Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-09-16 / nr. 74

288 RESPONSULU LORDULUI CLARENDON, ministru de esterne anglica, la a doua poză circulară a Contelui Nesselrodu. „C Kapa oa Kaapendon cătră Cip G. H. Seymour 16. iulie 1853. (Urmare.) Aa 1. Vuniu gubernulu M. S. îndreptă către Lordulu Stratford de Redclifă e depeșă, prin care Ca împuteritu ca 6 pecare casuri specificate să chiame flota, care în atare casa avea să meargă oriunde i ce va zicea 2. luniu acesta și gubernu speciai către Admiralulu Dundas ordinățiuni ca îndată să se apropie de Dardanele și să se pună în uni cu Ambasadorulu M. S. din Constantinopole. În ajunulu acestei date căpătarăm o copiă dupre Nota Prințului Mencioff dd. 18. Maiu, în care dânsulu deciara, cum că sclia ca o finită mică de negățiunea cerutei garantii „d'aci înainte va împune împeretescului gubernu necesitatea a afla acea garantiă în tăria sa.” La 2. Iuniu amu făcutu cunoscutu baronului Brunov măsura ce a luatu o gubernulu M. S. Această mesură (cum că a d. a pusu la dispusețiunea Ambasadorului seu din Constant, flota anglică) nă se poate să se fi făcută cunoscută în Petropole înainte de 7 seu 8, și prin urmare aceea n'a pututu ave nici cea mai mică înrâurință asupra hotărârei făcute de gubernulu rusescu (de a ocupa Poatele), pentru că Nota, prin care contele Nesselrodu arată lui Reșid Pașa, „cum că trupele rusești peste puține septemăni voru căpăta ordinațiune ca să treacă frontierele Împerăției” este dată din 31. Maiu, eră depeșa sa către baronulu Brunov, în care se zice, cădecă Poarta, în sorocii de o săptămănă socotinduse din ziua primirei din partea lui Reșid Pașa, nu o va subscrie: „Împeratulu va da trupeloru sale ordinățiunea să ocupe spatele” e dată din 1. Iuniu. Din aceaste zice ce pedeasapă, cum că flota anglică nu ca trimisu în mările turcești din neluarea aminte a refresiuniloru făcute gubernului M. S. din partea Rusiei, și că hotărârea de a ocupa soatele s'a făcutu din partea gubernului rusescu cu zi mai nainte de cea ce trimite din Londona Vicontelui Stradford de Redcliff instrucțiunile. Eră avea hotărâre zicemu noi s'a făcutu căci gubernulu rusescu n'a pututu să crează seriosu pici unu minutu cum că Poarta va primi fără schimbăciune acele clausule (Les slapse sans variante) ne care ea din respectu către propria și demnitate și din interesulu siguranței sale mi o socoti de datoriă ale lepăda. Și totuși contele Nesselrodu în cercularulu seu din 2. Iuliu zice că aflarea de fața, floteloru anglice mi franțeze în Beșica-Bai mai multu decătu toate a provocatu la ocupățiunea spatelor și o legitimă deplinu; ele arată că aceste flote s'ar afla mai în fața Constantinopolei, depărtate abia cu 200 miluri, și că ocupățiunea mărilor și a limanuriloru turcești prin aceste flote se poate contră cumpăni numai prin o ocupățiune militară din partea Rusiei. Însă gubernulu M. S. britanice trebue să protesteze în terminii cei mai aspri în contra acelei zile; acestu gubernu negă că nă există nici cea mai mică asemănare între posețiunea floteloru împreunate din Beșica-Bai și aceea a armatei rusești din Ipate. Flotele au același dreptu a anuipa în Beșica-Bai cami în oricare altu limanu alu mărei mediterane. Prin presința loru în acele ape nu s'a călcatu nici unu traptatu, nu s'a vătămatu nici un teritoriu, nu s'a desprețuitu nici unu principu alu dreptului ginteloru, prin flote nedependința împĕrăției otomanice nu e amenințată, mi nici pentru Rusia ea nu poate fi vero causă de năcazu; eră din contră ocupățiunea spateloru prin Rusia e o vătămare a teritorului M. S. a Sultanului și în parte a tractatului privitoru la această parte a teritorului seu (ad. a Ipateloru), avea ocupățiune o călcare de principii a adreptului poporealoru, mi e faptă de inimicițiă ne față în contra Sultanului, care ar fi avutu dreptulu a respunde la acea ocupățiune cu o decliiărățiune de resboiu și spre apărarea sa a plati pe flotele împreunate a pluti înainte la Constantinopole. În fine această ocupățiune e unu pasu atătu de periculosu, luănduse ka unu esemplu dătătoru de tonu, și o faptă atătu de violentă din partea unui statu potnite către altulu pentru care însuși slăbiciunea sa ar fi trebuitu să i fiă scutire, încătu alarmă pe toată Europa și se desaprobă de comunu. A concede că între pusețiunea floteloru afară din Dardanele și între aflarea armatei rusești din Poate ce află vero asemănare oarecare sau că ce poate face cea mai mică cumpărățiune - acesta e Ktapă cu neputință. (Va urma.) Opiniasă, 27. Cent. s. n. Cel ce cunoște spiritulu comunituățiloru noastre bisericești d'aici ne va concede că aceste comunități s'au destinsu din vechime printr'o tărie de credință cătră relegea părințiloru loru, șni numai puținu printr'o fiască pietate cătră popii și arhipăstorii loru, de aceia venirea episcopiloru loru,în mijloculu loru s'a ținutu ca o zi de sărbătore. Însă venirea de astădată a episcopului loru, a Esei. sale D. baron de Șaguna la Brașovu a fostu o zi de bucurie în toată puterea curentului. Acastă zi care face epocă în analele visericii nostre din Ardealu merită a fi însemnată pentru mai multe privințe. Dar fiinducă impresiunile mai ușoru să simtu decăt se potu descrie, de aceia n'aștepta, cititoriule, dela aciastă descriere decătu o slabă icoană a bucuriei ue de obște simțiră în zilele astea coreligionarii noștri d'aici. Înștiințați cu ceva mai înainte despre acastă venire ai scopulu ei, Joi 10. Sept., eșiră mai mulți spre întimpinarea Esei. sale: DD. protopopi Papaza și Gherman, însoțiți de alți preoți așteptară pe Esel. La în Vlădeni, eară din DD. neguțetori cei mai însemnați eșiră pănă la Ghimbavu. La cvartiru fu așezară tinerimea ghimnasială și normală de îmbe cecene în doă șiruri de stradă; cară pn curte ne trepte dezamăndouă laturile era postate fetițe îmbrăcate în albu, cu cununițe de flori în mănă. Vineri 11. Sept., înainte de prănzit, într'aștii eforia școlară și professorii ghimnasiali mi normali ce și'și esprimară fericitățile cele mai sincere de bună venire. Cu care ocasiune Esel. Sa învită pe o eforie și DD. profesori gimnasiali la o ședință ținândă la 5 oare după prănzu în obieptulu venirii sale. La oara prescrisă adunăndusă eforia și corpulu profesoralu Esel. Sa cu inima săltăndă mi fața răzăndă de mulțămire binevești venirea darului de susu a grațiosului decretu, prin care după umilita cerință a eforiei școaleloru, se concede voia a să deschide cu începutulu anului scolasticu 185”/4 gimnasiulu micu de legea grec. răsăriteană aici în Brașovu, se întărescu directorulu și profesorii recomendați de eforie, să promite și publicitatea îndată ce eforia se va căpui și de alu 6-lea profesoru și se va așterne înaltului ministeriu de cultu și învățămăntu o împărțire a oreloru amăsurată planului de organisăciune și o speficăciune mai deslucită a materii de învățătură după classe. Acestu decretu se citi în originalu și apoi se esplică din puntu în puntu de Esel. Sa. Cu care ocasiune apăsă cu deosebire la loculu unde înaltulu ministeriu de cultu și învățămăntu își arată mape mulțămire cu jertfele ce ae au adusu pe altariul învățăturei arătu cele doue comunități bisericești romane căt și alți binefactori privați. După ce în vorbe chire mi precize a dețărmuritu sfera de activitate a eforiei, a recomendatu profesoriloru silință fără pregetu, nepărtinire și seriositate întru împlinirea obligățiuniloru loru celoru grele, a poftitu ne binefactori, ca fie care să binevoiescă a depune jertfa ca anuală la începutulu fiecăruia anu școlasticu, apoi suprinsă pe adunați cu decierăciunea, că și Esel. Sa voește a se numera între binefactorii cari s'au legatu a da în 10 ani pe fiecare anu căte 100 f. monetă conv., și cu numerarea contingentului promisu să redică ședința, sera față cu locuința Esei, sale să înălță unu st reparentu iluminatu cu însemnele episcopești și cu înscripțiunea: Gratia, lumina și bucuria ne vestesci Cu ocasiunea iluminății Junimea noastră, care au o inimă ce bate pentru totu ce e nobilu, înprovizară doă bande de musicanți. Sămbătă D. R. Oprihan a dară Esel. sale în onorea acestui evinemăntu unu prănzu înpodobitu. Duminecă Esel. sa ținu în biserica sf. Niculae Liturghie cu acea mare cuviință de care e primitoru cultulu nostru; citi îngenunchiatu o rugăciune ferbinte pentru fericirea și bunăstarea tuturoru aceloru ce au contribuitu la fundarea gimnasiului și a mărețiului edificiu cu lucrulu, cu bani și cu sfatulu, a făcutu părastasu pentru pomenirea bine fapturiloru celoru răposați, a cetitu molitva de ertare și de deslegare pentru așezarea sufleteloru loru în locu cu verdeță și odihnă, mi a rostitu o cuvăntare foarte ziditore. În care cu obicinuita putere de cuvăntu desvoltă spiritulu în biserica nostră celu cosmopolitu, tolerantu mi neagresivu, legă de inima direcțiunei mi a profesoriloru, ca scolele noastre, și anume gimnasiulu care, fiindu confesionalu are să fie unu razămu alu bisericei, încă trebue să se povățuiască de acestu spiritu măntuitoru și salutaru, și după ce și aci ar fi lăudatu esemplarea iubire de jertfire a binefăcătoriloru, pi îndemnă părintește ba să nu să înpuțineze cu inima și cu zelulu, ci să aducă la sine lucrulu, celu bunu ce sau începutu, care va fi unu monumentu alu jertoirii mi alu dragostei creștinești, mi unu esemplu strălucitoriu și doveditoriu că că tu potu face frații uniți în dragoste, credință și nă dejle toată cuvăntarea, dar anume vorbele: „iubițiloru mei fii, amu știutu că o să aveți bucurie mare de darulu împerătescu, amu venitu să mă bucuru și eu înpreună cu voi, primiți mă și pe mine la ospățulu bucuriei voastre,” făcură o întipărire în inimile numeroșilor credincioși de care