Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-01-29 / nr. 8

Mr* 8. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedii ajutoriele. — Pretiuiri: pe 1 anu 10 fl. pe i/i 3 fl. v. a. Tieri ostenne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini m­on. sunatoria. Brasiovu 10 Februariu 29 Ian. 1861. Amilii XX­. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. MONARCH­?A AUSTRIACA Transilvani’a. AlUHIVU pentru filologia ai istoria de Timoteii Oparin, canonicu metropolitanii , membro fondatoriu si v. presiedinte asociatiunii romane transilvane etc. Blasiu 1867. Tocma primimu Numerum­ 1. din opulu a­­cestia de toti dorita si asteptata. Ela contiene, ia­r cele cuarta mare cu ajustare si tiparia catu se pote de netedu si eleganta, mai multi arti­coli de mare importantia fiilologica si istorica : Program’s Archivalai detaiata , despre unificarea ortografiei ! Documente istorice de mare insem­­natate istorica-nationala , Fastii romani ete. Numele auctorelui e­ste deajansa recoman­­datione a acestui opu, de aceea noi trecemu la publicarea programele detaiate din fruntea Ar­chivulni. Program’s Archivulni. I. Suntu 20 de ani in 4. Ianuariu 1867, de candu a aparutu Nr. I din O­r­g­a­n­u, antantulu diurnalu politicu-literariu, nu numai lu impen­d­u austriaca ci in tota romanimea, scrisu i­n­t­r­e­gu cu litere latine. Scopulu lui fuse nu intru atatu politica, catu literariu, filologicu-istoricu, pre­cum arată acea serie lunga de artioli despre limb’a roma­­nesca , gramateci-ortografici, cari, mai alesu sub titlu de Principia de limba si de scriptura, a’au inceputu inca in Nr. IV. (27 Ian. 1847), si numai misicarile politice din anulu urmatoriu le au precurmată in Nr. LXIII. (10 Mart. 1848). Deca viati’a acestui organu de publicitate nu era atatu de scurta, si depa cercustarile, dopa acea calamitate publica a patriei, sufereau reînceperea si continuarea lui, se potea speră, ca una parte din scopulu , ce ne propusesemu, se ar’ fi realisatu mai curundu si mai precisu : stabilirea ortografiei romane cu litere la­tine. Dela 1850 in coce, Gazet’a Tansil­­v­a­n­i­e­i pre incetu si-a mutatu portolu, din „civile“ in latinu, camu cu ortografi’a organului. După ea, Telegrafulu, totu asemenea. Er’ după ele nu a mai aparutu aece unu diur­nalu, politica sau de alta natura, in imperiulu ausriacu, pana aetadi, care se nu se fia scrisu cu litere­­ a t i n e si cu ortografi’a organului, aeau deca cuiva mai place a dice , cu ortogra­fia comisiunei filologice din 1860, — bene - reu sean multu - pucinu , ca ce di­rentiele si varia­­tiunile DU-80 de mare insemnetate. Ce e mai multu , iaca si fratii nostri celi din afara si-au desbracatu de totu intrega di­­urnalistio­a de literele „civili“ si o au infoliatu in cele latine. Numai catu, chiaru si pentru începută, form­s scrierei limbei romanesci, atatu e de „pocită“ in acele diurnale, catu te prende durerea de, ce patiesce biet’o limba romanésca. Aici diferintiele si variatiunile atatu suntu de colosali, catu si in ochii celoru mai răbdării, nai indiferenți, mai nepăsători, suntu nesuferite. Cu atatu mai multu inse suntu nesuferite in ochii celoru mai vii, mai infocati, mai decisi, ca se nu dien si ai celoru mai intielegatori si precepu­­tori, in catu in anii mai din urma por’ ca pub­­liculu romanu era pre-aci pre-aci se se rescóle in contr’a scrietoriloru romani de prin diurnale, cârti Beau brosiure, pentru ce nu se intielegu se pună una data capetu la atste none si noue divagatiuni cari de cari mai cornurate. Noi, cari mai bene de 40 de ani amu ur­mărită cu cea mai via atenţiune tote fasile lite­rature! romane, si in specie ale desvoltarei lim­bei si ortogrefiei romanesci, si amu luatu parte activa in miedi-loculu undeloru acestei fortune, amu avé dereptu póte mai multu de catu mai toti, de a ni se uri de atate fluctuatiuni, si de a ne pierde patienti’a, — amu fi dorita, ca pu­­bticulu se fia avuta mai multa rabdare pentru scrietorii nostri, si se le lase inca libero cursalu vreuna 20—30 de ani, pana candu chiaru­lte—­ratilo­u nostri li­ se va uri de atata discordantia, si vom­ semti de sene si necesitatea de a se impaca in păreri si a se concentra intru un­a. De altmentiea am tota temerea, ca cu reulu nu vom i esi la cale, ci numai cu benele si fru­­mosulu. Reulu aici e tota autoritatea, personale au comunale; si ori ce­ ne se va incercă indi­­viduu seau societate, a dictă publicului romanu, cumu se scria, numai polia­ si va aprende in capu, precum unii au si patit’o. De acea inse totu am fostu de părere, pre­cum si adi sum, ca omenii competenţi se nu-si precurme cercetările seriose, severe, coserentioase, asupr­a limbei si formeloru ei gramatece si or­tografice ; pentru ca asia pre incetu se se ne­­tediesca calea, ce ar’ duce mai curundu si mai aecuré la consensulu comune. Din acesta puntu de vedere amu plecatu si înainte de 20 ani, incependo publicarea orga­nului, si acum’a după 20 de ani. Principiale, ce le aveamu atunci, le amu si astadi. Cercetările, ce le amu continuata de 20 de ani in coce, m’au confirmatu si mai tare in pareile, ce le amu adoptata atunci». Si nu po­­tiu speră, ca convicţiunile, ce le ama castigam­ si nutrita in 40 de ani, se le mai potiu schimba cu altele. De acea ne­amu si propusa, in acesta nou organu de publicitate, a ne desfasiată pre incetu ideele, a ne produce ratiunile si motivele, a des­­lega indoielele , a inderepta paserile, — si in urma, ca se fimu sinceri si conscientiosi, a ne corege si pre ale nostre, unde ne vomu fi aflandu ca amu ratecitu, seau ale reduce la una mai buna armonia, unde pana acum nu amu fostu oserbato, ca e discordantia. II. Inse e unu lucru cunoscuto, cumu ca disen­siunile, mai alesu cele prea lunge si prea dese, de asta natura, nu su dopa gostolo­fia caruia, inca si mai multu, deca discusiunea e nevo­ita a ce tinde la cercetări erudite si conclusului strinse si departe deduse, la cari pentru ca se fia bene si de plenu intielese, de multe ori e de lipsa una atentiune incordata si una cuno­­scientia mai esactu de materi’a filologica, carea ar’ fi a se presupune in fiecare lectoriu, ci nu se afla asia precum se presupune. De acea, pentru a dă una mai mare varie­tate argumentului , si a desdauna pre lectoriu de desgustulu, pe l’ar’ poté semti, amu o­­edintu de lipsa si acum, ca si pre candu in organu, a se adauge cercetări si de alta natura inse onto­genie , cum si este istori’a nationale, ce e stric­­tisime împreunată cu limb’a si filologi’a romana, ca si la tóte poporale. Ca ce au esistenti’a seau caderea limbei ori cărui popom sta seau cade si istori’a aceluia, si unde a incetato limb’a, a incetatu si viati’a lui, er’ mortii numai au istoria. Au nu si limb’a unui popor, si fasile prin cari a trecutu, sunt partea istoriei lui ? Si au nu chiaru si acele fasi nu suntu causate prin evene­­mentele istorice , prin cari au trecutu si popo­rala si limb’a lui ? Daca in limb’a romanesca vom fi cuvente si forme, de esemplu, dacice, gotice, slovenesci, unguresci, turcesci etc, au nu vom fi ele rem­a­­sittele comerciului intre romani si intre acele popora? Unui comerciu, nu numai negotiato­­rescu si paciuitu, ci si asupritoriu si dusimanosu, inse totu comerciu. Si cate punte întunecate suntu inca in istori’a romanului. Străinii si pana astadi stau inspai­­maţi înaintea istoriei romanului, ca înaintea unei enigme, inca si străini de mare nume si de cercetare profunda. — seau se facu a fi inspai­­mati, ceea ce pentru noi totu un’a este. Ca­ci a nostra a romaniloru detoria este, a le lumină cu facli’a istoriei, si asia de chiaru, catu nu numai celi cu doi ochi, ci chiaru si orbii se le vedia. Aste suntu puntele programei Archivului, ce ni­ le amu luatu de scopu, de cari catu de pucinu de ne vomu apropiă, totu amu propasitu, si e unu castigu. Romanulu totu de a un’a si-a adoratu lim­b’a s’a, si istoria lui, de a si fostu une­ori forti, trista, inse infacisiéza si pagina atatu de ilustri, catu se poate laudă cu vertutea strabuniloru sei. Pacine popora au fostu, eori, ori catu de ilustri se fia fostu se nu-si aiba si pagine triste, plene de calamitati, ruine, si in urma de pericule totali. Nece Greci’a, cu totu eroismulu Sparta­­niloru dela Theim­opylae si cu tóta intieleptiu­­nea admirabile a lui Temistocle, nu potu se scape de servitutea persesca si de devastarea Atenei, Rom’a insasi, care se redicase la culm­ea poterei celei mai inalte , inca cadiu sub loviturele bar­bare. Ce mirare dar’ deca si romanulu, straplan­­tatu iu siuulu barbariei, si la&atu de buna ora in voli’a Daciloru, Gotiloru, Avariloru etc., ca­­diu sub amanulu jugu alu servitutei ? Nu ast’a e de mirata, ci mirarea cea mai mare e, ca intru atari impregiurari nu s’a su­flatu, că pulberea, de pre faci’a pamentului. De ace’a suscrisulu cautandu la dorenti’a generale a tota romanimea, că după ce s’a de­­laturatu cu totulu scrierea cu litere „cirile“ , si ’ s’a adoptatu alfabetulu latinu pentru limb’a ro­­manésca, se se afle una chiae amesurata geniu­lui limbei si indigentiei comuni, spre usuarea acelui alfabetu pre catu se pote mai regulatu si mai usioru, de una parte, — de alta cautandu si la unele punte mai susu atinse din istori’a poporului romanu din partile Daciei , — s’a determinata a deschide acesta folia curata lite­raria romanesca, spre cercetări filologice si isto­rice, sub titlu de — ARCHIVU pentru FILOLOGIA si ISTORIA. Caprinsulu lui dar’ va fi: — a) filologica, despre originea si natur’a limbei romanesci, de ortografi’a, gramatic’a, sintactic’a, lesioologi’a ei, seu totu ce se ticne de filologi’a limbei romanesci, ilustrarea, reo­­tificarea si fipsarea ei. b) istorico- geografica, despre originea si templarile poporului romana , dela antani’a aparitiune pre pamentulu Daciei pana adi, cercetări archeologice, topografice, ethnogra­­fice, seu totu ce poate ilustră, clarifică si de­termină vreunu puntu din istori’a romanului seu a altora popora, cu cari istori’a lui e impreunata, civile seu besericeasca. Acesta cuprinsu se va tractă in disertatiuni, articli, corespondentie , recensiuni, documente, notitie etc. Ajutoriu la acesta întreprindere ne a pro­misa Dn. prof. gimnasiale I. Moldovan­u, cunoscuta publicului romanescu din lucrările sale filologice si istorice. Conditiunile publicarei se afla pre pagin­a ultima acestui numero, T. C. Drepturile fundamentale. Drepturile omului sunt născute cu elu in­­suni, o mulțime de oameni inse nu le potu de­fini, ci numai le simtu, era alții nu voiescu a le recancape oamenimii, ci se incerca a le păstră numai pentru sinesi. Acésta o facu absolutist si anarchist.

Next