Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-03-26 / nr. 25

N - să , Brasiovu, 26. siilianiei, Lazeta ese de ciue ori adesa: Mercurea si Sambata. Foiea odată pe sertemana, adesa: Sambata. Pretiul­­­ru este pe unu annu 10 f. m. e, pe diumatate annu 5 f.; ear pentru terri straine 7 f.pe unu sem, si pe annul intregu 14 f. m. e. Se prenumera la tóte fostele imperatesci, cum si la toti cunoscutii nostri DD, correspondenti. Pentru serie „fetita” se ceru 4 cf. m. s. La A­­­agu­s Monagenia apstgriasa. Publică multi asige. Serenitatea fl. mon. conv. Sa, iprbizogini de omenire capi al patriei no­­stre, p­rincipele gubernator iu Iagolein de Schwarzene Der, prin multă gratisa la adresa din 2. Aprilie indreptată satga Reuniunea fem. romane etc., Se a indugata pe linga descoperirea la­­rintescilorii doghinite, respirate pentru increscamentul institutului ace­­stui, a spori fondul reuniunei in folosul crescerei orfelinelori cu 50 o data noii scori și noua calege. Această grațiosa faptă filantropicâ­­ a Serenitații Si Sale a produs in inimile nostre celle mai delicate și mai vii­ simșu­ minte de decota adegiriția și stimă; ba trece varii timpuri peste timpuri, și ea va fi in stare a revoca cea mai dulce aducere aminte pene și la avan­­sata posteritate; câci analise ghepni pneilogii pâstra sp scumpâtate a­­ceastă ziația multă influințiatore la bunul spesesti al societății acesteia, pe când ii astadi se vedi distincte prin strălucitul nume: principe Carol I de Jemjagzembege. Comitetul Reuniunei f.g. plină de reverințiă , câtră Serenitatea Sa, demnul locu­m­inte , al Maiestații Sale cesaro-regie apostolice se simțiesce totu­ de odată pre nogositi ca i se ai offeritii plăcută aceasiune de ași lua cutediare, ca in devotamentul parasitei cresceri a sensului femeessti gomații se și esprime prin aceasta in numele jalnicelori ogfeline publică și pro­­fanda mulțiumire. Vraniocvi, 6. Aprile 1852.­­ .­­ Comitetul Ceuninnei femeilogii romane in­­ :IFE­R­en­­Sabinia, 23. Martir. Joi în 20. Magi­u­sa a luati deprinde de cursulii tinulu essamine semestrali la seola elementare din sommana Cesinaghi, quare cupprinde rote locului al doile intre institutele de categoria acesta, ce le are natiunea româna. Între regioanele, quare cu afflarea de fasia au ono­­rată segbatoghia acesta scolastică, ai fostă D­­rgotororii si directore ală esolelogii nationali de beserica ghesaghituna Moise Fole, D. directore locale I. Brote, DD. parocii locali, diregatorii sommanei si alti dogi­­tori de a cede zgogressiti tinerimei stadiose. Numegată scolarilorii, quarii au frequentatii ssola acesta in D. Joane Procopiu semestrelui a trecut si peste 300, intre quarii sau afflată și 44 fetitie. Atatii sco­­larii quată si scolăritiele au­ fostii imragtiti in 3 slassi, din quare slas­­sea infegiate pentru nemegositatea ei a trebuit a se subtimparti in doe despartimente. La propunerea invătiaturei au fosti vnsageriati slassei in classea III, D. d. Vo­­icestii in classea II si D. J. Vansila si d. Muntoiu in despartimentele pe linga partea ce u'au­ estaminatii scolarii faga distinctiune de sessti au fostu­­le la diferite lucruri femeiesci de mână, zgegania, cusută, im­­pletită și altele. Obiectele de invatiatura ce sau propusi si din quare cititură și scrisului in limba română și germană, catechismulu, istoria biblică, stâru - Nel.­ititură cel curati și inimati ali scolarilori, probele scrise cu mar­iiiginte si secură, respunsurile cele essad­e si precise la vitge­­. . 3 y . yu . N rgagu­se ce­li sau propusi assprga obiestelogii invatiate, ai buri convinsi pe toti, qu. D. digestoge locale 1. Brote sprtii a quăruia priviriiare immediata sta scola acesta îsi spnoasee sfera officiului sei, qua DD. invătiatori și ai implinită detoriele insarcinarii cu zetu și tia, qua scolarii au intrebuintiată timpulă scolasticii sp spesessii si spori, si quă dequă sari redica defestele ce sai atinsă qua im­­redie? invătiătura, s­agu pote dobindi totii progressulii ce se pote cere dela unii assemenea se vă institutți. Essaminarea o bucuriă unică de lucruriloră in felulu sei, o ingredintiare solidă, qua numai attonei quând tișni pe quare sa se funde die in­toghiștii natiunei intregi, de cu gnagi sau pespratii fetitiele pe lingă invatiatura de carte, a ossasin­­natii personeloru de fasia imragta si de foloasele crescerei si invatiatatei allaturea cu ses­­­­sul bagbateseti, vomi ave dreptu­ gusrs”a privighiată de arrgore assarga ogdivei si prequum cu occasiunea acesta, merita laude pentru invatiatura diregatorii communei qua sa se fulesca quă au ssola de atâta fregantia, si re dispune asesta sommana mare si rotinte, directore Moise ingrijirea cu stâri a sso­­ a multiumitii Delegă invatiatori pentru sudorile ce ai versati în insarcinarea lor, cea grea si ostenitoriă; a incuragiatu o fântână la quare de incatiataga pentru natiunea intregă. Uni orându­i ai­ luati­ parte notabilitatile, la fundarea toate quare și conservarea unui sau afflată fasia la seg­­batoria acesta scolastică, si la quare sau indicatii deosebite toaste pen­­tru toti fasatoghiii de bine si ajjutatorii culturei nationali, tota solemnitatea dilei acesteia. Varrog ta toghisti acestora, amieti alu tineghimei stidiose la quite viitorii fericiti pentru natiunea sea, preguati sa petrunsii de celi mai curati simtimentă de bucurie pentru a fostii marture, pre atati fundatii­le a attinsi D. Joane Procopiu, si de quare, spre nenorocire patimescii si alte state române. În interesul unori assemenea assie­­diamente le doresce qua intrebarile quare sa se desvolte si sa inflorescă, rapportatoriul ii își făcea nesontenitii și cu aceasta patru Domni incațiatori: I. a Sa­raghinteasca complacere ai la invatiatura fetitielor­, ia si omagiosii respecti i Imatiatoagia Domna Maria Seogrecisiii, ri­i da totii incetatii, a avati insarcinare speciale de a E­urra seversitulu essaminelui, lei­­tului acestuia ce contribue în meditatiune pe quare assprga asia D. protopopi multiamitii D. directore locale L. Brote si buna purtare; in fine sa doreasca o desvoltare mai intinsa, inqualii mână și totii odata pe scolari qua a­a inimată pe a da institu­­a inchieiatii a remasi cui­­si sessulu femeiessti midiloculă fară o sa pota ajjunge a a spera formarea unei genera­­ti de aci inainte să se silessa defectelor si pentru bunei in­­ ia incuragiatii qua după mijilocele de qua­­acestei acestea: si a­ssote, re si frugale toti cine age Lă FOILETONUL. Întroducerea lui Montalambert în academia franțuzească, și cu­­văntările zice cu această prasiune. Academia franțuzească este unul din a­­cele institute naționale, care­­ și au ținut independința, în toate timpurile. Acest in­­stitut încinge pe membrii săi cu un nimbu, care îi înalță foarte în opiniunea publică, de aceea dobăndirea unui scaun între cei 40 de nemuritori, cum se numesc în glumă aca­­demicii, a fost și este ultima ambițiune nu­­numai pentru autori și docți de profesiune, ci încă și pentru bărbați de stat de renu­­me european bărbați destinși cei mai măn­­dri nu ce rușinează nici­decum a colinda de la ușile ăstor nemuritori, pentru ca să cer­­șească voturile. Academia franțuzească­­ și a scăpat statutele sale printre toate for­­tunele ce au trecut preste Franța. Nume­­rul membrilor e de 40; scaunul deșertat prin moartea verunui membru se împlinește prin alegere cu majoritate de voturi. În­­troducerea solenelă a a cărui membru ales cu majoritate totdeauna s'a socotit de un e­­veniment. Domnul Montalambert puțin des­­tins ca autor, dar cu atăt mai renumit ca o­­rator parlamentar, dobăndi scaunul asi Dral. Sala abia cunoscutului istoric conservativ, încape căteva sute de auzitori, îmbulzeala de a se afla față la această solenitate, unde se știa că Ghiza, ca director al academiei, va vorbi în public pentru întăia dată de la revoluțiunea din Februarie, a fost atăt de mare, încăt un rus plăti cu 250 franci un vilet de intrare. Este obiceiu ca totdau­­na de nou întrodusul academic se facă pa­­neghirica predecesorului al căruia scaun îl ocupă, la care apoi i se respunde din partea altui academic. D. Montalambert vorbi de­­spre Droț, au­tare și respunsă Ghiza Cuvăn­­tările aceste cu atăt pot să fie mai inte­­resante, cu căt ele se ziseră neforfecate de censură, libertatea vorbirei în Franța­­ și a scăpat un unghiuleț în acest institut. Cuvăntarea D. conte de Montalambert. Domnilor! Între provințele noastre răsăritene se a­­­­flă un ținut al căreia nume e icoana istoriei sale, a neatărnărei sale celei vechi, a cura­­giului fiilor săi. Burgundia e Tirolul Fran­­ței; o natură măreață și pitorească în­­plinește ac­ locul monumentelor, și aci ini­­ma bărbatului se pare a împrumuta ceva din puterea și mărimea ăstei naturi. Pe co­­stele munților­­ Jura, aduse la cultură prin călugări, în mijilocul pădurilor de brazi și a adăncilor văi săpate de dulce și de una vărsată întrănsul, ce formă un soiu de omeni aspri, energici și inteliginți, cari o­­dinioră erau forte șaluzi de vechile lor li­­bertăți, și cari pururea au rămas renumiți atăt pentru focul lor cel resboinic, căt și pentru înrădăcinata lor alipire către cre­­dința catolică și nu mai puțin pentru în­­drăsneala și cerbicoasa jertfire pentru Dom­­nii lor.)) „Numai cu ascuțitul sabiei ce vor supune, și trebue tăiați pănă la cel din ur­­mă,” zisă despre dănșii acum des sute ani un căpitan franțez, care le fustase vite­­jia, cănd cercă a­i rupe de către monarhia *) Deo et Caesari era devisa Besansonet.­ ă .

Next