considerare părerea consiliului general. în cadrul acestui organ, secretarul general răspunde personal pentru desfășurarea curentă a treburilor consiliului general și ale secretariatului, pentru executarea hotărîrilor, reprezentarea corespunzătoare a Uniunii. în această muncă — în caz că e împiedicat — e înlocuit în general de secretar. Uniunea poate fi reprezentată și de altă persoană împuternicită de secretarul general. printre sarcinile Uniunii se găsește informarea sistematică a poporului nostru, satisfacerea cerinţelor literare şi de informaţie, în conformitate cu aceasta, se scoate periodicul şi alte publicaţii culturale. Cea mai importantă sarcină a comisiei redacţionale este transmiterea şi prezentarea în limba maternă a politicii generale şi celei faţă de naţionalităţi a partidului şi guvernului. III. Consider că e natural ca în leegătură cu interpretarea statului nostru să se ridice întrebarea: Oare dintr-un oarecare punct de vedere statutul constituie un obstacol în practicarea esenţei naţionalităţii, aparţinerii de naţionalitate, a vieţii de naţionalitate şi drepturilor? Ca să răspundem la întrebare, în afară de referinţele principiale făcute pînă acum, să luăm în considerare şi următoarele: toate naţionalităţile care trăiesc în Ungaria intră în noţiunea unităţii naţionale, ca naţionalităţi (germani, slovaci, români, sud-slavi), fac parte din aceasta. Politica de unitate a Partidului Muncitoresc Socialist Ungar a stabilit pe această bază principială locul naţionalităţilor în procesul ce va aduce întărirea unităţii naţionale socialiste, nu prin deposedarea caracterului lor special, ci străduindu-se să le asigure pe deplin drepturile. Cu aceasta este în legătură acel articol al statutului conform căruia uniunea își desfășoară activitatea politică în colaborare cu Frontul Popular Patriotic. După toate acestea răspunsul e fără echivoc. Posiblităţile vieţii naţionalităţilor care se bazează pe politica generală şi pe cea faţă de naţionalităţi, garantată prin constituţie, sînt date. În cele de mai sus mi-am propus interpretarea statutului uniunilor. în această măsură am putut să ating unele probleme mai importante ale politicii faţă de naţionalităţi şi nu am avut intenţia să scriu despre munca uniunilor, despre viaţa, condiţiile, grijile poporului nostru. Probleme se ivesc mai ales în procesul de realizare a închipuirilor Cred că trebuie să recunoaştem, cîteodată străduinţele noastre par a avea rădăcini subiective — deşi în problema naţională — de naţionalitate, totdeauna joacă un rol important factorii sentimentali, culturali, tradiţionali, de conştiinţă etc. ("Cu toate acestea, la viaţa bazată pe statut am avea nevoie de un sprijin moral cu mult mai mare ca cel de pînă acum, de înţelegere şi de susţinerea muncii noastre — mai ales din partea organelor teritoriale şi locale. dr. Mătyăş Budzsăklia UN „ZGIRIE-NORI ÎN CAPITALĂ In circumscripţia Angyalföld din Capitală, pe calea Vaci, vizavi de podul Arpăd, se construieşte un „zgîrie-nori”, care va fi cea mai înaltă clădire din Budapesta CURS DE PERFECŢIONARE LA GIULA între 29 iunie şi 11 iulie la liceul cu limba de predare română „N. Bălcescu” din Giula a avut loc un curs de perfecţionare organizat pentru pedagogii care predau limba română. La cursul de perfecţionare organizat de catedra pentru naţionalităţi din Institutul General de Pedagogie au ţinut conferinţe Traian Blajovici, prorector la Institutul Pedagogic de trei ani din Oradea, George Beldescu lector la Institutul Central pentru pregătirea cadrelor didactice din Bucureşti, Vilmos Vancsa, şef de catedră la Şcoala Superioară Pedagogică din Seghedin, Mihai Cosma şi Gheorghe Petruşan, lectori la catedra de limbă şi literatură română de la Şcoala Superioară Pedagogică din Seghedin. Pe lingă cei 40 de cursanţi au mai participat la curs şi Mihai Cosma, conferenţiar la catedra pentru naţionalităţi din Institutul General de Pedagogie din Budapesta, Gheorghe Martin, inspectorul şcolilor cu limba de predare română din judeţul Bekes şi Ioan Berenyi, inspectorul şcolilor româneşti din judeţul Hajdú-Bihar. Cursul de perfecţionare a avut ca ţel principal de a da ajutor practic profesorilor şi învăţătorilor de naţionalitate română care predau limba maternă, în munca lor de toate zilele şi anume: dezvoltarea cunoştinţelor şi felul de exprimare în domeniul limbii române, analiza celor mai importante probleme ale gramaticii şi stilisticii, de a arăta cele mai noi metode şi procedee în domeniul predării bilingve şi cunoaşterea literaturii contemporane române. Programul acestui curs a fost întocmit pe baza cerinţelor pedagogilor care au participat la curs, pentru a se da un ajutor cît mai eficace pedagogilor care predau limba română. Acest curs de perfecţionare, cu toate că a avut un caracter experimental, fiindcă a fost organizat pentru prima dată în felul acesta, şi-a atins ţelul propus şi pedagogilor noştri le-a fost de mare folos.