Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)
1854-10-09 / nr. 81
i . | i | . | NP SPI. J Șăiuiotiei, Mongeta ese de doieani, plesai Mereurea si Sambata. Clina o data pe priesana, adeca : Mereuzia, Reetipa este pe unu man 10 1. ș. e. pe diumetate anu 5 11. în VLa intra Monarehiei. FivVOIIAME 1534. Pentru tregi straine 7 1. pe unu Sem. i pe anuala intera 14 1.ș. e. Se prenumera la tote poste imperatesci, cum si la toti cunoscutii nostri DD. sogteprondinți. Pentru serie „potitu“ se ceru 4 a. p.evanfoneăcvacnunu. Rantea oficiosa. Nrului 7. 6. I. S. ------------Amon și iasiei dininuite. Prin aceasta se aduce la publica spnossintia, spunea comisiunea c. r. provinciale pentru esecutarea dessarcinarei de pamentu în Ardealu, dupa ce mai inteiu se voru constitui si lua la giuramentu sommadularii somisiunei denumit de satga inaltele ministeghie s. g. tegne, justitia si de mantie, la 1. Noembrea se va pasi în lucrare, si din acelu timpu incepundu, voru trece la comisiunea s. g. provinciale de dessagsinaghea pamentului in Sibiiu si trebele comisiunei limreidhtoage de antieiratiunile urbariali, airil, în 16. Optobre 1854. Presedintele e. r. alu comisiunei provinciale de dessageinagea ramentalci. Lebzelteru m.r. de in- Monagemi'a aneigiasa TNALNSNUP.UAMIA. Dintre munti, 8720. Sepi. 1854. Done soghesrondentie de prea mare insemnatate esira in Gazeta “Transilvaniei, una de sprip Carpati in Nro. 62, alta din Blasiu în Nro. 67. Ele atenga complinirea saritaleloga, mezgorolizani alu Albei-luliei, si episcopale la Agmenorole, si la Lungrosin, cu celibi numai prespuna e celu Bobianu, unde iambla mintea corespondentelui din Blasiu Nr. 67, sea si cu rghepti insurati, unde cugeta corespond. d, suptu Carpati Nr. 62. Deslegarea acestei intrebatiuni sonditioneza adaugerea, si indorirea, daca nu si victia besericei romane pnite, stu sraderea, si poteca, si arpnegea cei. Soghesrond, din Blasiu, tote, ca se castige somratemigirea setitogiloru, stu se le abata atentiunea dela meritulu lucrului, despre care se certa, incepe cu o vaseratiune asupra celui de la Carpati, ca acesta „uitandusi de legile cuvinientiei, si neagua veninulu asupra capitulului Bobianu din Vlasin;” inse pre carele demigen si le uetema mai ghep legile saptimentiei, nu cu greu va destinge ori sine le va [i cititu ambele corespondentie cu Inare aminte; Iasamp se judece despre aceasta celi mai rasind interesati, seap carii, insai pentru regionele sale, nu au se tiena nici cu Blasianulu, nici cu celu de la Carpati, earu noi aci se desbatema pucintelu insa materia corespondentieloru, adesa celibi singuri la canonicatu, si saritate? scu numai preutii, carii voru merita, fora de privire, daca au sotii legiuite? scu nu sa innogati? — Coresp. din Blasiu istorisandu, spuna in sopreghinita, tieapta sub presidiulu Eminentiei Sale Cardinalelui Primate alu Ungariei, Pinda de facla si Esec. La episcopulu Oradei mare ma inca si Essel. Sale ministri de interne si de cultu, apoi unu plenipotentiaru s. g. somisariu si consiliariu de ministeriu si unu section, consiliariu) în Viena la 18. Nov. 1950, — sa rgotestata desmembrarea saritariiii Bobianu din Blasin, prin carea sar fi taiatu nu numai in drepturile, ci chiar si in esistentia acestui opu Bobianu, pune intrebarea „din ce cause ?** apoi adauge, ca „nu sa se ghisp in rgotos, conferintiale ca deci inainte sananisii din nonele capitule voru pute fi insurati.“ la in renegata conferintia vienesa n'ama fostu, precumu nici coresp. din Vlasiu (mai susu se numerara cine au fostu) si totusi credu, a nu sminti dicundu, ca causa ori causele cerute de Dlai, a fostu inalta gratia imregatesta, de a implini vechiele, si intimele dorintie, si din aceste dedusele geretite cereri ale natianei romane pentru a reavea mitropolia la Alba Iulia, si a castiga emiserate romane unite in partile de resa ritu media-nortiane Ungaro-transilvanice, si in partile banatiane; si a fostu pre intielepta, si bine nemerita modalitate, dupo care sonfegin tia vienesa a aflatu, a se pute pute în fapta intr'unu modu mai respundictoriu buna voientia tieratesca, si fierbintea cerere a natiunei romane. Au nu de cate ori diceai: „Reniga archiepiscopulu nostru Nete, si - ti supravinea aminte, ca aceasta demnitate sta numai pre cariia, se ajungea o durere interna? — Amoresienii oi de muni, sera sub_episcopi de limba spat Selagenii se plangeau, ca si Spre de parte Blasiu? si au nu suspinurile romaniloru din Vanata dpro unu midin losp de a scapa din jugulu serbiloru ajunse ILi, sera pana la alun d-le segin? Ce spriindase dara emiiserate in ambele aceste regiuni, ce era mai firescu? De catu ca partile episcopiei Fogarasiului, care se aflau invecinate cu ele, se se alipesca langa densele, scu sa se desmembgheze de episcopia Fogarasiului; eara gestantele ei territoriu, tienendusi numele mai din nainte, se fa nemediatu supusu mitropoliei Alba-luliane. Apoi pre partile desmembrate ale episcopiei Fogarasiului nu trebueau se duca cu sene parti din administratiunea suprema, adesa se se desmembgheze capitululu Bobianu-Blasianu, în forma, carea s'a proiectatu in sonte ghentia vienesa, si precumu bine se scrie de suptu Carpati. Aceasta desmembratiune purtandu în sene redicarea gestantiei capitulului episcopescu Blasianu la saritala metropolitana alu Albeiluliei, si samilinigea se lega doue parti intru 2 capitule erissores si in trege la Agmenorole, si Îmgosin, si inca dupo munificentia impera: tesca cu salaghie mai bune dela statu, prin urmare facunduse prin densa besericei romunite nisce lucruri atata de maretie, pote vasera, nimene nu se ca prin zgoiestale desp veneratei sonfeghentia de Viena d. 15. Nov. 1550 sar fi taiatu în drepturile si chiar in esistentia sari. Vobianu-Blasianu, ci din contra delpe a se dice, si cu totu dreptulu, cumuca sa adeveratu bine-voitoria sanfeghentia vienesa capitulu Bobu- Vlasiani, ramuritu, si sub numele locuriloru, unde va avec se se asiedia pe viitoriu. Sa magnificatu intru atata, catu nu pote fi fiu credentiosu alu besericei romane, carele se nu admire, si se nu binecuvinte zaghinteesa ingrijire a adese ori laudatei conferentie vienese, si gratia Augustului igoni imregatesso, de unde sonfe ghentia sa insarsinata, a face cele folosito ghie pentru romani. (Va urma ) Iassii, 1. Opt. În scurte cuvinte te ins siintieza, cum ea pentru primirea marelui patriotu alu Domnului Nostru Grigoriu A. Ghica ne ingrijimu de timpuriu. Voma se aratamu Europei cei civilisate, cum ea noi ne amama si ne stimamu si prin semne de onoare sareteniele, Domnii nostrii nationali, deca acestia prin consacrarea sa pentru binele naliunei a fostu in stare a ne vena inimile si a ne cuceri vointtele si tendinitele, care tienteza la repedea inaintare a neamului, dupa spuna sperimentaramu catu si doritulu nostru Domnu, saghea do ghimp catu mai ingraba in midiloculu nostru, M. m. intel, |