Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-01-29 / nr. 9
CAIGTA DI TAN MINAMA. (SPRREANALPTA VOIE) ALPIPPNA, ANPI.33 . Prețul Gazetei de Transilvania și al Foaiei pentru minte, inimă și literatură este și pe anul 1848, 8 fior. (24 doăzeceri), pe 7 an 4 fior. arg. Prenumerația se face la tot. c. reg. poște, cum și la cunoscuții ani colectori și anume în București la D. Iosie Romanov și comp., iar în Iași la DD. frați N. și Hr. Gheorghiu în poarta mitropoliei. Ișunou, 29. pambpgie t -lee PARTIELE POLITIUE. (Urmare.) Din descrierea partidei propășitoare, precum o dedlerăm noi cu cuget curat în numărul trecut, vede oricine că aceeași este cu totul osebită de partida radicală și revoluționară., A smulge ceva din rădăcină, a revolta, adecă a resturna și a cotropi înseamnă atăta în viiața socială și politică, căt a sparge toate barierile dreptului și a călca în piciore tote legile, obune, rele, tot atăta, nu numai prin cuvinte și îndemâuri ci și prin putere fisică, prin arme, prin silă teroristică. De tote aceste mjloace oarbe și periculoase partida propășitoare se ferește ca de foc. Tot asemenea partida aceasta se osebește și de alta înfuriată a conservativilor celor ruginiți, sau cum le mai zic reacționari adecă împrotivitori; ;căci precum radicalii revoltanți vreau a scimba toate prin silă, așa reacționarii ruginiți se folosesc de cele mai tiranice pedepse spre a ținea pe popoară în loc, ca să nu nainteze nici un pas; ei, cum văzuserăm în articolul culturei, sănt în egare a bate și a pune la prinsore pe toți carii fără voia lor ar cuteza a învăța la o școală măcar numai un a, b. ț. Nota caracteristică din care a cunoști mai ușor pe reacționari este, că ei se lipesc cu toată inima lor de absolutismu, adică unuia sau mai multora din ei le dau putere netermurită de a face și de a sparge legile; însă apoi pe aceiași domnitori absoluți și îngrădesc să zicem așa cu consiliari sau spirituali bisericești, carii îi feresc ca în capetele lor să nu intre nici un aeliu de idee ceva și mai omenoasă, mai liberală, îi păzesc de orice conversație cu bărbați mai deștepți, fulgeră apatemă asupra tuturor cărților din care aceia ar putea cunoște și prețui drepturi omenești, îi spărie cu cele mai fiorose descrieri ale naturei omenești, mințindule că aceasta e cu totul stricată, că partea cea mai mare a oamenilor stă în învinoare cu diavolul, încăt dacă le ai mai vorbi și de drepturi omenești, ai face ca toată lumea să nebunească și să revolteze, prin urmare că numai frica de pedepse timpurane și eterne mai poate ținea pe lume în frăți. Din toate acestea partida propășitoare nu crede nici un cuvănt, ci ea predică din contră, că natura omenească pici de cum nu este așa stricată, cum o cred absolutiștii și reacționarii, că nici un om ne se naște cu dracii în oasele sale, ci că pe cei mai mulți oameni îndată dela paștera lor cănd omului încă pui poți zice, pici că orea pici că e rău, îfi face răi și îndievoliți numai educați rea și scăldată, sau și totala lipsă de educație, în brațe, în casă, afară, în școlă, în biserică, în soțietăți mici și mari, în patrie și în străinătate. Absolutiștilor le fusese leneori că nu voiră a da edecație; revoluționarii au așteaptă timpul unei generații mai bine educate; propășitorii se silesc a o da, au și răndare de ai aștepta frupturile. Mai este și o altă plasă de reacționari, carii știu prea bine, că popoarele revoltează numai în cea mai din urmă deperație, prin urmare ei nici se teșu de vreo revoluție, își temu însă cu atăt mai vârtos o sumă mare de foloase ale lor particulare, istorice, sau cum am zice, căștigate de străbunii lor pe căi nu prea drepte, cum: ranguri, pensii, privilegiuri și scuteli. Aceștia își apără interesele lor cu tote armele egoismului, iar cănd îi demasca și în ochii lumii, atunci ei se apucă cu măiestrii dievolești, amăgitore, și produc singuri revoluții, turbură și dușmănesc pe popoară, apoi tot ei se scolă de către pădure și strigă: iată ce vă folosesc ideile liverale care săpt cuțit în măna prăjiilor. Datoria propășitorilor în privința acestora este ai demasca din pași în pași, ziua noptea. La plasa reacționarilor se înșiră și acele gloate numeroase, care din veacuri clocesc tot la un loc, ale căror capete grase și groase nu cunosc alt bine, de căt numai cel material, numai săși împlă stomacul cu măncări alese și săși copere trupul puturos cu căle trențe pestrițe ca și penele păsărilor; unii ca aceia se tem, că dacă cumva lumea va începe a cugeta mai departe ca pănă la pas, ei nu se vor mai putea îngrășa ca părinții lor. Glote de acestea în stupiditatea lor egoletică urăsc chiar pe cei mai mari voitori de bine ai lor carii se jertfesc a le da cele mai nobile bunuri, prigonindui pănă la moarte ca pe niște tulburători. Mai adaogă la aceia pe acei omuleți lipsiți de caracter, tățari, mișei,