Gazeta Învățământului, 1971 (Anul 23, nr. 1070-1086)

1971-02-26 / nr. 1077

IATCTA Proletari din toate țárile unifi­ vă­­m f INVĂȚÂMÎNTULUI A IN VATA- componenta a existenței sociale In decursul existentei sale, în­­sumînd o jumătate de secol, Parti­dul Comunist Român a oferit de nenumărate ori poporului nostru dovada înaltei lui capacități de a descifra direcțiile și semnificația desfășurării istoriei, de a organi­za și dirija astfel forțele sociale incit să asigure patriei noastre o neîntreruptă ascensiune pe calea progresului socialismului și comu­nismului. O asemenea înțeleaptă privire asupra viitorului atestă și lucrările recentei plenare a C.C. al P.C.R. In cuvîntarea rostită la plenară de secretarul general al partidu­lui, tovarășul Nicolae Ceaușescu, cerințele legate de educația per­manentă și de însușirea științei conducerii sociale sunt definite ca o necesitate obiectivă a progresu­lui socialismului și comunismului. Perisabilitatea rapidă a cunoștin­țelor, înnoirea echipamentelor de lucru, cantitatea mare de infor­mație științifică și tehnică (se știe că în prezent cunoștințele de spe­cialitate se dublează pe parcursul a 12 ani) fac ca pregătirea din pe­rioada școlară să nu poată acope­ri exigențele întregii vieți. De aici rezultă, ca o necesitate imperioa­să­, idi­lea unor forme noi de pre­gătire, altele decît cele tradiționa­le — care, de altfel, nu acoperă decît o parte din pregătire, deter­­minînd reveniri periodice pe tot parcursul­ vieții. Faptul că țara noastră se numără printre prime­le țări care au ajuns la acest a­­devăr nu numai teoretic, dar și într-o expresie instituțională de­monstrează caracterul creator și eficient al politicii partidului statului nostru, receptivitatea aces­și tora față de nou, înalta lor com­petență. Proiectul de lege privind per­fecționarea pregătirii profesionale a salariaților din unitățile socia­liste de stat urmărește crearea unui sistem menit să asigure în­sușirea cuceririlor revoluției știin­țifice și tehnice în plină desfășu­rare azi și, prin aceasta, să con­tribuie la ridicarea nivelului de cultură al poporului și implicit a capacității lui de a participa tot mai activ la dezbaterea și soluțio­narea treburilor politice și obștești. Datoria de a învăța pe parcursul întregii vieți devine astfel o com­ponentă majoră a existenței so­ciale. Sarcinile directe și indirecte ce decurg din noua lege pentru în­­vățămînt și, evident, pentru per­sonalul didactic din școlile de toate gradele sînt deosebit de complexe și cer, pentru a se tran­sforma în valori utile, o rezolva­re operativă, eficientă, la un grad maxim de competență, îndruma­rea și coordonarea întregii activi­tăți de perfecționare — ce revin potrivit proiectului de lege, Minis­terului învățămîntului — implică elaborarea programelor, asigura­rea de cadre didactice ce vor tre­bui să stea alături de specialiștii din producție, întărirea colaboră­rii cu diferite ministere în dome­niul învățămîntului profesional­­ și "tehnic; "introducerea unor metode noi, eficiente de predare și de do­­bîndire a cunoștințelor și — ca o obligație primordială pentru fie­care membru al corpului didactic —■ cerința de a-și împrospăta me­reu cunoștințele de specialitate, de a se menține în contact perma­nent cu noile cuceriri științifice și tehnice în domeniul specialită­­ții respective. Organizarea unui sistem național de perfecționare continuă a pregătirii profesionale a oamenilor muncii pune deci în fața învățămîntului mari respon­sabilități în privința conținutului și metodelor pe care acest sistem trebuie să le aibă In această direcție merită să f­i reținută aprecierea făcută la ple­nară potrivit căreia transmiterea cunoștințelor și deprinderilor cîș­­tigă în eficiență în măsura în care se desfășoară în mediul natural al aparatelor, al tehnicilor, în măsu­ra în care se apelează la o teh­nologie avansată a instruirii. Această tehnologie trebuie insă bine însușită de fiecare învățător și profesor. Măsurile luate în ulti­mul timp de minister privind fa­miliarizarea personalului didactic cu cele mai recente realizări pe planul tehnologiei instruirii, atît în țara noastră cît și în alte țări, vin în modul cel mai direct în întîmpinarea acestui deziderat me­nit să ducă la sporirea eficienței instrucției. In contextul examinării proble­melor legate de perfecționarea pre­gătirii profesionale a salariaților, •le însușirea științei conducerii, o deosebită atenție a fost acordată la recenta plenară a C.C. al P.C.R. și unor sarcini și răspunderi di­recte ce revin învățămîntului de toate gradele în etapa actuală de dezvoltare a societății românești. Ideea cardinală a învățămîntului nostru este astăzi înzestrarea ti­neretului cu deprinderi durabile, practice, productive și creatoare. In legarea învățămîntului, de practică, de producție s-au și ob­ținut unele succese. Dacă luăm în considerare ceea ce s-a realizat numai de la începutul anului șco­lar, vedem că numeroase școli și instituții de­­ învățămînt superior își creează baza teh­nico-materială pe care o impune ideea legării instrucției și educației de practi­că, de producție. în acest scop, s-a arătat la plenară, este necesar să se dezvolte și mai mult laboratoa­rele, atelierele de producție lângă facultăți, ateliere-școală pe în care studenții și elevii pot să lu­creze efectiv. Faptul că viitorii ingineri vor trebui să susțină și o probă practică pentru care vor primi un certificat va spori mult eficiența pregătirii lor, în li­ceele tehnice este obligatorie exi­stența atelierelor. Acestea urmea­ză să fie create și pe lângă liceele teoretice, ai căror absolvenți vor putea obține la bacalaureat, prin­­tr-un examen practic, un certifi­cat de specializare ce va demon­stra că au lucrat în electronică, în fizică, în chimie, mecanică etc. și îi va ajuta în orientarea spre invățămîntul superior. In cuvîntarea sa, tovarășul Nicolae Ceaușescu a menționat că pînă în 1980—1985 se va ajunge ca toți tinerii să absolve liceul, în­­trucît, pentru a putea asigura con­ducerea aparaturii moderne, a in­stalațiilor electronice, toți munci­torii vor avea nevoie, în viitor, de cunoștințe liceale, de nivel mediu. Subliniind că dezvoltarea științei, a forțelor de producție duce inevitabil societatea noastră socialistă in această direcție, se­cretarul general al partidului a cerut Ministerului învățămîntului să urgenteze elaborarea măsurilor pentru perfecționarea învățămîn­­t­ulu­i­ ,fii la Gn&șu&tșea, cadrelor din invatamnatul de toate grade­le, apreciind ca pe un lucru pozi­tiv faptul că specialiștii din în­­vățămintul nostru înțeleg necesi­tățile dezvoltării societății și se preocupă de pregătirea la cel mai înalt nivel a viitoarelor cadre ale construcției socialiste. Măsurile stabilite de plenară, indicațiile din cuvîntarea secreta­rului general al partidului oferă corpului profesoral din patria noastră un larg cîmp de afirmare a capacităților sale­ creatoare, am­­plificînd totodată­­ contribuția fie­­căruia la opera de continuă înflo­rire a patriei. In laboratorul de tehnica tensiunii înalte al Universi­tății din Craiova ANUL XXIII­ Nr. 1077 Vineri 26 februarie 1911 EDITATĂ DE MINISTERUL INVAȚAMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVAțAMÎNT ȘI CULTURA 4 pAGini _ 21 bap1 PREZENTA MASINI DE CALCUL IN VIATA OMULUI MODERN Subliniind rolul important pe care îl joacă informatica în moder­nizarea activității economice, prin prelucrarea informației economice în vederea luării deciziilor, în domeniul științelor și în alte domenii ale vieții sociale, unde calculatoarele sînt din ce în ce mai solicitate să-și spună cu­­vîntul, recentul „Colocviu privitor la pregătirea cadrelor de informatică“ a dezbătut pe larg problemele învățămîntului informaticii. Timp de trei zile au fost discutate diferite aspecte privind introducerea învățămîntului de informatică în liceele teoretice, în liceele economice și tehnice, în li­ceele de specialitate care pregătesc cadre medii pentru prelucrarea auto­mată a datelor, în facultățile cu profil economic, în facultățile de mate­matică, în institutele politehnice. După încheierea lucrărilor colocviului am solicitat pe cîțiva dintre participanții la dezbateri să ne expună opiniile lor în această problemă. Acad. TIBERIU POPOVICIU a început prin a se referi la proble­ma studierii informaticii în învă­­țămîntul superior. In acest învă­țămînt ne-a spus d-sa, ar trebui, pe de o parte, să se formeze in­­formaticieni prin cursuri speciale, iar pe de altă parte să se orga­nizeze doctoratul pentru informa­tică. Este important să se acorde atenție învățămîntului superior pentru că el este acela destinat să pregătească profesorii care vor preda informatica în învățămîn­tul mediu. Evident, aceasta este o chestiune de perspectivă. Nu trebuie să deducem de aici că în­­vățămîntul mediu va trebui să aș­tepte pînă cînd vor fi formați viitorii profesori. Noțiuni de in­formatică sau chiar o disciplină aparte care să trateze problemele de informatică trebuie introduse în invățămîntul mediu cît mai cu­­rînd. Aș spune chiar că în gene­ral programele disciplinelor știin­țifice predate în școală trebuie să fie concepute în lumina condiții­lor pe care le impune existența mașinilor de calcul. Invățămîntul liceal este chemat nu numai să dea noțiuni privitoare la mașinile de calcul, dar și să creeze o anu­me atmosferă favorabilă învățării informaticii. Informatica este și un mijloc de gândire, care con­tribuie la formarea spiritului logic. Ea cultivă totodată flexibi­litatea și mobilitatea gînd­irii și, prin aceasta, are o influență bi­nefăcătoare asupra dezvoltării in­telectuale generale a elevilor. Cred că și la limba română s-ar putea vorbi despre informatică, mai ales că, după cum se știe, mașinile de calcul rezolvă astăzi probleme de lingvistică. Nu mai vorbesc de alte discipline în care cuvîntul or­dinatoarelor este hotărîtor. Pînă cînd vom avea noii profe­sori va fi necesar să fie reciclați cei existenți, astfel nicit ei să poa­tă răspunde exigențelor pe care le impune învățarea informaticii. Bi­neînțeles, nu mă aștept ca toți cei care vor studia informatica să de­vină experți in acest domeniu. Dar invățămîntul trebuie să creeze ca­drul necesar atît formării de spe­cialiști în această disciplină, cît și familiarizării generale cu proble­mele ei. Dezvoltarea tehnicilor de calcul sub aspectul programării și utili­zării mașinilor electronice, al in­troducerii acestora in activitatea economică, în proiectare, în cerce­tare sau în științele sociale — ne-a spus conf. univ. DRAGOȘ VAIDA, de la caitedra de analiză aplicată a Facultății de matematică și me­canică de la Universitatea din București — este condiționată de un mare efort în direcția pregăti­rii cadrelor. Evident, este necesa­ră instruirea unui număr mare de matematicieni, ingineri și econo­miști care să se dedice unei speci­alități din sfera informaticii. Pen­tru toți aceștia .O importanță deo­sebită o are școala internațională de vară privitoa­­e la cunoștințele la nivel înalt în domeniul sisteme­lor de calcul și al sistemelor infor­maționale, organizată în țara noas­tră, în aces­t an, de către Faculta­tea de matematică și mecanică Universității din București, în co­­­laborare cu Institutul de matema­tică aplicată al Universității din Grenoble. De asemenea, cred că în toate­ specialitățile este necesar un­ con­tact cu informatica, la diferite­ ni­vele, ceea ce impune definirea cu­noștințelor necesare pentru fie­care­­ specialitate, gruparea temati­cii în cursuri, plani­ficarea cursuri­lor, planificarea utilizării resur­selor (profesori, specialiști din cen­trele de calcul, pre calculator, cla­se, materiale didactice, documen­tație etc), precum și întocmirea unui graf care­ să reprezinte între­gul proces. Costul ridicat al pregă­tirii cadrelor, dimensiunile de masă ale procesului și exigențele Convorbire consemnată de VICTOR OCTAVIAN (Continuare în pag. a 4-a) CONCLUZII de GR. C. MOISIL. Colocviul „Pregătirea cadrelor de informatică“ a permis să se facă sudura între trecut și viitor, bilanțul și antecalculația. Privind lucid, ce putem începe acum ? Articolul de față încearcă să exprime părerile autorului pri­vind întrebarea : ce poate face a­­cum învățămîntul superior ? Facultatea de matematici din București începe, cu semestrul IX al acestui an școlar, instruirea în domeniul calculatoarelor pentru toți studenții ei. In acest semestru studenții anilor II și III fac două ore pe săptămîna ucenicie de in­formatică sub numele de „Labo­rator de mașini de calcul“. Asis­tenții care au o oarecare price­pere îi vor învăța pe studenți, pe grupe, să programeze, le vor in­troduce programele în calculato­rul Centrului de calcul al Uni­versității din București. In anul școlar 1971—72 se va extinde a­­cest mod de lucru și la anii I și IV. Astfel tindem ca, deocamdată, să avem acest învățămînt — uce­nicie pentru toți studenții facul­tății de matematici. Evident că peste cîțiva ani se va înlocui a­­ceastă formă cu o alta, mai po­trivită. De ce am ales această formă o voi explica altă dată. Facultatea de matematici din Cluj, făcînd apel și la Institutul de calcul al Academiei R.S. Ro­mânia, poate de asemenea începe instruirea tuturor studenților săi. Institutul politehnic din Galați are cadre competente, făcînd a­­pel și la Centrul de calcul al U­­niversității din București, așa cum­ o face de altfel de vreo doi ani, poate începe treptat instrui­­r­ea studenților săi. In ultimii doi ani s-a constatat că transportul programelor făcute de cei învață la Galați la Centrul care de calcul al Universității din Bucu­rești, care execută programele pe calculator, nu prezintă dificultăți majore. Despre o experiență pe care o încercăm pentru a amelio­ra acest mod de lucru ne vom ține în curent cititorii. A.S.E. și CEPECA vor continua munca pe care o duc de mai mulți ani de zile pentru implantarea in­formaticii în țara noastră printre economiști și conducătorii de în­treprinderi economice. Facultatea de matematici din Craiova are cîteva cadre tinere care au învățat la Cluj să lu­creze la calculator ; acestea pot fi utilizate într-un învățămînt al limbajelor de programare. Ar fi bine ca Facultatea de matematică din Craiova, care n-a avut repre­zentanți la colocviu (nu știm dacă n-au venit sau n-au fost poftiți), să ia contact cu Centrul de cal­cul al Universității din București pentru a pregăti începerea trep­tată a muncii cu toți studenții săi cel mai tîrziu în anul școlar 1971—72. Facultatea de matematici din Timișoara și Institutul politehnic din acel oraș ar trebui ca, îm­preună cu Centrul teritorial de calcul de acolo, să ia măsuri pen­tru dezvoltarea învățămîntului in­formativ în acel oraș. Acest lucru e posibil fiindcă în Timișoara lu­crează inginerul Löwenfeld și ma­tematicianul Kaufman care sunt constructorii calculatoarelor MECIPT (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara) Timișoara trebuie so­cotită, împreună cu Bucureștii și Clujul, unul din centrele de pio­nierat în domeniul informaticii în țara noastră. Lăsămr­ Politehnica din București și Facultatea­­ de matematici din Iași să-și organizeze învățămîntul informatic așa cum cred și cum pot. E fără îndoială că Centrul de calcul al Universității din București repetă invitația pe care o face anual acestor instituții pentru o bună colaborare. și Institutul politehnic din Brașov Institutul de construcții din București au început un instruc­taj al cadrelor lor cu sprijinul Centrului de calcul al Universită­ții din București. Nici aceste ins­titute, nici institutele politehnice din Cluj, Iași și Petroșani și nici Institutul de petrol, gaze și geo­logie din București n-ar trebui să întîrzie să ia măsurile necesare introducerii informaticii pe scară largă în învățămîntul ce-l predau. La Facultatea de filozofie și la Laboratorul de semiotică ale Universității din București începe în acest semestru al II-lea al a­­nului școlar 1970—71 o de pregătire a introducerii acțiune me­todelor ce folosesc matematica, informatica și calculatoarele. Des­pre aceasta vom vorbi altă dată. Responsabilitate față de școală De fiecare dată cină la tribunele recentului Congres al U.T.C. și Conferinței U.A.S.R. s-au aflat studenți și elevi, profesori și învă­țători s-au discutat — în contex­tul recunoașterii și acceptării în­vestiturii sociale și politice supe­rioare acordate tinerei generații — probleme ale școlii românești de toate gradele și s-a încercat dis­cernerea posibilităților capabile sa ducă la legături și mai profunde, și mai temeinice, între școală și viață. N-a fost vorba numai de determi­nări­­ formative cu caracter gene­ral, sau de sarcini particulare pre­supuse de un anumit sector al în­vățămîntului, ci îndeosebi de ori­entarea școlii, pînă la ultimele sale articulații, către un sistem să-și acopere pe de-a-ntregul, care te­meinic, misiunea de a pregăti pen­tru viață și muncă tinerele gene­rații. Anii petrecuți în școală repre­zintă, se știe, pentru constructorii de mîine ai societății o hotârîtoare experiență, a cărei rezultantă — cristalizarea personalității, forma­rea concepției despre viață și lume, întemeierea acelor credințe pro­prii ce vor justifica sau explica un destin și un ideal — își va căpăta adevărul dincolo de pragul școlii sau al facultății. Din acest punct de vedere, relațiile de intercondi­­ționare ce apar în cadrul general al mecanismului educațional între elevi sau studenți pe de o parte și școală, ca ansamblu formativ pe de altă parte, între organizația de tineret sau asociația studențească și aceeași școală — luată tot ca un ansamblu ce cultivă calități gene­roase sub raportul umanului — se cuvin reformulate — așa cum s-a subliniat îndreptățit în intervenții­le participanților la dezbaterile Congresului și Conferinței — spre o recunoaștere mai deschisă și mai consecventă . Creșterea rolului responsabilității, participativ al reprezentanților elevilor și studen­ților în consilii și senate nu poate fi doar o palidă prelungire, lipsită de eficiență, a detaliilor procesu­lui de perfecționare a democrației traversat de societatea noastră, fiindcă aici, în această liberă asu­mare a responsabilității, organiza­țiile V.T.C., ca și asociațiile stu­dențești, își află șanse bogate de afirmare și multiple căi de prime­nire prin consecventa raportare la problematica ivită nemijlocit în rândurile elevilor și studenților. în același timp, modalitățile partici­pării democratice a tuturor celor interesați — elevi, studenți, pro­fesori, învățători — modalități di­verse, desigur, sub aspectul mani­festării, dar practic izvorîte din­­tr-o anumită specificitate, din anu­mite cerințe și scopuri, și îndrep­tate tocmai către satisfacerea ace­lei specificități, a acelor cerințe și scopuri vor fi in măsură să de­­săvirșească un climat al responsa­bilității colective față de una din cele mai frumoase îndeletniciri și dăruiri omenești — școala. CONSTANTIN STOICIU în pagina a lll-a: CRONICA de cincinal PERSONALUL DIDACTIC ACTUALIZAREA ÎN BIOLOGIE Acad. prof. EUGEN A. PORA președintele Comisiei pentru învățămîntul biologiei La începutul acestei luni a a­­vut loc la Ministerul învățămîn­tului prima ședință a comisiei pen­tru­ învățămîntul biologic de toa­te gradele, în care s-au discutat ideile ce ar trebui să­ stea la baza noii structuri și a noului conținut ale acestui învățămînt. Este cunoscut faptul că învăță­mîntul a rămas oarecum în urmă față de avîntul extraordinar pe care l-a luat știința în zilele noas­tre, ca urmare a unor descoperiri epocale (energia nucleară, mașini­le de calcul, antibioticele, izolarea genelor etc.) și a presiunii demo­grafice pe care o exercită asupra științei creșterea nemaiîntîlnită a numărului de oameni. Această si­tuație impune astăzi omenirii gă­sirea unor soluții în problemele pe care le ridică înmulțirea prodigi­oasă a numărului locuitorilor pla­netei noastre : noi resurse de hra­nă, conservarea naturii, combate­rea poluării, asigurarea sănătății o­­mului, eliberarea acestuia de munci excesive etc. Este evident pentru oricine că biologia va pu­tea contribui în cea mai mare măsură la rezolvarea unor astfel de chestiuni.. Consider că, dacă pînă acum a fost epoca fizicii și a teh­nicii, în viitorul apropiat lumea va trăi epoca biologiei și a tehnicii chemate să pună în practică noile descoperiri biologice. Invățămîntul biologic trebuie o­­rientat spre acest viitor și, mai a­­les, trebuie să pregătim absolvenți care să poată interveni imediat pentru a găsi soluțiile impuse de apariția unui nou fenomen biolo­gic. în prezent, învățămîntul nostru se bazează mai mult pe memorie și mai puțin pe judecată, în vii­tor însă omul va trebui mai ales să judece, să găsească soluții noi pentru situațiile noi. Datele con­crete de care are nevoie se poate găsi în tabele, compendii, atlase, determinatoare etc. Va trebui deci ca pe viitor, așa cum a spus prof. Mircea Malița, ministrul învăță­mîntului, învățămîntul biologic să dezvolte capacitatea de a raționa a elevilor și studenților și, în a­­celași timp, să le creeze priceperea de a folosi cu ușurință instrumen­tele de lucru ale minții care sînt acele formulare, tabele etc. de care vorbeam mai înainte. In discuțiile purtate în ședința de la Ministerul învățămîntului s-au formulat unele idei concrete legate de aceste directive princi­pale. O premiză a perfecționării între­gului învățămînt este o nouă distri­buție a timpului afectat diferitelor domenii de cunoaștere. Nu e vorba atît de a cere „o oră în plus“ pen­tru biologie, cît mai files de a re­partiza fiecărei discipline atît timp cît este necesar pentru a asigura elevilor și studenților, în mod e­­chilibrat, cunoștințele ce le vor fi necesare în toate domeniile. Ast­fel s-ar putea realiza o economie de timp care să se folosească pen­tru intensificarea activităților practice, de care vom avea din ce în ce mai multă nevoie. Absolvenții școlii generale de 10 ani, ca și bacalaureații vor trebui să aibă o bună bază de cultură ge­­nerală pentru a putea înțelege toate fenomenele pe care le vor întîlni în viața lor, ce se va des­fășura prin anul 2000. Cu toată tehnica epocii noastre, cu toate realizările spectaculoase ale acesteia, omul zilelor de mai­(Continuare în pag. 4-a)

Next