Gazeta de Moldavia, 1856 (Anul 28, nr. 1-103)
1856-03-26 / nr. 25
98 - „Întrunirea Principatelor Dunărene, care precum ce dzice s'ar fi tratat în Kompec, a aprins în Stambul nu voescu să audă nimică despre aceasta, și prin telegraf au trimes la Paris un protest formal, prin care Poarta considerează chiar numai desbaterea unei asemene crestiei, Ka o în urmează mare întărtare și un protest urmeazălcare a drepturilor sale suverane acele provinții. Dar și în Principateză după altul. În partea Besarabiei, care are car să se unească cu vechea ei patrie, urmează atăt între proprietari căt și între gerani, bucurie netăgăduită. Mai ales acești din o asemene din urmă ce simt fericiți prefacere, cei Ba uni cu consfrații lor cu care sănt legați prin limbă, origină și datină.” Oveștiea Principatelor Dunărene, ocupă astăzi pe diplomați, pe jurnaliști și pe public, nerăbdători a o vedea lămurită ca una ce este partea temeliei edificiului de pace. Deși tot Principate să respundă la scopul propus, cu toți doresc ca reorganizarea acestor uși, interesele particulare formează un element de armne Ost-Daiie-Post de la Vielizeză lucrarea. nu publică articolul următoriu: carile il reproducem spre a semnala publicului nostru, întămpinările ce se opun la astă lucrare, cădatori să adaogim și trădare, nu simțim observații ce ni se par întemeete. căteva „Puntul al doilea a propunerilor Austriene au impus o datorie pentru toată Europa, a da Moldo-Romăniei o poziție nouă. Punerea în lucrare și amănunțimea acelui proiect, sănt ami obiectul tratației Conferențiilor Pariziene, și a cărora îndeplinire se pare că se va amăna după subscrierea tratatului de pace. Dar, chiar astă chestie este aceea, care mai mult decăt altele în minutul de față ocupă pe Presa Germană și Franțeză. Romănii fac larmă îngrijitoare despre viitorul lor, politicii raselor, sună butumul lor; dar, omul de stat are îndatorire mai nainte de toate, a cumpeni toate cu liniște, toată însemnătatea ce auterile chemate a cuprinde o poziție atăt de importantă și a chibzui bine, ca nu cumva zminta de aitie Ce poată comprometa patea lumei, care se caută amu a se asigura. „cea unirei Prințipatelor sub un singur cap, s'au fost propus la conferențiile Vieneze, de D. Burchen și ambasadorul Franției, steaur politică, n'au o desvoltare isrină, par o proprie națională literatură, și ișanistică cultură. () „Urmărirea impulzului istoriei antico-clasică, conduce la aceeași zmintă, care am urdzirea Greciei, despre care părere de rău. Prin asta, înoi toate relele care înfățoșa s'ar cea veche, încăt, în filor ei Polonica urmă ar fi fost de nevoe a păși cătră o asemene operație chirurgică de spintecare. Între sămințiea Romănilor, religiea mai cu samă leagă mai mult decăt elementul cel național. Acest sentiment, adiea de puțin s'au cunoscut de cătră acii ce au umblat prin țerile apusane și care după o multă petrecere, astăzi figurează ca niște probe, și dupre carea, acolo apupa ce gudece despre o țeară cu o nobleță de boeri și cu o împoporare, despre carea nimeni n'are nici o idee în ceelaltă parte a Euroîn general, ci confesiea grecească, biserica schirpei (1) Religie, însă, nu creștinătatea matică, este aceea care pentru locuitorii Romăni între Dunărea și între Prut, este unei legături (2), religie s'ar face sufletul statului mou și simbolul acel simbol de ție și se adresasă la Constantinopoli peciții pentru adăogire a Moldovei pănă la Nistru. Aceste facte vederează de aușac, încotro ar ținti constituirea unui stat Moldo- Romăn. Totdeauna îngrijit neatărnare, s'ar afla cutenită desbinare, pentru a sa Poarta în necon Mănat de dorința de mărire, astăzi cere Besarabiea, măne ar cere Bucovina, părți din Transilvaniea, purure țile sfaturilor străine, o necontenită fericire și motiv de neliniște. „Așadar acea ce ambe Principate au mai cu samă de nevoe, este, a consolida precum sănt, a lor dezvoltare națională, socială și materială, mai nainte ele n'au putut să agiungă la aceasta, încăt Domnitorii erau mincea giucăriei Turciei. D sar aceea de-asemene n'au ajuns, cănd se făcură organile Rusiei, amu însă are să li fie cu putință, cu atăta mai după O mult se vor consolida, cănd vor urma faptele istorice care nu li arată unite, închegare ap produse disbinări între Iași și între Ruși certe necontenite curești Prințipatele cu atăta mai mult și mai neîndelungat Se vor dezvolta, cu căt mai puțin se vor împărtăși de politica Europei, ca un etat neatărnat. Ele nu vor perde a lor mici finanță în cheltuelile armiei, în părți mai mici va pute mai bine înflori a lor vieață, decum cănd s'ar întruni în o țeară întinsă, o împoporare rărită. „Administrațiea lor se cuvine a se înbunătăți, zmintele formei Guvernului lor a se înlătura; dar a rămănea pe temeiul celor înființate și pre ex a plăzmui propășirea, este cea mai bună politică, deși ideia nu se înfățoșază atăt de frumoasă și clasică. Epoca romanților și a clasicilor în politică s'au trecut, sau macar ar trebui să nu mai existe.. TUrcea. Dupre corespondențiile de la Constantinopoli din 13 Martie se vede că, numeroasele consiliuri de cabinet care au urmat în timpurile din urmă ani. Poartă, și despre care s'au încunoștiințat prin telegraf, ar fi fost motivate de cătră depeșete priimite de la [Tapis și atingătoare de cveștie a Principatelor. Ce vorbea în Capitaliea Imperiului Turcesc, că Conferențiile voesc ce întrunească aceste doă provinții și să fie în privirea lor nișe rezoluții diamerale în poziție cu hotăririle date între miniștrii Otomani și reprezentanții puterilor alicate forței, predomnii în ambasade și în sferile guver Din asta s'au tras agitațiea ce au namentale. INDEPENDENȚI EA însă, ne reproduce aceste adaoge, că nu are trebuință să mai repede o teze, căt i se par aceste vite de natură a merita o mare luare aminte, ori vii căt au fost încrederea ce o căștigasă în Turciea Căci, nu putem aștepta prin calea de la Constantinopoli, aflarea celor ce s'au peștre cu Pabliesbuti să pătrundă secretu cu care ce încunjură negoțiațiile, inventeaz De arindea, căștigat „repaterii și mare întărătare. Turcii puternic, carile paracu Poloniea, Romănii ce pare că astă opinie au opiniea Romănii, noposa protației, ar făcut'o prin simțirie amară și prin înlobarea ei Ca altor ce Ce făcut plenipotenți. KB s'au pare pare, că s'ar acestui ax, prepta sminta cea nu au mai Urfăcut fi ce rstat națiapolitică, care ce vecilesne se poate giudeca, în care parte ar precumpeni, și căt de ușor ar găsi Rostea mijloace, a se face acolo mai puternică de cum au fost pănă amu. Înpurănd Porței asuprirea Romănilor, care n'au făcut alta decăt a se consfătui în astă crestie la Koncraminonoi cu ambasadorii, Constituționalul de pe amu strigă, că Romănii sănt nevoiți a atepta de la Roșiea a lor măntuire. „Unirea Principatelor întăi, apoi se va cere un domnitor motenitor. Cu fiecare din aaceste măsuri, ear mai cu samă cu amăndoă, s'ar da semnalul unei declarații de neatărnare a acestui stat de aai. Poartă, miastă neatărnare are să legiuească merii”i Puterilor, care au declarat de princip întregimea Imperiului Otoman și pentru a căruea favor, plăcuta urdzire a regatului Greciei au căpătat nișe lecții atăt de grele! Oare asta nu s'ar cema a conlucra înființarea programei, care Imperatorul Nicolai au fost cetit lui sir Hamilton Seimul, și a căreia publicare au leguit în toată Europa rezbelul Oriental?7 Oare să nu mirăm deacă ambasadorii Rusiei în Paris au advocatatastă măsură? De pe acum se compun în Iași proteste, să rănduesc trimeși cătră Conferenții prin viață politică, dregerile sale în iot care îndelungat înfățoșază facturi, care istoriea națională și streină au consfințit, și prin care, cu toată părăsirea, mi dear apironpea din partea Cretinilor, Moldo-Romănia nu numai s'au păstrat, ce încă au fost un puternic apărătoriu a Europei apusane în timpurile cele mai grele. De-asemene există amu și elementele literaturei și culturei naționale, a cărora dezvoltare atărnă de la statornicirea soartei Principatelor. Comparațiea Greciei cu Principatele nu este mai nimerită. Grecii ca deviitori a Elinilor voesc a domni, Romănii Principatelor nu pretind decăt a se administra și a se cultivi, a sclăviei politice. fi fost în timpul legătură de simpatie între vecini, rezbele, cumplite între Spaniea cea catolică cu Franțiea cea prea-Cristiană, între Paltea cea sfăntă și Austriea cea apostolică! Istorica nu arată, că principatele, în deseori pe timpul asistenției politice, legați în o contra Creștinilor, Unguri și Poloni, carii, ca pe conreligionari în multe rănduri umblau săi în giră! (2) Aceste sezoane au publicist, nici cum sănt aplicabili, în epoca de astăzi Moldo-Romănii, care respectează Religiea Orientală, știu foarte bine că de la o lor legătură cu Turcii, acestiea nu li au prigonit religiea, ci Creștinii au prigonit niciodată nu vor suferi ca religiea se fie instrument Deacă conformitatea religiei, ar vechiu scau chear astăzi, nu am fi vădzut À Ma àinul Conferențiilor de la Paris, alieanție cu Turcii și cu Tatarii, spre a se apăra în în sinul Conferențiilor cul, neputănd pămăntul lor, și Cap turbura pre cine și o vecinică minte mi de jucărie pre vecini și ap nenips intri aie, . 9 _ artificială a ambelor, ne'ntărziet (*) De n'ar avea Moldo-Romănii oare prin ce alte minuni și s'au făcut trebuitoriu organ politicei de astădzi ? toate aceste, au putut esista pănă anu (1) O nație de cinci milioane, uitată la marginile în curs de 500 ani, de la a ei despărțire în doi staturi, oarecum au agiune pănă astădzi, de Europei,