Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-11-21 / nr. 92

366 socotitu deci, ca va fi de ajunsu déca ne vomu descoperi opiniunea nóastra numai ca intr’unu principiu, formulata cam asia: Impartiel’a si organisarea tierii in municipii (jurisdictiuni, tienuturi, comitate, scaune, seu oricumu s’aru numi) rotundîte (arondate) cu respeptarea pre patu numai se poate a nationalitatiloru si a unei administratiuni usiere ne va scapa in partea cea mai mare de rivalităţile nationale, pentruca aceeasi va da fiacarei naţiuni spaţiu destulu de largu spre a’si asigura esistinti’a sa si genetica si politica, cumu si a’si desvolta facultățile sale spirituale fara nici o asuprire a alteia. Fiane de esemplu eara si eara Elveti’a, seu déca voiţi si Belgiu, doua modele minunate, pe care ar fi trebuitu se le studiemu si pana acumu fórte de apróape. Cunóstemu prea bine obieptiunea ce ni se face in privinti’a Elveției, ca de si acolo sunt earasi trei naţiuni, aceleasi inse nu locuescu atatu de amestecate, precumu locuescu cele trei ale Ardealului, ci o parte mare a teritoriului ei este locuita mai totu de germani , alta mai mica de franci, eara a treia si mai mica de italiani, prin urmare ca a fostu usioru a o imparti in cantone germane, france si italiane si la noi inca nu se poate nega, ca partea mai mare a teritoriului tierii este locuita compacta numai de cate o nationalitate, de es. Secuimea, Romanimea, ba tocma si Sasimea in districtulu Barciei, deca vei scoate din elu partile rupte odiniora din comitatulu Albei, impregiurulu Sibiiului, alu Mediasiului, alu Segisorei, Bistritiei, presupunendu firesce, ca satele marginasie curatu romanesci se se incorpore la unulu sau altulu din comitate. Greutatea s’ar parea a fi mai mare in privinti’a unoru cetati si orasie locuite in numera precumpanitoru de sasi sau de unguri, ci pe lenga o vointia si cointielegere sincera aceleasi însotite de satele omogene si de ce ar mai cadea inlauntrulu cercului loru administrativu earasi s’aru poté asigura prea bine inesistintia si desvoltamentulu loru nationalu; eara in catu pentru minoritățile eterogene care ar trebui se cada in launtrulu cercului administrativu, nu ne indoimu ca mai curendu sau mai tardiu ar ajunge la o deplina valoare macsima evangelica si filosofica totuodata. Quod tibi non vis fieri, alteri nefeceris, pentruca deca aru fi minorități de es. romane in tienuturile unguresci, aru fi si de acestea in celea romanesci, si totu asemenea s’ar intempla ici colo si cu sasii. Recunóscemu noi cumuca o impartiela intru intielesulu susu atinseloru doua macsime va da de lucru intreprindietoriloru ei; tot asia inse trebue se recunoasca oricine, ca mărimea scopului merita orice osteneala încordata. Incheiemu acesti articuli, rogandu pe toti compatriotii carii simti in sine si facultatea si chiamarea de a conlucra la infiintiarea unei noua impartieli si organisati, se binevoiasca a medita despre acestu lucru, si folosinduse totuodata de încercările trecutului, cum si de cerintiele presentului si ale viitorului, se ajute la deslegarea acestei probleme, dela care depinde foarte multa, pana in ultimele ei consecintie, cu atatu mai vertosu ca cu acesta e împreunată strinsu atatu cestiunea limbei, catu si a representatiunii in dieta si chiaru a organisarii acesteia la timpulu seu pe calea legislativa strinsu constitutionala. Zernesci in diu’a de Archangeli G. B. TRANSILVANI’A. Brasiovu 1. Dec. Eri sosi aici D. consiliariu gubernialu si locot. comite natiunei sasesci Conrad Schmidt, in visitatiunea ce face parendendu toate scaunele s. In satele vecine fu priimitu cu cordialitate mare de catra poporimea s’a, precedatu de călăreţi cu flamur’a naţionala si urmatu de calese. Magistratuarii inca iesira spre intimpinare, cu unii din comunitatea centumvirala pana la Codlea, unde ’lu bineventara prin stefulu loru; dar sosindu aici i se făcură visitele de catra oficii si une corporatiuni. O masa splendida se dede in onore, la care nu lipsi neci toastulu pentru concordi’a natiuniloru patriotice, care vedemu , ea s’a facutu acumu stereotipu intre pahara, fara ca se vedemu undeva nescari porniri serioase, ce ar dovedi ponerea in viéti’a si placsa deplin’a mesura a egalei îndreptățiri, fara de care numai catu ne batemu jocu de diem’a concordi’a, care nu vre a se placa cu vorbe fara fapte. — — Tocma intilniramu si pe nesce Braneni si Zernesteni, cari se plangea, ca cu tóate dechiararile si rogarile loru, făcute si la magistrata si la Universitate, ba chiaru si la in gubernu, totu nu mai dedera de vreunu semnu de concordia intru recunóscerea limbei romane de oficiala, ci su siliti a remane inca totu discordati din causa, ca li se tramitu ordinile totu in limb’a germana, cu cumu pentru calcarea rescriptului imp. din 21. Dec 1861 — la care mai suntemu relegati si prin nou’a resolutiune preanalta catra archierei — n’ar urma nice o frica catu de mica de imputare. — De astufeliu de concordia , care o susutienemu numai noi in puterea suferintiei umilitorie de o natiune mentata de tronu si patria, nu credeam, ca s’aru bucura neci beduinii.—Unu Conrad Schmidt, credemu, ca poate fi doctorul concordiei celei ce diace de bal’a egoismului si i oramu succesu generosu ! — — Unu barbatu probu si iubitoriu de dreptate, i senatoru emerita si membru alu comunitatei Wilhelm Schmidt, pe aare’lu petrecuramu adi la cas’a eternitate!, a atrasu după iubirea s’a de dreptate general’a condolentia si oftare de fier tierin’a usiera! — Muresiu-Ostorheiu, 19. Noembre 1862. Spectator® Domnule Redactoru! Am urmaritu cu luareaminte acei Nri din Gazet’a Transilvaniei, intru carii ai aflata cu cale a face cunoscuţi articulii mei publicaţi in „Kol. Közlöny* despre institutulu de creditu ipotecariu, din causa ca sunt convinsu, cumuca deca Providenti’a va fi destinata timpuri mai bune pentru sarman’a nóastra patria ruinata , acestea se potu ajunge numai prin comua’a cointielegere a nationalitatii magiare si a celei romanesci, adeverită nu din gura, ci din inima si in fapta, cu imbratiosiarea unanima a proprieloru interese, care sunt atatu de omogene si consunatore. Ci in Nr. 87 din 3. Nov. este o reflesiune , la care v’a data ocasiune impregiurarea, ca cuvinteloru mele nu ati data intielesulu, pe care l’amu data eu. Acea reflesiune s’a facutu la urmatorele cuvinte ale mele din articolulu meu alu doilea: „Economulu se sbuciuma in cateva pamenturi ale sale mai alese cu dîlerii sei condusi pe bani *), carii lucra reu, eara mai vertosu in timpuri manase nici ca voiescu a merge la lucru, stricandule mai multu de catu cultivandule.“ Diurnaluluitale a intielesu acést’a asia, ca si cum eu pe lucratorii duleri ’iasiu fi numita penzes, pentruca aru avé bani, din care causa nici ca aru voi se lucre. Eu acestu cuventu nu l’am intielesu asia. Sciu eu bine, ca in Ardealu nu numai direrii, dara nici aceia carii isi lucra cu ei nu au bani. Eu inca n’am bani, desi Dvastra recunosceti ca sunt economui bunu, si cu mine împreuna multi alti cu proprietăţi de pamentu mai mari decatu este a mea, sunt lipsiţi de bani, intru atata, catu economii constau din 2 clase: una, ce n’are bani si isi marturisesce neaverea; eara alta ce inca nu are bani, se poarta inse ca si cumu ar avea, pana ce se da baneiata. Noi după numitur’a îndatinata in viéti’a comuna a economiloru numimu penzes acei lucratorii, pe carii ii tocmimu cu bani, pentruca se lucre pe dî. Eara pe acei*, pe carii ii tocmimu câ se cultive o tabla sau bucata intréga de pamentu preste totu, ii numimu lucratori cu rupturu*); eara pe acestea doua clase de lucratori ii numimu preste totu muncitori. De acestia distingemu acelu felu de lucru alu economiei câmpului, care se face cu sierbitori (simbriesi.) Intr’aceea nici sierbitorii (slujitorii cu simbria), nici lucratorii pe bucăți de locuri, nici dîlerii (platiti pe dî) nu sunt penzes in acelu intielesu gramaticalu , ca si cumu ei aru avea bani. Recunoscu ca după strinsele regule ale gramaticei intrususu atinsulu intielesu ar fi fostu mai bine a scrie pénzért dolgozó (lucratoru pentru bani), seu ei mai scurta, pénzérti napszámos; dupa ce vnse cuventulu pénzes napszámos este foarte îndatinata, am credintu ca nu gresiescu folosindume de acela. De aici urma ne’ntielegerea intre noi, ca Dvastra luarati cuventulu intru intielesulu gramaticalu, eara eu ilu luaiu după usulu comunu. Atatea inse am voitu se intielegu mai nainte, o intielegu si acuma, ca atunci candu Cerulu da cate unu amu manosu, nu capatamu dureri, pentruca nu voiescu se lucre, desi bani au póte mai puțini decatu in anii de midiulocu; pentruca dómne ce bani puțini póte se aiba omulu saracu atunci, candu pentru o parechia de ciobote este silita a da 15 pana in 20 ferdele de bucate, care e produptulu unei treimi de falce din pamentulu celu mai roditoru ; si apoi proportiunea din anii roditori este acest’a.*) *) In limb’a originala e penzes, adica romanesce banosu, omu ce are bani. Ci nu face nimicu, eata ca acumu ne-amu intielesu. Not’a Traducătorului. *) Se socotimu pe galeta (cubulus) de Ardealu, care face 4 ferdele, se ducemu ca cineva vinde 5 galete a 3 fi. v. a. — 15. Cam atata e pretiulu unei parechi de ciobote mari de lucru. Red.