Foia de Agricultură Practică, 1859 (Anul 2, nr. 7-10)
1859-08-01 / nr. 8
3 MI Noi. . FOIA foaia sec oaată pe lună -Prepolu abonamenului pe uni anu este ceva sfanțirii în Iași și de 7, în ținuturi. librării, în ținuturi la DD. Profesori, înștiințările și articulele să Abonarel se face în Iași la August 1859. se apreseze franco la însuși redactorul foiei. PICULTIURĂ PRACICĂ. Supt redacția lui Ioan Ionescu. ECONOMIA RURALĂ îmbunătățirEA stării țerRANILORU. Părerea Dlui I. Eliade Supt titlul de „Proletariul în Romănia” conservatoriul trăteză cuestia țeranilor. Programele aduse comitete din țeara Romănescă au indigrat pe respectailul redactor alu conservatorului și l'au făcut să'și rădice puternicul seu rostit în contra ereziilor și relelor apucături ale celor ce să dau de representanți ai portizărilor inteliginței și nacionalii. Acești așternători ai stărei viitoare „lai” arată prin a puurile lor în vodurile următoare: Respectul absolut alu proprietăței. Liberttea abedusă a muncei țeranilor. Respectu la proprietate. Libertatea individuală și a muncei țeranilor. La ceste principiumi coneervagoriul respunde că „proprietatea findul dreptu necontestabilu are asemine și dator' necontestabile. Însuși regulănentul numitu organicu ca codice al ipocrisiei, violărei și a păcatului, cu toate baionetele rusești, n'a cughezatu a manifesta respectul absolutu alu proprietății.” Arătănd driturile și îndatorirea reciteor”dintre boieri și termini conservatoriul încheie că „proprietatea cu toate drepturile ei n'a fostu nici odată unu dreptu absolutu, ci ș'a avutu în totudeauna și datoriile sale.” „Săteanul romănu find îndatoriru a proprietariului dacă nobănuește în acelși timpu unu dreptu de a ocupa pănă la duoe treimi de moșie..” „Acei, dară, ce lucră în contra acestui drept naționalu nu'și propunu, în sentientile sale de ncionalitate, de că v a desmoșteni pe țeranui de acele noue pogoane, dăndule ca o proprietate abulută proprietariului, carele nu le are de căzu cu condițile legale ale predecesorului seu proprietariu, apoi află forțe naturalu ca fie care să caute și să iea ceia ce i lipesște.” Nu se văzu în aceste programe și mai alesu în aspirația lor de cătu sensulu eau cuvinele următoare: „Fiindcă proprietarii n'a contribuitu nici odată la nevoile Statului. Fiind că țeranii singuri au susținutu și administrația, și oștirea, și poliția, și școlile, și biserica și drepatea. Fiindcă cei suesemnați n'au trăitu pănă acum le cătu din opinarea săteanului, și că unii din noi nu s'au făcutu educația în țeară și la Parie de cătu cu spesele Statului. Fiindcă prin prescripție săteanulu e datoriu a contribui la toate și proprietariul la nimica, noi doctorii în legi, ce ne-am făcutu studiile cu obolulu văduvei și alu neavutului, noi proprietarii ce am trăitu din laboarea săteanului și ne-amu făcutu valabile moșiile cu brațile lui, noi decretămu și declărămu că dorințele Romănilor nu sunt altele de cătu de a face pe proprietariu indepententu de ori ce datorie și de a reduce pe sășteanu în conda