Gazeta Transilvaniei, 1855 (Anul 18, nr. 1-104)

1855-02-23 / nr. 15

lui din dereptu afara, gendarmeria. — — — gola o inhamata inchisore fetitiei si au lnatp talnindu la fuga satga satu mai gola prin frigu cumplitu, inse in celariu, patrula gendarmiloru luata la intrebare, si dupa ce fusera destulu informati, unulti dintrensii dedemanta la fata, si se rentorsera la birtu, unde intrandu numai unulu, si vediendu fospla bobotindu in sprroghin, crasmeritia sei coca orata; inse neavendu frementatura de face, si nesciindu da causa arderii cuptoriului, apoi mai aflanduse si vestmintele si cadavrulu tatanesen langa drumu, si sgasmaghitia jidana cu ucigasii dimpreuna, si strapurtati , mai minute, si spargeri de case se intempla mai întâte sganienii. —dilele ne cuprinda fiori de moarte Crima suptu Aberdeen, și causa polonică, și în parlamentu se desaprobă aceasta causă numai cu cuvântu că polonii nusu caută elemente tari, prin o unire tare și înțeleaptă și pe acele, nu zicu ba, că nu learu contra înfluinței nordice și pu contra dușmaniloru săi.Despre începutulu conferințeloru în Viena încă nu auzimu nimica; cine știe, dacă după moartea caracterului celui de feru urmașulului va fi mai iubitoru de pace ori nu, și dacă întămplarea acesta poate se aibă vr'o influință spre a face din conferințe chiaru și unu congresu regulătoru de causa orientului, nu știmu oare aflase vĕru și representători de interesele Principateloru pe lăngă bărbații cei renumiți ai puteriloru, carii să le deschidă cartea adeverului potrivitu cu viitoriulu loru de civili săcune. Fie cum va fi, dară vine nu va sări nu sa sorbi mi wine pu Ba juca nu va mănca..2. Dara cate furturi Da deva tiene sepmretea totu asia pena urca, ce se va face cu lumea? Daca undeva, si vedienduo, unde audiendu asta au rugatu pe la atatea la secere, sau se va mai apoi aici se vede nearagata lipsa a institutului de zii elementu că apusenii puternicu, căce nu au unire între cine, pace muzică, pune de barieră în LUSTRIAL. Viena. Dintre capitaliștii Vienei dederă mulți sume însemnate pentru seraci pentru însemnătatea zilei nașterii În. Împărătease. Între aceste persoane liberale se află și baronulu de Sina, care depuse 5000 fiorini mon. c. spre scopulu acesta. Viena, 26. Februariu. Din isvoară secure împărtășescu voile Vienei, cum că |. Gon Busel a ajunsu la Berlinuri Bine la Viena la conferințe. I sa făcutu aici și cortelu ca la unu principe. Se știe că din partea Rusiei va fi fățișu la conferințe Titoff, ambe persoane însemnate. De altmintrenea toată Viena e ocupată în discursurile sale cu călătoria lui Napoleon la Crima și nu lipsescu a se face în cercurile mai seriose și combinățiuni din acestă călătorie, mai vârtosu, că se citește, cum că regenția, ce vrea a o lăsa Napoleon în locul pănă la reîntoarcere, e și denumită suptu președinta Pr. Ieronimu, de Morii, Troplong și Baroșu, să crede însă, că L. Ion Rusel ar fi desmăntatu pe Napoleon dela acea călătorie căndu fu în Parisu. Mai multu decătu toate a făcutu împresiune în germani șinistemulu lui Palmerston, cu toate că elu încă nu'și dede ne față întregu programulu ce'lu reservă pentru crișea europeană. Pănă acum știmu numai doă părți din programulu lui Palmerston. Partea militare, care formeză, ca Anglia se pună pe picioru de bătaie la 180,000 feciori, afară de trupele Indiei, pe care are de cugetu să le folosească la granița Persiei de cătră nordu în contra influinței rusești. Alăturăndu aici acum și contingentulu Sardiniei de 15,000 și 20,000 trupe turcești vene la Anglia în soldulu său mi le provisioneză cu ofițeri de cei mai bătăioși, poate că fără multă alegere și dintre emigranți, ce poate vede, ki o armată de vr'o 215,000 enaezi ne hotărâtă de Palmerston să se pună pe picioru, nu se pregătește de ciori de cucumi fiindcă redlicarea armatei acesteia numai acum se socotește neapărată, așa ce poate precede, că încurcăturele puseciunei europene în locu de a se apropie de o deslegare, exece totu mai îngroaă. Partea diplomatică a programei min. lui Palmerstone, că elu și a pusu caru'n petrii, ca prin misiunea lui Rusel se căștige o nouă alianță continentală, ori se renoiească pe alte vechi. Acești pași arată de ajunsu, că causa europeană abia a ajunsu la capătulu începutului. Personalitatea lui Palmerston mai ape mi o influință prăjitore. Cine nu știe că numele acesta era mai dăunăzi și în gurile idioțiloru suptu numire Palmester. Apoi acesta știe și cunoște bine interesele țărei sale mi văzăndu, că ele ce periclitează, chiaru mi numai cu direcțiunea politicei puteriloru continentale în contra iire pe cea apă englezești, atunci capesca o sguduire în repoartele europene nu mai puțină decătu ceea cu care amenință nordulu pe Europa, și asta o ținu și vienezii bine aminte, care privescu în solia lui Rusel o putere neînduplecată la șovăituri. „Constituționalulu” de Parisu privindu la aceste apromize, că în scurtu se va întinde linia atacătore a aliațiloru în contra Rusiei dela Marea baltică pănă la cea asovitică. Alta modă nu i ce pare de ajunsu a putea sili ne Rusia la primirea garanțieloru seriose. Însă atunci oare îndestul i se voru puterile occidentale cu simpla regulare a orientului seura, ce va vede din lagărele în care se voru despărți puterile. În Parlamentu și prin numeroasele meetinguri ce se facu astăzi prin Marea Britanie nu se trece cu vederea căndu și căndu a se aduce înainte, pe lăngă causa relei purtări a resboiului la Tiuga romanesca si Moldavia. Din toate jurnalele Țerei romănești, cu 7075 prenumerăciunea ne sosește numai Buletinulu regulatu, ba celelalte acum de vr'o 3 septămăni nicidecum. Causa nu o știmu, nici putemu crede, că doară exe ce oprescu prin unele unghiuri, cu tote că „Zimbrulu” din Moldavia ne sosi mai eri lipsindu unu numeru, pe care însă prețulu marcei totu se plăti, va se zică că nu știmu cum și ce. Buletinulu aduce pentru lumea neguțătorească prețulu în care umbla bancnotele pe luna lui Fedr. ad. 1 fr., în parale 215. Spre stărpirea abuseloru, se ce nascu din cursulu baniloru ne au vămi, aflămu o publicațiune ministerială a dep. finanțeloru. Cuprinsulu aceleia e următoriulu: „Cu adresulu onor. secretariatu cu Nr. 493, priiminduse la acestu departamentu reclamația dată cătră Înălțimea Ca Prințulu stăpănitoru, de mai mulți neguțători din această capitală, prin care se plăngu că se asuprescu de direcția vămiloru, la socotela fiorinului, din pricina nepotrivirei cursului, Jin. Ca a binevoitu să reguleze următoarele: „Chiemămu osebita luarea aminte a Dlui Vel Vist, ca fiorinulu să se socotească în Ianuarie, după cursulu constatatu ce sau urmatu în Decembre, în Februarie după cursulu urmatu în Ianuarie, și așa pe toată vremea, fără a îngădui despre aceasta, sau despre orice altă împregiurare, cea mai mică șicană sau împedecare comerțului; ear de se va dovedi că s'a luatu vreunu banu peste cursulu în ființă alu pieții, se va întoarce îndată înapoi.” Această înaltă resoluție, departamentulu pe de o parte au comunicatu direcției vămiloru, ce rănduise a se asemăna întocmai cu cele poruncite, dar pe de alta nu lipsește a o publica spre știința și regula comersanțiloru. Șefulu departament. N. Băleanu. Nr. 850, anulu 1855, Februarie 14. Pentru stărpirea altoru abusuri ce se facu cu aprovisionările după maniera ce se observa suptu ocupăciunea rusă, minier. de interne - care încă e totu fără șefu - publică o aspră poruncă așa: Departamentulu din lăuntru! „Cu prilejulu raportului administrației de Olt, în privința aprovisionării de lemne la acelu districtu, în trebuința împerăteștii armatei austriace, ce se cerea a se transporta prin cară locuitorești, cu plată de progoni, supuinduse raportu la cunoștința Măriei Sale prea Înălțatului nostru Domnu, s'a priimitu adresa onop. secretariatu de statu cu Nr. 260, prin care comunică următoarea înaltă resoluție: „Rea măsură și nu recomandeză pe cârmuitoru. Vremu să înceteze transporturile cu recvisiție, și contracte de asemenea fire să lipsească ca să dea lemne pn pădure și productele în bătătură, ca statulu să le transporteze cu cară de recvisiție ale săteniloru, mi cu prețu iluzoriu.” Departamentulu dar publică de acesta, spre de obște cunoștință, și totudeodată s'a pusu îndatorire administrațiiloru districteloru, a avea în vedere înalta resoluție, și la orice contractare de aprovisionări de lemne, să se prevază că transportulu urmeză a ce face cu cară tocmite prin bună învoială de acela ce va contracta predarea aprovisionării, fără a se priimi vreunu felu de escepție întru aceasta. Pentru șefulu denaprament, N. Crețulescu. Nr. 1825, anulu 1855, Februarie 6.”