Gazeta de Transilvania, iulie-decembrie 1838 (Anul 1, nr. 1-26)
1838-12-03 / nr. 23
să mărturisesc GC spoveduesc unul altuia, își împărțesc singurii s. cuminecătură, și spun că pănura, care o au ei, să trage dela câteva pâni sfinte, scăpate din mănăstirea Sorobeț, care fusesă câtăva breme lăcuința acestor fanatici, dar mai pe urmă la a. 1675 fu luată de trupele țarului. Această păne sfântă dă îmulțește, asegând bucăți mici din aceea cu aluat nou, și pănile așa gătite sânt țănute de sfinte ca și cele vechi. După această părere pănea acea sfințite au rămas în rănd ne'ntrerumpt dela pănile sfințit înainte de eritul niconian, adică înaintea revistei cărților liturghicești. Tot pomoranul are la sine câte o sfărmitură din acea pane, ca în vreme de lipsă îndată să poată lua sf. cuminecutură, și bogații tribu să plătească un preț mare pentru împărtășirea lor. Ei au biserici, unde o adună la rugăciune și unde unul dintre mădulării lor, fără să fie hirotonit, slujește ca preot, dar de multe ori chiemarea sa preoțască o schimbă cu alte trevi. Această sectă are multe supr- împărțiri, care însă nu sânt însemnate, dar toate să întrec în lucrările celui mai sălbatic fanatism, care să arată mai vârtos în aplecarea lor lea să arde pe sine înguș. Ei întăresc dintr'un loc în evangelie Marcu cap ( sub 35), cum că sinuciderea ar fi o faptă lui Dumnezeu plăcută, într'aceea arderea e mai puțin scărboasă, decât muriria de foame, despre care în știrile oficiale să pomenesc căteva întâmplări scândălitoare. Spun, că unii ar fi pus făgăduință urmând fapții măntuitoriului să ajune 40 de zile în pustie. Aceste tărfe nenorocite să încue la un loc depărtat și necăutat într'o cată, sau într'o șură, dară puține zile urmează părerea de rău la acești săraci jărfiți, iar toate rugăciunile lor pentru mâncare și băutură nu pleacă pe fanaticii lor păzitori. Măutularii acetui secte sânt luați în număr mare piste Rusia, și mulți din trănșii sau așezat în Liflandia, Corusia, Austria, Iuicia și Polonia. În țara aceasta din urmă au țănut la a. 1751 un sinod, a căruii hotărări cuprinse în 46 articole poartă în sine un duh de cel mai turbat fanatism și de cea mai groasă credință deșartă. Capitonii, cum să numesc ei dela călugărul Capiton fundatorii lor, n'au biserici, lor să adună la rugăciune în casile lor săvărșind țerimoniile lor cele sfinte. Ca și pomoranii desfac căsătoriile după boea lor, și spun că duc o viață foarte desfrănată. la un ram al acestei secte stăpănești următoarea ceremonie religioasă: o fetiță își pune pe cap o fătă plină cu struguri, și după o rugăciune mai îndelungată urmată de metanii îmbie pe adunare cu struguri. Pentru aceea secta e cunoscută subt numele de vatjocură podreșetnichi, adecă, „cei de supt aftă. Samo creșcetnichi sau cotezătorii de sine, să cotează ei pe sine însuș afundăndugă de mai multe ori într'un rău; dar' cei mai strașnici întrebuințează numai apă de ploie, întărind că toată ceealantă apă esste stăpănită de Antihrist. Eamo strigornichii sănt, carii zic, cum că fiecare om să poate hirotoni pe cine, sau poate să să facă călugăr ori calugăriță, tunzânduși părul, îmbrăcând veștminte călugărești și schimbânduși numele înaintea icoanei unui sfânt. Duhoborții sau luptătorii în lud, sânt cei mai vrednici de cinste între toți acești sectatori, fiindcă purtarea lor morală , cunoscută de neprihănită. Aceștia fuseră cunoscuți mai întâiu supt stăpănirea împărătesei Anci, între anii 1750 și 1740. Vi nu cred în sfănta Treime, țin numai cele patru evanghelii, lăpădând toate celelalte părți a sfintei scripturi; n'au nici popi hirotoniți nici biserici, nici odată nu să slujesc cu altă rugăciune de cât numai cu Tatăl nostru; nu jură nici odată, și țin de păcat a vărga sânge de om, în care precum și în altele, ei seamănă cu Cvadherii și cu Mennoniții. Aceste principiri ale lor, care nu pot ota cu datoriile de supuși mai ales la o stăpânire așa răsboinică, cum e cea rusească, au pus la prigoniri grele supt stăpânirea împărătesii Catarinei P. și Pavel I. Dar ei suferiră goana cu statornicie mare, să supuseră bucuroși la lucrul cel aspru la care era judecați, rugândusă pentru prigonitorii lor; împăratul Alecsandru leau îngăduit toleranție de plin, și mulți lu dobândit dela dângul slovozenia a să așeza în roditoarele cămpii între Constantia și Crăm (crimea), unde au și întemeiat niște colonii prin înfloritoare. Va urmat. Turii la Constantinopol au venit știri sigure din răsărit, cum că Șahul Perdiei au încetat cu totul dela răsboirea Heratului) trăgânduși acasă toate oștirile oile, așa cu aceasta încă sau mai stâng o pricină grea amenințătoare. Energia și răbna englezilor au arătat și nici cât pot ei să facă istoria acetui răsoiu percisec, cari jădu atâta brime prileg de întrigi între guvernia Britaniei și a Rusiei, e cu mult mai decât să o putim înșira aici. Doi știtoriibor cunoatre di liria. -