Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-11-19 / nr. 90

­ .- Caveta ese de cue ori adesa: Mercurea si Sambata, Foiea odată pe serteman,, adeca Sambata. , unu sem. si pe anual intregu 14 f. m. s. Se prenumera la tote fostele imregatevsi­­, cum­­ Reetici loga este pe unu anna 10 f. m. c., pe diumatate annu 8 f.; ear pentru terri straine 7 f.. pe si la toti: cunoscutii nostri DD. correspondenti. Pentru serie „fetita” se ceru 4 cr. m. e. 9și­­ Managenia austriacă, Impartirea politica a Districtului Sibiiu si a cercului Abrudu. In partea ofsioasa a lui „sieb. B“ se publica: sub Nr. 239/6. D. ordinatiunea s. g. gubernementu civile si militare din Transsitvania despre mai deargorea demarcare si impartire a districtului Sibiiu si a cercului Abrudu care, cu reporti la ins si intragea din 111. curg, in urma resolutiunei r­eanalte din 27. Oct. si a emisului D. ministru de interne din 30. Oct. 1852 Nr. 6130/M. I., dela 1. ianuariu 1853 se defige în tipul pgmatoghie: I. Districtul Sibiiu sprghinde urmatoarele 8 cercuri si 24 subcer­­curi cu scaunul oficiului com­une: 04. Cercul Sabesiului cu subcercurile:a) Sabesiu, b) Mercuria; 2. Cercul­ Sibiiului se spbsege pgile a) Sibiiu Nr. I, b) Sibiiu Nr. S.e) Selistia, d) Lisnadia, 3. Cercul Mediasin și subcercurile a) Mediasin, Nr. I, b) Me­­diasin Nr. Ș.e) Seisa mare, d) Balcaciu, 1. Cercul Sinsp-magice cu subcercurile a) Sinop­lmage, b) Agnita, s) Nocricu­­l 5. Cercul Sigisorei cu subcercurile a) Sigisora, b) Chisoiu, s) Elisabetorole (Irasfalat); 6. Cercul Cohalmului, deodata si subcercu; 1. Cercul Fagarasului cu subcercurile a) Avrigu, (inainte Uc­­a), b) Fagarasiu, e) Segiai­a (înainte Regsiani); 8. Cercul Vlasiocal sp spbăsege pinte a) Vlasioul, b) Cheldiog­a, e) Resnoviui­ d) Satu lung (Serte sate). Cetatile Sibiiu si Brasiovu se voru administra intre tegminii estinderii loru, ca cercuri de sine, de latga magistratele loru, cu nemediata subordinare la oficiu districtuale din Sibiiu. (Va­tima.) Scrisórea unui austriacu catra natiunea germania. (Saretp.) Audtorele acestei scrisori - vorbindu cu durere de anima despra derapenatoria desbinare a uneloru sarite seci - continua: „Improzervirea la uniunea portoriale e din crescetu rene'n retrage de natura politica si d­acea, de se ar face ea din partea espaticismului celui zamupiu pentru ghealiiagea Germaniei, ar­ fi mai temeinica, de catu sanda se face din partea regioanelo­­, cari se bocescu, se lamen­­teaza asupra desfasingei Germaniei. In Egansi­a si Anglia, daca vero intrebatiune trage asprga si numai neplacerea espatr­ismului, indata se intr­unescu toate puterile, tote patimile (!) in favorea ei; in Germania inse se lucra cu atatu mai bine pe mana strainismului, in pag­a ce fa­­semp ceea se i intimpina dorinttele.­­ Rene­n catusi potu bate jocu barbatii de statu din Petersburg si Parisia de sinucibilea agitare (!) în Germania !* „Dogm­iiele prusiane ajunsesera sp­om­inea punctul culminatiunei — Germania era sfasieata, marea Prusia era gata, dar geniul Seg­­maniei vru altminteri. Din senpsi­a infricostatului focu se ardică Austria ca unu fenice, cu aripi mai rotunzi, cu improspatata putere lunile. O apucatura usiara cu aprigele ghiare sfasiă conventia țnip­­nei si amenintiata uniune germana stă aspria facie cu pltsm­a redesa, „ad. sap desfinintele territoriu portoriale, si, spre sustienerea acestei desm­țngiri, prusianismul si a intrebuintiatu cele mai mari incordatiuni, cu setea si consecuintia, care o dem­areaza pasii lui de pene acumu faspti in contra uniunei; inse e de speratu, ca incordatiunile aceste vor" Îi si sale din urma, Prusia serili pentru negativula uniunei ger­­mane, Antria conduse o lupta gigantica in contra se lega mai amari inimisi ai Germaniei.“ „Cyanesie si Iosif p incepe opul seu dacolo, unde nobilele seu precesore Iosi­f P. inseta desperandu. Dar desperarea strabu­­nului trebuie a se fia o aspra sectiune pentru nepotu. Si in contra lui Iosifu N­. s'au arboritu magiarii, si elu totusi ii intemnina numai in numele umanitatii. Nobilile lui edicte, avea de scopu a desfiintia obagia, a ingusta, feudalismul, osind­ a la morte, censur­a si tortura a, le ridica, a introduce toleranti­a religiosa, a imbunatati escalele, bibliotecele, a infiintia nososomie (spitale) si laboratorie. Ele priviea la porturi, la drumuri artifice, sanati, la anticipatiuni (ajutorie intinse inainte) pentru industriasi si fabricanti. Petutindeni i se respunse cu insurestiuni si revolte. “Inti pustive­­ ca Pantgoris­ a anima a imperatului celui ce muri plinu de amaraziune, camu dupa destgin­a metemsisosei; are taresi chiamare, continuativa in nepotuseu a efertpa acele nobili imtentiuni. — Se va pote aceasta emansira altfeliu, decatu prin o rotinte imb­lage a tutoru insniniteloru particulari si a ratimeloga, care ag­rotu imire desa seau paralisa efectuarea profundu taiatâreloru si de obsce folositor celori planuri ?* — — — La salfaiii scrisorei recapitula aud­orele: dilucidarea sa intracolo, cumea unu patriota adeverata, in principu, numai are nemisa alta da alege, fasia cu necesitatea uniunei. — Aceasta, oice el, e singur­a cale la scapare. De aci nulifica si destemeieza tote sperantiele e sal­­tati­ogi, dicandu­­ppertiunis'a (Germana e neposibile, pentru sa plasa proprietari­­loru ve teme de deisa, nobilimea o urgisesce, si armata o combate, si chiaru , Pag ave insegragirea restabilirei ei verumu, succesu, ea ar trosele indata pe terenul francioziloru si al russiloru, si avendu in sinul seu unu mare numeru de inimici, in urm­a urmeloru ar deveni la sortea Poloniei.“ „Singuru si D. de Cadouitz da perdurarea federatismului state­­loru de o pusetiune periculosa, atata pentru poporul germanu catu si pentru monarc­i­a germana.“ „O Germania fora Austria e neposibile - puteti citi urmarile segeaghei facute la malurile Albei inferioire de pe scrisoria sangeroasa si continuarea de acestu fel in incercari (inttelege cele dela Noistain) ne aru canta festa. — Afara de aceasta tota Germania medinale in coalitiunea principiloru striga: Neci o Germania fara Austria, si ma­­joritatea dietei germane imperiale totu asta se declară, si astadi ar vota pentru aceasta si cu mai mare­ resemnatiune. Siiaga si la spe­­stiunea de vama; majoritatea r­espinra intoghia a natiunei e in contr­a desfacerii gepmipnei portoriale, dar­­ nu in contr­a uniunei rogtoghiale. „O organisatiune a Germaniei in forma de dualismu e neposibile, ea ar fi numai o organisatiune a destinarei si a­ unei sonse de natiuni res nane. Dar si isolarea Prusiei e neposibile, caci voi, acolo in nordul Germaniei, sciti dintre toti mai bine, spunea fara Germania nu toate esista nici o Prusia.“­­­­­­Cu tote acestea insigate de aud­orele scrisorei, astazi vedemu, ca Apsighi­a cu o parte din statele Germane tiene conferintie rogtogali in Viena, pe sandu in Vaimar se tienu totu conferintie vamali de satga * - RER E RO CEE ERE SEE A E CCR E EET ERROR EEE E E ERE EI E EGEE ZE, FPOGAMGIONUU. dela Manastirea St. Bernhard (natural-istoricu). (Capetu.) Dr. Reichenbach” ne povestesce urmatorea temrloghe tragica din aceste locuri fabulose: Intr'una de dile des­demanetia — dice densulu - tramitu calugarii trei fierbitori de ai sei, cu nisse caletori, "carii in ghentogsegea loru dela Sf. Cnemi adapostira preste norte in manăstire, ea provediuui cu cele debuintiose, sei petreca­re partea muntelui de latga Italia pana la satulu mai de aprope. Acestei socie­­tati rosind numerose, i se dede spre sonso­­mitare si doi cani, unulu mai betranu sonno­­mitu, pentru docilitatea si istetimea lui doben­­dita din o lunga speri­ntia, Jupiter, si altulu mai teneru. Pe sera urmanda se asceptau si sierbii, si canii la manastire. Dina innainta, apropianduse de sinea cur­­sului, si nortea i urma cu pasi repedi, era pela inmurgita (candu se invaluie diua cu noptea) si calugarii se vedeau asi perde pa­­sale toghiiogi, vedindu, sa nici unulu din­ cei trimisi cu caletori - vreun, sierbu seu cane — nu se mai intorse. Intr'asea se mangaiau totusi cu sprraseti pnea, epmea ajungendui intun­ereculu nortei, osteniti fiindu, spre a pre­­veni ceva periclu, vor fi gemasa preste norte in St. Cnemi, vena adouadi, candu nesmen­­titu se voru reintorce. A dopa-di asemine trece intre sregantia si temere, si cei trimisi nu se mai interea. Deci se ieu doi dintre calugari in urma loru, acestia dupa ce invingu abia tote redesele, ce temrestatea le aruncase in cale, devinu la marginea lacului in calea principale catra St. Rhemi, de unde puteau cauta cu ochii preste cea mai mare parte acestei cali. Si ce vedu? O lavina infricosiata, resipita de pre­sostele muntelui impluse cea mai mare parte a valei, acoperindu numita cale. Asta i facu mintena a suspica despre “ceva infogram­p intam­­platu caletoriloru. Totusi se reculegu si aci, mangainduse cu sperantia, ca doar calotorii numiti vor fi prevenitu fatalitatea, si voru fi ajunsu de tempuriu la St. Rhemi, de unde nu Canii tivitia, si a se imrie de grigi pentru sorte a­­ se­ potu curundu intorce. Deci odih­niti in cugetulu loru prin aceasta presupunere vinu indereptu la Manastire. Nici ca se instelara. Caci de abia ajungu la manastire si esa so­­sesce in urma loru un solu dela Sf. Cnemi condusu de betranulu, si credintiosulu lupiter, cu faima cumca strainu au ajunsu din preuna cu conducatorii loru la loculu menitu. Fara de cea mai mica superare ce pote se si sen­­temple. Dar inse cesti din urma s'au ghentoges de acolo, conducandu alti saletoghi pe ragtea Alpiloru de catra Elvetia. Mai incolo nu mai scie despre d'insii nemisa, de catu ca preste una ora vedu pre lupiter mergundu in dereptu, si prin latratulu, murmuitulu si neodih­na sa esplicandu- ceva neasteptatu despre spniosii sei de cale. Acum nu se mai induia nimene din Ma­­nastire despre pericululu, causatu prin lavin­a cadiuta. Asia si fu, caci preste cateva dile se aflara cadavrele nenorocitiloru subt lavina, dinpreuna cu a sanelui celui mai teneru, vete­­ranulu Jupiter, ca mai putittu scapă ca prin minune, de cea cei ajunsera pre ceialalti, Si prin trensulu se faci sacrulu spnosspta salp-

Next