Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)
1855-01-22 / nr. 6
precalcula, din enamegagirea integreselora ce taia in citoghinla Segmaniei. Ore din peana de romanu cata lami ia de adeveru au respanditu În causa aceasta se taia mai argoare în visteriulu lui? Cate carti albastre au desamagitu pareririle rugnite intre ai seci? Ceorpnda altii oreiue. Monagemia austriaca. TRANSSILVANIA. Brașovu. (Ceasoslovulu mi Psaltirea, Istoria biblică și Catehismulu în școalele romănești comunale.) Am auzitu adecea ne fiii vecului nostru vorbindu ca în bătaiă de jocu despre acele zile, întru care dânșii îndată ce depunea „Bucoavna” din mănă, era siliți a face preșcum alu doilea cursu de învățătură prin învățarea Ceasoslovului, după care apoi ca în alu treilea cursu ai ceda Ilca aripea, din care trebuea să invețe cat sme cătu ce potea mai multe mi celu care învăța mai multu, în locu de orice altu premiu era pusu pe unu șețu, cu care apoi ceilalți școlari - firește juni totu unulu ca unulu - îlu ducea pn triumfu acasă la părinți, iară alții din contră mănca la bătăi înfricoșate, suferia în falangă și cu chica țântuită de ușă ș. a. ș. a. Am vorbitu iarăș nu odată cu arhierei și cu alți părinți ai bisericei și am aflatu dela sfințiile loru, cum că relegea lui Hristosu ar fi atătu mai sigură de eresuri, cu cătu aceeaș s'ar propune într'unu modu mai întunecatu și mai misteriosu, prin urmare că ar fi prea bine și înțelepțește, ca tinerimei să i se dea la mănă îndată la începutu cele mai sublime cărți bisericești, pentru ca avea să i se taie totu gustulu de a vrea să străbată oarecăndu în misteriile zelegei. Atătu fiii vecului nostru cu luarea loru în râsu, cătu și vnii apxiepei cu fricosa loru pază a misteriiloru credinței ce află în o tristă rătăcire. Decă națiunea și biserica romănescă ap ei avutu în timpii trecuți cărți școlastice cum se cade; decă clerurile ar fi îngrijitu pentru compunerea și tipărirea de istorii biblice bune, cum și pentru catehismuri relegioase corăspunzetoare la fiecare prăstă; decă cineva Cap fi nevoitu a întroduce aceste doă cărți din urmă atătu în școale, cătu și chiaru în familii, atunci și numai atunci am putea noi, generățiunea de acumu, a osăndi pe bătrănii noștrii, pentru ce ei nu lăsară Ceasoslovulu în mănile preoțiloru hirotoniți, a căroru carte și proprietate este același eară Psaltirea în mănile ecsegețiloru Testamentului vechiu și mai în scurtu la bărbații ajunși în vrăstă mi copți în judecata loru. Lipsindu însă orice altă carte scolastică, nu mai bine era ca romănulu să nu învețe a citi nicidecumu? Departe să fiă Deci decă în acelu timpu de o lipsă completă a cărțiloru școlastice se învăța Ceasoslovului Psaltirea, aceasta să ce ia mai multu ca o laudă pentru trecutu și nu ca o defaimă; eară deacă este cevaș de defăimatu, aceeașe tirănia cea de barbari, cu care bieții tineri era siliți între durerile cele mai amară a învăța ceea ce ei nu pricepea nicidecumu. Astăzi este altmintrea. De ani 25 ce compunu mi ce traducu mereu la cărți școlastice de toată plasa începăndu dela A B Tredaru pănă la cărți filosofice pn susu. Astăzi pentru învățarea relegei nu lipsescu nici istorii biblice nici catehisme bine compuse. Bucureștii, Iașii, Craiova suntu pline de dânsele; în Ardealu încă s'a lucratu căte ceva în ramura acesta a culturei, ce va mai lucra încă. Astăzi apoi pn casulu celu mai bunu o rătăcire a sili pe prunci ca să învețe de rostu Ceasoslovulu și Psaltirea, fără ca să fiă pregătiți la aceleaș atătu prin înaintarea vrastei la maturitate, căzu mi prin o mulțime de cunoștințe premergătoare. Cu toate acestea ce vi se pare, că totu se mai află unii bisericani, carii pretindu Ceasoslovului Psaltirea pentru școalele începătoare și normale, eară cuvăntulu loru este, că școlarii trebue să fie întăriți de timpuriu în credință și lege, ca nu cumva mai tărziu să se abată. Ci decă numai atăta este cuvăntulu sfințiiloru loru, atunci rogu-vă, pentru ce nu întroduceți îndată la cititorii mititei chiaru teologia dogmatică? Încat timpulie frageda minte îndată din copilărie, pentru ca ei să nu fie în stare a judeca dela sine niciodată nimicu. Oare așea se apără și se păzescu misteriile credinței, prin prunci și copilandrii? Nu Domniloru nu. Relegea lui Hristosu stă pe fundamente atătu de tari, aceeaș este atătu de sublimă (înaltă), totuodată însă mi atătu de simplă și ușoară de npmtenără, încătu în veaculu veacului nu va avea trebuință de apărări copilărești. Și ce misterii de temutu are relegea creștină? Acele șapte taine? Ori ce misterii nevinovate, candide, plăcute, ușoare de împlinitu, chiaru mi ceva, decă cuiva iar plesni prin de capu, ba să mai apere mi pn zilele noastre, că înțepăndu dela portulu preoțescu pănă la acea iconiță de lemnu făcută unii păcătoși ca ar fi taină, totulu ar fi misa zisu și cu totulu se aflară, cea deșertă altu spune la poporu adevărulu cere, eară dure, formalitatea în loculu esinței”). celu păgănu, cum că urmașii săi în vecuru alu treilea sau înțelesu foarte bine și numai în vecurile mai tărzie carii cutezară a da scoarța pentru sim- Nici putemu crede, că cap afla între noi oameni atătu de stricați, pentru ca să apere cu Plato filosofulu ar fi a și că ar trebui să păstrămu credința a poporului””), seu să zică cu Șutarhu, că uneori este întemeiată credință a poporului, totu. din veacurile loru înțeleseseră prin urmare, la S7 R1s a Romaniloru mi ne oarba mi rătăcita că deschizăndu acestuia ochii prin descoperirea adevărului curatu, ar trebui neapăratu să cază în ruine toată relegea loru cu idoli, cu popi, cu A. Viena. Presa reportează, cum că Austria va motiva ca să se pună pe picioru de bătaie jumătate contingentuluia Împăratul Franțiscu Iosifu va purta comanda supremă asupra armatei federative. Verena, se provocară căpităniile de cercu, pusu sa se reguleze odată stațiuniloru școlari, învățătorescu, în cătu pentru mai puținu salariu, toriu dela 100 pănă 120 a. afară de unele accidente. Deacă s'ar unde nici că ce mai viseză emiterea aceluiaș rescriptu ar decăzu și Pestalou renumitulu metodistu vedemu 24. Ianuarie. Pentru învățători. De curându pune și la poi în lucrare școli. Și totuși școala cătu de necultivați, să le crează, că cele ne spunu și istorisescu învățăceii din gura învățătoriului la vatra părințescă, întră cu mai multă plăcere în inimele loru, decătu căndu Acestă pracie ce observeză siunile, care credu, rică, școla e centrulu unității și alu clădirei simțului de cetățeanu și creștinu, care nu ce ka prin ca trestia după toată și pentru atăta tămu durere de capu a îmbuna cum că tote națiunile, ce vreau li la negoțiațiunile, ce sau ai împărtăși dea dreptulu ace În anulu 1851 comerțiulu Austriei pe mare și uscatu fu mape, împortul fu 150,547,298 f.; eară esportulu 130,023,756. Venitulu 1,119,723 învățături în timpulu întunerecului loru, - toate statele și confeai școale? ai totu, și că pe lăngă deseai, din esportu fior. Împortulu pe uscatu de văntu; mi totuși puterea cuvântului școală de crezutu sânt acestea! smintescă? lume și pentru blăstămății și procleții, cu miru, simțescu suflarea tare, trunși clătiți, mine, apoi tari, zice, leași lui și pu au a e taină, poruntitu totulu altu și Plutarhu prea bine, ca A trebuință te spăla de a fi relegea tine, a recunoște (Va urma) patulu nunței, de învederare, testamentului vechiu, nenorocire sau teriu nepătrunsu, federativă. Măriarea instituțiunei ui totu unu Ci o datorință a în cu apă în numele Treimei, a Pe care omu de omeniă potu ele să te unge ne cruce pentru căndu faci căuta și prin rugăciune de sănătare care aa miniștrii altarului păa păstra prejudețele la dreaopă. rescriptului din 28. Maiu 1854, lumină neprecalculaveră, și reformatoru întru inlestiiia numai pruncii în învățătură nici subsistența învățătoriloru, a trăi, eară nu a vegeta. a ți adsue aminte de Celu săngeratu de mărimea chiemării loru, a cere să iai departe în relegea lui Hristosu dela vămi din împoarte 19.221,583 mărturisi privința avemu ați daru așea ușoare de priceputu, învălite păgănescă carele preste mi tradusu rău în se îngrijește limba romănescă, și tine părinte, totulu o slovenire e deajunsu f., laolaltă 20,332,306 și alții înțelepți că ne cale în urmarea că celu idei și și că și să lățirea ce decătu 200 ce se potu nu silescu, creștere pe ca să ei de se cu în ca inimă c. și avea urmări gubernulu curată nu mai o faceui se binecuvinte e misteru, cuvinte ale din Apli cu Yi Plato din armata nu se lipseze cei ce nu o priceunui poporu, nu că păaceasta și toate acestea cine să le combată? Niște e ne față, tote învățăturele lui sânt arătu să dotațiunea docențiloru și a subdocențiloru ia cu privire greutatea traiului ce vrea ce lucre inimile părințiloru, fie aceștia încătu ele numai pentru subînvățăacesta mesură pe cu multu mai salumisterioasele creșterea acesta (anume Psalmii) acestora Hristosu pănă periculosu a Eliniloru și minciunile popiloru un învățătoriu să unele locuri spera în tinerime avu toată dreptatea, s. m. pentru de lipsa regenereze dă viață și cătră pemu atătu de puținu, încătu socotimu, a dela Kinimie cu și necesitatea școleloru, că cetirea ceasoelorutinerimea dreptu că și prin cănduși se *) Împărăția lui Dumnezeu nu eră într'o scrupulosă păzire a nimicuriloru de formalități. (Arhiepiscopulu Fenelon). **) De Cerpuisa. -