Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-10-18 / nr. 82

tdoar08u1i Asip adună si bani vechi de pe la omeni - înse trebue geseam­'comunitate 'germană agati. - Si eu sunt segasi. - Dati, spre asesta scopu - o se vie drumulu cel de sega pe acolo si streini se puie acolo colonia — si pana ce ne deliberamu Saguntum se ne scape din mana si altii se mosteneasca averea de stabunii nostri remasa! — Sf. M. M. Brașov, 29. Oct. Depă isvor JAR astepată aci venirea Ill. Sale Domnului Episcop romano catolic Dr. Ludovic de Hainald ne G. ale lupei următorie. Ill. Ca încă în zioa sosirei de la 3 oare după amiazi Ba sevârși ceremonia sănțirei unui clopot al Bicepii cat. mi „pe zioa următoare va sevârși funcțiunea episcopească a sacramentului confirmățiunei.­­ Pe la 2 depă prăozu ce săvârși astăzi trista sole­­nitate funebrare a perchetului nostru , p­­lin Săcărianu, la care luară parte, afară de preoți­­mea număroasă, personalul scolastic, plasa neguțătore­­scă, multe alte nepcane din diverse branșe mi sn numer mare de amici ai răpăusatelui.­­ Fie­i țărâna ușoară! Dap ce ne stă și națiunea sa restima căt de sar­esplată cu jertfele de le­­scepi în anul acesta!! Din Bănat. Băgări de semă la articolul D. Core­­spondinte din Timișoara Nr. 71 și următori!­­ Tote cele scrise de D. Corr. sub tifrele romane I, II. sunt așa de adevărate mi luminate, ca soarele, însă au u­ora pom. III, de mi „în multe ape d­ear D. Corr., tote și mare ap­oi de îndreptat, și d'ale descriă mai limpide de­căt cum ce făcu. Eu abea mă'ncumăt­ați face unele reflecțiuni în numele și din partea învățătorilor comunali, care ne pretind a ce nebu­ca în Gazeta noastră ori și cum vor mulțumi pe cetitoriu. D. Corr. se în­­dreaptă într'altele și zice „Esperința de tote zilele ne învață, bem că cunoșcințele învățătorilor nostrii, sunt escepțiuni, cătră care cu tot respectul ne închinăm, iar trec preste cetire, scriere, și căutare.”­­ eu sciu că în institutul pedagogic din Arad am învățat mai multe, ci aceste­a. Corrle trece cu vederea, și eu nu mi înti­­nvesc, și nu sciu care învățătoru nu ar sci barem patru speții pn numeri nemiți și nenumiții, cănd sciu că am în­­vățat an­tre parandie, pedagogie, metodul teoretic, și practic,­­ aritmetica: „pn pumeri numiți și nenumiți, frăngerile, regula de trei simulă­ri comnpusă, regula soțietății ș. a.,­­ apoi geografia politică, fizică, și matematică, istoria Ungariei, gramatica romănă, scrierea, și cetirea maghiară, și germană, teologia dogmatică și morală, istoria testamentului vechiu mi nou, tipic, mătă­­săria și căutările, apoi aceste D. Corr, toate să scriu, să citesc, însă de rost,­­ de tinerimea pregătindă în acasta preparandie. Aceasta dată le învață învățătorii D. Corr., care „zice că sunt înarmați cu scliița cetirii, că piepii, mi a unui gurt­iur țeanăn, mi care ce cred a fi chiemați spre străformarea și re­nvierea vieții noastre, și de cari zice „iam­ansi cii avem ce dipe pe destui. — Săși ia D. Corr, rima mi că meargă din comunitate în­trebe pre învățătorii germani, pre lăngă cetire, scriere, socotă­mi gâtliii, ce mai sciu? pa săi întrebe­mi de limbiști.­­ Apoi cu ne ierte D. Corr, că noi ne rugăm de Dsa cr ne îndrepte mai întâiu, unde ce află grama­­tici romăne pen­tru începători, unde geografii, unde isto­­rii,­ma limba Română? Ași era bine săți fi îndreptat proverbul în favoarea noastră: „Că unde nu e nu poți cere, și din nimica, nimica va rămănea.” Domnule! de cănd strigă frații noștrii Ardeleni după toate aceste și de­­pepe! că paime din avuții nocipii nu și iea osteneala de a se ajuta se iasă la lumină, că traduțse se află și redacția spre cap îngriji pentru aceasta,­­ apoi Due cine e de vină la aceasta? Învățătorii? Noi am găsit așa, și dacă țiitorii de frățe­ni mișcă așa Ba wi rămănea. Am gă­­sit Bucvarie, Casoslovu, Pealtirea, Catihisisul, Ietorica moșelui Adam, de aceste ni ce trămit ci cumpărăm căte vrem mi căte nu, mi apoie gărd­­uiul, fără de care nu te ap ținea nime nici o oară „pa comune. ” (Încheierea na urma.) - Biharia, luna l. Octobre 1852. Cum stă pe la noi pro­­porțiunea diregătorilor romani, față cu înpopulațiunea, forte bine ca descris „pa Nr. 67, 68 ai Gazetei anului trecut; însă acum de ne numărăm încă odată, vedem că moar­­tea eară și a luat zecimea sa din înțelegință ne de­și e așia puțină.­­ Annul au trecut cu începutul acestei luni, și vime n­a scrie în public: „să fie umoară țărâna celui meri­­tat!” această nepăsare am voit a o completa.­­ În toată Biharia noastră numai pe D. l Păscețiu l'am aput dintre diregătorii cei mai de frunte, ca pe assesori la Sedria comit. juridică, acest tiner bărbat în anul vieței sale 28, fără nici o fluctuare putem dec­lara, că a trăit atăta, căt fac acești pomeri la alții, de iam lua întorși, dară pentru acea Aa și răpit moartea în annul trecut 1. Oct., de atunci dară, de ne anumerăm încă odată, cu unul dară suntem mai puțini! În locul pănă acuma nu ca denumit nisi pomana nici neroman, bună seamă pentru ap­­propiiatele de ginim­a. Roman zelos și înțeleginte ca acesta, credețimi Dlor! merită să aibă monument de căteva orduri tipă­­rite, încat în unicul organ paționale, ce ne serbesce de istoriă! Bine voiesce dară Dle Pedastop și acest vere es­­sebrale, adi allăturat, ar publica în­semnul recunoșcin­­ței, pentru o rază romană apusă”) Acuma de la moarte, et gășim la viață, căci asta e lumea variante. — P­imnasiul Beiușian stă de acolo, Ba să ce opranice pe spesele națiunei, de­și gubernul au promisă că va da bani din fundul studiilor.­­ „Vor aștepta cătva timp,­­ așa și scrie un preot unit­­ și de nu vor plini, atunci ce pop apuca de culesul elempsinei din diecesa noastră, ca­­re, după proieptul făcut, singură e în stare de a pre­­vedea gimnasiul cu acele spese „în decurs de 6 ani, fără *­ Ce va publica.­­ Măcar de mi ap aduce a­minte­ni alții, de alți bărbați mai de curând mopul fără de sacru precone!! Bote câ­ti­va­se se intosmeasca si cu dobanda*), o sosietate a­i din căte sunt pn Bănat, și să în­­ *­ Incepe dela putinn si pene atunci si pune la cale, ceea seti succede — si cei buni te voru ajuta. C. .rrrr-eee-i-DD-­­sa si desa ape­nsia, a tpnei missaghea, se toles si a-i attribui, sau a trecutu din unu corpu în altulu prin unu progressu infinitu, sau e es­­sentiala materiei. Deca miscarea sa sommo­­nicatu din corpu în corpu prin unu progressu înfinita, atunci totulu nu pate sa o porseda mai multu de câtu partile din cari se com­­pune, dara fia­care pote vede, deca partile posseda miscarea, si prin urmare desa e ade­­verata pretensionea de o miscare communicata în­ progressu infinita. Deca dupa a due pres­­spriatione, miscarea e essentiala în materia, atunci e absurdu a mai pretinde ca miscarea ei sar mici sau mari catusi de putinu. Dara esperientia ne învatta, îndestula ca miscarea tutori corpuriloru e variata în directiunea si celeritatea sa, că ra temp adeca a detoree unu corpu, a­ lu accelera sau retardă. Deci deca miscarea e variabila în tote corpurile, atunci nu e essentiala în nici unulu; si deca nu e es­­sentiala în nici unu corpu particulariu, nu e essentiala nici în totalitatea corpuriloru, în mundu, în universu. În scurtu materia e im­ mobila, si suia nu o representamu, de­si nu nu o putemu representă fara estensione: deci miscarea e o assidentia, eaga nu o proprietate, nu unu atributu essenti­allu materiei, cumu e estensionea. AlIn don­ € e preste putintia a ghespinoasse artea infinita care domnesse în universu, în natura întrega, si a o attribui energiei spontane a materiei, a presuppune ca întîmpla ghea, fatalitatea ogba casiona acesta minunata armonia, mandali. Universulu me însotea, si nu potiu sa presup­una. Sa essiste acestu orologiu, nefaspta de nici o mana. Atari era cuvintele lui Voltaire despre universu, si­ su pre-adeverate; sasi es­­plecatiunea universului fara Dzeu e mai pre­­turbatoriu de­câtu însasi creationea; si voindu sa scapamu de o veritate necuprinsa, cademu, zice Vossper, în er­ori necuprinse. In adeveru ce mai remane atunci de câtu sa ad­­mittemu atomii lui Lepsicrț, acelle pretinse particelle, cari miscandu-se din spip în josu în unu desiertu nemarginitu, si attingandu-se din întimplare, se collaturara, adezira, ghema­­sera lipiti unulu de altulu, si formara cerulu, marea, si tote sresiele de fientie vii, dim­­­­preuna cu fecunditatea care le perpetua, si cu ordinea în care se tine neincetatu. Vitruviu repurta ca Aristippu arruncalu dupa unu naufragiu pre termis unei insule necumnoscute striga, vezindu figure geometrice m­asse pre arena, buna sperantia, amici­ vezu urme omenesti. "Totu assemine suntemu constrinsi o zice si noi vezindu ordinea si armonia cari dom­­nescu în toate partile acestui vastu universu. Coeli en aggant ploriam Dei, cerurile spunu marirea lui Dzeu. Insa deasa unu mare nu­­meru de omeni cu, unu spiritu suptire si pe­­trunzitoriu mau aflatu pre Dzeu în spectaclulu admirabil allu naturei, sa nu ne miramu ,­ras­­sionile, cari­i au turburatu si le au data di­­stractioni continue, sau prejudecile, cari se nascu din passioni, le au închisu ochii de la acesta representatione sepsit­­a a divinitatii. Totalu representa pre Dzeu­ s. ei nu lu veda nicaire, ci chiaru cea-ă ce ar caută sa servasca mai multu spre a le deschide ochii, servesce numai spre a li-i închide, a-i întuneca mai multu, pniformitatea constante si regularitatea­­ A­i . miscariloru, voiu sa zicu, ce întePertionea

Next