Foaia noastră, 1970 (Anul 14, nr. 1-24)

1970-07-15 / nr. 14

ORGAN AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMANILOR DIN UNGARIA Anul XIV. Nr. 14.­­ Miercuri, 15 iulie 1970. 8 pagini 80 fill. DESPRE STA­TUTUL UNIUNILOR NA­ŢIONALITĂŢILOR­ ­. Con­tinua dezvoltare a activită­ţii ţii de stat şi a democraţiei socialiste a înviorat viaţa publică nu numai în general, ci şi în pri­vinţa politicii faţă de naţionali­tăţi a partidului şi guvernului nostru. Diferitele naţionalităţi de pe teritoriul ţării noastre constituiau totdeauna factori şi au jucat rol în treburile ei. E cu totul altceva că clasele dominante de totdeauna cum au judecat acest fapt. /'"'a naţionalităţi care trăim în Ungaria de azi, putem con­stata că avem un loc şi rol dat, drepturi garantate prin constitu­ţie. Ca traducere în fapte a aces­tora luăm parte la munca orga­nelor puterii de stat şi de condu­cere, naţionale şi locale, avem dreptul la folosirea limbii mater­ne, putem să învăţăm în propria noastră limbă la nivel inferior, mediu şi superior, primim un mare ajutor material pentru păstrarea şi ridicarea culturii noastre de na­ţionalitate, în Ungaria, în actuala situaţie istorică, ar fi cu totul fără rost includerea în constituţie fie a dreptului la autodeterminare na­ţională, fie la autonomie. In cadrul minorităţilor noastre, mici la nu­măr, care trăiesc împrăştia­te pe teritoriul relativ mare, ar fi ireală pretenţia realizării vie­ţii de stat independent, străduinţa formării unei autonomii, obţinute pe cale de autodeterminare — scrie dr. Laszlo Kovago în conspectul studiului intitulat „Problema na­ţionalităţilor — politica faţă de na­ţionalităţi” (Editura Kossuth 1968, pag. 22.), în condiţiile prezente cea mai potrivită este forma organi­zaţiei obşteşti, corespunzătoare pentru satisfacerea mulţumitoare a cerinţelor politice, culturale etc. în scurta mea scriere doresc să abordez documentul care deter­mină conţinutul şi cadrele acestei forme organizatorice: statutul uni­unilor naţionalităţilor din Ungaria. Interpretarea statutului o consi­der importantă cu atît mai mult cu cît întocmirea acestuia s-a fă­cut abia în anul trecut, la ultimul congres. A exista prin el numai atunci putem, dacă ne cunoaştem precis posibilităţile de activitate. II. Fiecare om, colectiv mai mic, naţiune, societate îşi are ţelurile sale. Obiectivele, în parte, atunci sînt juste, dacă cele care cuprind interese mai restrînse sînt în concordanţă cu cele care ser­vesc interese sociale mai largi. Acestei cerinţe corespunde statu­tul cînd precizează că scopul uni­unilor este: ca organizaţii obşteşti de sine stătătoare ale cetăţenilor maghiari de naţionalitate doresc •să realizeze pe baza politicii ge­nerale a Partidului Muncitoresc Socialist Ungar, toate acele drep­turi politice, sociale, culturale care sînt asigurate naţionalităţilor în constituţia Republicii Populare. Deci scopul şi metoda sînt una­nime: nu dorim să ne desfăşurăm activitatea specială politică, socia­lă, culturală în cadrul unei auto­nomii, nu în toate domeniile vieţii sociale, ci sub formă de organiza­ţie obştească, numai în privinţa drepturilor asigurate în constitu­ţie. Ultima constatare înseamnă că Uniunea va desfăşura o anu­mită activitate pe tărâmul vieţii economice numai în măsura în care munca desfăşurată pe acest teren poate fi promovată prin ac­tivitatea politică, obştească şi cul­turală a uniunilor. Nu există şi nici nu pot exista ţeluri separate. •Oricare obiectiv numai atun­­ci se poate atinge dacă ne cunoaştem precis îndatoririle. De aici urmează că sarcinile uniuni­lor au fost trasate în strînsă legă­tură cu ţelurile lor. Deci, atunci procedăm just, dacă uniunile şi noi toţi, care sîntem membrii na­ţionalităţii noastre, depunem efor­turi pentru atingerea ţelului pro­pus. Sarcinile uniunilor se pot schiţa în cele ce urmează: a) muncă de lămurire politici, culturală privitoare la construirea socialistă a societăţii noastre şi tot atunci imboldirea la activitate; b) colaborare cu organele de partid, de stat şi obşteşti cu sco­pul de a ajuta realizarea drep­turilor naţionalităţilor incluse în constituţie; c) urmărirea cu atenţie conti­nuă a măsurilor — legate de drep­turile naţionalităţilor — pretinse de viaţa şi orînduirea socială, res­pectiv înaintarea propunerilor la organele competente, pretinderea consultării în legătură cu acestea; d) consolidarea şi aprofundarea iubirii patriei comune cu maghia­rii, întărirea şi organizarea prie­teniei dintre cetăţenii de diferite naţionalităţi din ţară; c) promovarea, respectiv cultiva­rea colaborării şi prieteniei din­tre poporul maghiar şi popoarele ţărilor socialiste vecine, mai ales cele care vorbesc aceeaşi limbă cu noi; f) descoperirea, cultivarea şi dezvoltarea datinilor culturale de naţionalitate progresiste, îndruma­rea şi organizarea propriei acti­vităţi de culturalizare a poporului, precum şi sprijinirea rezolvării unor sarcini ale învăţămîntului de limbă maternă; g) în fine, uniunile au ca sar­cină să pună în serviciul politicii generale a partidului şi guvernului forţa lor materială şi spirituală (mijloacele bugetare şi de înzes­trare, periodicul şi alte publicaţii, relaţiile, prietenia şi colaborarea lor existentă cu popoarele de peste hotare). D­upă privirea în ansamblu a­­L­ celor de făcut, consider opor­tun să atrag atenţia asupra unor teze din punctele care conţin sar­cinile. Acestea sînt următoarele: munca de lămurire, imboldirea la activitate, sprijinirea realizărilor, urmărirea cu atenţie, înaintarea propunerilor, pretinderea consul­tării, aprofundarea iubirii de pa­trie, întărirea prieteniei, şi îndru­marea culturalizării poporului, servirea politicii generale, — toate sînt noţiuni care servesc ca punct de plecare pe seama muncii şi cu­getării, pe lingă determinarea sar-­ cinilor, tot pentru atinge­rea scopului, e nevoie de o orga­nizaţie corespunzătoare. Deţină­torii de funcţii şi organele uniuni­lor sînt următoarele: congresul, consiliul general, secretariatul, preşedintele, doi vicepreşedinţi, secretarul general, redactorul şef. Congresul este organul suprem al uniunilor, care — prin delega­ţi — reprezintă întreaga naţiona­litate. Are ca sarcină ca din patru în patru ani să dezbată munca de­pusă de uniune şi să traseze linia nouă a activităţii, în sfera de ac­ţiune a congresului intră alegerea consiliului general, adică realege­rea acestuia, precum şi realizarea sau modificarea statutului. Organizaţiile mai mari, ca de pildă uniunea, de obicei înfiinţea­ză comisii mai restrînse, ca con­siliul general, care are ca sarcină să asigure executarea hotărîrilor congresului şi să decidă în trebu­rile curente mai importante. Aceasta înseamnă că între cele două congrese — numai dacă între timp nu se convoacă congre­sul extraordinar — în cele mai importante probleme procedează consiliul general, în sfera de ac­ţiune a consiliului intră alegerea preşedintelui, vicepreşedintelui uniunilor, a comisiilor culturale, de învăţămînt şi redacţionale, adi­că constituirea acestora. Secreta­riatul este organul operativ, execu­tiv al uniunilor, în fruntea căruia se află secretarul general, numit de ministrul culturii , luînd în considerare părerea consiliului ge­neral. în cadrul acestui organ, se­cretarul general răspunde personal pentru desfășurarea curentă a tre­burilor consiliului general și ale secretariatului, pentru executarea hotărîrilor, reprezentarea cores­punzătoare a Uniunii. în această muncă — în caz că e împiedicat — e înlocuit în general de secretar. Uniunea poate fi reprezentată și de altă persoană împuternicită de secretarul general. printre sarcinile Uniunii se gă­­sește informarea sistematică a poporului nostru, satisfacerea cerin­ţelor literare şi de informaţie, în conformitate cu aceasta, se scoate periodicul şi alte publicaţii cultu­rale. Cea mai importantă sarcină a comisiei redacţionale este trans­miterea şi prezentarea în limba maternă a politicii generale şi celei faţă de naţionalităţi a partidului şi guvernului. III. Consider că e natural ca în le­­­egătură cu interpretarea statu­lui nostru să se ridice întrebarea: Oare dintr-un oarecare punct de vedere statutul constituie un obsta­col în practicarea esenţei naţiona­lităţii, aparţinerii de naţionalitate, a vieţii de naţionalitate şi drep­turilor? Ca să răspundem la întrebare, în afară de referinţele principiale făcute pînă acum, să luăm în con­siderare şi următoarele: toate na­ţionalităţile care trăiesc în Unga­ria intră în noţiunea unităţii na­ţionale, ca naţionalităţi (germani, slovaci, români, sud-slavi), fac parte din aceasta. Politica de uni­tate a Partidului Muncitoresc So­cialist Ungar a stabilit pe această bază principială locul naţionalită­ţilor în procesul ce va aduce întă­rirea unităţii naţionale socialiste, nu prin deposedarea caracterului lor special, ci străduindu-se să le asigure pe deplin drepturile. Cu aceasta este în legătură acel arti­col al statutului conform căruia uniunea își desfășoară activitatea politică în colaborare cu Frontul Popular Patriotic. După toate aces­tea răspunsul e fără echivoc. Po­­siblităţile vieţii naţionalităţilor care se bazează pe politica gene­rală şi pe cea faţă de naţionali­tăţi, garantată prin constituţie, sînt date. În cele de mai sus mi-am pro­­pus interpretarea statutului uniunilor. în această măsură am putut să ating unele probleme mai importante ale politicii faţă de na­ţionalităţi şi nu am avut intenţia să scriu despre munca uniunilor, despre viaţa, condiţiile, grijile po­porului nostru. Probleme se ivesc mai ales în procesul de realizare a închipuirilor Cred că trebuie să recunoaştem, cîteodată străduin­ţele noastre par a avea rădăcini subiective — deşi în problema na­ţională — de naţionalitate, totdea­una joacă un rol important factorii sentimentali, culturali, tradiţionali, de conştiinţă etc. ("Cu­ toate acestea, la viaţa bazată pe statut am avea nevoie de un sprijin moral cu mult mai mare ca cel de pînă acum, de în­ţelegere şi de susţinerea muncii noastre — mai ales din partea organelor teritoriale şi locale. dr. Mătyăş Budzsăklia UN „ZGIRIE-NORI ÎN CAPITALĂ In circumscripţia Angyalföld din Capitală, pe calea Vaci, vizavi de podul Arpăd, se construieşte un „zgîrie-nori”, care va fi cea mai înaltă clădire din Budapesta CURS DE PERFECŢIONARE LA GIULA între 29 iunie şi 11 iulie la liceul cu limba de predare ro­mână „N. Bălcescu” din Giula a avut loc un curs de perfec­ţionare organizat pentru pe­dagogii care predau limba ro­mână. La cursul de perfecţio­nare organizat de catedra pen­tru naţionalităţi din Institutul General de Pedagogie au ţinut conferinţe Traian Blajovici, prorector la Institutul Peda­gogic de trei ani din Oradea, George Beldescu lector la In­stitutul Central pentru pregă­tirea cadrelor didactice din Bucureşti, Vilmos Vancsa, şef de catedră la Şcoala Superioa­ră Pedagogică din Seghedin, Mihai Cosma şi Gheorghe Pe­­truşan, lectori la catedra de limbă şi literatură română de la Şcoala Superioară Pedago­gică din Seghedin. Pe lingă cei 40 de cursanţi au mai par­ticipat la curs şi Mihai Cosma, conferenţiar la catedra pentru naţionalităţi din Institutul Ge­neral de Pedagogie din Buda­pesta, Gheorghe Martin, in­spectorul şcolilor cu limba de predare română din judeţul Bekes şi Ioan Berenyi, inspec­torul şcolilor româneşti din judeţul Hajdú-Bihar. Cursul de perfecţionare a avut ca ţel principal de a da ajutor practic profesorilor şi învăţătorilor de naţionalitate română care predau limba ma­ternă, în munca lor de toate zilele şi anume: dezvoltarea cunoştinţelor şi felul de expri­mare în domeniul limbii ro­mâne, analiza celor mai im­portante probleme ale grama­ticii şi stilisticii, de a arăta cele mai noi metode şi proce­dee în domeniul predării bi­lingve şi cunoaşterea litera­turii contemporane române. Programul acestui curs a fost întocmit pe baza cerin­ţelor pedagogilor care au par­ticipat la curs, pentru a se da un ajutor cît mai eficace peda­gogilor care predau limba ro­mână. Acest curs de perfecţionare, cu toate că a avut un caracter experimental, fiindcă a fost organizat pentru prima dată în felul acesta, şi-a atins ţelul propus şi pedagogilor noştri le-a fost de mare folos.

Next