Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-01-22 / nr. 6

Mm*. 6.a Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu, pe 1 anu 10 fl. pe V4 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 3 Februariu 22 Ian. 1867. Anula II­. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. MONARCHIA AUSTRIACA. Transilvani'a. Fauatisiui­lui n­oldavo-roiiia ii­lorii in contra strainiloru in paralela cu liberalisi­uiu ungurenii. I. Fai’a partitei boieresci din Transilvani’a, adica „Kolozsvári Közlöny“ publica in Nr. 11 din 24 Ian. a. C. una articula de fonda esita din condeialu redactorului seu Dan. Dózsa, ca­rele luanda ocasiune dela desbaterile decurse in 2 Ian. in camer­a legislativa din Bucuresci asu­pra verificării deputatilora afla, campa ar’a si fanatismulu romanescu date pe facla cu acea ocasiune asupra natiunalitatiloru neromane se pote asemena cu ur’a rusilorn in contra poloni­­lorn si cu fanatism­ula turcilorn in contra cre­­stiniloru, adauge totuodata, ca Romani’a este locuita si de un’a suta mii maghiari, cărora inca li se cuvina drepturi nationale, precum se cuvinu si bulgariloru locuitori in Ro­mani­a, pentruca aceia facu a patr­a parte din locuitori, ba se cuvinu si tiegariloru, pentruca aceia facu­­2o a locuitoriloru. Acelasi publi­cista afla, ca chiaru si legile mai vechi ungu­­resci sânt multa mai liberale decatu regolamen­­tele si legile celea primitive adica barbare ro­­manesci, pline de credintia desierta , carea pe romani ii desparte cu mari chinezesci de catra Europ­a. Se o scia inse moldavo-romanii , ca ei cu asemenea legi totu nu voru omori natio­­nalitatea maghiara din principatele roma­­nesci ; dir. contra dn. Dózsa crede aste, ca pro­­gresulu maghiarilora va trage si pe moldavo­­romani in calea adeveratului progresu etc. etc. Ce voru dice ore „Monitorulu oficiala“, „Romanulu“, „Trompet’a“, „Reforma“ , Legali­tatea“, „Ordinea“, „Constitutionea“, „Indspen­­denti’a“ si toate celelalte foi publice romanesci la compiimentele lacăte națiunii, regimului si came­rei din Bucuresci in Clueiu si inPestea*)? Ele voru despretiui asemenea mar­jituri de charthia, imi va dice cineva, si isi voru cauta de treaba. Deca vnse aru afla foile romanesci macar numai ca prin visu, catu au se sufere romanii de paus’a denunciantiloru de felulu acesta , déca aru vedé redactorii loru cu ce sete ai bucuria se citescu la noi toate serier­ile cate suna reu despre ro­mani si ce armări au , — atunci credemn ca s’am ocupa si ele mai deaproape cu diatribele presei feudalistice ungaro-t­ransilvane. Oare prin- sau de veste redactiunile romanesci unde hen­tesen asemenea scrieri? „Poporala romanescu, prostu si necioplita nu merita nicairi in Europ’a ecsistentin nationala, nici vietia politica.“ Ace­stea cuvinte nu stau in „K. Közi.“ , ele inse stau a­­­r­e­a, acolo, de unde ein isi are poterea de viétia. Precum in Nr. tr. amu lasata in grij’a mi­­nistriloru romanesci a respunde la învinuirea ce aru aduce popi italienesci pe cerbicea ciangai­­loru din Moldavi’a si ca aru suferi in tier’a loru comitete revolutionare, asie astadata noi numai semnalamu învinuirea de fanatismu na­­tiunalu, era mai departe respingerea si iuferarea ei de calumnia cade nemidilocitn pe umerii pu­blicistiloru moldavo-romanesei, carii an se o în­frânte nu numai in foile natiunale, ci si in cele din afara si mai de aproape in cele francesci. Inse fiindcă articulum­ dini Dózsa este totuodata o lovitura piezista indireptata asupra unei parti a petitiauii celorn 1493 romani transilvani de ambele confesiuni, ne simtimu si noi îndatorati a’i respunde totu indirecte cu cateva date au­tentice despre Indigenata, adica de ceea ca se dice in Romania naturalisatiune ben inpamentenire. Ospitalitatea este invescuta in natur­a si in caracterulu toturoru romaniloru nermestecati cu alte soiuri de óameni. Acesta ospitalitate a lorn­ii aduse de cateva ori pe marginea unui mor­mentu natiunali. Noroculu lorn , ca in an. 1820 s’au redesteptată si au prinsu armele in contra celei mai nerusinate invasiuni, carea tienta ca se­ i faca greci. Ca toate acestea natur’a lorn de oameni ospitali nu’i duse mai departe, decatu ca in Regulamentul, organica sanc­ționată in 1830 la capo VIII secțiunea V titu­­lata „Incepetnii de o unire mai dea­proape intre amendona principatele, regulara din nou indigenatulu, inse asie, ca la­­sara totusi strainiloru cateva caii deschise , pe care se pota ajunge pana la cele mai inalte ranguri si deregatorii in statulu romanescu. Eca ce tiene artip. 379 din Regulamentulu romanescu la sasa citatulu capa si sectiune: „Orice strainu de orice rangu crestinescu va veni aici in tiera si va voi se dobendesca drepturi politicesci de pament suu, se nu le poata dobendi fara unu documenta la mana, care i se va da de catra Dom­nu, dupa o mai anteiu chipzuire a obisnuitei obstescei adunari , era chipzuirile acestei adunari si intarirea Dom­nului ce voru fate pe temeiurile urmatore: „l a. Strainulu din nou venitu dorindu a se naturaliza in tiera, va fi datoru se se arate catra stăpânire cu jalba, dovedindu ala seu ca­pitala si alte avuturi ce va mei avè prin alte locuri, seu meseri’a (profesiunea, maiestri’a) ce va cunósce si prin care s’ar făgădui a se face folositoru statului. 2-lea. Obisnuit’a obstesca adunare din po­­runc’a Domnului va cerceta ale sale dovedi si va raporta Domnului. 3 lea. Daca dupa aceasta cercetare se vom­ face cunoscute de adeverate dovedite străinului atunci .... petrecendu asie diece ani socotiti din din’a aratarii sale catra stăpânire si aratan­duse totudeauna prin purtări cinstite, i se va da documenta de naturalisatie dupa toate for­mele cerute, si atunci se va înscrie intre pa­­ruenienii statului si va dobendi toate acelea drep­turi politice cei care au si cei adeverati pamen­­teni, intrebuiotianduse de Domnu si in slusbe de ale tierii, pentru care va fi destoinica. 4 lea. Deca vreunu strainu se va insura cu pamentena nobila si va da dovedile mai susa aratate, atunci sorocirea aniloru de natu­­ralizatie se va socoti pe unu numero de siepte ani numai, era neavendu acesta felu de dovedi, insuraria cu pamenténa nu poate de acam în­ainte se-i dea dreptu da naturalizatie. 5-lea. Era străinii uneltindu numai nego­tiatorii si industrii si dorindu a dobendi numai drepturi obisnuite de pamentena, era n­u si po­­liticesci, in ceasulu ce se voru înscria intre cor­poratiile locului si se voru supune la cele de preste anu dări pentru dreptulu de patenta si pentru cheltuelile orasienesci, numai deoatu se voru in numera intre pamentenii statului si voru avea aceleasi drepturi ce au si pamentenii ne­gotiatori si industriasi.“ Eca legea despre indigenaturu ro­manescu reformata la an. 1830 intru atata, ca pana atonei ori pe strainu se insura in tierile romanesci hoc ipso era si pamenteana si ca de atonei incoace se distinge intre indigenatulu seu naturalisatiunea mare, ce da atatu toate drep­turile civile, catu si pe toate cele p o­l­i t­i o­e, si intre cea mica, prin care indata dela intrarea in tiera si inscrierea intre contribuentii statului intri in toate drepturile civile, poti porta ori pe negotiaton­a si profesiune, pentruca nu’ti sta in cale nici unu privilegiu seu tieohu si gremia sasescu ori ungurescu, ca pe aicea. Aratati’mi in toata Europ­a o lege mai u­­mana decatu aceasta. Umanitatea ei inse s’a probat­i in viéti’a practica in modele cela mai strălucita. O multime nenumerata de ardeleni au trecutu si s’au asiediatu in Principate. Plo­­iescii de ecs. din 8 mii au ajunau la 26 mii su­flete. Galati, Brail’a, Calarasi , Giurgiu, Alec­­sandri’a etc , rase si stinse in resboiulu din 1828 — 9 a8tadi au poporirae întreita din catu avea pana la 1830. Poporimea capitalei Bucu­­resci din 90 mii s’a multitu la 140 mii (vedi statistic’a tierii). In aceeasi capitala se facu si o colonia saseasca si un’a ungureasca Pe sub munți se formara sate întregi din ro­manii ardeleni fugiţi de tirani’a celoru 104 si 208 dile si de dieciuela , pentru care luara asu­­pra’si numai cate 22 dile pe anu si contribu­­tiunea statului cate 15 douadieceri. La natu­­ralisatiunea mare ce da si drepturi politice se imbuldia mai multe familii straine fruntasie si o suma de individi cu calitati eminente, franci, austriari, prusiani, rusi, greci etc. Indata intre anii 1830 si 42 s’au impamentenitu intre altii gensialii Laptoff si Mavro, colonelii Engel, Bla­­remberg, Banoff, drii Czihak, Meyer, etc. mai multi apotecari sasi si germani , era la dilele mai dinoace sasulu ardelénu Steege ajunse de cateva ori ministru, vienesulu Winterhalder di­­rectoru la departamentulu finantiatoru, Dr. Da­vila francain inspectoru generala preste depar­tamentala sanitariu si catva timpu protomedicu, grecule Cariagdi ministri, montaniotulu arde­lénu unguru Karácsonyi mai mare preste saline, mai multi advocaţi si profesori publici franci si germani, inca si evrei, sominu, amu potea cum­­pani unu schematismu intregu din numerulu celoru indigenaţi in tierile romanesci si înain­taţi la ranguri si posturi; candu din contra in totii timpulu de ani 37 afara de 10—20 negu­­tiatori nimeni altuia n’a emigratu din Principate incepe si nu s’a indigenata in Transilvani’a. Ore pentru ce nu ? Si oare cum se poate esplica im­­pregiurarea, ca pre candu tieranii (sătenii) ar­deleni trecu cu miile in Principatele romanesci, de acolo nici u­n­i­c­u­­­u nu trece incóace nici­odată. Binevoiți a întreba pe tieranii de acolo si ve voru respunde : „Nu mergemu in tiér’a hrenului, ca ungurii nu’ti lasa nici macar legea (credinti’a relegioasa)“. Acésta opiniune a re­­masu la poporala de acolo din moși de stră­moși, de capdu in Transilvani­a si anume in di­­strictulu Fagarasiului si in comitatulu Unedórei facea pe romani de frica ca se tréca la calvinia si decandu mai tardin proselitismulu iesnitiloru de sub Carola VI si Maria Teresia au causatu in legamente cu infiintiarea granitici militare fu­gii­ea mai multora mii de familii, ceea ce apoi iatre anii 1815 si 1816 s’a intemplatu si din caus­a femetei. II. Se vedeau cum sta cu indigenatulu romanescu dela 1859 incoce. In an. 1853 moldavo-romanii apucandu la mana nonale probe apodictice despre vointi’a prea determinata a Rusiei de a subjuga si Prin­cipatele romanesci pentr­u toti vecii. In an. 1854/5 castigandu totu asemenea probe despre determinat’a vointia a regimului austriaca de a nu’si mai ecate de acolo trupele sale nici odinioara . Dela 1860 înainte convinsi pe deplinu, ca natiunea maghiara este crasi prea determinata a curati elementulu romanescu din Transilvani’a si Ungari’a cu ajutoriul­ legislatiunii . Aceiasi moldavo-romani s’au reculesă si de­­cisu, ca se apuce si ei mai multe midiloce prac­tice pentru conservarea si apararea elementului romanescu cu atatu mai virtosu, ca pe atunci in Vienna si Pestea se vorbia fóarte seriosu de­spre colonisarea Principateloru romanesci. In­tre acelea midilece a fostu si regalarea din nou a indigenatului. In acesta privintia in dilele lui Casa se luara mai ales a doua mesuri esentiale si anume: Oricine va comproba cu carte de boteza etc., *) Vedi adica si artic. din Nr. tr.

Next