Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)

1862-11-21 / nr. 92

IZET’» TRANSILVANIEI. Mr. 99. Iliasiovu, 91. Moembre 1899. Anu Iu \\V. Gazot’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Feiea urm­­ata pe septoraaaa. — Protinlu, pe 1 anu 10 fl. v. a. Pentru tieri asterne 15 fl. sun. pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon., sunatoria. Se prenu­nera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacs­ a timbral d­e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu înainte nu «0 vor u mai primi publicat MONARCHI’A AUSTRIACA. împărțirea Transilvaniei si organ­isatiunea ei. (Capeiu din Nr. tr.) Noi nu scimu deca se va mai deschide dieta in Ardealu si canduse va deschide, ceea ce scimu este, ca cestiunea impartirii din nou si a organisarii acestei tieri se tiene intru intielesu strinsa constitutionalu de prerogativele potestatii legislative. Suntemu earasi con­vinsi, cumuca acesta cestiune a devenitu forte intetu­­tare, eara acesta nu numai din punctu­ de­ vedere alu unei administratiunei bune si fericitare de popor, nu numai din altulu alu unei economii finantiare dreptu intielese, ci si din alu îndestulării unor postulate na­tionale cu privire la intrebuintiarea limbei, care earasi nu mai pote suferi nici o amanare. Dela 1860 incoce numai in Sibiiu s’au aflatu unii omeni, carii intindiendu chart’a Ardealului pe mesa au meditatu asupra unei noua impartieli si organisatiuni, atatu cu privire la ajungerea scopului administrativu, catu si la postulatele nationale. eara f­i­­­u­­­u acélor meditatiuni a fostu acea tabela, pe care noi amu îm­părtășit’o cititoriloru nostrii in mnulu din Nrii acestoru foi pe la inceputulu anului. După acelu proieptu, din Ardealu (fara Partes) ar fi se se rotundiesca 12 di­stricte romanesci si anume Deva, Hatiegu, Orastia, A. Julia, Abrudu, Saliste, Fagarasiu, Gurghiu, Naseudu, Lapusiu, Hidalmás, Mociu camu cu 731446 suflete; mai incolo 12 comitate un­gures­ci, adica Deesiu, Gherl­a, Clusiu, Huredinu, Turda, Aiudu, Muresiu, Gyer­­gyó, Csik, Kezdi, Sepsi, Udvarhely cu vreo 728.800 locuitori; apoi si 11 scaune sas­es­ti S.­Sebesiu, Si­biiu, Sireica, Mediasiu, Segisioria, Agnita, Cincu mare, Rupea (Kőhalom, Reps), Brasiovu si Regina, Bistritta cu vreo 322379 suflete, adica cu totulu 35 tienuturi. Noi nu potemu gâci, camu din ce principii au mâ­­necatu auctorulu acelui proieptu, inse din numirile na­tionale pe care le a datu la cate o grupa de tienuturi incheiemu, ca elu a credintu, cumuca cu acéstea impar­­tiela va indestula si cerinttele nationalitatiloru cu pri­vire la intrebuintiarea limbei respective; cu toate acestea se pare ca proieptatorulu nu avuse dinaintea sa vreo charta etnografica a Transilvaniei, nici o conscriptiune mai acurata a sufleteloru după nationalitati, sau deca cumva le avuse pe acestea, apoi atunci in adeverii ca nu’i pricepemu scopulu. Noi scimu cu totii din istori’a de 600 si mai bine de aui, cumca elementulu sasescu transilvanu s’a silitu din tote puterile, in totu timpulu si in toti seculii, ca se se pastrese pre sine catu se poate mai separ­atu si isolatu de alte popora, eara mai vertosu de romani, ceea ce pana la Imperatulu Jo­­sifu II. ’ia si succesu de minune. Trebue se recunósca ori si cine, cumuca o asemenea isolare si cumu amu dice îngrădire a fostu ceruta absolutu nu numai de po­litic’a conservării proprie a acestui poporu cu elementu ger­manu intre alte doua elemente cu totulu eterogene, ci ca insusi temperamentulu după care se intocmesce si educatiunea, l’a retrasu pre catu numai s’a potutu dela orice amestecu, socialu, civilu, relegiosu cu alte popora. După a nostra opiniune­ astadi ca si nainte cu mai multi secuii cere nu numai interesulu con­servării proprie, ci eminintele interesu alu pacei co­mune si alu bunei petreceri in tiera, cu sasii se viie si de aici înainte in contactu catu se pote mai raru si mai pui^vnu cu romanii, sau adica întâlnirea loru se se marginesca numai la daraverele cum amu dice de tergu, eara de aci incolo se’si vedia fiacare poporu de trebile sale comune fara vreunu amestecu din partea celuilaltu; cu alte cuvinte: jurisdictiunile municipale sasesci se fia catu se va potea mai cu­rate sasesci, prin urmare aparate de orice alta inr­urire civila si politica. Deci cumpanindu noi mo­mentele acestea si altele asemenea loru, in proieptulu sasu atinsu nu vedemu nici o politica nationala, deca auctorulu aceluiasi voiesce, ca in 11 jurisdictiuni sa­sesci se mai remana incorporati preste 150 mii romani cu 175 sasi, adica mai diumetate a poporimii acelorasi. Nu credemu adica, ca auctorulu se fia de acea opi­niune, ca romanii incorporati odata definitivu in juris­dictiunile numite sasesci seu se voru desnationalisa cu I incetulu pentru ca se se prefaca in sasi, orica rema­­nendu pururea romani, ceea ce se poate presupune de siguru, voru inceta vreodată de a pretinde si ei parte activa intru strinsulu intielesu alu egalei îndreptățiri si alu egalitatii de drepturi la toate afacerile civile si po­litice, cumu si la toate foloasele purcedietaare din natur­a comunei petreceri si a comunei portari de sarcine, prin urmare si la folosirea de limb­a loru nationala intru toate afacerile comune. Apoi oare pe aceasta cale nu ne-amu afli totu acolo, unde suntemu si astadi? Ne ar parea reu, deca din acestea observatiuni ale noastre ar deduce oricine, ca noi am tienii a impinge separatismulu pana in absurdu, adica pana la cele mai ameninte fracţiuni ale poporimii conlocuitore, precumu se facea oresicare încercări de acestea intre anii 1848 si 1850, pentruca totudeauna amu fostu contrarii estre­­mitatiloru de natur­a acesteia, ca a uneia carea in locu se ne apropie pe toti de scopulu doritu, mai vertosu near departa de acelasiu. Scopulu si dorinti’a noastra cea mai ferbinte este, ca acesta patria se scape odata de frecările si rivalitățile nationale, care pe lenga ce I ne compromitu in ochii poporaloru luminate pe toti ca­­ pe nisce minoreni, apoi ne si rapescu cele mai­­ scumpe dile a­le vieţii nóstre dela naintarea culture! si a prosperităţii particulare si comune spre cea mai cum­plita dauna a generatiunii presente si acelei viitore; eara noi din partene nu amu desperatu si nu vomu des­pera in totu restulu dileloru vieţii nóstre despre ajun­gerea acestui scopu. „Ei bine, va dice cineva, „deca voi grăiţi adeve­­rulu si voiţi in cugetu curatu scopulu, esiti la lumina cu mijloacele ducatare catra acelu scopu. Nu ve place organisatiunea vechia, nici cea noua; aratati care ve mai place vouă, pentru ca se o cunoscemu si noi.“ — N’amu fi voitu a preveni pe nimini cu plasmueli de proiepte seu cumu dicu germanii Proiectenmacherei,­­ bunaora cu ceia cu care unii voiescu se îndrepte finan­­tiele monarchiiloru; simtimu unu respeptu multu mai­­ mare catra diet’a in care ar fi se ne aflamu cu totii, I decatu ca se o dascalimu noi inca de acuma, amu

Next