Gazeta de Moldavia, 1854 (Anul 26, nr. 1-102)

1854-07-15 / nr. 55

l'azera de Mollavia cu păblină le postitătul Alpi poi lunea și Goea Prețil aronamentsasi pe an 111 lei inființere mure­­­len răodul,fa Băletinul oficial 60 parale. Lu și Thi bp­ r ă­ dés .. 8 - M 55. N poi 15 ISNIE © —_—_—— + DDu S. La Savette de Moldevia rappin Jase, à l'Institut de l'Abellle tous les Lundis etJeudis Prix d'abonnement, trois du- Cats par année. Prix d'imsertion pour des annonces, | piastre la ligne, etdans le Bulletin officiel a 50 paras. 1954. calită; Poc Le a. frimoasele arte, conte Tolstoi, ziea aniversalei Vice-prezidentul Academiei Imperiale de cu cea­­de 50 ani a serrvițiului seu, s'au onorat cu rescriptul următor ce 1.6. 1. D. M.pea Ducesă Mariea Nicola­­evna, prezidenta academiei, au bine voit săi adreseze sub data din 10 Iunie. Jouante Teodor Petrovit! Cincizeci ani au trecut din ziua cănd au­ început a servi pe Suveran mi Patrie, mi astăzi Konvins­­ați acel serviciu în calitate de vice pre­­zident a Academiei a faimoaselor arte. Imi este plăcut à Bi spune: Kb, nici lucrările, ici vărsta n'au micmurat ră­zelul și înfocarea ce tot în inima voas­­tre­a-una ați desvalit'o, în îndeplinirea datoriilor voast­re. Însă, și alte calități v'au căștigat dpi­turi la considerațiea publică, și acestor ură gloriea poate fi preo­ ca șare artiet, lucrările voastre de o denum­ire vederată, sănt monumente înșivă și emuritoare atriei, ce v'ați rădicat pentru artiști Rossieni. După propunerea sa, M. S. Împeratorul au bine­voit să plinească comuna Noastră dorință. Dentănduvă felilitațiile Pre- Nele cu ocazie a unei zile, ce puține persoane au avut fa­­vor să le petreacă în finul unor atăt de dulci emoții, doresc ca D-zeu să binevoeas­­că a prelungi încă un timp îndelungat anii și puterile voastre, pentru ca să puteți urma lucrările, ce sănt pentru voi un ei­­vor nesăcat de fericirre. Spre a serba acest jubileu de 50 ani a servițiului vostru, eu am ales ziua întru­­nirei generale a Academiei, care va urma în cursul viitoarei luni Septemvrie. Gămăn cu neschimbare a voastră ționată. „Mă bucur cu sinceritate, că M. La Impe­­rorul Augustul meu Părinte, au bine­voit ă'mi încredințeze prezidențiea Academiei o epocă cănd, activitatea voastră e încă puternică. „Uninduse cu dorințile și sentimentele din inimă ce înpărtășesc de celebrarea acelei zile, să fie agăt de­­- r la Galipoli, sau de-a-dreptul din Franțiea și Algir și se duc la marea Neagră. Toa­­tă diviziea Prințului Napoleon era ambar­­cată, precum și brigada ordinul Sultanului, s­au adău­­afară de re­­gimentul de cavalerie, ce parte de ne uscat. De la Adrianopoli se anunță că, divizie a generalului Boschet ce pusese în marș spre Varna, iar diviziei de cavalerie, priimisă ordin a fi gata de purces semnat. la cel întăi Escadra admiralului Brunt încă nu se arătasă; însă, nu putea să întărzie, căci­­ Contele Tolstoi, unul d­intre cii iităi camse, ce la noi ce zile antice), este între moderni, artiști săpători de tu­răiea. de Reșid Pașa ar ținti la dig­­pe fie - zi - altele, vin - de După o corespondenție a GAZETEI AUGSBURG, uitatea de majordom, pe care, sprijinit de Lord Cipardopol de Redeliă ar fi mi cerut'o. Sultanul se părea foarte întărzat de aceste purtări, și persoanele ce cunosc bine carac­­terul Sultanului Abdul Megid, pretind că, ambiție a lui Reșid Pașa, ar putea de astă dată să cauzeze definitiva cădere a aces­­tui ministru. De la Koncram­inonol ce scrie din 22 Iunie, KB mișcarea trupelor nu încetasă, între Constantinspoli, Varna, Șumla, Vi­­din, Adrianopoli și Galipoli. Cu aceasta, s'au însărcinat niște franțezi, cip zi d­e corespondentul, vom pute să avem mai dese ori ele ,pin acest n­outăți proaspete la teatrul rezbelului, căci, pănă acuma veneau foarte tărziu. CĂ, Am obser­­vat întru aceasta, mai multe facturi însămnătoare ce ce petrecuse pe Dunăre, ce încunoștiințau de la Paris și mai nainte sub coma­ Ismail Pașa, sosise în 15 pe cele întăi înălțimi . Cele alte divizii sunt coman­­­­date de­ Hasan Pașa, Selim Pașa și Fa­­london, de a se afla Constanti­­na­nopoli. TIMPUL, dă n­outățile următoare avan­­gvardie a armiei lui Omer Pașa, da mușirului Iunie la Cassi, Balcanului. Meuse, toți membrii academiei un asFEC­ (sub egrisă,) Mariea. gat­din se aștepta la Balcic. O linie de ne­te de telegraf era din Pașa, polon­­­i să se așeze mi noi SEM­NEA UȘGAILOR. sănt mai trei sute ani, de cănd în pot pre îndepărtată, pe pămănturile lor­­ului Casilie, între Alișir și Galovai, ce în­­indea în lungime de cătena șile de loc, ne se părea ngul drumului, o mlaștină care a ps de vrrălui prin uniformitatea ea spre a da un opnament ALVUINAĂ ROMANEASCA, o rea­­margine ii carea ovosea ochiul poea­­șii sfășietoarea intre ce o înfățoșa. Nici o plăntă nu cre­­atelui pămănt­ist și părăsi­t, numai singur orizonul Ce pă­­ea că or mărgini acel decepr cumplit, și nu e dea urme de nici o locuință, afară de căteva de­părtate,; pănă livi derămate, semănate unde și unde spre mese de căt o singură colibă, pneru, nem și un drum seau mai bine să zi­­ară o bătrănă cu loi aii ai sei, ce ce plăngelu M, o băraie, pentru acii me carii trebuințile în public asupra sărăciei care'i lănțuea de a­­ — 1093 À ce- - ăi anevoeau să treacă prin acel loc, care, din zi în zi părăsinduse mai mult, agium­e să à­ape o înfățoșare spăimăntătoare. Ce vorbea cărioare lucruri asupra acestor locuri în acele tufărișuri chinuite. Mai multe persoane ce se știeau bine că apucasă pe astă cale, se făcu­­se ne neștiute nevăzuți, și rudele lor și căutără cu multă stăruință, fără să poată descoperi cea mai mică urmă despre uligași caë despre jărt­­fele lor. Pe zi, ne zi, singuratecele colib, semănate p­intre tufărimuri se vor părăseau de locuitorii lor, carii ce duceau în satele în­­ce în fine, nu remasă mai locuită de că­­cea locuință misterioasă și singuratică; roeagorii ce mai treceau încă ne ace cale, întrunelu car se tot­de­a­una în grupe spre a se progregui unii ne alții; mi de'ndată ce da noap­­ride ce zicea că,roeagorii pedhigiți au fost atavați gea peste dănșii, ii ce refugiau JAN coliba bă­­grănei, unde, curățăniea ținea locul sărăciei, ui unde, curagul lor revinea la loc, uităndu­­se la focul scănteitor; atuncea, ii zideau sin­­guri de spaima închiluită a pocagiului lor; ear­lii mai fricoși tremurau ascultănd istorisi­­rile crăncenitoare, pe care ospătătorii lor le spuneau spre a le trece din timp. Într'o noapte din luna Noemvrie, lunecoa­­să și furtunoasă, un tănăr colporteor, tre­­cea iute prin înfiorătoarele mlaștine. Spăi­­­măntat­a ce vedea numai singur în acele lo­­­­curi întinse și deșerte, sintea­ua era pecon­

Next