Gazeta Învățământului, 1971 (Anul 23, nr. 1070-1086)
1971-02-26 / nr. 1077
IATCTA Proletari din toate țárile unifi văm f INVĂȚÂMÎNTULUI A IN VATA- componenta a existenței sociale In decursul existentei sale, însumînd o jumătate de secol, Partidul Comunist Român a oferit de nenumărate ori poporului nostru dovada înaltei lui capacități de a descifra direcțiile și semnificația desfășurării istoriei, de a organiza și dirija astfel forțele sociale incit să asigure patriei noastre o neîntreruptă ascensiune pe calea progresului socialismului și comunismului. O asemenea înțeleaptă privire asupra viitorului atestă și lucrările recentei plenare a C.C. al P.C.R. In cuvîntarea rostită la plenară de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, cerințele legate de educația permanentă și de însușirea științei conducerii sociale sunt definite ca o necesitate obiectivă a progresului socialismului și comunismului. Perisabilitatea rapidă a cunoștințelor, înnoirea echipamentelor de lucru, cantitatea mare de informație științifică și tehnică (se știe că în prezent cunoștințele de specialitate se dublează pe parcursul a 12 ani) fac ca pregătirea din perioada școlară să nu poată acoperi exigențele întregii vieți. De aici rezultă, ca o necesitate imperioasă, idilea unor forme noi de pregătire, altele decît cele tradiționale — care, de altfel, nu acoperă decît o parte din pregătire, determinînd reveniri periodice pe tot parcursul vieții. Faptul că țara noastră se numără printre primele țări care au ajuns la acest adevăr nu numai teoretic, dar și într-o expresie instituțională demonstrează caracterul creator și eficient al politicii partidului statului nostru, receptivitatea acesși tora față de nou, înalta lor competență. Proiectul de lege privind perfecționarea pregătirii profesionale a salariaților din unitățile socialiste de stat urmărește crearea unui sistem menit să asigure însușirea cuceririlor revoluției științifice și tehnice în plină desfășurare azi și, prin aceasta, să contribuie la ridicarea nivelului de cultură al poporului și implicit a capacității lui de a participa tot mai activ la dezbaterea și soluționarea treburilor politice și obștești. Datoria de a învăța pe parcursul întregii vieți devine astfel o componentă majoră a existenței sociale. Sarcinile directe și indirecte ce decurg din noua lege pentru învățămînt și, evident, pentru personalul didactic din școlile de toate gradele sînt deosebit de complexe și cer, pentru a se transforma în valori utile, o rezolvare operativă, eficientă, la un grad maxim de competență, îndrumarea și coordonarea întregii activități de perfecționare — ce revin potrivit proiectului de lege, Ministerului învățămîntului — implică elaborarea programelor, asigurarea de cadre didactice ce vor trebui să stea alături de specialiștii din producție, întărirea colaborării cu diferite ministere în domeniul învățămîntului profesional și "tehnic; "introducerea unor metode noi, eficiente de predare și de dobîndire a cunoștințelor și — ca o obligație primordială pentru fiecare membru al corpului didactic —■ cerința de a-și împrospăta mereu cunoștințele de specialitate, de a se menține în contact permanent cu noile cuceriri științifice și tehnice în domeniul specialității respective. Organizarea unui sistem național de perfecționare continuă a pregătirii profesionale a oamenilor muncii pune deci în fața învățămîntului mari responsabilități în privința conținutului și metodelor pe care acest sistem trebuie să le aibă In această direcție merită să fi reținută aprecierea făcută la plenară potrivit căreia transmiterea cunoștințelor și deprinderilor cîștigă în eficiență în măsura în care se desfășoară în mediul natural al aparatelor, al tehnicilor, în măsura în care se apelează la o tehnologie avansată a instruirii. Această tehnologie trebuie insă bine însușită de fiecare învățător și profesor. Măsurile luate în ultimul timp de minister privind familiarizarea personalului didactic cu cele mai recente realizări pe planul tehnologiei instruirii, atît în țara noastră cît și în alte țări, vin în modul cel mai direct în întîmpinarea acestui deziderat menit să ducă la sporirea eficienței instrucției. In contextul examinării problemelor legate de perfecționarea pregătirii profesionale a salariaților, •le însușirea științei conducerii, o deosebită atenție a fost acordată la recenta plenară a C.C. al P.C.R. și unor sarcini și răspunderi directe ce revin învățămîntului de toate gradele în etapa actuală de dezvoltare a societății românești. Ideea cardinală a învățămîntului nostru este astăzi înzestrarea tineretului cu deprinderi durabile, practice, productive și creatoare. In legarea învățămîntului, de practică, de producție s-au și obținut unele succese. Dacă luăm în considerare ceea ce s-a realizat numai de la începutul anului școlar, vedem că numeroase școli și instituții de învățămînt superior își creează baza tehnico-materială pe care o impune ideea legării instrucției și educației de practică, de producție. în acest scop, s-a arătat la plenară, este necesar să se dezvolte și mai mult laboratoarele, atelierele de producție lângă facultăți, ateliere-școală pe în care studenții și elevii pot să lucreze efectiv. Faptul că viitorii ingineri vor trebui să susțină și o probă practică pentru care vor primi un certificat va spori mult eficiența pregătirii lor, în liceele tehnice este obligatorie existența atelierelor. Acestea urmează să fie create și pe lângă liceele teoretice, ai căror absolvenți vor putea obține la bacalaureat, printr-un examen practic, un certificat de specializare ce va demonstra că au lucrat în electronică, în fizică, în chimie, mecanică etc. și îi va ajuta în orientarea spre invățămîntul superior. In cuvîntarea sa, tovarășul Nicolae Ceaușescu a menționat că pînă în 1980—1985 se va ajunge ca toți tinerii să absolve liceul, întrucît, pentru a putea asigura conducerea aparaturii moderne, a instalațiilor electronice, toți muncitorii vor avea nevoie, în viitor, de cunoștințe liceale, de nivel mediu. Subliniind că dezvoltarea științei, a forțelor de producție duce inevitabil societatea noastră socialistă in această direcție, secretarul general al partidului a cerut Ministerului învățămîntului să urgenteze elaborarea măsurilor pentru perfecționarea învățămîntului ,fii la Gn&șu&tșea, cadrelor din invatamnatul de toate gradele, apreciind ca pe un lucru pozitiv faptul că specialiștii din învățămintul nostru înțeleg necesitățile dezvoltării societății și se preocupă de pregătirea la cel mai înalt nivel a viitoarelor cadre ale construcției socialiste. Măsurile stabilite de plenară, indicațiile din cuvîntarea secretarului general al partidului oferă corpului profesoral din patria noastră un larg cîmp de afirmare a capacităților sale creatoare, amplificînd totodată contribuția fiecăruia la opera de continuă înflorire a patriei. In laboratorul de tehnica tensiunii înalte al Universității din Craiova ANUL XXIII Nr. 1077 Vineri 26 februarie 1911 EDITATĂ DE MINISTERUL INVAȚAMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN INVAțAMÎNT ȘI CULTURA 4 pAGini _ 21 bap1 PREZENTA MASINI DE CALCUL IN VIATA OMULUI MODERN Subliniind rolul important pe care îl joacă informatica în modernizarea activității economice, prin prelucrarea informației economice în vederea luării deciziilor, în domeniul științelor și în alte domenii ale vieții sociale, unde calculatoarele sînt din ce în ce mai solicitate să-și spună cuvîntul, recentul „Colocviu privitor la pregătirea cadrelor de informatică“ a dezbătut pe larg problemele învățămîntului informaticii. Timp de trei zile au fost discutate diferite aspecte privind introducerea învățămîntului de informatică în liceele teoretice, în liceele economice și tehnice, în liceele de specialitate care pregătesc cadre medii pentru prelucrarea automată a datelor, în facultățile cu profil economic, în facultățile de matematică, în institutele politehnice. După încheierea lucrărilor colocviului am solicitat pe cîțiva dintre participanții la dezbateri să ne expună opiniile lor în această problemă. Acad. TIBERIU POPOVICIU a început prin a se referi la problema studierii informaticii în învățămîntul superior. In acest învățămînt ne-a spus d-sa, ar trebui, pe de o parte, să se formeze informaticieni prin cursuri speciale, iar pe de altă parte să se organizeze doctoratul pentru informatică. Este important să se acorde atenție învățămîntului superior pentru că el este acela destinat să pregătească profesorii care vor preda informatica în învățămîntul mediu. Evident, aceasta este o chestiune de perspectivă. Nu trebuie să deducem de aici că învățămîntul mediu va trebui să aștepte pînă cînd vor fi formați viitorii profesori. Noțiuni de informatică sau chiar o disciplină aparte care să trateze problemele de informatică trebuie introduse în invățămîntul mediu cît mai curînd. Aș spune chiar că în general programele disciplinelor științifice predate în școală trebuie să fie concepute în lumina condițiilor pe care le impune existența mașinilor de calcul. Invățămîntul liceal este chemat nu numai să dea noțiuni privitoare la mașinile de calcul, dar și să creeze o anume atmosferă favorabilă învățării informaticii. Informatica este și un mijloc de gândire, care contribuie la formarea spiritului logic. Ea cultivă totodată flexibilitatea și mobilitatea gîndirii și, prin aceasta, are o influență binefăcătoare asupra dezvoltării intelectuale generale a elevilor. Cred că și la limba română s-ar putea vorbi despre informatică, mai ales că, după cum se știe, mașinile de calcul rezolvă astăzi probleme de lingvistică. Nu mai vorbesc de alte discipline în care cuvîntul ordinatoarelor este hotărîtor. Pînă cînd vom avea noii profesori va fi necesar să fie reciclați cei existenți, astfel nicit ei să poată răspunde exigențelor pe care le impune învățarea informaticii. Bineînțeles, nu mă aștept ca toți cei care vor studia informatica să devină experți in acest domeniu. Dar invățămîntul trebuie să creeze cadrul necesar atît formării de specialiști în această disciplină, cît și familiarizării generale cu problemele ei. Dezvoltarea tehnicilor de calcul sub aspectul programării și utilizării mașinilor electronice, al introducerii acestora in activitatea economică, în proiectare, în cercetare sau în științele sociale — ne-a spus conf. univ. DRAGOȘ VAIDA, de la caitedra de analiză aplicată a Facultății de matematică și mecanică de la Universitatea din București — este condiționată de un mare efort în direcția pregătirii cadrelor. Evident, este necesară instruirea unui număr mare de matematicieni, ingineri și economiști care să se dedice unei specialități din sfera informaticii. Pentru toți aceștia .O importanță deosebită o are școala internațională de vară privitoae la cunoștințele la nivel înalt în domeniul sistemelor de calcul și al sistemelor informaționale, organizată în țara noastră, în acest an, de către Facultatea de matematică și mecanică Universității din București, în colaborare cu Institutul de matematică aplicată al Universității din Grenoble. De asemenea, cred că în toate specialitățile este necesar un contact cu informatica, la diferite nivele, ceea ce impune definirea cunoștințelor necesare pentru fiecare specialitate, gruparea tematicii în cursuri, planificarea cursurilor, planificarea utilizării resurselor (profesori, specialiști din centrele de calcul, pre calculator, clase, materiale didactice, documentație etc), precum și întocmirea unui graf care să reprezinte întregul proces. Costul ridicat al pregătirii cadrelor, dimensiunile de masă ale procesului și exigențele Convorbire consemnată de VICTOR OCTAVIAN (Continuare în pag. a 4-a) CONCLUZII de GR. C. MOISIL. Colocviul „Pregătirea cadrelor de informatică“ a permis să se facă sudura între trecut și viitor, bilanțul și antecalculația. Privind lucid, ce putem începe acum ? Articolul de față încearcă să exprime părerile autorului privind întrebarea : ce poate face acum învățămîntul superior ? Facultatea de matematici din București începe, cu semestrul IX al acestui an școlar, instruirea în domeniul calculatoarelor pentru toți studenții ei. In acest semestru studenții anilor II și III fac două ore pe săptămîna ucenicie de informatică sub numele de „Laborator de mașini de calcul“. Asistenții care au o oarecare pricepere îi vor învăța pe studenți, pe grupe, să programeze, le vor introduce programele în calculatorul Centrului de calcul al Universității din București. In anul școlar 1971—72 se va extinde acest mod de lucru și la anii I și IV. Astfel tindem ca, deocamdată, să avem acest învățămînt — ucenicie pentru toți studenții facultății de matematici. Evident că peste cîțiva ani se va înlocui această formă cu o alta, mai potrivită. De ce am ales această formă o voi explica altă dată. Facultatea de matematici din Cluj, făcînd apel și la Institutul de calcul al Academiei R.S. România, poate de asemenea începe instruirea tuturor studenților săi. Institutul politehnic din Galați are cadre competente, făcînd apel și la Centrul de calcul al Universității din București, așa cum o face de altfel de vreo doi ani, poate începe treptat instruirea studenților săi. In ultimii doi ani s-a constatat că transportul programelor făcute de cei învață la Galați la Centrul care de calcul al Universității din București, care execută programele pe calculator, nu prezintă dificultăți majore. Despre o experiență pe care o încercăm pentru a ameliora acest mod de lucru ne vom ține în curent cititorii. A.S.E. și CEPECA vor continua munca pe care o duc de mai mulți ani de zile pentru implantarea informaticii în țara noastră printre economiști și conducătorii de întreprinderi economice. Facultatea de matematici din Craiova are cîteva cadre tinere care au învățat la Cluj să lucreze la calculator ; acestea pot fi utilizate într-un învățămînt al limbajelor de programare. Ar fi bine ca Facultatea de matematică din Craiova, care n-a avut reprezentanți la colocviu (nu știm dacă n-au venit sau n-au fost poftiți), să ia contact cu Centrul de calcul al Universității din București pentru a pregăti începerea treptată a muncii cu toți studenții săi cel mai tîrziu în anul școlar 1971—72. Facultatea de matematici din Timișoara și Institutul politehnic din acel oraș ar trebui ca, împreună cu Centrul teritorial de calcul de acolo, să ia măsuri pentru dezvoltarea învățămîntului informativ în acel oraș. Acest lucru e posibil fiindcă în Timișoara lucrează inginerul Löwenfeld și matematicianul Kaufman care sunt constructorii calculatoarelor MECIPT (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara) Timișoara trebuie socotită, împreună cu Bucureștii și Clujul, unul din centrele de pionierat în domeniul informaticii în țara noastră. Lăsămr Politehnica din București și Facultatea de matematici din Iași să-și organizeze învățămîntul informatic așa cum cred și cum pot. E fără îndoială că Centrul de calcul al Universității din București repetă invitația pe care o face anual acestor instituții pentru o bună colaborare. și Institutul politehnic din Brașov Institutul de construcții din București au început un instructaj al cadrelor lor cu sprijinul Centrului de calcul al Universității din București. Nici aceste institute, nici institutele politehnice din Cluj, Iași și Petroșani și nici Institutul de petrol, gaze și geologie din București n-ar trebui să întîrzie să ia măsurile necesare introducerii informaticii pe scară largă în învățămîntul ce-l predau. La Facultatea de filozofie și la Laboratorul de semiotică ale Universității din București începe în acest semestru al II-lea al anului școlar 1970—71 o de pregătire a introducerii acțiune metodelor ce folosesc matematica, informatica și calculatoarele. Despre aceasta vom vorbi altă dată. Responsabilitate față de școală De fiecare dată cină la tribunele recentului Congres al U.T.C. și Conferinței U.A.S.R. s-au aflat studenți și elevi, profesori și învățători s-au discutat — în contextul recunoașterii și acceptării învestiturii sociale și politice superioare acordate tinerei generații — probleme ale școlii românești de toate gradele și s-a încercat discernerea posibilităților capabile sa ducă la legături și mai profunde, și mai temeinice, între școală și viață. N-a fost vorba numai de determinări formative cu caracter general, sau de sarcini particulare presupuse de un anumit sector al învățămîntului, ci îndeosebi de orientarea școlii, pînă la ultimele sale articulații, către un sistem să-și acopere pe de-a-ntregul, care temeinic, misiunea de a pregăti pentru viață și muncă tinerele generații. Anii petrecuți în școală reprezintă, se știe, pentru constructorii de mîine ai societății o hotârîtoare experiență, a cărei rezultantă — cristalizarea personalității, formarea concepției despre viață și lume, întemeierea acelor credințe proprii ce vor justifica sau explica un destin și un ideal — își va căpăta adevărul dincolo de pragul școlii sau al facultății. Din acest punct de vedere, relațiile de intercondiționare ce apar în cadrul general al mecanismului educațional între elevi sau studenți pe de o parte și școală, ca ansamblu formativ pe de altă parte, între organizația de tineret sau asociația studențească și aceeași școală — luată tot ca un ansamblu ce cultivă calități generoase sub raportul umanului — se cuvin reformulate — așa cum s-a subliniat îndreptățit în intervențiile participanților la dezbaterile Congresului și Conferinței — spre o recunoaștere mai deschisă și mai consecventă . Creșterea rolului responsabilității, participativ al reprezentanților elevilor și studenților în consilii și senate nu poate fi doar o palidă prelungire, lipsită de eficiență, a detaliilor procesului de perfecționare a democrației traversat de societatea noastră, fiindcă aici, în această liberă asumare a responsabilității, organizațiile V.T.C., ca și asociațiile studențești, își află șanse bogate de afirmare și multiple căi de primenire prin consecventa raportare la problematica ivită nemijlocit în rândurile elevilor și studenților. în același timp, modalitățile participării democratice a tuturor celor interesați — elevi, studenți, profesori, învățători — modalități diverse, desigur, sub aspectul manifestării, dar practic izvorîte dintr-o anumită specificitate, din anumite cerințe și scopuri, și îndreptate tocmai către satisfacerea acelei specificități, a acelor cerințe și scopuri vor fi in măsură să desăvirșească un climat al responsabilității colective față de una din cele mai frumoase îndeletniciri și dăruiri omenești — școala. CONSTANTIN STOICIU în pagina a lll-a: CRONICA de cincinal PERSONALUL DIDACTIC ACTUALIZAREA ÎN BIOLOGIE Acad. prof. EUGEN A. PORA președintele Comisiei pentru învățămîntul biologiei La începutul acestei luni a avut loc la Ministerul învățămîntului prima ședință a comisiei pentru învățămîntul biologic de toate gradele, în care s-au discutat ideile ce ar trebui să stea la baza noii structuri și a noului conținut ale acestui învățămînt. Este cunoscut faptul că învățămîntul a rămas oarecum în urmă față de avîntul extraordinar pe care l-a luat știința în zilele noastre, ca urmare a unor descoperiri epocale (energia nucleară, mașinile de calcul, antibioticele, izolarea genelor etc.) și a presiunii demografice pe care o exercită asupra științei creșterea nemaiîntîlnită a numărului de oameni. Această situație impune astăzi omenirii găsirea unor soluții în problemele pe care le ridică înmulțirea prodigioasă a numărului locuitorilor planetei noastre : noi resurse de hrană, conservarea naturii, combaterea poluării, asigurarea sănătății omului, eliberarea acestuia de munci excesive etc. Este evident pentru oricine că biologia va putea contribui în cea mai mare măsură la rezolvarea unor astfel de chestiuni.. Consider că, dacă pînă acum a fost epoca fizicii și a tehnicii, în viitorul apropiat lumea va trăi epoca biologiei și a tehnicii chemate să pună în practică noile descoperiri biologice. Invățămîntul biologic trebuie orientat spre acest viitor și, mai ales, trebuie să pregătim absolvenți care să poată interveni imediat pentru a găsi soluțiile impuse de apariția unui nou fenomen biologic. în prezent, învățămîntul nostru se bazează mai mult pe memorie și mai puțin pe judecată, în viitor însă omul va trebui mai ales să judece, să găsească soluții noi pentru situațiile noi. Datele concrete de care are nevoie se poate găsi în tabele, compendii, atlase, determinatoare etc. Va trebui deci ca pe viitor, așa cum a spus prof. Mircea Malița, ministrul învățămîntului, învățămîntul biologic să dezvolte capacitatea de a raționa a elevilor și studenților și, în același timp, să le creeze priceperea de a folosi cu ușurință instrumentele de lucru ale minții care sînt acele formulare, tabele etc. de care vorbeam mai înainte. In discuțiile purtate în ședința de la Ministerul învățămîntului s-au formulat unele idei concrete legate de aceste directive principale. O premiză a perfecționării întregului învățămînt este o nouă distribuție a timpului afectat diferitelor domenii de cunoaștere. Nu e vorba atît de a cere „o oră în plus“ pentru biologie, cît mai files de a repartiza fiecărei discipline atît timp cît este necesar pentru a asigura elevilor și studenților, în mod echilibrat, cunoștințele ce le vor fi necesare în toate domeniile. Astfel s-ar putea realiza o economie de timp care să se folosească pentru intensificarea activităților practice, de care vom avea din ce în ce mai multă nevoie. Absolvenții școlii generale de 10 ani, ca și bacalaureații vor trebui să aibă o bună bază de cultură generală pentru a putea înțelege toate fenomenele pe care le vor întîlni în viața lor, ce se va desfășura prin anul 2000. Cu toată tehnica epocii noastre, cu toate realizările spectaculoase ale acesteia, omul zilelor de mai(Continuare în pag. 4-a)