Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)
1852-10-18 / nr. 82
tdoar08u1i Asip adună si bani vechi de pe la omeni - înse trebue geseam'comunitate 'germană agati. - Si eu sunt segasi. - Dati, spre asesta scopu - o se vie drumulu cel de sega pe acolo si streini se puie acolo colonia — si pana ce ne deliberamu Saguntum se ne scape din mana si altii se mosteneasca averea de stabunii nostri remasa! — Sf. M. M. Brașov, 29. Oct. Depă isvor JAR astepată aci venirea Ill. Sale Domnului Episcop romano catolic Dr. Ludovic de Hainald ne G. ale lupei următorie. Ill. Ca încă în zioa sosirei de la 3 oare după amiazi Ba sevârși ceremonia sănțirei unui clopot al Bicepii cat. mi „pe zioa următoare va sevârși funcțiunea episcopească a sacramentului confirmățiunei. Pe la 2 depă prăozu ce săvârși astăzi trista solenitate funebrare a perchetului nostru , plin Săcărianu, la care luară parte, afară de preoțimea număroasă, personalul scolastic, plasa neguțătorescă, multe alte nepcane din diverse branșe mi sn numer mare de amici ai răpăusatelui. Fiei țărâna ușoară! Dap ce ne stă și națiunea sa restima căt de saresplată cu jertfele de lescepi în anul acesta!! Din Bănat. Băgări de semă la articolul D. Corespondinte din Timișoara Nr. 71 și următori! Tote cele scrise de D. Corr. sub tifrele romane I, II. sunt așa de adevărate mi luminate, ca soarele, însă au uora pom. III, de mi „în multe ape dear D. Corr., tote și mare apoi de îndreptat, și d'ale descriă mai limpide decăt cum ce făcu. Eu abea mă'ncumătați face unele reflecțiuni în numele și din partea învățătorilor comunali, care ne pretind a ce nebuca în Gazeta noastră ori și cum vor mulțumi pe cetitoriu. D. Corr. se îndreaptă într'altele și zice „Esperința de tote zilele ne învață, bem că cunoșcințele învățătorilor nostrii, sunt escepțiuni, cătră care cu tot respectul ne închinăm, iar trec preste cetire, scriere, și căutare.” eu sciu că în institutul pedagogic din Arad am învățat mai multe, ci acestea. Corrle trece cu vederea, și eu nu mi întinvesc, și nu sciu care învățătoru nu ar sci barem patru speții pn numeri nemiți și nenumiții, cănd sciu că am învățat antre parandie, pedagogie, metodul teoretic, și practic, aritmetica: „pn pumeri numiți și nenumiți, frăngerile, regula de trei simulări comnpusă, regula soțietății ș. a., apoi geografia politică, fizică, și matematică, istoria Ungariei, gramatica romănă, scrierea, și cetirea maghiară, și germană, teologia dogmatică și morală, istoria testamentului vechiu mi nou, tipic, mătăsăria și căutările, apoi aceste D. Corr, toate să scriu, să citesc, însă de rost, de tinerimea pregătindă în acasta preparandie. Aceasta dată le învață învățătorii D. Corr., care „zice că sunt înarmați cu scliița cetirii, că piepii, mi a unui gurtiur țeanăn, mi care ce cred a fi chiemați spre străformarea și renvierea vieții noastre, și de cari zice „iamansi cii avem ce dipe pe destui. — Săși ia D. Corr, rima mi că meargă din comunitate întrebe pre învățătorii germani, pre lăngă cetire, scriere, socotămi gâtliii, ce mai sciu? pa săi întrebemi de limbiști. Apoi cu ne ierte D. Corr, că noi ne rugăm de Dsa cr ne îndrepte mai întâiu, unde ce află gramatici romăne pentru începători, unde geografii, unde istorii,ma limba Română? Ași era bine săți fi îndreptat proverbul în favoarea noastră: „Că unde nu e nu poți cere, și din nimica, nimica va rămănea.” Domnule! de cănd strigă frații noștrii Ardeleni după toate aceste și depepe! că paime din avuții nocipii nu și iea osteneala de a se ajuta se iasă la lumină, că traduțse se află și redacția spre cap îngriji pentru aceasta, apoi Due cine e de vină la aceasta? Învățătorii? Noi am găsit așa, și dacă țiitorii de frățeni mișcă așa Ba wi rămănea. Am găsit Bucvarie, Casoslovu, Pealtirea, Catihisisul, Ietorica moșelui Adam, de aceste ni ce trămit ci cumpărăm căte vrem mi căte nu, mi apoie gărduiul, fără de care nu te ap ținea nime nici o oară „pa comune. ” (Încheierea na urma.) - Biharia, luna l. Octobre 1852. Cum stă pe la noi proporțiunea diregătorilor romani, față cu înpopulațiunea, forte bine ca descris „pa Nr. 67, 68 ai Gazetei anului trecut; însă acum de ne numărăm încă odată, vedem că moartea eară și a luat zecimea sa din înțelegință ne deși e așia puțină. Annul au trecut cu începutul acestei luni, și vime na scrie în public: „să fie umoară țărâna celui meritat!” această nepăsare am voit a o completa. În toată Biharia noastră numai pe D. l Păscețiu l'am aput dintre diregătorii cei mai de frunte, ca pe assesori la Sedria comit. juridică, acest tiner bărbat în anul vieței sale 28, fără nici o fluctuare putem declara, că a trăit atăta, căt fac acești pomeri la alții, de iam lua întorși, dară pentru acea Aa și răpit moartea în annul trecut 1. Oct., de atunci dară, de ne anumerăm încă odată, cu unul dară suntem mai puțini! În locul pănă acuma nu ca denumit nisi pomana nici neroman, bună seamă pentru appropiiatele de ginima. Roman zelos și înțeleginte ca acesta, credețimi Dlor! merită să aibă monument de căteva orduri tipărite, încat în unicul organ paționale, ce ne serbesce de istoriă! Bine voiesce dară Dle Pedastop și acest vere essebrale, adi allăturat, ar publica însemnul recunoșcinței, pentru o rază romană apusă”) Acuma de la moarte, et gășim la viață, căci asta e lumea variante. — Pimnasiul Beiușian stă de acolo, Ba să ce opranice pe spesele națiunei, deși gubernul au promisă că va da bani din fundul studiilor. „Vor aștepta cătva timp, așa și scrie un preot unit și de nu vor plini, atunci ce pop apuca de culesul elempsinei din diecesa noastră, care, după proieptul făcut, singură e în stare de a prevedea gimnasiul cu acele spese „în decurs de 6 ani, fără * Ce va publica. Măcar de mi ap aduce aminteni alții, de alți bărbați mai de curând mopul fără de sacru precone!! Bote câtivase se intosmeasca si cu dobanda*), o sosietate ai din căte sunt pn Bănat, și să în * Incepe dela putinn si pene atunci si pune la cale, ceea seti succede — si cei buni te voru ajuta. C. .rrrr-eee-i-DD-sa si desa apensia, a tpnei missaghea, se toles si a-i attribui, sau a trecutu din unu corpu în altulu prin unu progressu infinitu, sau e essentiala materiei. Deca miscarea sa sommonicatu din corpu în corpu prin unu progressu înfinita, atunci totulu nu pate sa o porseda mai multu de câtu partile din cari se compune, dara fiacare pote vede, deca partile posseda miscarea, si prin urmare desa e adeverata pretensionea de o miscare communicata în progressu infinita. Deca dupa a due presspriatione, miscarea e essentiala în materia, atunci e absurdu a mai pretinde ca miscarea ei sar mici sau mari catusi de putinu. Dara esperientia ne învatta, îndestula ca miscarea tutori corpuriloru e variata în directiunea si celeritatea sa, că ra temp adeca a detoree unu corpu, a lu accelera sau retardă. Deci deca miscarea e variabila în tote corpurile, atunci nu e essentiala în nici unulu; si deca nu e essentiala în nici unu corpu particulariu, nu e essentiala nici în totalitatea corpuriloru, în mundu, în universu. În scurtu materia e im mobila, si suia nu o representamu, desi nu nu o putemu representă fara estensione: deci miscarea e o assidentia, eaga nu o proprietate, nu unu atributu essentiallu materiei, cumu e estensionea. AlIn don € e preste putintia a ghespinoasse artea infinita care domnesse în universu, în natura întrega, si a o attribui energiei spontane a materiei, a presuppune ca întîmpla ghea, fatalitatea ogba casiona acesta minunata armonia, mandali. Universulu me însotea, si nu potiu sa presupuna. Sa essiste acestu orologiu, nefaspta de nici o mana. Atari era cuvintele lui Voltaire despre universu, si su pre-adeverate; sasi esplecatiunea universului fara Dzeu e mai preturbatoriu decâtu însasi creationea; si voindu sa scapamu de o veritate necuprinsa, cademu, zice Vossper, în erori necuprinse. In adeveru ce mai remane atunci de câtu sa admittemu atomii lui Lepsicrț, acelle pretinse particelle, cari miscandu-se din spip în josu în unu desiertu nemarginitu, si attingandu-se din întimplare, se collaturara, adezira, ghemasera lipiti unulu de altulu, si formara cerulu, marea, si tote sresiele de fientie vii, dimpreuna cu fecunditatea care le perpetua, si cu ordinea în care se tine neincetatu. Vitruviu repurta ca Aristippu arruncalu dupa unu naufragiu pre termis unei insule necumnoscute striga, vezindu figure geometrice masse pre arena, buna sperantia, amici vezu urme omenesti. "Totu assemine suntemu constrinsi o zice si noi vezindu ordinea si armonia cari domnescu în toate partile acestui vastu universu. Coeli en aggant ploriam Dei, cerurile spunu marirea lui Dzeu. Insa deasa unu mare numeru de omeni cu, unu spiritu suptire si petrunzitoriu mau aflatu pre Dzeu în spectaclulu admirabil allu naturei, sa nu ne miramu ,rassionile, carii au turburatu si le au data distractioni continue, sau prejudecile, cari se nascu din passioni, le au închisu ochii de la acesta representatione sepsita a divinitatii. Totalu representa pre Dzeu s. ei nu lu veda nicaire, ci chiaru cea-ă ce ar caută sa servasca mai multu spre a le deschide ochii, servesce numai spre a li-i închide, a-i întuneca mai multu, pniformitatea constante si regularitatea Ai . miscariloru, voiu sa zicu, ce întePertionea