Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-10-09 / nr. 80

GAZET­A TRANSILVANIEI. Mr. 80. 11 ras­io­tu, 6. Octombre 1809. Amilii \\1. Gazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Faiea una data pe septom­ana. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. v. a. Pentru tieri esterne 15 fl. sun. pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Taos’a timbrala e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu se voru mai primi publicat MONARCHI’A AUSTRIACA. Com­itetulu permanenții. In unulu din Nrii Gazetei unu corespondinte din comit. Hunedoarei mustra pe comitetulu permanentu alu romaniloru transilvani, cumuca acelasiu cu ocasiunea adunării com­iteteloru seu comisiuniloru sau mai bine corpuriloru representatore ale comitateloru si districte­­loru nu a datu nici unu felu de instrucțiune, nici unu indereptariu, după care membrii romani ai aceloru co­m­i­siuni se se fia potutu intocmi pentruca se nu comită vreo erére. Alte corespondintie particulare venite din alte parti invînite intru asemenea pe acelasiu comitetu permanentu dîcendu’i ca elu —a dorme! Ore inse au acei DDni corespondinti dreptu de a mustra in susu atinsulu intielesu pe comitetulu perma­nentu romanescu ? De’lu au de nu Tu au, atatu remane mai pre­susu de orice indoiéla, cumuca intrebarea e la loculu seu si ca se cuvine a i se da unu respunsu, eara fiinduca intrebatiunile s’au indireptatu catra orga­nele publicității, acestea au se respunda aceea ce sciu si ce potu. Este prea adeveratu, cumuca comitetulu perma­nentu alesu de catra conferinti’a naționala din ianuariu 1861 nu mai da semne de viétia. Si care se fia cre­­ caus’a acestei amorți eli seu deca mai voiți, nepasari? Din mai multe un’a si buna , pentruca comitetulu per­manentu intru intielesulu strinsu alu cuventului la noi nici ca esista. Cumu se poate acesta paradocsia ? Eata cumu. Comitetu, consiliu permanentu se numesce atunci, candu unu corpu mai numerosu de representanti, ai u­­nei tieri, natiuni sau ai unui statu, adica o dieta, unu parlamentu, unu congresu alege si denumesce pe mem­brii comitetului cu acea indatorire si însărcinare apriata, ca ei, pre catu timpu corpulu celu representativu mai mare nu vrea ori nu se poate aduna, se remana puru­rea la unu locu, se se adune si se consulte împreuna ori candu interesulu comunu va fi cerendu acést’a dela ei, se conducă toate afacerile care numai s’au lasatu in competinti’a si grij­a loru ne trecandu nimicu cu vede­rea. Acesta definitiune inse nu se poate da comitetului nostru nationalu. Lasan­u ca membrii aceluiasi s’au a­­lesu din capulu locului din diferite parti ale tierii, in catu tocma de atunci se potea provedé, ca aceiasi séu nicidecumu séu forte puieni voru fi in stare de a se aduna la unu locu, dar’ apoi si din acei membrii, ca­rii pe la Jan. 1861 se afla cu locuinti’a in Sibiiu sau pe aproape, indata după cateva septemani seu luni se stramutara care in­catrau, pentru ca cei mai multi re­­intrara in posturi publice de ale tierii, unde earasi nu numai statulu, ci si mai virtosu natiunea nóastra avea trebuintia neaparata de dumnealoru, atatu la gubernu catu si pe la tienuturi. Despre adeverulu acestoru cu­vinte se pote convinge oricine va rearunca o căutătură fugitiva preste siedintiele din urma ale conferintiei na­tionale din 1861, coprinse in protocolulu aceleia. Deci deca starea lucruriloru era acesta, cumu se potea oare pretinde ca comitetulu nationalu se fia per­manentu ? Era oare cu putintia ca membrii aceluiasi se se adune la toata suflarea de ventu? Si cu toate acestea noi potemu asigura pe publi­­culu nostru, cumu ca acea parte a membriloru comite­tului, care nu a fostu prea departata de loculu adună­rii destinate pentru elu, in decursulu anului 1861 si a îndeplinirii datorinti’a in cugetu curatu si cu destule sa­crificii de timpu si de avere, ducemu inadinsu si de a­­vere, pentruca ei n’au avutu a trage diurne de nicairi, bunaora cu deputații națiunii sasesci s. a. Adeveratu ca lucrările de atunci ale comitetului nu s’au prea buci­­natu in lumea larga, eara acesta nu s’a intemplatu din cause pe care numai istori’a va ave a le justifica oare­­caudu si va constata totuodata, cumuca acelu comitetu a folositu multu causei nationale. Au fostu inse si u­­nele timpuri si locuri, candu si unde intieleginti’a no­stra din unele tienuturi delaturandu orice indireptariu si conducere a lucratu cumu a sclutu ea, a tramisu a­­drese si deputatiuni după cumu aflu cu cale si intru intielesulu in care i se parea ei mai salutariu. In ase­menea casuri comitetulu tocma de ar fi fostu si per­manentu, nu o ar fi potutu intimpina decatu numai cu infiurinti’a sa morala, eara acesta anca numai deca ar fi fostu priimitu si numai pana unde ajungea misiunea comitetului priimita dela conferintia naţionala. Se ne aducemu aminte, ca parol’a de di a roma­niloru transilvani a fostu : Congresu seu Dieta, prin urmare si problem’a principala spre a cărei des­­legare avea se concurgă si comitetulu fusese totu ace­sta. Spre acestu scopu mai virtosu s’au compusu pe­­titiuni, s’au tramisu in susu de repetite ori deputatiuni. Amu vediutu inse cu totii, ca necumu se’i fia statutu comitetului prin putintia de a mediuloci împlinirea uneia sau alteia din acelea doua dorintie, dara nici insusi guber­­nulu nu s’a simtitu in pusetiune de a deschide diet’a in Transilvani’a, eara concederea unui congresu natio­nalu romanescu nu o afla, precurmi bine scimu, nici­decumu la loculu seu. In locu de acestea gubernulu cen­tralii privindu la involburat’a stare a tieneturiloru tierii, la trist’a ne’ntielegere domnitorie intre cele trei naţiuni transilvane, cumu si la o mulţime de alte impregiurari, care ne sunt la toti in memoria próspeta, după a ,sa opiniune afla de trebuintia a reintroduce unu felu de dictatura. Ei, bine, toti carii au salutatu istori’a numai din asia, si toti carii au avutu desastrulu de a petrece vreo­dată numai 24 ore in vreo anarchia de asta numiții Kortes, va sei ce insemna in asemenea timpuri dicta­­tur’a. „V’amu lasat timpu de unu anu (20. Oct. 1860 — Oct. 1861) pentruca se ve consultați si se disputaţi, se concertați voi intre voi toate poporale ardelene; nu v’ati potutu intielege, ba unii din voi au cerutu gendarmi si batalione asupra celorulalti. Stati pe locu, eu ve voiu impaca deca nu de buna voia, de frica, eara mai nainte de tóte ve impunu tăcere generala. Intr’aceea fiinduca mai virtosu in comitatele, districtele si scaunele in care anea totu mai lucrésa aluaturu vechiului feudalismu, asupra careia se relupta elemintele democratice, adună­rile vóstre au fostu prea sgomotoase si amenintiatóare, eata ve trimitu instrucțiuni provisorii dictate de mine, după care voiescu si demandu a se reorganisa aceleași. “ O dictatura seu priimita de buna voia de conce­*

Next