Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)
1864-05-23 / nr. 41
GAZETA TRANSILVANIEI. Mr. ift. ürasi©¥U, 4 Iuiin. 93. Main 1864. Ami iu 1\YN. rius. “tas moitlS °s Ssrar/r8?: t ‘„s”10 “• por8-fl ’VTM ««« »«•»... Pe TM mari ecu mici inserate se ceru 8 cr. Taes'a timbrala e 30 er de fiaeam‘mnKrLr’ 81.P9 ^ wrespondanti. — Pentru seria ad. cam 10 vorbe o or. racsa timbrala e oU cr. debacare publicare, iara depunerea acestui pretiu înainte nu se vom mai primi publicări. MONARCH’A AUSTRIACA Bra si o vu 31 Maiu n. (Mergerea si nemergereamembriloru dietei, majoritatea si minoritatea ei). Corespundintele dela dieta alu diurnalului sasescu de aici in Nr. 84 din 28 Maiu a. c. da unguriloru pentru ca nu vinu la dieta, o lectiune de si scurta, inse aspra, ca unora, carii nu vinu de frica ca se nu ’si perda popularitatea , eara pe romani, ca si cum acestia aru bate in pinteni si in palmi pentru ca din intemplare ei se mai afla si astadata in majoritate, ii mustra totu asia aspru, infrunta si pe diurnalele romanesci, eara anume si pe „Concordi’a“, pentru ca acesta in Nr. 30 alu seu a incuragiatu pe romanii ardeleni, ca se faca in diet’a ardelena ori ce voru vrea, fara neei o frica de o maiorisare străină; apoi provocanduse la Göthe mai dice intre altele, ca omulu nimicit nu pote suferi mai greu, de catu unu siru lungu de dile bune; eara cei carii se afla la potere, se amagescu usioru si făcu abusu cu aceeasi. Deci se dedieu si romaniloru taria de ajunsu spre a poté obsta unui asemenea cantecu fermecatoru si se ’si aiba totudeaun’a înaintea ochiloru cuventulu poetului romanu . Moderata durant, — pentru ca nu cumva pretensiunile loru cele mari se aiba de resultatulu nimicirea reorganisatiunii patriei nóstre etc. Pote fi ca intre alte impregiurari cu totulu diferitore de celea de astadi noi amu multiami corespundintelui pentru consiliulu bunu ce da elu romaniloru, astadi inse, asia, astadi intre impregiurarile intre care ne aflamu, suntemu constrinsi a o spune verde, ca acestu consiliu ilu tienemu de o dascalitura, a cărei adresa este cu totulu gresita, ca se nu dicemu de o satira amara. Ei, bine Domnule, candu vre odata natiunea romaneasca din Ardealu si de ori unde s’a bucuratu de unu siru atatu de lungu alu dileloru bune, pentru ca se ’si poate uita de saartea s’a si se incete dela oftaturi si suspinaturi pe o di macaru ? Neciodinioara. Si candu vreodată națiunea noastra in Ardealu a statutu macaru pe 10 ani, singura la potere, pentru ca se aiba ocasiune de a ’si uita de sene si se ’si resbune de tiraniile suferite, abusandu de starea sa ? Modsrata durant. Santu principiu. Tocma pentru aceea inse nu creda dn. corespundinte ca romanii l’aru nesocoti si despretiui pe acelasiu;eara deca totusi vei afla ici colea si cate unulti bolnavu de copii, apoi fii bunu si nu face din esceptiune regula. Au intre sasii cei flegmatici nu gasesci pe la tote orasiele sasesci cate o dusena de aceia, carii se legănă in acea sperantia desierta, ca inca in secululu acesta Germania propria se va intinde nu numai pana la Brasiovu si Bistritia, ci fara neci o indoiela pana la Iassi, Cetatea alba, Ismailu, Galati si dincolo pe Dunăre in susu pana la Belgradu. Sciti earasi, ca sasii carii spera asia ceva nu sunt necidecum nesce gagauti si natarai, ci totu óameni carii pretindu cate unu rangu de frunte in natiune, eara unii dintre ei si de aceia, carii in anulu 1848—9 au fostu la Clusiu, la Pest’a, la Vien’a, la Insbruck si la Francfurtu intr’unu resufletu. Ci se ne reintorcemu la maioritatea romanesca din dieta. Ne pare reu ca suntemu constrinsi a spune curatu, cumca noi in aratarea de frica din partea maioritatii romanesci vedemu numai o fatiaria, o stratagema, spre a renfrena cu ea pe romani, ca ne cum se faca cu ajutoriulu maioritatii vreunu escesu, dara se nu faca tocma nimicii. Sciu romanii forte bine fara ale mai spune altu cineva, ca maioritatea oricarei diete si chiaru a parlamentului imperialii poate decide ori si ce, ca inse sanctionarea este si remane in man’a coroanei, pe care dela acesta nu ’o poate storce nimini fara voi’a ei. Intr’aceea dv. corespundinte prea arata spaima mare, deca se alerga anca de acum la ajutoriulu coroanei in contra majoritatii romanesci. Es ist ja dafür gesorgt worden, damit die Bäume nicht in den Himmel wachsen sollen, dice totu Göthe alu Dv. undeva. Pana la corona mai sunt alte caii si midiulece sigure, cu care in diet’a Ardealului o majoritate se pote paralisa si re’nfrena după plăcu, seu adica se pote sparge chiaru diet’a. Au nu amenintiase mnulti din deputaţii sasi in un’a din siedintiele trecute, ca ei inca nu sunt lipiţi de băncile loru, ci ca le sta in voia de a parasi diet’a ori candu le va placea? — Au nu mai lipsescu atati regalisti, carii se mai potu denumi după impregiurari din o nationalitate seu alta, din o coloie politica seu din alt’a, spre a balantia in o lăture ori in ceealalta ? Si ce ne vorbesce noua cineva de o majoritate compacta, constanta, perseveranta intr’o dieta, in care ne cum maioritatea, dara neci unu deputatu nu ’si publicase mai nainte de alegere profesiunea credintiei sale politice, după cum se cere preste totu pre unde lipsescu instrucțiunile, pentru ca se se scia care cu cine are a face, care pana unde vrea sau ii da man’a se merga, deca obvinu casuri, in care ai avea se dai peptu asupra unoru principii, eara nu numai buna-aara — asupra unor corecturi de protocóale? Si apoi au nu insasi legea electorala este compusa asia, ca neci un’a din cele trei nationalitati se nu poata avea neciodata maioritate absoluta? Deci se mai vina anca numai 10—12 unguri la dieta, apoi se vedi maioritate. Candu vreodată a parasitu ungurulu pe sasu in favoarea romanului ? Cu spirea noastra neci odata. Si mai in scurtu, neci unu sasu ardelenu nu mai are neci umbra de temeiu de a se vaiera in contra vreunei majoritati ardelenesci, dupa ce toata lumea scia, pana la ce gradu sunt ei iubiti, favorati si aparati in Vieu’a de orice periculu, vina acelasiu ori deunde, cum si dupa ce sasii in senatulu imperialu uniti cu centralistii precum ’iamu vediutu, compunu majoritatea absoluta si departe cumpanitoare in totu ce se numesce autonomia provinciala si autonomia nationala, doua principii, caroru ei oricandu le potu da lovitura de moarte, deca earasi nu se va scula coroan’a ca se le apere. Eata deci, ca tocma intru impregiurarile de facla nu atatu sasii, catu mai virtosu romanii ar’ avea cause de a se trage sub scuturu coroanei spre a scapa de tirani’a vreunei majoritati parlamentare.