Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-01-29 / nr. 8
Mr* 8. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea siDuminec’a, Fai’a, candu concedii ajutoriele. — Pretiuiri: pe 1 anu 10 fl. pe i/i 3 fl. v. a. Tieri ostenne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 10 Februariu 29 Ian. 1861. Amilii XX. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. MONARCH?A AUSTRIACA Transilvani’a. AlUHIVU pentru filologia ai istoria de Timoteii Oparin, canonicu metropolitanii , membro fondatoriu si v. presiedinte asociatiunii romane transilvane etc. Blasiu 1867. Tocma primimu Numerum 1. din opulu acestia de toti dorita si asteptata. Ela contiene, iar cele cuarta mare cu ajustare si tiparia catu se pote de netedu si eleganta, mai multi articoli de mare importantia fiilologica si istorica : Program’s Archivalai detaiata , despre unificarea ortografiei ! Documente istorice de mare insemnatate istorica-nationala , Fastii romani ete. Numele auctorelui este deajansa recomandatione a acestui opu, de aceea noi trecemu la publicarea programele detaiate din fruntea Archivulni. Program’s Archivulni. I. Suntu 20 de ani in 4. Ianuariu 1867, de candu a aparutu Nr. I din Organu, antantulu diurnalu politicu-literariu, nu numai lu impendu austriaca ci in tota romanimea, scrisu intregu cu litere latine. Scopulu lui fuse nu intru atatu politica, catu literariu, filologicu-istoricu, precum arată acea serie lunga de artioli despre limb’a romanesca , gramateci-ortografici, cari, mai alesu sub titlu de Principia de limba si de scriptura, a’au inceputu inca in Nr. IV. (27 Ian. 1847), si numai misicarile politice din anulu urmatoriu le au precurmată in Nr. LXIII. (10 Mart. 1848). Deca viati’a acestui organu de publicitate nu era atatu de scurta, si depa cercustarile, dopa acea calamitate publica a patriei, sufereau reînceperea si continuarea lui, se potea speră, ca una parte din scopulu , ce ne propusesemu, se ar’ fi realisatu mai curundu si mai precisu : stabilirea ortografiei romane cu litere latine. Dela 1850 in coce, Gazet’a Tansilvaniei pre incetu si-a mutatu portolu, din „civile“ in latinu, camu cu ortografi’a organului. După ea, Telegrafulu, totu asemenea. Er’ după ele nu a mai aparutu aece unu diurnalu, politica sau de alta natura, in imperiulu ausriacu, pana aetadi, care se nu se fia scrisu cu litere a t i n e si cu ortografi’a organului, aeau deca cuiva mai place a dice , cu ortografia comisiunei filologice din 1860, — bene - reu sean multu - pucinu , ca ce direntiele si variatiunile DU-80 de mare insemnetate. Ce e mai multu , iaca si fratii nostri celi din afara si-au desbracatu de totu intrega diurnalistioa de literele „civili“ si o au infoliatu in cele latine. Numai catu, chiaru si pentru începută, forms scrierei limbei romanesci, atatu e de „pocită“ in acele diurnale, catu te prende durerea de, ce patiesce biet’o limba romanésca. Aici diferintiele si variatiunile atatu suntu de colosali, catu si in ochii celoru mai răbdării, nai indiferenți, mai nepăsători, suntu nesuferite. Cu atatu mai multu inse suntu nesuferite in ochii celoru mai vii, mai infocati, mai decisi, ca se nu dien si ai celoru mai intielegatori si preceputori, in catu in anii mai din urma por’ ca publiculu romanu era pre-aci pre-aci se se rescóle in contr’a scrietoriloru romani de prin diurnale, cârti Beau brosiure, pentru ce nu se intielegu se pună una data capetu la atste none si noue divagatiuni cari de cari mai cornurate. Noi, cari mai bene de 40 de ani amu urmărită cu cea mai via atenţiune tote fasile literature! romane, si in specie ale desvoltarei limbei si ortogrefiei romanesci, si amu luatu parte activa in miedi-loculu undeloru acestei fortune, amu avé dereptu póte mai multu de catu mai toti, de a ni se uri de atate fluctuatiuni, si de a ne pierde patienti’a, — amu fi dorita, ca pubticulu se fia avuta mai multa rabdare pentru scrietorii nostri, si se le lase inca libero cursalu vreuna 20—30 de ani, pana candu chiarulte—ratilou nostri li se va uri de atata discordantia, si vom semti de sene si necesitatea de a se impaca in păreri si a se concentra intru una. De altmentiea am tota temerea, ca cu reulu nu vom i esi la cale, ci numai cu benele si frumosulu. Reulu aici e tota autoritatea, personale au comunale; si ori ce ne se va incercă individuu seau societate, a dictă publicului romanu, cumu se scria, numai polia si va aprende in capu, precum unii au si patit’o. De acea inse totu am fostu de părere, precum si adi sum, ca omenii competenţi se nu-si precurme cercetările seriose, severe, coserentioase, asupra limbei si formeloru ei gramatece si ortografice ; pentru ca asia pre incetu se se netediesca calea, ce ar’ duce mai curundu si mai aecuré la consensulu comune. Din acesta puntu de vedere amu plecatu si înainte de 20 ani, incependo publicarea organului, si acum’a după 20 de ani. Principiale, ce le aveamu atunci, le amu si astadi. Cercetările, ce le amu continuata de 20 de ani in coce, m’au confirmatu si mai tare in pareile, ce le amu adoptata atunci». Si nu potiu speră, ca convicţiunile, ce le ama castigam si nutrita in 40 de ani, se le mai potiu schimba cu altele. De acea neamu si propusa, in acesta nou organu de publicitate, a ne desfasiată pre incetu ideele, a ne produce ratiunile si motivele, a deslega indoielele , a inderepta paserile, — si in urma, ca se fimu sinceri si conscientiosi, a ne corege si pre ale nostre, unde ne vomu fi aflandu ca amu ratecitu, seau ale reduce la una mai buna armonia, unde pana acum nu amu fostu oserbato, ca e discordantia. II. Inse e unu lucru cunoscuto, cumu ca disensiunile, mai alesu cele prea lunge si prea dese, de asta natura, nu su dopa gostolofia caruia, inca si mai multu, deca discusiunea e nevoita a ce tinde la cercetări erudite si conclusului strinse si departe deduse, la cari pentru ca se fia bene si de plenu intielese, de multe ori e de lipsa una atentiune incordata si una cunoscientia mai esactu de materi’a filologica, carea ar’ fi a se presupune in fiecare lectoriu, ci nu se afla asia precum se presupune. De acea, pentru a dă una mai mare varietate argumentului , si a desdauna pre lectoriu de desgustulu, pe l’ar’ poté semti, amu oedintu de lipsa si acum, ca si pre candu in organu, a se adauge cercetări si de alta natura inse ontogenie , cum si este istori’a nationale, ce e strictisime împreunată cu limb’a si filologi’a romana, ca si la tóte poporale. Ca ce au esistenti’a seau caderea limbei ori cărui popom sta seau cade si istori’a aceluia, si unde a incetato limb’a, a incetatu si viati’a lui, er’ mortii numai au istoria. Au nu si limb’a unui popor, si fasile prin cari a trecutu, sunt partea istoriei lui ? Si au nu chiaru si acele fasi nu suntu causate prin evenementele istorice , prin cari au trecutu si poporala si limb’a lui ? Daca in limb’a romanesca vom fi cuvente si forme, de esemplu, dacice, gotice, slovenesci, unguresci, turcesci etc, au nu vom fi ele remasittele comerciului intre romani si intre acele popora? Unui comerciu, nu numai negotiatorescu si paciuitu, ci si asupritoriu si dusimanosu, inse totu comerciu. Si cate punte întunecate suntu inca in istori’a romanului. Străinii si pana astadi stau inspaimaţi înaintea istoriei romanului, ca înaintea unei enigme, inca si străini de mare nume si de cercetare profunda. — seau se facu a fi inspaimati, ceea ce pentru noi totu un’a este. Caci a nostra a romaniloru detoria este, a le lumină cu facli’a istoriei, si asia de chiaru, catu nu numai celi cu doi ochi, ci chiaru si orbii se le vedia. Aste suntu puntele programei Archivului, ce ni le amu luatu de scopu, de cari catu de pucinu de ne vomu apropiă, totu amu propasitu, si e unu castigu. Romanulu totu de a un’a si-a adoratu limb’a s’a, si istoria lui, de a si fostu uneori forti, trista, inse infacisiéza si pagina atatu de ilustri, catu se poate laudă cu vertutea strabuniloru sei. Pacine popora au fostu, eori, ori catu de ilustri se fia fostu se nu-si aiba si pagine triste, plene de calamitati, ruine, si in urma de pericule totali. Nece Greci’a, cu totu eroismulu Spartaniloru dela Theimopylae si cu tóta intieleptiunea admirabile a lui Temistocle, nu potu se scape de servitutea persesca si de devastarea Atenei, Rom’a insasi, care se redicase la culmea poterei celei mai inalte , inca cadiu sub loviturele barbare. Ce mirare dar’ deca si romanulu, straplantatu iu siuulu barbariei, si la&atu de buna ora in voli’a Daciloru, Gotiloru, Avariloru etc., cadiu sub amanulu jugu alu servitutei ? Nu ast’a e de mirata, ci mirarea cea mai mare e, ca intru atari impregiurari nu s’a suflatu, că pulberea, de pre faci’a pamentului. De ace’a suscrisulu cautandu la dorenti’a generale a tota romanimea, că după ce s’a delaturatu cu totulu scrierea cu litere „cirile“ , si ’ s’a adoptatu alfabetulu latinu pentru limb’a romanésca, se se afle una chiae amesurata geniului limbei si indigentiei comuni, spre usuarea acelui alfabetu pre catu se pote mai regulatu si mai usioru, de una parte, — de alta cautandu si la unele punte mai susu atinse din istori’a poporului romanu din partile Daciei , — s’a determinata a deschide acesta folia curata literaria romanesca, spre cercetări filologice si istorice, sub titlu de — ARCHIVU pentru FILOLOGIA si ISTORIA. Caprinsulu lui dar’ va fi: — a) filologica, despre originea si natur’a limbei romanesci, de ortografi’a, gramatic’a, sintactic’a, lesioologi’a ei, seu totu ce se ticne de filologi’a limbei romanesci, ilustrarea, reotificarea si fipsarea ei. b) istorico- geografica, despre originea si templarile poporului romana , dela antani’a aparitiune pre pamentulu Daciei pana adi, cercetări archeologice, topografice, ethnografice, seu totu ce poate ilustră, clarifică si determină vreunu puntu din istori’a romanului seu a altora popora, cu cari istori’a lui e impreunata, civile seu besericeasca. Acesta cuprinsu se va tractă in disertatiuni, articli, corespondentie , recensiuni, documente, notitie etc. Ajutoriu la acesta întreprindere ne a promisa Dn. prof. gimnasiale I. Moldovanu, cunoscuta publicului romanescu din lucrările sale filologice si istorice. Conditiunile publicarei se afla pre pagina ultima acestui numero, T. C. Drepturile fundamentale. Drepturile omului sunt născute cu elu insuni, o mulțime de oameni inse nu le potu defini, ci numai le simtu, era alții nu voiescu a le recancape oamenimii, ci se incerca a le păstră numai pentru sinesi. Acésta o facu absolutist si anarchist.