Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-01-29 / nr. 8

Mă. 8. 1556. Si % 7. davoste ese de de ori, adesa: Meg­­““cupală pi Sambata, Foie­ a odata reser­­temana, adeca: Mercurea. Pretiuloru este pe 1 anu 10 f.; pe diumetate a. „8 f..m. e. înlauntru Monarchiei.­ ­ ranita .­­.. „L. -M­­­ ­­i­ca­ ­ suți » Pentru tieri straine 7 f. pe 1 sem., si pe anulu intregu 14 f. Se prenumera la tote poste s. g., cum si la toti cue noscuti nostri DD, corespondinti. Pen­­tru serie „fetu­s” se ceru 4 cr. m. c. az . 3 3 ) „ M­onagenia austriaca. DDD Brașovu, 8. Februariu c. n. Cetatea de dereanturi cr. din Boemia numită Santu, intru aducere a­minte, cum purta lcrurile oviciului său Domnulu c. r. consiliaru de locuuiință și preveiu nas Brașobului Ignaț Griu­er, ne timpulu ce se­ l'a “apară cu dej afla acolo ca . do­vr­u, mosu uț­ericlitu și legată în catifea.­­­­i. oma. DN. pgenice ceni­ solu 10­ D d­re DU cor Tu i­ aster prsa PCCLS ie armati Oil: cu adminicrane și permănuntele patu - - Aceleaș în viitoru formează sub titulu de comande gene­­rale a­le țerei (Landes-Senegal comando) Dicasteriile militare a­le respectiveloru­veri de coroană cu unu generalu-comandantu în fruntea loru și capii acestoru deregătorii capătă următoa­­rele tigture: Lo l­a comando de armată în Viena: Comandantu alu ar­­matei și comandantu generalu în Austria de josu și de susu ma Sab­ăurgu, Stiria și Tirolu (Feldrargmaistru­grafu Wim­­pfen), comandă de corpu în Praga: Comandantu alu­­­lui corpu de armată și comandantu generalu în Boemia (0. M. L. gr. Clam). 9-a comandă de corpu în Briun: Comăndantu alu corpului 9 de armată și generalu comăndantu în Moravia și Silesia (F. M. L. gr. Șnogoce). P-a comandă de armato pn Repona : Comandantu de N­. armată, gubernatoru generalu în regatulu lombardo- venețianu și comandantu generalu în regatulu acesta, precum și în Ca­­rintia, Carniolia și în Litoralu (O. M. gr. Radețui). Ș­a comanda de armaatăo în Buda. Comăndantu alu ar­­matei Ș., gubernatoru și comăndantu peperalu „în Ungaria (În: La r. generalu de călăr. Arhiduce Albrecht). 12-ca comandă a corpului de armată în Sibiiu: Comăn­­dantu alu corpului 12 de armată și generalu comandantu în Transilvania (Feldțargmaistru Principe Carolu de Swarten­­bergu N- comanda de armată în Lembvertu: Comandantu alu armatei IV. și comandantu generalu în Galiția și Bucovina (gener. de căl. gr. Șlig). Gubernământu militaru și civilu în Agramu: Barilu, ma­­rele căpitanu în Croația și Slavonia, gubernatoru și generalu comandantu în Croația, Slavonia și Dalmația, gubernatoru de Fiume (F. T. M. bar. l­latu­) gubernământu militaru și civilu în Temișora. Gubernator­ii generalu comăndantu în Bănatu mi în Voivodina sârbească (F. M. A. gr. Koponini). Gubernămâantu în Țara: Locuțiitoru de gubernatoru și de generalu comăndantu în Dalmația (Feldmarșalu-Slaitenantu b. Mamula). „la toate aceste Dicasterii comăndanții au căte unu gene­­mu ad lacue, din cuire­ă generalii carii pănă acum era mesi al victim­ei a treia înceată. Aceștii generali ad­latus sunt: Petru Viena: În: Sa­c. r O. M. L. Arhiducele­­ 7 Ferdinandu; Praga: O. M. L. pap. de Herțingher; 7 „ 7 Sibiiu: F. M. L. Ioanu cav. de Bordolo; Lembergu: f F. M. L. Iacob de Parrot: „ Avramu: J. M. L. Ferdinandu b. de Simbșen; „P Temișoara: O. M. L. Fridericu Tarcheră. N comandei mene paze ce desface A trei cțiuni: I. ce desface pn dos despărțăminte. . trebile . și . minte.­­ LII . Cause mari se hotărescu în șetințe gremiale, care se ținu celu puținu odată pn septămănă, pn care președe generalulu comăndantu. În cătu pentru corpulu c. r. de adjutanți acelaș formează unu statu de sine și, alu cărui șefu este generalu- adjutantulu Maies. Sale Împeratului. De statulu acesta se ținu: a) Toți adjutanții Maiest. Sale; b) generalii și ofițerii comandanți în cancelariile centrale; u) adjutanții generali­, de opmne­, de corpuri ale armateloru și ai generalu-comăndanțiloru; d) pre­­ședinții peruițiului administrativu și ai ofițeriloru de stabu și ai ofițeriloru primari aplicați la comandele cele mari; e) ofi­­țerii primari suplinitori de adjutanți pe la comandele cele mari. - Numărulu adjutanților( Mai est. Sale și cei dela cancelaria centrală ce va hotărâ prin preanaltă poruncă; eară cei de sub 1, d, mi­e) sunt 11 generali și coloneli, 18 vicecoloneli, 18 maiori, 58 căpitani de călărime de clasa primă, 10 capitani de clasa a doua și 10 primari locotenenți. Condițiunile pentru corpulu adjutanțiloru sunt: sănătate­a minței și a trupului, cunoștința perfectă a servi­­ciului militaru, deprindere cu temeiu în administrăciunea mili­­tară, cunoașterea încă de o limbă pe lăngă cea germană și ecsercițiu bunu la călăritu. Pentru mapa mai de josu a ad­­jutanțiloru sunt anumiți adjutanții de divisiuni, brigade și regi­­mente cu o purtare în totu neprihănită, tragere de inimă că­­tră servițiu și părin­­de ajunsu, capi apoi acești adjutanți trebue să fie ne­neurați și mai tineri ca de 30 ani. Numărulu aspiranțiloru se defige la căte 12, carii se voru chiema la Viena, unde ne lăngă deprinderea practică voru face și cureuri de învățătură privitore la administrăciunea armatei, apoi voru depune și ecsamene. Toți adjutanții sunt datori a ținea hai de călăritu. Uniforma adjutanțiloru va fi: Pălărie cu pană și aceasta ofițerii de ștabiu și ofițerii primari galeru roșu scarlatinu (șarlahu) și răs­­frănturile asemenea­ nasturi: la adjutanții Maiest. Sare și la cei din cancelaria centrală nasturi albi, cară la ceilalți gal­­bini; lenta (sinda, Feldovide). o voru purta curmezișu de la umărulu otângu spre șoldulu dreptu.­­ O deplină ca la generali; rocu scurtu verde închisu; zoxn­i pe G . Vriun: „Verona: „Băda: O. M. L. Caroiu bar. de Lederer; f. M. L. Antonie b. de Corb­; f. M. L. b. de Ernatzen; A P­eec­

Next