Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-01-22 / nr. 6
Mm*. 6.a Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 3 Februariu 22 Ian. 1867. Anula II. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. MONARCHIA AUSTRIACA. Transilvani'a. Fauatisiuilui noldavo-roiiia iilorii in contra strainiloru in paralela cu liberalisiuiu ungurenii. I. Fai’a partitei boieresci din Transilvani’a, adica „Kolozsvári Közlöny“ publica in Nr. 11 din 24 Ian. a. C. una articula de fonda esita din condeialu redactorului seu Dan. Dózsa, carele luanda ocasiune dela desbaterile decurse in 2 Ian. in camera legislativa din Bucuresci asupra verificării deputatilora afla, campa ar’a si fanatismulu romanescu date pe facla cu acea ocasiune asupra natiunalitatiloru neromane se pote asemena cu ur’a rusilorn in contra polonilorn si cu fanatismula turcilorn in contra crestiniloru, adauge totuodata, ca Romani’a este locuita si de un’a suta mii maghiari, cărora inca li se cuvina drepturi nationale, precum se cuvinu si bulgariloru locuitori in Romania, pentruca aceia facu a patra parte din locuitori, ba se cuvinu si tiegariloru, pentruca aceia facu2o a locuitoriloru. Acelasi publicista afla, ca chiaru si legile mai vechi unguresci sânt multa mai liberale decatu regolamentele si legile celea primitive adica barbare romanesci, pline de credintia desierta , carea pe romani ii desparte cu mari chinezesci de catra Europa. Se o scia inse moldavo-romanii , ca ei cu asemenea legi totu nu voru omori nationalitatea maghiara din principatele romanesci ; dir. contra dn. Dózsa crede aste, ca progresulu maghiarilora va trage si pe moldavoromani in calea adeveratului progresu etc. etc. Ce voru dice ore „Monitorulu oficiala“, „Romanulu“, „Trompet’a“, „Reforma“ , Legalitatea“, „Ordinea“, „Constitutionea“, „Indspendenti’a“ si toate celelalte foi publice romanesci la compiimentele lacăte națiunii, regimului si camerei din Bucuresci in Clueiu si inPestea*)? Ele voru despretiui asemenea marjituri de charthia, imi va dice cineva, si isi voru cauta de treaba. Deca vnse aru afla foile romanesci macar numai ca prin visu, catu au se sufere romanii de paus’a denunciantiloru de felulu acesta , déca aru vedé redactorii loru cu ce sete ai bucuria se citescu la noi toate serierile cate suna reu despre romani si ce armări au , — atunci credemn ca s’am ocupa si ele mai deaproape cu diatribele presei feudalistice ungaro-transilvane. Oare prin- sau de veste redactiunile romanesci unde hentesen asemenea scrieri? „Poporala romanescu, prostu si necioplita nu merita nicairi in Europ’a ecsistentin nationala, nici vietia politica.“ Acestea cuvinte nu stau in „K. Közi.“ , ele inse stau area, acolo, de unde ein isi are poterea de viétia. Precum in Nr. tr. amu lasata in grij’a ministriloru romanesci a respunde la învinuirea ce aru aduce popi italienesci pe cerbicea ciangailoru din Moldavi’a si ca aru suferi in tier’a loru comitete revolutionare, asie astadata noi numai semnalamu învinuirea de fanatismu natiunalu, era mai departe respingerea si iuferarea ei de calumnia cade nemidilocitn pe umerii publicistiloru moldavo-romanesei, carii an se o înfrânte nu numai in foile natiunale, ci si in cele din afara si mai de aproape in cele francesci. Inse fiindcă articulum dini Dózsa este totuodata o lovitura piezista indireptata asupra unei parti a petitiauii celorn 1493 romani transilvani de ambele confesiuni, ne simtimu si noi îndatorati a’i respunde totu indirecte cu cateva date autentice despre Indigenata, adica de ceea ca se dice in Romania naturalisatiune ben inpamentenire. Ospitalitatea este invescuta in natura si in caracterulu toturoru romaniloru nermestecati cu alte soiuri de óameni. Acesta ospitalitate a lornii aduse de cateva ori pe marginea unui mormentu natiunali. Noroculu lorn , ca in an. 1820 s’au redesteptată si au prinsu armele in contra celei mai nerusinate invasiuni, carea tienta ca se i faca greci. Ca toate acestea natur’a lorn de oameni ospitali nu’i duse mai departe, decatu ca in Regulamentul, organica sancționată in 1830 la capo VIII secțiunea V titulata „Incepetnii de o unire mai deaproape intre amendona principatele, regulara din nou indigenatulu, inse asie, ca lasara totusi strainiloru cateva caii deschise , pe care se pota ajunge pana la cele mai inalte ranguri si deregatorii in statulu romanescu. Eca ce tiene artip. 379 din Regulamentulu romanescu la sasa citatulu capa si sectiune: „Orice strainu de orice rangu crestinescu va veni aici in tiera si va voi se dobendesca drepturi politicesci de pament suu, se nu le poata dobendi fara unu documenta la mana, care i se va da de catra Domnu, dupa o mai anteiu chipzuire a obisnuitei obstescei adunari , era chipzuirile acestei adunari si intarirea Domnului ce voru fate pe temeiurile urmatore: „l a. Strainulu din nou venitu dorindu a se naturaliza in tiera, va fi datoru se se arate catra stăpânire cu jalba, dovedindu ala seu capitala si alte avuturi ce va mei avè prin alte locuri, seu meseri’a (profesiunea, maiestri’a) ce va cunósce si prin care s’ar făgădui a se face folositoru statului. 2-lea. Obisnuit’a obstesca adunare din porunc’a Domnului va cerceta ale sale dovedi si va raporta Domnului. 3 lea. Daca dupa aceasta cercetare se vom face cunoscute de adeverate dovedite străinului atunci .... petrecendu asie diece ani socotiti din din’a aratarii sale catra stăpânire si aratanduse totudeauna prin purtări cinstite, i se va da documenta de naturalisatie dupa toate formele cerute, si atunci se va înscrie intre paruenienii statului si va dobendi toate acelea drepturi politice cei care au si cei adeverati pamenteni, intrebuiotianduse de Domnu si in slusbe de ale tierii, pentru care va fi destoinica. 4 lea. Deca vreunu strainu se va insura cu pamentena nobila si va da dovedile mai susa aratate, atunci sorocirea aniloru de naturalizatie se va socoti pe unu numero de siepte ani numai, era neavendu acesta felu de dovedi, insuraria cu pamenténa nu poate de acam înainte se-i dea dreptu da naturalizatie. 5-lea. Era străinii uneltindu numai negotiatorii si industrii si dorindu a dobendi numai drepturi obisnuite de pamentena, era nu si politicesci, in ceasulu ce se voru înscria intre corporatiile locului si se voru supune la cele de preste anu dări pentru dreptulu de patenta si pentru cheltuelile orasienesci, numai deoatu se voru in numera intre pamentenii statului si voru avea aceleasi drepturi ce au si pamentenii negotiatori si industriasi.“ Eca legea despre indigenaturu romanescu reformata la an. 1830 intru atata, ca pana atonei ori pe strainu se insura in tierile romanesci hoc ipso era si pamenteana si ca de atonei incoace se distinge intre indigenatulu seu naturalisatiunea mare, ce da atatu toate drepturile civile, catu si pe toate cele p oli ti oe, si intre cea mica, prin care indata dela intrarea in tiera si inscrierea intre contribuentii statului intri in toate drepturile civile, poti porta ori pe negotiatona si profesiune, pentruca nu’ti sta in cale nici unu privilegiu seu tieohu si gremia sasescu ori ungurescu, ca pe aicea. Aratati’mi in toata Europa o lege mai umana decatu aceasta. Umanitatea ei inse s’a probati in viéti’a practica in modele cela mai strălucita. O multime nenumerata de ardeleni au trecutu si s’au asiediatu in Principate. Ploiescii de ecs. din 8 mii au ajunau la 26 mii suflete. Galati, Brail’a, Calarasi , Giurgiu, Alecsandri’a etc , rase si stinse in resboiulu din 1828 — 9 a8tadi au poporirae întreita din catu avea pana la 1830. Poporimea capitalei Bucuresci din 90 mii s’a multitu la 140 mii (vedi statistic’a tierii). In aceeasi capitala se facu si o colonia saseasca si un’a ungureasca Pe sub munți se formara sate întregi din romanii ardeleni fugiţi de tirani’a celoru 104 si 208 dile si de dieciuela , pentru care luara asupra’si numai cate 22 dile pe anu si contributiunea statului cate 15 douadieceri. La naturalisatiunea mare ce da si drepturi politice se imbuldia mai multe familii straine fruntasie si o suma de individi cu calitati eminente, franci, austriari, prusiani, rusi, greci etc. Indata intre anii 1830 si 42 s’au impamentenitu intre altii gensialii Laptoff si Mavro, colonelii Engel, Blaremberg, Banoff, drii Czihak, Meyer, etc. mai multi apotecari sasi si germani , era la dilele mai dinoace sasulu ardelénu Steege ajunse de cateva ori ministru, vienesulu Winterhalder directoru la departamentulu finantiatoru, Dr. Davila francain inspectoru generala preste departamentala sanitariu si catva timpu protomedicu, grecule Cariagdi ministri, montaniotulu ardelénu unguru Karácsonyi mai mare preste saline, mai multi advocaţi si profesori publici franci si germani, inca si evrei, sominu, amu potea cumpani unu schematismu intregu din numerulu celoru indigenaţi in tierile romanesci si înaintaţi la ranguri si posturi; candu din contra in totii timpulu de ani 37 afara de 10—20 negutiatori nimeni altuia n’a emigratu din Principate incepe si nu s’a indigenata in Transilvani’a. Ore pentru ce nu ? Si oare cum se poate esplica impregiurarea, ca pre candu tieranii (sătenii) ardeleni trecu cu miile in Principatele romanesci, de acolo nici unicuu nu trece incóace niciodată. Binevoiți a întreba pe tieranii de acolo si ve voru respunde : „Nu mergemu in tiér’a hrenului, ca ungurii nu’ti lasa nici macar legea (credinti’a relegioasa)“. Acésta opiniune a remasu la poporala de acolo din moși de strămoși, de capdu in Transilvania si anume in districtulu Fagarasiului si in comitatulu Unedórei facea pe romani de frica ca se tréca la calvinia si decandu mai tardin proselitismulu iesnitiloru de sub Carola VI si Maria Teresia au causatu in legamente cu infiintiarea granitici militare fugiiea mai multora mii de familii, ceea ce apoi iatre anii 1815 si 1816 s’a intemplatu si din causa femetei. II. Se vedeau cum sta cu indigenatulu romanescu dela 1859 incoce. In an. 1853 moldavo-romanii apucandu la mana nonale probe apodictice despre vointi’a prea determinata a Rusiei de a subjuga si Principatele romanesci pentru toti vecii. In an. 1854/5 castigandu totu asemenea probe despre determinat’a vointia a regimului austriaca de a nu’si mai ecate de acolo trupele sale nici odinioara . Dela 1860 înainte convinsi pe deplinu, ca natiunea maghiara este crasi prea determinata a curati elementulu romanescu din Transilvani’a si Ungari’a cu ajutoriul legislatiunii . Aceiasi moldavo-romani s’au reculesă si decisu, ca se apuce si ei mai multe midiloce practice pentru conservarea si apararea elementului romanescu cu atatu mai virtosu, ca pe atunci in Vienna si Pestea se vorbia fóarte seriosu despre colonisarea Principateloru romanesci. Intre acelea midilece a fostu si regalarea din nou a indigenatului. In acesta privintia in dilele lui Casa se luara mai ales a doua mesuri esentiale si anume: Oricine va comproba cu carte de boteza etc., *) Vedi adica si artic. din Nr. tr.